73 matches
-
exemplarele tipărite. Ce alte "foarfece" mai nesimțitoare ca acestea au funcționat vreodată? A.B.Cum credeți că recepționează, astăzi, cititorul opera Dumneavoastră? Huliganic, aș fi ispitit să spun, dacă m-aș călăuzi după înfățișarea cărților mele în bibliotecile publice: decopertate, julite, până la limita mutilării. Este tributul plătit de toate cărțile de cursă lungă, semnul particular al grației populare, semn pe cât de disprețuit, pe atât de invidiat de toți hierofanții. Firește, se poate spune s-a și spus că la vârsta de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cu gură până la urechi, puteai să te joci în ridurile lui. Vedeai chipuri, desene, chiar și un șotron era acolo. Mâinile puteau să cuprindă globul pământesc și ceva pe deasupra. Cum sunt primite cărțile dumneavoastră? mai întreb eu serioasă. Huliganic, decopertate, julite, până la limita mutilării, strigă Maestrul. Și sute de întrebări se îmbulzeau precum însetații la stropitoarea cu apă. Și ce fel de scriitor sunteți, de dreapta, de stânga? mai îndrăznesc eu. Ei, sunt... apolitic de stânga, dar mai în față! răspunse
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
îmi simțeam mâinile reci ca gheața și înce pusem să tremur, dar nu mă puteam ridica de pe bancă. Trebuie să-mi revin, mi-am spus, continuând să privesc, par că hipnotizată, gaura mare și rotundă din ciorap, exact în dreptul genunchiului julit. Parcă mă lovisem în semn de solidaritate cu Eduard. Dar la mine era doar o julitură, la el fusese ditamai căzătura! Accidentul nu era foarte grav, așa parcă spusese Georgi, totuși... își rupsese un picior! Până acum mă gândeam la
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
M-am sculat cu greu de pe bancă și am ieșit din parc. Nu-mi venea să mă duc niciunde, dar mergeam mecanic, fără să-mi pese de trecătorii care aruncau priviri încruntate spre gaura mare din ciorap, în jurul genunchiul meu julit. M-am lăsat în voia pașilor, care m-au dus înspre blocul lui Eduard. Mergeam de parcă aș fi avut lanțuri grele la picioare. Simțeam cum se întinde în mine o torpoare tot mai grea, care părea să îmi acopere treptat
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
sentiment aparte și ea purtă această profundă simțire dincolo de trecerea grăbită a Bicii pe pământ. * * * Era un ghemotoc de fată, cu părul galben, vâlvoi și încâlcit în inele, cu o pereche de ochi negri, exagerat de mari, două bețe veșnic julite, ce-i țineau loc de picioare, o săgeată gata să țâșnească în orice direcție i-ar fi comandat sufletul, când unchiul Vali și unchiul Dali au venit acasă cu două biciclete. Noi nouțe, frumusețile luceau în soare aruncând străluciri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
noi? Luana se uită la el. Privirea i se înăsprise, dispăruse chica de păr slobodă și răvășită peste frunte, crescuse și parcă se gârbovise. Ochii lui alunecară peste buclele blonde și trupul subțire. Copila de odinioară, răzvrătită și cu genunchii juliți, se transformase într-o domnișoară delicată, cu picioare lungi, superbe, privirea, cândva aprigă, căpătase o lumină plină de înțelesuri tainice. Luana se ridică și zâmbi. Nu pot să vin cu voi, Renar. Sunteți băieți. Aveți nevoie de intimitate și-apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de a fi acasă și de a primi îngrijirile atente ale lui Minette îi dădea o satisfacție ciudată, la fel cum se întâmplase de fiecare dată în copilăria ei când cădea de pe ziduri sau din copaci, sau se întorcea acasă julită toată de pe urma unei păruieli în curtea școlii. Oftă mulțumită, se cuibări între pernele pe care mama ei i le pusese sub cap și trase pătura ușoară peste ea. Aspectul cel mai plăcut al faptului că se întorsese acasă era că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Sîngele s-a scurs și nu s-a văzut. Dar viața a rămas sugrumată, și vîrîtă aici printre paie, printre sdrențe, printre lemne, sub pupila bleagă de cîrpă. Nu este pentru nimeni un păcat. Păpușa era o păpușe caraghioasă și julită ( la nas). În Expérience du théâtre, text din 1958 reluat în Notes et contre-notes, Eugen Ionescu își expune o descoperire artistică, transformată în metodă: "Il fallait non pas cacher les ficelles, mais les rendre plus visibles encore, délibérément évidentes, aller
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]
-
