47 matches
-
s-au exprimat însușirile sufletești specifice poporului român. Nimeni, niciodată, nu a propagat iubirea pentru ceea ce este românesc cu o mai ardentă convingere decât N. Iorga. Din tot ceea ce a scris, în toate domeniile, iradiază o prețuire infinită, o mândrie jubilantă pentru trecutul eroic, pentru arta populară, pentru datinile strămoșești, pentru creațiile de cultură apărute de-a lungul secolelor, o dragoste fremătătoare pentru frumusețea țării. Dorind să vadă literatura angajată în serviciul cauzei naționale, a afirmării valorilor spirituale specific românești, N.
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
pornit cu noapte-n cap, din zorii lumii / el n-a ajuns la stână nici acum. Încremenit sub gluga lui așteaptă / un semn divin cu magii austeri /, iar pe la spartul plaiului, pe toamnă, / pornește după steaua lui din cer”. Tonul jubilant și encomiastic, atitudinile euforice sunt contrapunctate intermitent de tonalități elegiace, cu vagi tente simboliste, pe alocuri date de terminologia neologistică: „Trec ființe morgane și tremură-n zare / schelete de berze muiate în clor, / mileniul a stat, nici un om nu mai
TUDOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290281_a_291610]
-
Pe de altă parte, criticul descinde din ceea ce el numește „simbolismul” textului lovinescian, revendicându-se și dintr-o înțelegere a actului critic ca expresie intuitivă. Călinescian până la un punct este N. printr-o concretețe aproape senzuală a limbajului, prin imprevizibilitatea jubilantă a asociațiilor și comparațiilor ori printr-o anumită tehnică a citatului. Cu toate acestea, originalitatea sa rămâne frapantă, pe unele paliere chiar ostentativă. Cărțile tipărite până la plecarea din țară sunt în majoritate culegeri de studii și articole: Scriitori moderni (1966
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
din La Fontaine, Cardinalul Fr.-J. de Bernis, Metastasio, Thomas Gray, Marmontel). La confluența anacreontismului cu clasicismul și preromantismul, versurile nu suferă de monotonie tematică. Stihuitorul este un epicureu, celebrând plăcerile vinului și ale amorului. Erotica lui, pastorală sau senzuală, jubilantă sau lacrimogenă, se împletește cu poezia naturii. De o anume grație și prospețime, fragmentul din epitalamul biblic Cântarea Cântărilor, transpus prin intermediul unei versiuni franceze, rămâne cea mai izbutită versificare a lui C., deloc străină de metrica și limba poeziei populare
CANTACUZINO-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286068_a_287397]
-
expresia convenabilă În ornamentația excesivă, În acea erupție imagistică ce transpune o nesiguranță funciară, o gamă frenetică a echivalențelor, precum o ciornă Încărcată de monstruoase corecturi”, - și că: „Aproximarea este genul psihologic al unei atari creații care nu se decide, jubilant nesatisfăcută de sine, Înșelată de scînteierea fiecărui contact insolit, pe fundalul unei ancestrale anxietăți”. Opera poetică a lui Ilarie Voronca și cîștigă, și pierde, cum am văzut, de pe urma acestei indecizii. În ambele situații, ea rămîne Însă expresivă ca document al
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
perenă; plenitudinea se înfăptuiește la "lumina erotică a stânjeneilor". Trăiești în bucurie atâta timp cât repeți cuvinte consacrate: "Cuvinte vechi auzi "iubit", "iubito"! / Ce morți vom fi, când n-o să le mai știm" (Nu crezi). Semnale paradisiace, stări de infraconștiență, o religie jubilantă, fără dogme, acestea se contrapun singurătății, lăsând să vorbească eternul uman: Nu rareori am adorat frumusețile vieții: Nopțile putrede, diminețile fragede, Păcatul încă neînfăptuit. Gustul tăcerii punând un lacăt de deget pe gură. Formele fructelor, dulcețile lor. Odihnitoare peisaje cu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
întotdeauna în noi, persistent, și reprezintă chipul nostru tăinuit, recuperabil atunci cînd ajungi să-l înțelegi întru-totul. Toți purtăm în noi teatre mai vechi de unde uneori scoatem actorii, îi dezvelim și vedem cu certitudine că acele chipuri sunt chipurile noastre, jubilante sau întristate. Teatrul este recunoaștere. Ieșirea din teatru. Plonjarea în timp Filigranat, scenariul oferă o serie de oportunități teatralizante. Textualismul face referință la două planuri: unul în interiorul platoului, iar celălalt, exterior acestuia. Cutia scenei în miniatură pe care a amenajat
