64 matches
-
legătură socială, cu o pronunțată componentă lococentrică. Ceea ce contează, într-adevăr, este spațiul. Spațiul propriului corp pe care îl lucrăm în voie, pe care îl îmbrăcăm pentru rugăciune, pe care îl împodobim pentru plăcere, pe care îl mutilăm pentru o juisare dureroasă. Teritoriu al corpului tribal pe care întreprindem a-l cuceri și a-l apăra împotriva tuturor formelor de intruziune. În toate aceste cazuri, spații simbolice care generează și reabilitează locul. Aceasta este ceea ce am putea numi "relianța imaginală". Am
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
în acest sens multiple exemple care traduc perfect saturarea unei simple logici economice. În opoziție cu ceea ce se spune adesea, luxul nu este pur și simplu expresia unei "comercializări" dezlănțuite a existenței. Este o stare de spirit, aceea a unei juisări la timpul prezent. Este de asemenea indiciul unui raport cu lumea și cu ceilalți mai puțin monovalent, mai complex. Este important, de aceea, să amintim că termenul însuși trimite desigur la luxură, cu caracterul său desfrânat și imoral, dar și
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
a sensibilului. Altfel spus, pe cât căutarea unui dincolo, a unei esențe a lucrurilor a putut fi fundamentul unei viziuni morale asupra lumii, pe atât etica va pune accentul pe existență în ceea ce are ea impulsiv, instinctual, preconștient, pe scurt, ca juisare animală. Formă primară! Elan vital! Forța tragicului. Un astfel de acord între rațiune și simțuri este cel care permite înțelegerea formei noi pe care o ia o acordare la lume mai complexă. Un policulturalism cu forme mai vaste. Emergența unor
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
toleranță care prevalează în multiplicitatea relațiilor sociale, juvenile în special. Acceptăm, de asemenea, corpul. Nu ca muritor ("soma, sema", după proverbul creștin: acest corp, acest mormânt), ci ca pe ceva limitat, desigur, din care putem face totuși o unealtă de juisare. Spunem da naturii. Aceasta nemaifiind un "obiect" dominat de un subiect suveran, ci un partener pe care trebuie să contăm. Fără îndoială, în acest fel trebuie să înțelegem dezvoltarea "preocupării" ecologice, pentru produsele naturale și alte interese legate de mediu
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
natural trebuie depășit. Ceea ce îl apropie, prea mult, de animal. Ideea de moralitate, în pretenția ei universalistă, se sprijină pe acest fapt. Se pare că ceea ce numesc eu aici "deontologie" exprimă ceea ce i se opune perfect. Refuzul unui raport de juisare, negarea așteptării unei societăți ce va veni, imposibilitatea de a gândi "adevărata" viață ca fiind ceea ce trebuie să se întâmple mâine. Pe scurt, oboseala futurismului ce a marcat întreaga tradiție occidentală. Prin urmare, reîntoarcere la sensibil, la prezenteism, la ceea ce
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
la superioritatea instinctului, la forța imaginarului, la locul central pe care îl ocupă natura, fără a uita bineînțeles rolul central acordat aspectului oniric sau ludic. Or toate aceste aspecte integrează, de facto, finitudinea lucrurilor mergând împreună cu această sete de o juisare, de o lume ce se oferă să fie trăită aici și acum. Și numeroase practici contemporane fac în același timp să reiasă acest "juvenilism" ambiental și "repatrierea" juisării pe care o are negreșit. Într-adevăr, aceasta nu mai este proiectată
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
aspecte integrează, de facto, finitudinea lucrurilor mergând împreună cu această sete de o juisare, de o lume ce se oferă să fie trăită aici și acum. Și numeroase practici contemporane fac în același timp să reiasă acest "juvenilism" ambiental și "repatrierea" juisării pe care o are negreșit. Într-adevăr, aceasta nu mai este proiectată într-un îndepărtat religios sau politic, ci este trăită, cu alții, în lumea de aici. Dar, împotriva opiniei admise în mod curent, ideea însăși de juisare nu e
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
și "repatrierea" juisării pe care o are negreșit. Într-adevăr, aceasta nu mai este proiectată într-un îndepărtat religios sau politic, ci este trăită, cu alții, în lumea de aici. Dar, împotriva opiniei admise în mod curent, ideea însăși de juisare nu e cu nimic mai puțin decât individuală, ea este esența colectivă și traduce o formă de generozitate de a fi. Mai mult, se înscrie în demersul vital, acela care face din viață un drum de parcurs. "Să devii deci
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
amestec; chiar și peste zi, dacă uneori, În vreo după-amiază, se culca vreme de un ceas ori două; era, tot mai des, cuprins de oboseală. De cele mai multe ori i se Înfățișau În somn femei, predominau visele erotice, Însoțite, unele, de juisări nocturne, o plăcere urmată de o stare de inconfort fizic și psihic, la trezire. Chilotul era Îmbibat de sămînța revărsată zadarnic, sortită, parcă, să nu afle vreodată uterul potrivit. Iubit. Thomas mergea la duș, jetul ducea sub pardoseală nenorocoșii urmași