poate n-are importanță. Da, probabil că n-are importanță... Mă uit la un băiat de treisprezece ani, îmbrăcat într-o cămașă pepit cu mâneci scurte, și pantaloni de doc, scurți, descolorați de soare, și sandale fără șosete. Are genunchii juliți. îi simt genunchii juliți, undeva în ființa mea. E bronzat ici și colo, cum sunt bronzați băieții, vara, când joacă fotbal pe stradă. Buzunarele pantalonilor îi sunt bucșite cu obiecte băiețești, din care identific o crăcană de praștie. Mi-amintesc
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
Da, probabil că n-are importanță... Mă uit la un băiat de treisprezece ani, îmbrăcat într-o cămașă pepit cu mâneci scurte, și pantaloni de doc, scurți, descolorați de soare, și sandale fără șosete. Are genunchii juliți. îi simt genunchii juliți, undeva în ființa mea. E bronzat ici și colo, cum sunt bronzați băieții, vara, când joacă fotbal pe stradă. Buzunarele pantalonilor îi sunt bucșite cu obiecte băiețești, din care identific o crăcană de praștie. Mi-amintesc senzația praștiei, strânsă în
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
într-o beatitudine a lecturii și a singurătății la care am visat mereu de-a lungul vârstelor următoare, dar a cărei perfecțiune n-am mai reușit niciodată să o ating. Evident că, în aceste condiții, genunchii îmi erau în permanență juliți - cred că n-au reușit niciodată până pe la 12 ani să se vindece de tot - și îmi amintesc chiar cum ciorapii trei sferturi, care făceau parte din costumul de duminică, în loc să acopere crustele le puneau și mai mult în evidență
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
Sârbă 9 august - Sf. Mare Mc. Pantelimon; Sf. Kliment de Ohrid; 10 august - Duminica a VIII-a după Rusalii. Sf. Ap. și Diac. Nicanor, Parmen și alții; 12 august - Cuv. Maica Anghelina Sârbă; 13 august - Sf. Mc. Evdochim; Sf. Mc. Julita (Lăsatul secului pentru Postul Sf. Marii). Biserica Romano-Catolică 10 august - Duminica a 19-a de peste an; 15 august - Adormirea Maicii Domnului. Biserica Greco-Catolică 10 august - Duminica 8 d. Rusalii. Sf. arhid. Laurențiu (†258); 13 august - Sf. Maxim Mărturisitorul (†680); (Încheierea
Agenda2003-32-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/281342_a_282671]
-
să semăn cu leul meu împăiat. Unii chiar începuseră să ne confunde. Eram un caraghios inutil și ridicol. Un figurant dintr-o mie la perpetuul bal mascat din grădina publică, la care participau copii în costumașe de marinar, cu genunchii juliți, însoțiți de guvernante nemțoaice cu ochelari pe nas și cu câte o cărticică în mână, deschisă la întâmplare, babe melițând la nesfârșit aceleași bârfe, câini de rasă ca niște bibelouri care nu mai aveau nimic canin în ei, săpuniți, parfumați
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
schimbat. Și totuși, tremurul ușor al mâinilor viguroase care cândva mă ridicau în zbor, îmi amintește că timpul a trecut nemilos peste lumea fermecată, în care nimic rău nu se putea întâmpla. Grijile nu mai sunt ceva necunoscut, iar genunchii juliți au încetat de mult să fie singurul motiv al lacrimilor copilului de ieri. Dacă printr-o minune ar fi să-mi îndeplinesc o dorință, n-aș vrea decât ca, purtată de perechea de brațe puternice, să devin iar o pasăre
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
genunchi îmi era plin de sânge. Când sîn-gele s-a dus, mi-am privit rotula și am văzut ceva lucind în ea. Mi-am înfrînt suferința și senzația de vomă, mi-am făcut curaj și am tras puțin de pielițele julite. Maarten, rotula mea era de cristal! Scînteia-n soare ca dopul de sticlă de la carafa de-acasă! Apoi rana s-a acoperit de-o crustă vișinie, crusta s-a dus și ea curând și-a rămas în urma ei o pată roz
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
atunci când n-ai avut-o. Mie mi se pare absurd să ceri cerului să fie senin când el este încărcat cu nori negri și face a furtună. Eram amândoi desculți, cu pantalonii scurți, cârpiți și răscârpiți în fund, cu genunchii juliți, cu vechi cicatrici. Aveam pe noi niște cămășuțe cârpite pe unde se mai putea, nu prea curate și rupte, cu părul zburlit și anapoda, așa cum trebuia să-i șadă bine oricărui puști din mahalaua Socolei. Dar cu ochii iscoditori spre
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
