72 matches
-
fostelor rochii luuungi de altădată? Vă e kalt nemțesc? -de ce vă invidiați una pe alta? Acum v-ați unit, sanki, toate femeile rrrome, dar în realitate vă invidiați pentru diverse motvie. Cum ar hi: hailaltă are buzele mai angelina julita, sau ailaltă are țâțele mai mari, sau de ce nu, mai mici. Sau uite ce blană și-a cumpărat aia. Sau uite că aia are nasul mai mic...sunteți RANCHIUNOASE UNELE PE ALTELE. Noi, bărbații cu obeli-scu(ri)le egiptene (da
FEMINISMUL ȘI FEMEIA RRROMĂ de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350165_a_351494]
-
bătea cu nervozitate și mă luptam cu un sentiment de teamă.Imi arunc privirea prin ușile deschise și depistez că în continuarea gheretei se mai aflau încă două camera.(...) Tare m-ar fi tentat să arunc o privire sub banca julită, însă privirile tânărului nu mă slăbeau din ochi, așa că de teamă am renunțat. “ Autoarea este o melancolică și elegiacă, dar și o luptătoare, are o percepție acută asupra lumii; erudiția și emoția genuină se combină la Ioana Heidel într-o
SINCERITATEA EPICULUI ÎNTR-O PICTURĂ A SPERANŢEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370740_a_372069]
-
I și el a hotărât că meritam o răsplată; am mers la o familie prietenă; năzdrăvană fiind, de sus, de pe munte m-am avântat în jos, spre poalele lui și m-am trezit pe burtă și în plus, cu nasul julit și sângerând ... Și uite-mă aici, un copil ceva mai mare, reîntorcându-secu gândul în Brașovul copilăriei, zburând spre alte înălțimi de data aceasta, spre înălțimea lirică a liniștii interioare amestecate cu fericirea rurală, în calendarul necruțător al spațiului și al
PRESCOTT, O SCENĂ MIRIFICĂ PE HARTA ARIZONEI! de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341731_a_343060]
-
din cap. Ne exprimăm într-un fel sau altul în funcție de greutatea și dimensiunea bagajului ce-l purtăm în spate, așa-zisa “cruce”. Și experiențele mele n-au fost unele simple. Au fost grele, m-au strivit, încă mai am inima julită. E o felie groasă de escapism la mijloc, da. Nu mai vreau să fiu la curent chiar cu tot ceea ce se întamplă în exterior. Oricum e absurd și nici nu ține de mine. E mai sănătos așa. Și pentru că realitatea
Cu toată dragostea pentru limba română, rusa e mai „darnică”, dar și mai dramatică. Eu știu ce au facut comuniștii, dar limba rusă nu are nicio legatură cu comunismul () [Corola-blog/BlogPost/337954_a_339283]
-
dar nu pentru a se scuza de o greșeală sau întâmplare regretabilă, având dispoziția să-mi calmeze durerea și să-mi vindece rănile. Nu, el a revenit mânat de dorințele lui ca și cum are fi spus: “te vreau așa, cu genunchii juliți, să fim alături până la capătul drumului”. Tristă și dureroasă realitate! Pășisem pe nesimțite în lumea ciudată a ideilor unde aventura era la ea acasă, iar incertitudinea făcea jocurile mai periculoase. Cu cât mă gândeam mai mult, motivele se înmulțeau, fie
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
simți Că nu ai altă treabă Decât să spui că ,,fostul,, nu a înțeles schimbarea și nici comunicarea nu l a prins și atunci cu lacrimi înmuiate în suspine tu ai decis să ți propășești povestea pe rețele și sufletul julit de ultima ratare de a fi fericit pe cineva mai mult de câteva hectare de încercări speranțe dezamăgiri și amintiri amare să ți l așezi foraș spre a arunca la coș toate gunoaiele rămase din nepotriviri ................................................... stimate domn știai că
ORGANELE REŢELELOR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372562_a_373891]
-
mingea singură la vale sau în râu. Pe apa râului era tare greu să mai prinzi mingea, o vedeai înotând grăbită spre Dunăre, dacă nu se oprea undeva într-o hulboacă. Partidele de fotbal erau aprige, cu cotonogeli, chiote, picioare julite, strigăte de gooool, șoșoni rupți, pantaloni sfâșiați, bătăi, plânsete. Cel mai rău era însă când cineva ne alunga de la joacă, fie vreun părinte al unui copil, fie pădurarul, fie vreun profesor de școală care ne vedea că pierdem timpul în loc să
PĂSTRĂVUL MEU de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371070_a_372399]
-
pare simplu. Lucrurile se complică pe parcurs. Așa ni se pare. De fapt, nimic nu este simplu în creșterea și formarea unui copil. Daca s-a lovit, îl doare Greșelile se pot strecura devreme. Copilul zburdalnic s-a lovit. Genunchiul julit doare. Copilul plânge. Mai întâi îl luăm în brațe, ca să se simtă în siguranță. Îl consolăm - știm că doare, dar o să treacă - și abia apoi, când durerea a trecut și lacrimile s-au zvântat, cât încă mai rămâne spaima, putem