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
În pat, mereu fierbinte, provocatoare, doar ciclul aducea o scurtă pauză În lupta dintre ei, așa puteau fi socotite Încleștările lor; fiecare Încerca să Îl domine pe celălalt, Thomas prin potența sa neobișnuită, dar ca luată de vînt după fiecare juisare; Ingrid Încerca, agitîndu-se tot mai mult, să forțeze orgasmul adversarului: un bărbat cu mădularul inert era un Învins: vlăguit, aproape ridicol, putea fi, atunci, Înfășurat În tot felul de vorbe. I se puteau smulge promisiuni; stors, acesta era În stare
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
guste și rațional un act sexual total; dublu. Poate pentru om efectul ar fi fost devastator, și așa un orgasm obișnuit, unul singur, ștergea, pentru cîteva momente, pînă și memoria unui geniu; ceva apropiat nebuniei se instala În momentul unei juisări. Un efect Îndoit ar fi fost, poate, greu de suportat, unii și-ar fi pierdut definitiv mințile. Ori, cine știe, plăcerea nu ar fi fost dublă, creșterea ar fi putut fi la pătrat, chiar o progresie geometrică se putea declanșa
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
se opune în consecință simplei transcrieri de mesaje; scriitura intră în opoziție în modul acesta când cu Parole (în primele două cazuri), când cu Écrivance (în al treilea). Sau încă, după utilizări și după filosofii: un gest, o Lege, o juisare"287. Accentuarea plăcerii ca o componentă a scriiturii se află în strânsă legătură cu acceptarea pluralității ei și a tuturor "vocilor" diferite care apar în interiorul său. Fiind la curent cu teoria lacaniană și cu aceea a intertextualității, Barthes preferă fragmentul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
aparține lui Holofern, planul feminității pasive. Numai că rolurile s-au schimbat, iar inițiativa îi revine Judithei. Ca și în cazul sărutului dat pe gură de către Salomeea capului detașat al sfântului Ioan, pictorul încearcă să surprindă un moment climactic, asociat juisării, cel al decapitării. Influența lui Klimt, la care cele două mituri/figuri decadente fuzionează, se simte în această pictură care mizează pe figura femeii fatale și pe transa erotic-ucigașă. În acest fel, mitul păcatului originar este resemnificat; nu terțul demonic
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Fără vertij. Cinematografia, "artă a expresiilor corporale" ca și dansul (iar coreografia nu e de găsit doar la Minelli sau Stanley Donen, ci mai întâi în mersul lui Gary Cooper și în legănarea lui John Wayne), provoacă un fel de juisare senzorială prin raportul fizic și cald pe care-l stabilește vederea între actori și propriul nostru corp. Corpurile de pe un platou de televiziunea seamănă cu niște efigii, simulacre sociale sau semnalizări interșanjabile, utopice, fără căpătâi. Corpuri fără carne, fără linii
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
așază pe muchia patului de lemn și mă vâră între pantalonii ei, din spărtura căra, rana sexului pălmuiește pentru întâia oară un copil care o asigură bâlbâind că mai cunoscuse până la dânsa încă o sută de amante, în vreme ce o ultimă juisare îl ține cu fălcile încleștate și cu gâtlejul strâns, din care i se prelungește un „âââââ”... pe două tonuri false”. ...Poate că ți s-a întâmplat și dumitale una ca asta, mă iscodi, curios să știe, Ferdinand Sinidis, și râse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
crupa doar puțin aplecată, o urmăream seara când lăsa chiloții roz să-i cadă la picioare și surprindeam pe peliculă momentul când pizdicul ei delicios se umezea, înainte ca jetul de urină să fie eliberat (întotdeauna asociasem momentul cu-o juisare). Puneam polaroidul să clipească în timp ce se mângâia pe canapea în fața mea (o dovadă a supremei sexualități, ce îmi era dedicată), capturând totul, devotat, până la ultimele zvâcnete ale terminațiilor nervoase. Jubilam, obținând exact ce mă interesa: mișcarea neputincioasă a mușchilor, dinamica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prin canonul Levantului cărtărescian ca emanație ultimă (și supremă) a canonului literar românesc. "Gratuitatea estetică în canon este ontologică, la antipodul jocului de "cuvinte goale"". Altfel spus, ea este consubstanțială categoriilor suferinței, profundului și sacrului, categorii opuse poeticilor postmoderniste ale juisării, jocului și concretului secularizant. E un argument redutabil al criticii ontologice "incorecte". Când H.-R. Patapievici scrie că "steaua lui Eminescu a apus", că poetul nostru național a devenit "cadavrul din debara", el nu improvizează (iresponsabil) pur și simplu, ci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
