237 matches
-
Grădina Mănăstirii. La aerul Înnobilat de parfumul trandafirilor, pe care și-i dorea atât de mult. Iarba era buburuzată de lumina palidă a serii, iar el găsi luna albă cocoțată ironic În chica unui copac. Căzu din prostie și Își juli genunchiul de o piatră. Usturimea Îl făcu să țopăie. Totuși, nu știa nici el de ce, era fericit. Poate și pentru simplul motiv că se afla atât de aproape de Grădină. Țopăia ca un măscărici, sărind de pe un picior pe altul, cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
televizorul, doar Daniel, care își făcea drum cu lama groasă a cuțitului, lăsând în urmă o adevărată cărare. Emil îl ascultă. Picioarele lui călcau lianele tăiate ca și cum ar fi plutit peste ape. Amândoi înaintau greu, dar încercau să nu-și julească mâinile și picioarele. Ploaia continua să cadă și să înmoaie pământul, care se făcea tot mai cleios și se întindea pe pantalonii și bocancii lor. Mai e mult? — Nu cred. Mergem de mai bine de șase ore și nimic. — Trebuie
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
trăiască în afara paginii care îl cuprindea și pe celălalt. Nici unul nu se putea accepta în afara privirii iubite. Iar lui Emil îi rămăsese destule imagini cu Laura, cu părul ei negru răsfirat peste umeri, cu unghiile roase până în carne și genunchii juliți de la căzăturile de pe bicicletă. Pe atunci nu știa ce vârstă avea Laura, dar și o închipuia mai mare de fiecare dată când o saluta în treacăt fără să se uite la ea; iar răspunsul ei amabil îl făcea să se
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
siajul Alfinei și atunci aproape că i-a simțit mireasma sălbatică, dar când să muște din bara cromată, ea s-a scuturat imediat, ca un cățelandru ud, țâșnind Înainte. Au smuls cearșafuri de pe sârme, au traversat miriști care le-au julit anvelopele, și-au oblojit tălpile arse prin râul din care au ridicat enorme jerbe de stropi, au distrus o plantație de lobodă, au stârnit animalele de pe pășuni la goane sălbatice. El și-ar fi dat bucuros 100000 kilometri din Îndelungata
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și am trăit vreodată. — Poți oricând să-ncepi o viață nouă, Cassandre. De ce nu ceri resetarea memoriei? Mulți fac asta. — O viață nouă ar Însemna să am din nou trei ani, să-ntind mâna curioasă după un fluture, să-mi julesc genunchii fugărind o minge, să primesc și să răspund la primul sărut. Ar Însemna să am din nou părinți și bunici, oameni despre care știu c-au existat, dar pe care nu-i mai țin minte deloc. Îi văd În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ridica de la locul ei și încerca să facă ceva util. Începea să cotrobăie prin sertarul în care aduna tot felul de nimicuri și, pînă să dea de lama subțire pe care o căuta, se înțepa în acele de cusut, se julea în șurubelnițe, se zgîria în desfăcătorul de conserve, dar nu scotea nici măcar un icnet, strîngea din dinți, își ascundea perfect suferința. Poștășică se prefăcea că nu și dă seama ce se petrece, își pocnea degetele, apuca lama cu grijă, și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Încercând să capteze privirea domnilor trecători. Otto și Else Oloaga se Încadrează bine În acest cartier. Locuiesc pe o stradă laterală, la câteva stații de gară, dar, din când În când, aici Întâlnești și bărbați cu fețe Înroșite și gâturi julite de guler. Pășesc Întotdeauna cu viață, nu se uită niciodată Într-o parte, ca și când ar purta ochelari de cal. Oare cred că ceea ce nu văd, nu-i va vedea nici pe ei? Sunt sigur că, dacă s-ar putea, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
strălucea ca nou; Rowe Îl apucă și bîigui În chip de scuză: A Încercat să mă omoare... — Bine, dar doarme. Ar fi o crimă! — N-o să lovesc decît dacă voi fi atacat. — Era atît de bun cu mine cînd Îmi juleam genunchii! Copiii cad totdeauna și-și julesc genunchii... Ce groaznică e viața! Și plină de ticăloșie. Rowe puse sfeșnicul la loc. — Nu, ia-l, spuse Anna, cu amărăciune În glas. Trebuie să ai cu ce să te aperi. La urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