bine cu apă de ploaie dintr-un butoi de tablă. Eram mulți copii, toți cam ca noi, săraci. Din case cu garduri înalte veneau alții, bine îmbrăcați și curați, și dacă intrau în mijlocul nostru, până seara erau la fel de jerpeliți și juliți ca noi. Dumneavoastră n-ați avut „fericirea” să fiți ca noi, copiii de după război, orice a-ți spune! Pe șesul acela întins, de unde se termina strada Bularga, de pe strada Sturza până hăt, la margine, cam unde este acum un cartier
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și așa mai departe, până la ultimele boabe de fasole din castron. Ne uitam unul la altul cu atenție, ca nu cumva vreunul să ia mai multe boabe în lingură. Unde sunt, Țuți, acele scăunele pe care stăteam, unde sunt genunchii juliți și lingura pe care ne-o dădeam în numele capului când luai sau luam mai multe fasole în ea? Unde mai este gustul acela plăcut al mâncării sărace pe care o savuram atunci? Parcă totul e acum un fum, chiar și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
m-am culcat. Atunci am avut un vis extraordinar de frumos: parcă eram pe post de bucătar, echipat ca atare, în mâna dreaptă aveam un polonic mare iar în fața mea un cazan uriaș, plin cu cir; copii slabi, gălbejiți și juliți, cu cămășuțe și pantaloni scurți rupți în fund, cu părul ciufulit, veneau din toate părțile cu niște castroane mari în brațe, ca acelea din copilăria mea și eu, numai zâmbet de mulțumire, le umpleam cu cir, făcându-le totodată câte
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
capătul tramvaiului 41, un loc învecinat cu atâtea cimitire, năpădit de terenuri de antrenament cu iarbă și zgură, infestat cu viruși, bacili și streptococi gheboși, toți roș-albaștri. Adevărul gol-goluț e următorul: mi-am pus plonjoanele, reflexele, degajările, plasamentul, detenta, genunchii juliți și coatele vinete în slujba dușmanului. A fost groaznic. Sufletul meu se perpelea ca pe jar și, vă jur, la culcare parcă mirosea în cameră a inimă de câine roșu arsă. Mă apăsa ceva pe piept, nu era pătura, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
noaptea, dacă regina nopții începe să se deschidă, dar Papa tot nu s-a întors. Gâfâind, Yvonne se oprește în hall și fața i se fărâmițează în micile careuri de oglinzi ale ușii. O fundă nesuferită de tafta, un genunchi julit, o jumătate de obrăjor palid, gulerul strâmb al rochiței marinar, iat-o pe Yvonne fărâmițată între muchiile aurite ale oglinzii. Yvonne îl așteaptă pe Papa și se uită neli niștită din prag la cadranul de email albastru al ceasului. Se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
În beznă. GÎfîia, epuizat și posedat de o furie de care nu l-aș fi crezut În stare. Una cîte una, cărămizile au cedat și zidul a fost doborît. Julián s-a oprit, acoperit de o sudoare rece, cu mîinile julite. A luat lampa și a așezat-o pe marginea unei cărămizi. O ușă din lemn lucrat cu motive de Îngeri se ridica de partea cealaltă. Julián a mîngîiat reliefurile din lemn, ca și cînd ar fi citit niște hieroglife. Ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
această duminică, În prima zi oficială de vară a anului 1928, n-a trebuit să-mi Încălzesc apa de baie pe sobă. Ghemuit În cada de zinc, mi-am cercetat corpul, vânătaie după vânătaie. Nici un os rupt; coatele și genunchii, juliți. O gâlmă măricică de sânge coagulat pe ceafă; una mai mică pe coapsa stângă. Buze umflate. Ochi Înnegriți. După ce m-am șters, am dat peste o sticlă de șliboviță și o cutie de tinichea cu plasturi uzați. Plasturii mi i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
vremea aceea Dorei i se părea bătrân, dar acum Își dădea seama că n-avea cum să fie cu mult peste 30 de ani. Unchiul Fritz avea favoriți deși, care Îi lăsau doar gura liberă; nasul Îi era de obicei julit, de parcă ar fi fost folosit și pentru alte scopuri decât respiratul; iar nasturii de la haina lui străluceau ca niște monezi. Transporta corespondența Într-o geantă uzată de piele, trăgea troșcoleta pe burta sa și se foia de jur Împrejur. Uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am mai amintit unul dintre strigătele de război ale lui Koch: „TOȚI AR TREBUI SĂ CUNOASCĂ GOLICIUNEA + SOARELE + AERUL = MAI MULTĂ VIAȚĂ!“ Cum putea oare ceva să conțină „mai puțină“ sau „mai multă“ viață, m-am Întrebat, pipăindu-mi genunchiul julit. Cu siguranță lumea consta din lucruri singulare, din persoane incomparabile, sau nu? Dacă le-am fi adunat, am fi comis o greșeală care n-ar fi fost de ordin geometric. Nu credeam În ideea de „toți“, cum se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]