47 matches
-
nori. La unul dintre aceste bazare, stînd sub firma „Duhan autentic. Delicatese caucaziene tradiționale”, Ippolit Matveevici a făcut cunoștință cu soția procurorului local, Elena Stanislavovna Bour. Procurorul era bătrîn, însă soția lui, după asigurările grefierului, era ...Toată - tinerețe înfiorată, Prospețime jubilantă, Și atît de diafană, Încît s-o săruți te-ndeamnă. Grefierul n-o nimerise cu poezioara lui. Elena Stanislavovna, cea care „s-o săruți te-ndeamnă”, purta pe cap o farfurioară neagră de catifea cu o rozetă de mătase în
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
atîtor semne indelebile din orizontul Orașului. Un elogiu tardiv al Romei, rostit în atmosfera de restriște a veacului V, de către un poet, Rutilius Namatianus, ce se întorcea în Gallia Narbonensis, lansa totuși, oricît de împovărat, acest adevăr de neclintit, această jubilantă aserțiune: ŤTu ai făcut un Oraș din ceea ce cîndva era Universul.ť Ecuație ce devine paradoxal actuală, în epoca noastră, de globalizare apăsată, ce desfigurează, unificînd otova atîtea vii particularisme, trecînd sub compresor grăuntele atîtor salubre diferențe. Nu universalul lisse
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
infirma drastic un text, ci a-l examina meticulos în vederea stabilirii unor trăsături multiple, a unui ansamblu de nuanțe, cu scopul proporționării calităților și defectelor care de regulă coexistă în același product. O străbună sapiență îl împiedică a le izola jubilant, riscînd artificializarea actului critic. Autorul Explorărilor în actualitatea imediată procedează metodic, "răbduriu" (un cuvînt care-i place), pîndind parcă opera în creșterea și-n eventuala sa descreștere, atît în cadrul antum, cît și în cel postum, ultimul subordonat în speță inevitabilelor
Un inconformist: Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12233_a_13558]
-
a versurilor lui Ion Davideanu rămîne cea, de cînd lumea, a individului cu vocație de artist: inadaptarea la un mediu față de care, minoritar printr-o sensibilitate intrinsecă, reacționează printr-o prezență oblică, impregnată de anxietate, decepție, eventual sfidare. Mai niciodată jubilant, imnic, mieros-euforic, bardul nostru ia distanțe față de realul resimțit cel puțin ca suspect, dacă nu de-a dreptul ca ostil. Inadaptarea sa nu are un aer factice, mimetic, ci (dată fiind și vîrsta autorului care aparține generației subsemnatului) se impune
Lucrătura versului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10985_a_12310]
-
viețile oamenilor: și, totodată, a individualității mefiente, disimulantă pe curba ei concavă, acceptând cu un zâmbet laș toate directivele pentru a nu respecta, în fond, nici una. Copilul și adolescentul firav și nevrotic, introvertit și contemplativ, dezvoltând o filozofie a cameleonismului jubilant, își trage seva morală tocmai din ascunderea cu grijă a adevăratelor repere, din depozitarea sub plapumă a opiniilor personale. Când alternativa este ,brazda sau șantierul", întreaga creativitate a lui Paul Cernat se irosește în afara unui cadru firesc de manifestare, în
Decrețeii II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11496_a_12821]
-
simt cum îți întinzi în mine rădăcinile și crengile, cum îți pîrguiește în mine roadele. A crede înseamnă a-L lua pe Hristos în tine, a fi gestant în duh, a fi maică" (Psalmul 1). Apendicele ambiguu al acestei fiziologii jubilante îl reprezintă implorarea masochistă: "Fă-mă bubos, Doamne, ca să nu mă mîndresc, slăbănogește-mă ca să mă smeresc" (Psalmul 26). Găsim aci o sforțare a înălțării spre divin, de-o bună credință egală cu o expiere, care înțelege a lua asupră
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
confirma, procedeu mai convingător decît nuda declarație. Așternute peste luminozitatea exaltării, liniile deformatoare (exacte, crud realiste) ne duc gîndul la desenele lui Florin Pucă. Numai că acesta trata mai cu seamă stările postbahice, de mahmureală. Aici precumpănește incizia în miezul jubilant al experienței, drept care un asemenea ton rezervat constituie o excepție: „Iar mi-e frică. Mi-e frică. Mi-e frică peste măsură. Stau culcat pe frunze galbene și uscate. / picuri-picuri sîngele îngerașului îmi cade pe gură” (A venit toamna). Poetul
O fenomenologie a alcoolului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5543_a_6868]
-