bîigui În chip de scuză: A Încercat să mă omoare... — Bine, dar doarme. Ar fi o crimă! — N-o să lovesc decît dacă voi fi atacat. — Era atît de bun cu mine cînd Îmi juleam genunchii! Copiii cad totdeauna și-și julesc genunchii... Ce groaznică e viața! Și plină de ticăloșie. Rowe puse sfeșnicul la loc. — Nu, ia-l, spuse Anna, cu amărăciune În glas. Trebuie să ai cu ce să te aperi. La urma urmei, nu-i decît fratele meu! Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sau cu un vin alb de Prokuplje, simplu. Până la urmă l‑am Împins să‑și scoată un pașaport. S‑a Întors furios și prost dispus, plouat, certându‑se cu mama; pantofii cumpărați de ea luaseră apă și‑l mai și juliseră, iar miliția, când l‑a ajuns pe la Indjia, i‑a cotrobăit și i‑a răvășit totul În geamantane. Mai e cazul să vă spun că această escapadă la Triest, și ploaia din fața hotelului „Adriatico“, cum stătea el sub o copertină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
-mi-o pe directoare, nu-i nimic, s-au dărâmat niște sticle și am ridicat tot, exces de autoritate... căcat... sclavi... deschide ușa! cum adică nu mă lași tu pe mine să ies... un pumn zboară pe lângă urechea mea, îmi julește falca, cu palmele îi țin la distanță, beți pe stradă, cu risipă de energie la mers, în semicercuri, râzând, ne ținem sudați, mergând tare peste continente, asta mai trebuia, să te bați cu portarul... trebuie să plec, spun cu vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
ridica de la locul ei și încerca să facă ceva util. Începea să cotrobăie prin sertarul în care aduna tot felul de nimicuri și, pînă să dea de lama subțire pe care o căuta, se înțepa în acele de cusut, se julea în șurubelnițe, se zgîria în desfăcătorul de conserve, dar nu scotea nici măcar un icnet, strîngea din dinți, își ascundea perfect suferința. Poștășică se prefăcea că nu și dă seama ce se petrece, își pocnea degetele, apuca lama cu grijă, și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
împușc pe toți, scârbelor! Un pomelnic întreg de înjurături în ușa stăreției; de pe acoperiș s-a desprins o șindilă aprinsă; starețul încercă să se ferească, s-a împiedicat, s-a rostogolit pe scări: oasele trosneau ca vreascurile putrede, s-a julit la coate, la frunte, sângera fața parcă poleită cu sare. Doi frați au sărit să-l ajute; nervos, a lovit în stânga, în dreapta, s-a ridicat și a început, disperat, să cerceteze cu privirea siluetele fumegânde. Ion, unde-i Ion? El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și avea obrăjorii roșii. Ceva nu îi era însă tocmai pe plac Armancăi. Vino la mama puțin, să te pup pe frunte. Și o să treacă durerea de cap? Aceasta era „procedura de urgență” pe care o aplica atunci când Mădălina se julea sau făcea vreun cucui. Mă doare capul, mama, pupă-mă să-mi treacă.... Arm își pupă fetița pe frunte. Fruntea Mădălinei ardea. Arm își scutură mâinile de praf și-și scoase rapid mănușile cu care lucra și-și luă fetița
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Ion rămâne singur o săptămână. Revenit din concediu, medicul îl întreabă curios: - Ei, cum te-ai descurcat? - Păi prima oară mi-a venit o babă pe care o durea capul, și i-am prescris Algocalmin. Apoi a venit un copil julit la un picior și l-am pansat, iar ieri... a venit Maria, s-a dezbrăcat, s-a urcat pe canapea și mi-a zis că nu a mai văzut un bărbat de șase luni. - Și tu ce i-ai făcut
Bancul Zilei: Ion, proaspăt absolvent, rămâne singurul medic din sat by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/63834_a_65159]
-
pumnii și știa să se apere. Odată, lângă vergă, îl provoca în joacă pe Billy, în speranța de a-l învăța pe prietenul său câteva mișcări de apărare. Și-a strâns pumnul și l-a lovit pe băiat în bărbie, julindu-i maxilarul. Când Billy s-a ferit, Herman a hotărât să înceteze, dar i-a sugerat tovarășului său că ar fi înțelept să învețe un croșeu. - Pocnește-l pe Jackson direct în falcă, i-a spus el. Prinde-l o dată
Jay Parini Rătăcirile lui Herman Melville by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/3102_a_4427]
-
în colțul gurii. - Ehe, fratrele mieu, îmi zice prietenul Haralampy, tu îți dai seama că, dacă patronul stelist, ar fi rărițat măcar două treimi din firele bărbii acelei prea cucernice fețe călugărești de la Athos, Steaua, cu o zvârcolire de animal julit în orgoliu, ar fi putut smulge cel puțin un rezultat de egalitate "Realiștilor" madrileni? - Nu. - Eram sigur... NOI APARI}II EDITORIALE, rubrică realizată de Coriolan Haralampy, după știri de televiziune. 1. Traian Băsescu și Ovidiu Zara: G|OZARUL, roman cu
Spaga la Muntele Athos by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10167_a_11492]
-