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cealaltă emisferă. Comentariul și emoția nu mobilizează aceiași neuroni. Simbolul și indicele se opun unul altuia. Este, prin urmare, cât se poate de adevărat că emoția începe unde se oprește discursul. Va trebui atunci să luăm de bun orgoliosul și jubilantul refuz de a spune al susținătorilor cărnii? Ei iau universul drept martor al completei lor inocențe semnificative și revendică factura împotriva mesajului. Obiectul sfidează proiectul. Împotrivindu-se intelectualului, artistul se exaltă în artizan, opune limbajului lucrarea. Pentru acest om, un
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
atîtor semne indelebile din orizontul Orașului. Un elogiu tardiv al Romei, rostit în atmosfera de restriște a veacului V, de către un poet, Rutilius Namatianus, ce se întorcea în Gallia Narbonensis, lansa totuși, oricît de împovărat, acest adevăr de neclintit, această jubilantă aserțiune: ŤTu ai făcut un Oraș din ceea ce cîndva era Universul.ť Ecuație ce devine paradoxal actuală, în epoca noastră, de globalizare apăsată, ce desfigurează, unificînd otova atîtea vii particularisme, trecînd sub compresor grăuntele atîtor salubre diferențe. Nu universalul lisse
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
expresia convenabilă în ornamentația excesivă, în acea erupție imagistică ce transpune o nesiguranță funciară, o gamă frenetică a echivalențelor, precum o ciornă încărcată de monstruoase corecturi”, - și că: „Aproximarea este genul psihologic al unei atari creații care nu se decide, jubilant nesatisfăcută de sine, înșelată de scânteierea fiecărui contact insolit, pe fundalul unei ancestrale anxietăți”. Opera poetică a lui Ilarie Voronca și câștigă, și pierde, cum am văzut, de pe urma acestei indecizii. În ambele situații, ea rămâne însă expresivă ca document al
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
vă spune adio, adio!" Ea îl scapă în apă. Consternare și disperare generală. Un marinar sare însă după el, prinde băiețelul și, încă în apă fiind, îl înalță și strigă: "Gustav vă spune bună ziua, bună ziua, bună ziua!" Un val de rîsete jubilante, de eliberare înlocuiește tensiunea și spaima. Sînt cuprinse în el, în același timp, un anumit triumf asupra purtării mamei nesocotite și o bucurie plină de simpatie pentru salvarea unei vieți omenești. Prin astfel de date, exemplul acesta aparține totodată și
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
care e alianța cu secretul: avea de gând să-i pândească din adăpostul rezervei, lăsându-i să vină, fanfaroni, în cuvânt și să-și umfle pieptul cu substanța lui minată de hohote comprimate, pe care el avea să le detoneze jubilant în jerbe răsunătoare. Asta să-i fi putut construi lui domnii de față, dacă se credeau șmecheri: un buncăr inexpugnabil și portabil pentru rezervă, o carapace perfect camuflată de țestoasă, din care el să scruteze circumspect situația fără a putea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cei mai reputați ,oriunde a întâlnit omenia, în ceea ce are mai nobil, penelul său s-a simțit ispitit să-și încerce puterile. Spre deosebire însă de peisaje, florile și naturile sale statice, care au evoluat de la lirismul grav la cel jubilant, euforic, atmosfera generală a portretelor își menține constantă nota de sobrietatesub raport ideatic și afectiv - deși cromatismul a evoluat și aici spre lumină, spre vibrație: Actorul George Popovici, Portret în roșu, Autoportret, Octav Băncilă. Aceleiași condiții de pictor al cetății
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
cele mătăsoase, pe cele aspre, pe cele colorate, pe cele sumbre, pe cele cu miez bun, pe cele seci, pe cele cu azur, pe cele înnoroiate, pe cele suave, pe cele puturoase, pe cele năucitoare, pe cele întremătoare, pe cele jubilante, pe cele asasine, pe cele scăpărătoare, pe cele opace. Pe rînd, auzul a juisat și s-a întristat. De orice fel ar fi fost însă, cuvintele nu m-au lăsat nepăsător. Plăcute sau neplăcute, m-au urmărit, uneori obsedant, cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o sutime de om căruia i-au plecat inimile și ochii și tot... Stop - jeluielilor! M-a bucurat (atât cât mă mai poate bucura pe mine ceva) scrisoarea cu vești bune a Cellei (amănunte! vreau amănunte!) și tonul deschis, normal, jubilant cu măsură al celor câteva rânduri menite să-mi ofere un minut fericit. Zguduitoare scrisoarea de condoleanțe; de necomentat. Altfel? Muncesc. Mult mai puțin și mult mai prost decât ar trebui. Dar nu am putere. După o oră sau două
