357 matches
-
se vede. Există un nivel al saturației, produs de mass-media, prin abordarea insistentă, chiar și când nu mai apar „noutăți”, a unor subiecte cu potențial de rating. Unul, cum s-a văzut, este al doctoratelor plagiate. S-a produs o jubilație a vânătorii de plagiatori, mai ales a acelora cu o anume notorietate. Fanii acestei vânători în zona titlurilor academice obțin, desigur, o satisfacție. „Victorie”. Nu minimalizez efortul de dezvăluire, dimpotrivă. Dar importanța întregii problematici a eticii și integrității academice pare
Impostura vine (și) online. Corupția academică by https://republica.ro/impostura-vine-si-online-coruptia-academica [Corola-blog/BlogPost/338149_a_339478]
-
divină,/ Cuvântul tău aproape să-l auzim cântând.// Minunea izbăvirii să nu ne ocolească,/Sădește-ne iubire în suflet pe pământ,/ Înalță-n noi virtutea și voia ta cerească,/ Coboar-asupra noastră cu duhul tău cel sfânt. “(Rugă ). Amestecul acesta de jubilație candidă și de frison creștin străbate, de altfel, aproape în întregime volumul.Echilibrul se menține adesea pentru a impinge poemul fie în relatarea diafană unde regăsim, mai în toate cazurile, jumătatea mitologică a femeii, adică bărbatul, în cazul Emiliei Tudose
EMILIA TUDOSE TRIUMFUL IUBIRII , CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Emilia_tudose_triumful_iubiri_al_florin_tene_1364888889.html [Corola-blog/BlogPost/366066_a_367395]
-
în spațiu, ale cărui dimensiuni abisale amintesc de obscura Fosă a Marianelor. Pe acest tărâm, aflat la îndemâna multora (dar nu și la îndemintea lor, cum bine observa Ion C. Rogojanu), dorința dobândirii unei notorietăți factice, aducătoare de efemere și orgolioase jubilații beletristice, reprezintă un parametru de recunoaștere al veleitarismului la modă. Autorii unor asemenea ”multe și mărunte”, așteaptă cu nedisimulată înfumurare cuvenitele laude confraterne, venite din partea caimacului elitist, ghedesionat, entuziasmat și de un plesnitor dispreț față de tot ce nu se prosternează
O nouă ipoteza privind cauzele morții lui Eminescu- tratamentul cu morfină ! by http://uzp.org.ro/o-noua-ipoteza-privind-cauzele-mortii-lui-eminescu-tratamentul-cu-morfina/ [Corola-blog/BlogPost/93467_a_94759]
-
-a de liceu datorită și faptului, că marele critic literar Dumitru Panaitescu Perpessicius, tot brăilean , l-a conturat cu mari formulări lapidare, limpezi „ cum întreaga sa poezie este scrisă sub jurământul credinței și al dragostei. Credință față de frumos, față de marea jubilație a limbii române. Cartea se numește „La punțile dorului .” Toate acestea, spususe și scrise de către D.P.Perpessicius, au apărut în „Lecturi intermitente”, scoasă la Ed. Dacia, în anul 1971. O altă cercetare amănunțită despre poezia lui Valeriu Gorunescu, acordă și
CUVINTE SUB FORMA CONFESIUNII de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cuvinte_sub_forma_confesiunii.html [Corola-blog/BlogPost/355877_a_357206]
-
părăsește, orice ți s-ar întâmpla. Ea, beatitudinea aceea, animă lumea cuvintelor și generează poezia. Așa mi se întâmplă mie. Mirela-Ioana BORCHIN: Eu vă percep avatarurile ca pe o bucurie imensă de a descoperi că viața continuă, ca pe o jubilație a trăirii și a retrăirii intense, responsabile, a unui destin reiterat, în datele lui esențiale. Dumneavoastră i-ați spus beatitudine. Citindu-vă, mă mir de acea fericire, pre- sau cvasinirvanică, a (re)animării sinelui. Nu am trăit-o (încă), pe
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 by http://confluente.ro/mirela_ioana_borchin_1473749519.html [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
mă mir de acea fericire, pre- sau cvasinirvanică, a (re)animării sinelui. Nu am trăit-o (încă), pe cont propriu, dar iau act de existența ei, cu încântare. E contaminantă, mă umple de speranță. Eugen DORCESCU: Beatitudine... care nu e jubilație, poate fi și dureroasă, cum spuneam, chiar tragică. Dar rămâne beatitudine. Și în El Caballero[6], spre exemplu, tot beatitudine este. Mirela-Ioana BORCHIN: Într-un strigăt disperat de ajutor pentru refacerea cuplului. Aveți și o soluție culturală pentru această perspectivă