am căzut și am început a schelălăi la lună. Curcubeul de care fusesem atât de mândră era hăt, plin de imală, crăpat în patru, în două sau în nouă, lumânarea făcută din osânză de oaie se stinse, iar eu eram julită la genunchi și fleașcă de sânge. Am mers șontâc-șontâc, plângând de parcă ar fi sunat goarna. Lacrimile-mi curgeau gogoloaie și câinii începuseră să latre înciudați pe la uluci. Am amuțit de spaimă când întrezării că în fața mea era o umbră ce
Montrealul din sufletul meu sau Noaptea curcubeelor. In: Editura Destine Literare by DORINA MÃGÃRIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_266]
-
a întors la TVR unde, în seara zilei de 26 februarie, a prezentat, cu țopăieli și înțepături (de ce oare?) spre Andreea Marin, emisiunea ,Selecția națională" pentru ,Eurovision 2006"... Ei, cum să...? Nu, dragu' meu, Luminița Anghel nu era căzută, nici măcar julită la genunchiul la care fluturau niște zdrențe de la pantalon, era doar partenera întru prezentare a lui Măruță - atât. Așadar, toate forțele familiilor noastre au pus umărul la recuperarea lui Haralampy care începuse să aibă halucinații, sau ce-știu-ce manifestări de teleportare
Cuțu în boxa acuzaților by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10833_a_12158]
-
din loc un obiect de mobilier. Aș vrea să fiu o mamă perfectă, care să nu își piardă mințile prima oară când vede sângele copilului ei și pe el urlând cu sughițuri, pentru că a căzut cu bicicleta și s-a julit. Să îmi amintesc cum am făcut pe Nadia Comăneci la bara de bătut covoare și am înroșit locul faptei cu sângele meu. Aș vrea să fiu o mamă perfectă, care să nu-și petreacă în fața blocului, scrutând orizontul cu privirile
Ce fel de mamă aș vrea să fiu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18499_a_19824]
-
lingură de lemn și capacul cratiței pentru a vedea minunea de pe Ibrox Park, atrasă de agitația din camera alăturată. Din păcate, fotbalul se învață la timpul lui, degeaba încerci să înțelegi un ofsaid sau un henț, daca nu ți-ai julit genunchii pe bitum de la 10 ani, e greu să mai recuperezi. Și, totuși... - Auzi, ai noștri de ce joacă în culorile alea, nu aveau alte culori? - Ba da, dar acum joacă cu echipamentul de rezervă, gazdele și-au ales tricourile... - Auzi
Cum să te uiți la meci cu nevasta by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18622_a_19947]
-
în întunericul de nepătruns. Abia atunci știu că mai era cineva acolo. Aceeași prezență. « Dumnezeule! E la fel ca...în vis » gândi ea înghețată de frică. Inconștient, căută să se ridice în picioare, sprijinindu-se de un mărăcine care o juli și acesta în palme. Nici măcar nu băgă de seamă sângele care îi țâșni.” Semne ca mărturii ale predestinării, intrigi bine gândite, minciuni și violențe, mistuiri interioare, forțe hipnotice care acționează dincolo de capacitatea de înțelegere a gândirii umane, obsesii patologice, snobism
DE MĂDĂLINA BĂRBULESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384526_a_385855]
-
comanda la mine! Când fluier, atacați! Când s-a auzit fluierătura de atac au început să zboare și geacurile peste bănci. Trosneau penarele din lemn, se spărgeau călimările, sticluțele cu apă, dar și capetele ori nasurile. Se învinețeau ochii, se juleau mâinile și picioarele, se zgâriau fețele, toate într-o “ordine perfectă”, dirijată de fluierul “domnului” Dode. Nu se auzea niciun “văleu!”, niciun “aoleu!”, niciun țipăt, niciun geamăt. Numai izbituri, numai icnituri, numai lovituri scrâșnite, ce mai, se dovedea clar talentul
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
sau cu un vin alb de Prokuplje, simplu. PÎnă la urmă l-am Împins să-și scoată un pașaport. S-a Întors furios și prost dispus, plouat, certîndu-se cu mama; pantofii cumpărați de ea luaseră apă și-l mai și juliseră, iar miliția, cînd l-a ajuns pe la Indjia, i-a cotrobăit și i-a răvășit totul În geamantane. Mai e cazul să vă spun că această escapadă la Triest, și ploaia din fața hotelului „Adriatico“, cum stătea el sub o copertină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
special prezenței în anul 1890 a lui van Gogh, careîn perioada vieții sale în acest orășel, a creat numeroase pânze de marevaloare artistică. Modesta sa locuință a devenit ,,muzeu'' cu toate căconstă doar dintr-o cameră în care pereții sunt juliți, iar ..un scaun''reprezintă mobilierul. În acest sat, artistul a pictat ultimele 70 de tablouricelebre și apoi...s-a sinucis.Peste 150 de psihiatri au încercat să afle de ce anume suferea pictorul, iardiagnosticele variază de la schizofrenie, tulburare bipolară ,epilepsieș.a.m.
SENA-UN VOIAJ ÎN INIMA CULTURII EUROPENE de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/364056_a_365385]