CE ÎNSEAMNĂ A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
puțin rizibilă. De pildă, înlocuind întrebarea („Care era imaginea dumneavoastră la 6 ani?”) cu alta („Ca filosof, ce imagine aveți despre sine?”), va rezulta un răspuns la limita de jos a inteligenței: „Mă văd în pantalonași scurți, mereu cu genunchii juliți” etc. Suspectăm pe ziariștii de la Academia Cațavencu de acest procedeu și ne desolidarizăm de ei, chiar dacă, uneori, efectul acestei înlocuiri abuzive este de un umor copios. Ceea ce ne miră este însă altceva, după cum mărturisea titularul de rubrică, Eugen Istodor; oamenii
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
să semăn cu leul meu împăiat. Unii chiar începuseră să ne confunde. Eram un caraghios inutil și ridicol. Un figurant dintr-o mie la perpetuul bal mascat din grădina publică, la care participau copii în costumașe de marinar, cu genunchii juliți, însoțiți de guvernante nemțoaice cu ochelari pe nas și cu câte o cărticică în mână, deschisă la întâmplare, babe melițând la nesfârșit aceleași bârfe, câini de rasă ca niște bibelouri care nu mai aveau nimic canin în ei, săpuniți, parfumați
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
să semăn cu leul meu împăiat. Unii chiar începuseră să ne confunde. Eram un caraghios inutil și ridicol. Un figurant dintr-o mie la perpetuul bal mascat din grădina publică, la care participau copii în costumașe de marinar, cu genunchii juliți, însoțiți de guvernante nemțoaice cu ochelari pe nas și cu câte o cărticică în mână, deschisă la întâmplare, babe melițând la nesfârșit aceleași bârfe, câini de rasă ca niște bibelouri care nu mai aveau nimic canin în ei, săpuniți, parfumați
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
să înoate sub val. Tehnic vorbind, cred că nici nu avea un zâmbet de societate și totuși e drept (poate un pic extravagant) să afirm că din fața lui nu lipsea nimic din ce-i esențialmente potrivit. Zâmbetul său în fața umărului julit, de exemplu, era adeseori înnebunitor, mai cu seamă când umărul julit era al tău, dar îți și distrăgea atenția, atunci când o distragere se dovedește necesară. Gravitatea lui la petrecerile de ziua copiilor, petreceri-surpriză, nu-i afecta prea mult pe aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
un zâmbet de societate și totuși e drept (poate un pic extravagant) să afirm că din fața lui nu lipsea nimic din ce-i esențialmente potrivit. Zâmbetul său în fața umărului julit, de exemplu, era adeseori înnebunitor, mai cu seamă când umărul julit era al tău, dar îți și distrăgea atenția, atunci când o distragere se dovedește necesară. Gravitatea lui la petrecerile de ziua copiilor, petreceri-surpriză, nu-i afecta prea mult pe aceștia, nu mai mult decât veselia lui surâzătoare când participa ca musafir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ei rămânea limpede. Așteaptă să se îndepărteze, apoi du-te să vorbești cu unchiul tău. Are relații la palat. El va putea s-o aducă înapoi. M-a prins de mânecă și m-a tras îndărăt. — Liniștește-te, ai mâinile julite. Brațele mele căzură greoi peste umerii Wardei, pe care am strâns-o cu furie, fără să-mi descleștez pumnii, de parcă aș fi continuat să izbesc în pereți. S-a lăsat moale în brațele mele. Lacrimile îi curgeau pe gâtul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aproape ai și tu de când tragi leafa de coadă. Ieși la pensie și n-o să ai bani să-ți plătești măcar sicriul. Nu mai zic de dric, colivă și muzicanți. Asta ți-o spun așa, ca să nu te simți cumva julit, pardon, ofuscat, dar de firfiricii ăștia care-i iei tu la lună, eu nici nu pun ceasu’ să sune. Să nu mai nuanțez că de banii ăștia nici nu m-aș da jos din pat, că poate gândești că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
În beznă. GÎfîia, epuizat și posedat de o furie de care nu l-aș fi crezut În stare. Una cîte una, cărămizile au cedat și zidul a fost doborît. Julián s-a oprit, acoperit de o sudoare rece, cu mîinile julite. A luat lampa și a așezat-o pe marginea unei cărămizi. O ușă din lemn lucrat cu motive de Îngeri se ridica de partea cealaltă. Julián a mîngîiat reliefurile din lemn, ca și cînd ar fi citit niște hieroglife. Ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