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 by http://confluente.ro/mirela_ioana_borchin_1473749519.html [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
în genialitatea sa. Melodia incifrată a cuvintelor scrise sub dicteul unei inteligențe arzătoare a zămislit o operă originală prin simultaneitatea trăirii și celebrării actului existențial. Pentru Domnia sa scrisul este un viciu, o continuă provocare în atingerea absolutului prin cuvânt, trăind jubilația eliberării de remușcări și resentimente - culminația unui mers lăuntric. Adorată de unii, contestată de alții, ei nu pot adăuga și nici scădea din valoarea intangibilă a unei conștiințe artistice ce își continuă devenirea, trăindu-și propriul destin, găsind vieții sale
LA MULTI ANI, LUCIA OLARU NENATI! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 by http://confluente.ro/La_multi_ani_lucia_olaru_nena_rodica_elena_lupu_1361344495.html [Corola-blog/BlogPost/352021_a_353350]
-
-a de liceu datorită și faptului, că marele critic literar Dumitru Panaitescu Perpessicius, tot brăilean , l-a conturat cu mari formulări lapidare, limpezi „ cum întreaga sa poezie este scrisă sub jurământul credinței și al dragostei. Credință față de frumos, față de marea jubilație a limbii române. Cartea se numește „La punțile dorului .” Toate acestea, spususe și scrise de către D.P.Perpessicius, au apărut în „Lecturi intermitente”, scoasă la Ed. Dacia, în anul 1971. O altă cercetare amănunțită despre poezia lui Valeriu Gorunescu, acordă și
CUVINTE SUB FORMA CONFESIUNII de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 409 din 13 februarie 2012 by http://confluente.ro/Cuvinte_sub_forma_confesiunii_constanta_abalasei_donosa_1329161433.html [Corola-blog/BlogPost/356343_a_357672]
-
A PRIETENIEI - IN MEMORIAM - OLGUȚA POPESCU Autor: Cezarina Adamescu Publicat în: Ediția nr. 990 din 16 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului OLGUȚA ȘI BRĂȚARA DE AUR A PRIETENIEI -in memoriam- În viața aceasta nu prea am avut mare motiv de jubilație. Doar câteva lucruri m-au marcat și m-au motivat să merg mai departe. Unul dintre acestea a fost și a rămas: brățara de aur a prieteniei. Am avut șansa de a avea, nemeritat, nu numai șapte colege absolut admirabile
OLGUŢA POPESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 990 din 16 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Olguta_si_bratara_de_aur_a_cezarina_adamescu_1379320744.html [Corola-blog/BlogPost/365048_a_366377]
-
Verde de foc în flacăra pantofilor mei, incendiat zvon în lacrima mea subterană. Rugul ascuns este jăratecul jertfit, iarna rece a absolutului. Știu că pe buza vegetală a cuvintelor, pielea și șoaptele sale ; la ultima oprire a sapelor, am uitat jubilația. ( În tot numele există umbre ce propagă efemeritatea până dizolva praful halucinațiilor.) Într-o zi, pe pământ, eu nu voi mai fi, ci doar acea suprafață de uitare pe unde toată lumea trece fără să își dea seama că în fiecare
MUSGO [MUŞCHI] POEM DE ANDRÉ CRUCHAGA, TRADUS IN LIMBA ROMÂNĂ, DE MARIA ROIBU de MARIA ROIBU în ediţia nr. 963 din 20 august 2013 by http://confluente.ro/Musgo_muschi_poem_de_andre_maria_roibu_1377007923.html [Corola-blog/BlogPost/364996_a_366325]
-
spiritul existențial, conștiința depășesc materialitatea și în care starea poetică exprimă o altă ontologie - poezia: Oratio sensitiva perfecta, cum spunea Baumgarten, citat de poet. Acest tip de percepere a realității este el însuși beatitudinea cunoașterii, „beatitudine care nu e simplă jubilație, ci trăire liberă, în vastitatea conștiinței. Iar expresia acestei trăiri, comunicată semenilor, poate fi dureroasă, dar, indiferent cum ar fi, rămâne esențialmente încrezătoare, fiindcă nu se mai teme de nimic...” [31] Poezia, în această situație, este tocmai ființarea Ființei, care
PREFAŢĂ LA VOLUMUL „ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI” de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 by http://confluente.ro/iulian_chivu_1473250740.html [Corola-blog/BlogPost/360926_a_362255]