autoportret poetic. Eugen Suciu se desparte discret, dar net, de o poetică - aceea, generică, a generației ’60 - și ne propune un alt mod de a scrie poezie. El abandonează vizionarismul metaforizant și poezia ca mod de cunoaștere, ca și lirismul jubilant care constituia marca poeticii șaizeciste, în favoarea unei poezii mai „simple” (nu simpliste!), a unui lirism „vătuit” (amintind de Virgil Mazilescu, cel din Va fi liniște, va fi seară, din același an 1979) și a poemului care nu mai este o
Generația ’80 la vârsta reeditărilor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5350_a_6675]
-
de gauchismul perfid ori numai bornat care a făcut atîtea ravagii, autorul Interlocuțiunilor se plasează în spațiul unei inteligențe acute, gata a sfîșia vălurile prejudecăților, orientate de un moralism pururi chemat în ajutor. Un moralism sceptic, dar mai cu seamă jubilant. Avînd oroare de convențiile uzate, de toate formalismele, de pedanterie (Goethe socotea că pedanteria e "în fond un diletantism"!), Al. Paleologu se pronunță în numele unui "bun simț" intratabil care e naturalețea spiritului. Dispunînd de o solidă formație și informație culturală
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
exuberanță a asociațiilor (mod de-a da replică prolificității naturale) care îmbrățișează ca o acoladă vîrstele ființei. Nu e doar o "întoarcere spre natură", un rousseauism liric, ci o provocare a acesteia prin limbajul inventiv, productiv pe făgașul unei autosatisfacții jubilante. Idila incipientă capotează în violența devenirii: "Cai pe drum; primăvară dezpotcovită./ Pe insula pustie m-am adăpostit eu singur.// Sub apăsarea serii de aprilie așteptam...// Puhoiul rîului după poarta grădinii/ Se zbate și nimeni nu-l va opri.../ De violență
Aventura vitalitatii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12810_a_14135]
-
paradă, nu se poate să nu observi că totul (aproape totul) este - cu un termen dușmănos - o porcărie. Reporterul se vede contrariat, bruscat și, de la un punct, dislocat de pe orbita sa de către realitățile pe care le tot cosmetizează și înfățișează jubilant. Lipsită de suport artistic, ficțiunea devine o biată, jalnică minciună, împovărând pagina și sufletul autorului de serviciu. Ca la un Panait Istrati, dar într-o durată considerabil mai lungă (cu ezitări, îndoieli, decepții și reveniri temporare la credința inițială), realitatea
Spovedania unui convins by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10761_a_12086]
-
cm. Creațiile se vor expedia până în 30 septembrie pe adresa Direcției pentru Cultură, str. Unirii nr. 10, Botoșani - 6800, cu mențiunea „Pentru concursul Constantin Dracsin”. Informații, la tel. 0231 516 925. S. POPOVICI din presa vremii acum... 100 ani „Episcopie jubilantă. Episcopia Lugojului, carea s-a fondat în anul 1853, își va ține în anul acesta, în 14 iuniu sau în Duminica tuturor sfinților, jubileul de 50 ani ai existenței sale“. (Controla din 10 mai 1903). „Populațiunea României. După datele cele
Agenda2003-19-03-11 () [Corola-journal/Journalistic/280992_a_282321]
-
am și cântat o jumătate de ceas întruna, pe când ne întorceam. După aceea limba mea liberată își regăsi vorbirea binecuvântată, și discursul, grămădit în mine în atâtea ceasuri lungi, începu să curgă în torente. Ș-a curs mereu înainte, vesel, jubilant până ce-a secat izvorul și s-a uscat. Când, la despărțire, întinsei mâna amicului meu zisei: - N-a fost oare admirabil de frumos astăzi? Dar îmi aduc aminte că de două ceasuri n-ai vorbit nici un cuvânt. Ia vezi, începe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o sutime de om căruia i-au plecat inimile și ochii și tot... Stop - jeluielilor! M-a bucurat (atât cât mă mai poate bucura pe mine ceva) scrisoarea cu vești bune a Cellei (amănunte! vreau amănunte!) și tonul deschis, normal, jubilant cu măsură al celor câteva rânduri menite să-mi ofere un minut fericit. Zguduitoare scrisoarea de condoleanțe; de necomentat. Altfel? Muncesc. Mult mai puțin și mult mai prost decât ar trebui. Dar nu am putere. După o oră sau două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
lui Salazar și caracterul mai curând timid și vetust al personajului principal, dar până și faptul că numele Pereira („pară”) codifica o identitate, de obicei, evreiască, În lexicul portughez, accent cu semnificație precizată În contextul dictaturilor de dreapta și al jubilantului naționalism european al timpului. Seara, În restrânsul grup al clasei dedicate lui Fernando Pessõa, Tabucchi a vorbit, pentru a ilustra opțiunea estetică (și nu numai) a poetului portughez, dar și propria sa viziune, despre poziția pictorului În celebra pânză a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