noaptea, dacă regina nopții începe să se deschidă, dar Papa tot nu s-a întors. Gâfâind, Yvonne se oprește în hall și fața i se fărâmițează în micile careuri de oglinzi ale ușii. O fundă nesuferită de tafta, un genunchi julit, o jumătate de obrăjor palid, gulerul strâmb al rochiței marinar, iat-o pe Yvonne fărâmițată între muchiile aurite ale oglinzii. Yvonne îl așteaptă pe Papa și se uită neli niștită din prag la cadranul de email albastru al ceasului. Se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Parcă se risipise, se redusese la inexistență, ajunsese imposibil de deosebit din grămada de haine vechi și ponosite - un pardesiu vechi, de culoare gri, o pereche de pantaloni vechi și lăbărțați, o pălărie veche, o pereche de pantofi scîlciați și juliți. De fapt, acum parcă el Însuși se redusese la atît: o pălărie, un zîmbet vag și grotesc de bețiv, doi obraji tremurători, două margini de guler mișcătoare, două gheare cenușii și murdare legate cu o cravată ca o funie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
video. De trei ori, ba chiar își luă și notițe. Pentru că își jurase că va obține o reacție de la Lisa. Acum, era jos, între picioarele ei, muncind din greu de jumătate de oră, cu degetele înțepenite, dureri în limbă, genunchii juliți ... dar corpul Lisei rămânea total relaxat, indiferent la atențiile lui. Nu se întâmpla nimic din ce scria în cărți. Nici o tumescență labială. Nici o congestionare perineală. Nici o retracție a capișonului clitoridian. Nici o schimbare în respirație, sau o tensiune abdominală, nici gemete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mele. Corozel Ella-Anelisse, clasa a VI-a Școala Gimnazială „Mihail Sadoveanu” Vaslui profesor coordonator Octavian Gheț Poveștile copilăriei A fost odată... o fetiță cu părul blond ca razele soarelui, frumoasă ca luna și luminoasă ca vara. Poate cu genunchii puțin juliți și cu pistrui pe vârful cârn, dar totuși drăgălași și zâmbitoare. Cât era ziua de lungă, alerga după fluturi cu aripi diafane, privea printre gene mijite cerul ce-și împrăștia cerneala în văzduh și desena nori imaginari care erau balauri
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
s-o fi plictisit de atâta zdruncinătură, își permise un zâmbet. Are chef de vorbă... Când simți că nu mai poate și că picioarele vor abandona brusc alergarea, obligându-l să se prăbușească în genunchi - se și văzu cu ei juliți, ca în copilărie - observă chiar în fața lui o casă de bilete. O casă de bilete din lemn, vopsită în alb, pe o alee lungă, străjuită de trandafiri roșii. Vânzătorul avea o uniformă albastră, prăfuită pe umeri, și o șapcă cu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
sorbea, la diferite intervale de timp), Detectivul, moșulețul acela enervant care - hocus-pocus! - apăruse și dispăruse ca și cum nu ar fi existat vreodată și... Lucia. O Lucie încercănată, plânsă, cu fustă scurtă, prea scurtă pentru o înmormântare, cu ciorapi rupți în dreptul genunchilor juliți și păr pleoștit, udă din cap până în picioare, ca o găină plouată, trăgând după ea un coș metalic de cumpărături din hypermarket. Un coș gol. Și care scârțâia înfiorător. Nimeni nu-i aruncă vreo privire. Sări de pe asfalt, iar inima
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
atunci când n-ai avut-o. Mie mi se pare absurd să ceri cerului să fie senin când el este încărcat cu nori negri și face a furtună. Eram amândoi desculți, cu pantalonii scurți, cârpiți și răscârpiți în fund, cu genunchii juliți, cu vechi cicatrici. Aveam pe noi niște cămășuțe cârpite pe unde se mai putea, nu prea curate și rupte, cu părul zburlit și anapoda, așa cum trebuia să-i șadă bine oricărui puști din mahalaua Socolei. Dar cu ochii iscoditori spre
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
bine cu apă de ploaie dintr-un butoi de tablă. Eram mulți copii, toți cam ca noi, săraci. Din case cu garduri înalte veneau alții, bine îmbrăcați și curați, și dacă intrau în mijlocul nostru, până seara erau la fel de jerpeliți și juliți ca noi. Dumneavoastră n-ați avut „fericirea” să fiți ca noi, copiii de după război, orice a-ți spune! Pe șesul acela întins, de unde se termina strada Bularga, de pe strada Sturza până hăt, la margine, cam unde este acum un cartier
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și așa mai departe, până la ultimele boabe de fasole din castron. Ne uitam unul la altul cu atenție, ca nu cumva vreunul să ia mai multe boabe în lingură. Unde sunt, Țuți, acele scăunele pe care stăteam, unde sunt genunchii juliți și lingura pe care ne-o dădeam în numele capului când luai sau luam mai multe fasole în ea? Unde mai este gustul acela plăcut al mâncării sărace pe care o savuram atunci? Parcă totul e acum un fum, chiar și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]