-
își joacă luminile în culori mișcate, într-o scăzută fierbere tonala. Jocul de lumini întreține vie dinamică oricărui câmp vizual. Casele, străzile, piețele, podurile, reflexele se grăbesc să-și ofere formele, dar o fac deschis, aproape pierzându-și contururile în jubilații coloristice." IOAN IOVAN - "critic și istoric de artă "<br> Din 1987, George Păunescu începe să-și expună lucrările într-o serie de expoziții personale sau de grup. Galeriile de Artă Slatina îi găzduiesc tablourile periodic. De asemenea, îl regăsim la
George Păunescu () [Corola-website/Science/314324_a_315653]
-
s-a ușurat pătrunderea elementului popular în biserică, adăugând formule și formele muzicale noi. Tot pentru potențarea exprimării muzicale a psalmodiei s-au adăugat formule vocalizate la finalurile versetelor psalmilor, obicei existent în sinagogi. În biserică au fost adoptate aceste jubilații, dar și cântările melismatice. Modelul de psalmodie ebraica veche anticipă prin caracterul sau coralul gregorian. Factorii care au contribuit la definitivarea cântării bizantine au fost: melodiile ebraice, cultura muzicală greacă având o teorie muzicală și notație stabilită de secole și
Configurații muzicale reprezentative () [Corola-website/Science/336801_a_338130]
-
marea admirație). Fără forță de expresie a confratelui de generație, autorul acelor texte nu lipsite, totuși, de relief i se asociază - cum observa și V. Ierunca - sub semnul "chiotului dionisiac". Prospețimea contactului senzorial cu elementul teluric, a "inimii" cu "pământul", jubilația în regim solar a eului, tradusă că "tîsnet", "chiot", "zvâcnet", "salt" sau "nebunie" - elemente curente în primele poeme blagiene - se regăsesc aici în poezii precum Dimineața ("Desculț strivesc în iarbă boabe vii de roua/ Cu brațe mari mă-ntind spre
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
Adrian Păunescu rămâne poetul care-și clamează patetic sentimentele și ideile, cu prezumția de a se afla mereu în fața unei mulțimi chemate să-l asculte, să-l aprobe sau să nu-l înțeleagă, de unde tonalitățile diverse ale discursului liric, de la jubilația cea mai neîngrădită, alimentată de sentimentul consonanței cu „publicul”, la spectaculoasa lamentație nu lipsită de orgoliu, a celui care se descoperă monologând solitar, și la apostrofa sarcastică, necruțătoare. O fire romantică furtunoasă, greu de stăpânit, din familia de spirite a
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
fond aproape un fanatic îndrăgostit de viață. Trăiește totul cu o frenezie uluitoare, cu un fel de disperare. Iubește sau urăște paroxistic, ingenuitatea de a spune adevărurile îi dă dreptul la revoltă, conștiința unor posibile dezastre cosmice îi dă prilejul jubilației eului. El intră în deceniul opt hotărât să schimbe lumea, de unde această cuprindere „enciclopedică” a tuturor problemelor și evenimentelor ei cotidiene. [...] ...încă de la " Manifest pentru sănătatea pământului" începe să apară o anume „oboseală”, liric mai fertilă, venind dintr-o înțelepciune
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
că eu continuam s-o iubesc ca la început, îmi întorsese spatele la ușă, foarte mândră că putea s-o facă. Mă prinsese că îi arsesem una chiar în ziua când vroia să-mi spună că a rămas însărcinată, ce jubilație! Căzuse în genunchi! Pleacă! Nu vroisem să plec? Ia să-i arătăm noi că altul o putea face fericită și să vorbim cu acest altul la telefon fără nici o jenă, cu soțul în casă, care stă cu nasul în cărți
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
martoră a atâtor încercări ale mele de a smulge secretul care o făcuse pe această femeie să se căsătorească cu mine, deși dragostea ei tocmai se stinsese. Acum însă nu mă mai interesa, și nepăsarea îmi dădea o astfel de jubilație, încît răsturnai cu o altă lovitură de picior și fotoliul în care mă așezasem atâția ani, martor și el al atâtor scene din care ieșisem totdeauna micșorat în propriii mei ochi, și acceptând mereu și mereu această micșorare, tot sperând