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
lui Salazar și caracterul mai curând timid și vetust al personajului principal, dar până și faptul că numele Pereira („pară”) codifica o identitate, de obicei, evreiască, În lexicul portughez, accent cu semnificație precizată În contextul dictaturilor de dreapta și al jubilantului naționalism european al timpului. Seara, În restrânsul grup al clasei dedicate lui Fernando Pessõa, Tabucchi a vorbit, pentru a ilustra opțiunea estetică (și nu numai) a poetului portughez, dar și propria sa viziune, despre poziția pictorului În celebra pânză a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cu tendențiozitatea religioasă sau cu cea eticistă. Ochiurile negației sînt prea strînse, imaginile prea încrîncenate în năzuința lor de-a invocă o lume posedata, o umanitate desemnificată, pentru că lirismul să nu învedereze o anume crispare (omogena!), o monotonie, de altminteri jubilant urmărită. Demonizarea nu e decît un caz particular al spiritului speculativ. Prin urmare homo ludens nu e, ca să zicem așa, în contextul dat, un liber profesionist, ci, ca să zicem așa, un angajat, supus unor norme pe cît de inaparente, pe
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
plexă, de mare rafinament constructiv, cu un gust rafinat, aproape estetizant și-i apare în acel moment una dintre cele mai bine definite personalități ale picturii romînești con- temporane. Elogiile aduse la tinerețe strică cel mai adesea dar o constatare jubilantă la maturitate, consacră. În alt sens, obligă, și povara unei notorietăți timpurii fixează cote de exi- gență severe, dacă nu chiar inhibante. Luciditatea invocată mai înainte l-a scutit însă de derapaje și materia altor expoziții a validat pronosticurile stînjenitoare
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
au tras asupra italienilor. El s-a distanțat de Asociația Eliberatoare și a hotărât să nu-și mai dezvăluie intențiile. La 27 iunie 1862, s-a îmbarcat de la Caprera, a revenit la Palermo unde a fost primit de o mulțime jubilantă. A parcurs locurile emblematice ale expediției sale până la Marsala (20 iulie) unde și-a început campania de cucerire a Romei cu . Între timp, condițiile nu mai erau aceleași, oamenii de care dispunea nu erau pregătiți pentru să se sacrifice pentru
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
a valorificat în muzica vocal-simfonică. Prima lucrare religioasă este „Magnificat” (1723), un oratoriu cu arii, coruri și pagini orchestrale, executat la slujba de vecernie de la Crăciun, Paști și Rusalii. Textul este latin, fiind extras din Evanghelia lui Ioan. Alături de caracterul jubilant al textului, muzica dă luminozitate și strălucire grandioasă lucrării. Încadrată în serviciul religios și cântată după predică, „Magnificat” conține 12 numere, dintre care cinci coruri, cinci arii, un duet și un terțet. Corurile sunt dominate de atmosfera bucuriei sincere, iar
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
Times" apreciază „ritmurile de muzică Rock & Roll”, în timp ce "Entertainment Weekly" îl considera „un deschizător [de album] demențial”. Despre interpretarea celui de-al doilea cântec de pe album "The Boston Globe" afirmă: „Underwood sună mai mult că ea însăși pe dulcele și jubilantul hibrid «All-American Girl»” („Față tipic americană”), fiind considerat cel mai bun cântec al albumului. „Șo Small” („Atât de mic”) este considerat de "Entertainment Weekly" un „imn masiv”, părere împărtășită și de "The Boston Globe", în timp ce "Billboard" afirmă: „este un cântec
Carnival Ride () [Corola-website/Science/317257_a_318586]
-
jubileze pentru marea victorie. Ziarul "Examiner" din Richmond a descris-o ca pe „o uimitoare înfrângere a invadatorului, o splendidă victorie a apărătorilor pământului sfânt”. Generalul Lee, în mod normal rezervat, a fost descris de ziarul "Mercury" din Charleston ca „jubilant, ..., părea dornic mereu să îmbrățișeze pe toți cei pe care-i întâlnea.” Același ziar a afirmat și: „generalul Lee știe meserie și armata sa încă nu a cunoscut înfrângerea.” Reacțiile au fost opuse în nord, unde atât armata cât și
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]