întotdeauna în noi, persistent, și reprezintă chipul nostru tăinuit, recuperabil atunci cînd ajungi să-l înțelegi întru-totul. Toți purtăm în noi teatre mai vechi de unde uneori scoatem actorii, îi dezvelim și vedem cu certitudine că acele chipuri sunt chipurile noastre, jubilante sau întristate. Teatrul este recunoaștere. Ieșirea din teatru. Plonjarea în timp Filigranat, scenariul oferă o serie de oportunități teatralizante. Textualismul face referință la două planuri: unul în interiorul platoului, iar celălalt, exterior acestuia. Cutia scenei în miniatură pe care a amenajat
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
din La Fontaine, Cardinalul Fr.-J. de Bernis, Metastasio, Thomas Gray, Marmontel). La confluența anacreontismului cu clasicismul și preromantismul, versurile nu suferă de monotonie tematică. Stihuitorul este un epicureu, celebrând plăcerile vinului și ale amorului. Erotica lui, pastorală sau senzuală, jubilantă sau lacrimogenă, se împletește cu poezia naturii. De o anume grație și prospețime, fragmentul din epitalamul biblic Cântarea Cântărilor, transpus prin intermediul unei versiuni franceze, rămâne cea mai izbutită versificare a lui C., deloc străină de metrica și limba poeziei populare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286068_a_287397]
-
lui C., dincolo de inflexiunea de batjocură, se deslușește și o undă de simpatie, ipochimenii (care moștenesc, tipologic, date ale personajelor din comedia clasică - demagogul, încornoratul credul, servitorul slugarnic și duplicitar, confidentul ș.a.) fiind, în definitiv, o expresie a unei dispoziții jubilante. Inapți de devenire sufletească, eroii lui comici par să fi încremenit într-o mărginire definitivă. Modul lor de a fi, în afara agitației exterioare, se refugiază în limbaj, un limbaj deformat, stropșit, înțepenit în ticuri absurde care le divulgă vacuitatea interioară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
Dar Dali? Dacă Van Gogh e marcat maladiv, aceasta cabrîndu-i, violent, pictura (contorsiunile care antrenează elementele peisajului), Dali își joacă (sau, poate, nu) nebunia, complăcîndu-se în splendorile unei imaginații debordante, cu soluții dintre cele mai abrupte, mai vexante. Splendorile nebuniei jubilante! De o plasticitate histrionică sînt scenele povestite de Cioran (în filmul lui Liiceanu), cu "deranjații" din satul natal, fie ei alunecați bine spre nebunie, fie doar ușor ciupiți la bodegă. Scenele sînt văzute cu ochiul copilului, dar resuscitarea lor tîrzie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Churchill, cinicul (pentru noi) fumător de trabuc, îl dorea o Anglie ce nu-și putea îngădui lentoarea. Pe tătucul popoarelor îl aștepta o treabă serioasă nu numai în continentul său perpetuu însîngerat, ci și în vreo trei sferturi de glob. Jubilanta fotografie a unui secol bolnav. Cu cîtă plăcere dau curs rugăminții celor doi de a-i fotografia cu aparatul lor! De data asta, în fața Teatrului. Băiatul îmi întinde obiectul, un minuscul Nikon, explicîndu-mi sumar manipularea, îi prinde fetei talia și-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
marele top internațional, cel ce se situează la antipodul diagnosticului pus, local, de îngrijoratul Marius Chivu. Consistenta serie, administrată, magistral, de Editura Polirom dar și de alte case editoriale, îmi întrețin acum așa cum a făcut-o eroic altădată Univers un jubilant regim de lectură. Să fim lucizi: formidabilele strategii narative ale englezilor, americanilor (dar și, mai puțin, ale francezilor, spaniolilor, italienilor) înglobează situații extrem de paradoxale, unele în vecinătatea derapajelor psihice (aici, da, acești occidentali sînt postmoderniști!), dar... dar... capacitatea narativă ca
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vă spune adio, adio!" Ea îl scapă în apă. Consternare și disperare generală. Un marinar sare însă după el, prinde băiețelul și, încă în apă fiind, îl înalță și strigă: "Gustav vă spune bună ziua, bună ziua, bună ziua!" Un val de rîsete jubilante, de eliberare înlocuiește tensiunea și spaima. Sînt cuprinse în el, în același timp, un anumit triumf asupra purtării mamei nesocotite și o bucurie plină de simpatie pentru salvarea unei vieți omenești. Prin astfel de date, exemplul acesta aparține totodată și
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]