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care ieșisem totdeauna micșorat în propriii mei ochi, și acceptând mereu și mereu această micșorare, tot sperând că visul meu de fericire poate fi apărat. Îi surprinsei privirea urmă-rindu-mă cutreierată de o multitudine de sugestii ale disprețului și ale unei jubilații proprii, pe care surâsul complice cu cel absent îl accentua. Privire vie, ascuțită, victorioasă, plină de viață și de sfidare, care răscolea în mine vechi tandreți reprimate, vechi elanuri respinse, zile de fericire neîmplinite... "Bine, Matilda, continuai, văd că nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
În definitiv, lucrurile sunt deja atât cuvinte, cât și lucruri, și invers, cuvintele sunt, într-o oarecare măsură, atât lucruri, cât și cuvinte. Doar cuplarea lor (realizată prin scriitura veritabilă sau perfectă) face posibil orgasmul ce rezultă și ne provoacă jubilația. Nu este vorba decât de a le face să reintre unul în celălalt, de a nu mai vedea dublu 253. Fuziunea care face loc unui asemenea extaz nu este de fapt decât intuirea totalității și, în același timp, conștientizarea nostalgică
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
slăbiciunea ei față de "reformatorul Gorbaciov". În toți anii cât a durat prietenia lor, Bukovski nu a reușit să o convingă pe "Doamna de fier" de jocul dublu și de necinstea funciară a providențialului conducător comunist. Așa că a fost o adevărată jubilație pentru el să descopere în arhivele PCUS dovada că Gorbaciov finanța grevele muncitorești menite să răstoarne guvernul lui Thatcher și trimitea agenți să-i ajute pe sindicaliști englezi, chiar în momentul când îi făcea ei vizite protocolare și declarații de
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
recunoaște insciența, în favoarea unei cunoașteri transpersonale, de factură metafizică, pe care ar incorpora-o, însoțită însă de "strigătul" personal, pulsatil și ignific: Nu știu/ ci sînt substanța/ a înseși cunoștinței! Tot adîncul/ din bezne pînă-n inima de raze/ e forma jubilației cu care/ cuvîntu-și soarbe graiul!/ Strigătu-mi/ știut pînă-n arcanele puterii/ e-un prag e-un puls/ e-un foc concentrator" (Ce mă vorbește-acum). Ființa sa pare a se balansa între inconștiența Cuvîntului revelator și o măgulitoare, decorativă devenire personală: Într-
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
uraganic" (Văzduh). O terminologie turmentată notifică îndepărtarea de adorația mistică, în direcția contrară, a adorării de sine. Starea de grație trece într-o stare de voluptuoasă convulsie, de halucinare a cărnii pe ruinele templului renegat: Tot ce-a fost vreodată/ jubilație-n spații/ și apoteoză-n nupții de îngeri/ pînă-n suflarea/ din primul cuvînt/ e numai drumu-n delir/ spre templul de fulminații/ cu care lutul meu izbucnește" ( Tot ce-a fost). Avem a face cu un dionisism clocotitor, pe linia Blaga-Cioran
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
lutul meu izbucnește" ( Tot ce-a fost). Avem a face cu un dionisism clocotitor, pe linia Blaga-Cioran, beneficiind de fierbinți izvoare nietzscheiene. Nicolae Ionel dă impresia a fi făcut un ocol pe tărîmul religiosului doar pentru a-și spori motivele jubilației personale, pentru a-și pune insignele unei universalități care înmănunchează deopotrivă contingentul și absolutul, materia și duhul. Pofta sa de viață pulsează cu o lăcomie gata a-și însuși tot ce ființează în toate planurile fizice și metafizice. În voracitatea
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
cu sinuciderea tatălui meu stă ceva puternic, o esență conținînd chiar enigma vieții. A sta ochi în ochi cu tot ce are viața mai îngrozitor: acest lucru, în mod paradoxal, mă ajută să supraviețuiesc și chiar să trăiesc o înaltă jubilație." Fabulatoriu e chiar felul în care Gabriela Melinescu își privește propria viață, felul în care construiește neîncetat un model de comportament zguduitor în efortul pe care îl presupune. Feminitate și ascetism. Și un jurnal special, care cere o lectură aproape
Un jurnal fabulatoriu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16483_a_17808]