instanța căreia îi este destinat apropoul obscen devine spectatorul, acum ascultător"17. Pornografia împinge procesul și mai departe, suprimând ascultătorul și modificându-și profund relațiile cu destinatarul: în loc să caute să provoace râsul, care constituie o plăcere care se poate substitui juisării sexuale, textul pornografic pretinde că declanșează în mod direct o excitație sexuală. Ceea ce tinde să-l facă absolut serios. 2. Eroticul Mai degrabă decât poveștilor deocheate, pornografia este de obicei opusă erotismului, cu care alcătuiește un cuplu. Valorizarea erotismului le
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
episod, succesiune de posturi. Ultimul nivel care le înglobează pe toate celelalte este scena sau ședința. "Figura" este constrânsă de spațiu, de locurile unde se găsesc actorii și de anatomia acestora din urmă; "episodul" se dezvoltă în intervalul dintre două juisări. Anumiți autori, mai ales Sade, au tendința să dezvolte imaginarul combinatoriu până la limită, înfățișând configurații de trupuri care mobilizează un număr mare de actori. După cum subliniază Barthes, pornografia sadiană este reglementată prin "regula exhaustivității": "Într-o "operație", trebuie ca numărul
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
cărui sărut o trezește pe frumoasa adormită la sexualitate. Psihanaliștii, folosind un limbaj foarte diferit, teoretizează această necesitate de devenire a femeii. În atare condiții, se înțelege cu ușurință de ce bărbatul, despre care se presupune că accede fără dificultate la juisarea falică, este un candidat mai puțin bun la inițiere decât femeia. În plus, faptul că femeia este inițiata permite justificarea dispozitivului pornografic însuși. Acolo unde cultura pune, cu obstinație, accentul pe "misterul" ireductibil pe care sexualitatea feminină l-ar reprezenta
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
căror personaj central rămâne ea. Femeia este deci chemată neîncetat să confirme legitimitatea sexualității al cărei obiect este. Cât despre femeile deja inițiate, ele atestă, de asemenea, prin comportamentul lor, că nu există nimic îngrijorător în diferența sexuală, că tot juisarea falică este centrul preocupărilor lor. Ansamblul dispozitivului pornografic se întemeiază pe această presupunere. O perfectă ilustrare a acestui aspect găsim în Une femme très speciale, unde naratoarea își afirmă dorința de a se satisface prin toate mijloacele, adică prin intermediul oricărui
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
ideologice. Condițiile care au permis progresul Reformei au condus și la evoluția pornografiei. La începutul secolului al XVI-lea, s-au întrunit un anumit număr de condiții pentru ca să devină posibilă apariția textelor ce nu-și propuneau nici o altă finalitate decât juisarea propriu-zis sexuală, înțeleasă ca atare. Iată așadar o mutație fără precedent. Spre deosebire de erotologia cosmică, ce integrează sexualitatea într-un joc deschis de analogii în care trupul, societatea și natura își răspund, spre deosebire de expresiile deocheate, care sunt indisociabile de practicile sociabilității
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
în Decameron, cu pățaniile unor tineri aventurieri cinici și vicleni, ale nevestelor care-și înșeală soții, ale călătorilor care poposesc pe sub fustele slujnicuțelor dându-se drept hangii. Poveștile unor picaro care întăresc atopia pornografiei punând în scenă strategiile prin care juisarea sexuală este smulsă din constrângerile sociale. Universul porno nu este o lume a șireteniei: este o lume a cooperării între subiecți pe deplin voluntari, care focalizează asupra scenei însăși, nu asupra mijloacelor ingenioase prin care a fost făcută posibilă respectiva
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
excita la culme, iar când Pierre mi-a scos cagula și i-am văzut pe toți oamenii aceia înghesuiți în jurul meu, cu ochii scăpărându-le, cu buzele tremurânde, cu mâinile încleștate pe mădulare sau pe sexurile femeilor, dădui frâu liber juisării care izbucni fără să-i mai pot controla intensitatea". p. 96. Dar diferite trăsături depășesc economia tradițională a povestirii pornografice. Astfel, textul nu se lasă decupat în "scene": autoarea asociază strâns narațiunea propriu-zisă și reflecțiile sale despre legătura care o
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
eu care asociază plăcerea sexuală și plăcerea cuvântului, în loc să subordoneze totul față de construcția unor spectacole orientate spre un scop univoc. De aceea una dintre rubricile din Viața sexuală a Catherinei M. se intitulează "Plăcerea de a povesti"53. În Jouir [Juisare], de exemplu, C. Cusset inițiază o scenă care nu se finalizează, ceea ce contravine regulilor scriiturii pornografice: "Îngenuncheată pe podea, i-am desfăcut jeanșii cu o mână expertă, în timp ce el se ferea fără mare convingere. I-am supt-o. Ridicându-se
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]