201 matches
-
niciodată. Trebuie să prevenim lumea. Viața mea s-a sfârșit. Asta e noua mea viață. Taxiul oprește în parcare; Mona e la intrare, încuind ușile cu cheile de pe un inel uriaș. Ai putea zice că-i Helen. Mona, cu părul jumulit, pieptănat pe spate, tapat într-un balon roșu și negru. E îmbrăcată într-un costum maroniu, dar de maroniul ciocolatei. E mai degrabă maroniul acela al unei trufe de ciocolată cu cremă de alune așezate pe o perniță de satin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
are loc o ceremonie. Se aduce o masă legată la cele patru picioare cu crengi înverzite, o umbrelă, pânză roșie, bancnote pentru pomenirea celor morți și un mănunchi mare de iarbă proaspătă. Pe masă se pune orez și un cocoș jumulit, drept ofrande pentru zei. A 7-a zi din a 7-a lună a calendarului tradițional chinezesc Ziua de 7 iulie, după calendarul tradițional chinezesc, este ziua în care legendarii iubiți Niulang și Zhinü se întâlnesc în Calea Lactee, motiv pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
s-a aruncat în vâlvătaia amorului împreună cu motanul ăla de tomberon (care, pentru ea, a umplut de sânge alți motani de tomberon), după zile și nopți petrecute prin boxe și-n tufe s-a întors la etajul patru flămândă, rebegită, jumulită, smotocită și cu burta gata să se umfle. Vara am plecat la munte, eu, ea și mama, în mașina unui unchi cu suflet de contabil, era cald, foarte cald, mie ca de obicei mi-era greață, ne-am oprit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Roentgen din ochii lui Rusalin, mă rog, din ochiul lui. Nu suporți să-i apari în forma asta imperfectă a existării tale. Ridică-te și pleacă. Ori nu te mai plînge atîta că atîrni pe pereții lui ca o găină jumulită, spintecată, umplută cu iordană, cu iordană tocată mare, cu iordană tocată mărunt și cusută la loc, pe burtă". De la fereastră, grădina e ultra-ordonată ca și casa. De ce-mi spun că o viață afectivă cu un idealist, cînd foarte rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
îndoială, a devenit deja trecut. Așa ne spune și Papagalul surdului, Vetucă. El îndrăznește să facă ordine în alchimia asta și stăruie asupra esențelor din viața oamenilor așa cum este ea, nenorocită-fericită. Și să vezi mare minune mare, nevastă! Papagalul, deși jumulit și ciufulit de mângâierile numeroșilor trecători, vorbește, Vetucă! Zilnic înaripatul articulează, ce-i drept, cam din gușă, câte două-trei cuvinte. Astăzi, de pildă, striga din răsputeri Aici viitoru' adivarat! Mai zilele trecute, Vreu mâncare! Altă dată, Ni-onghețat chicioarili! și Vreu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
impune romanele (și nu invers), n-am mai putea opera nici o distincție între prozatoarea Gabriela Adameșteanu și "prozatoarea" Ioana Nicolaie... "- Felul în care vâjâie vântul pe sub fereastra camerei mele mi-e foarte familiar. Ca și mirosul de găini fierte și jumulite. Doar senzația că sunt suspendată, ca o pasăre pe un fir electric, e ceva nou. Într-un oraș ca ăsta ești ca și pierdut, poți dispărea, poți să te îmbeți, te poți prostitua, poți face orice, că nu stă nimeni
O telenovelă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7383_a_8708]
-
un post de televiziune local, o amantă plictisită, arțag și soție, Doamna Jderescu (Luminița Gheorghiu), care-l asistă cu o răbdare canină, Emanoil Piscoci (Mircea Andreescu) este un pensionar care nu încetează să joace rolul unui moș Crăciun, ex-moș Gerilă jumulit, Tiberiu Mănescu (Ion Sapdaru) este alcoolic profesionist și profesor de istorie, cu o soție, Doamna Mănescu (Mirela Cioabă), a cărei acreală este dublată și de o fermitate de baston conjugal. Securistul incriminat apare și el în emisiune, o voce catifelat
Locul unde nu s-a întâmplat mai nimic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7253_a_8578]
-
subțiri ca de ață, protipendada deambulează pe străzi în trăsură, și doar frisonul unei glume sinistre a lui Benya o mai pune pe fugă. Portretul țarului Nicolae al II-lea utilizat în scopuri propagandistice are însă mai mult decât demnitatea jumulită a proletarilor care frământă pâinea. Cinematograful a prins ca într-o bulă magică suspendată la capătul unui pai subțire o lume. Benya, demonul ei șăgalnic, o animă zbenguindu-se drăcos în ea. Însă tot acolo se află ceva cu mult
Benya Krik între revoluție și reacțiune by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5246_a_6571]
-
ea. - În pustiu. - Unde?, vorbește deslușit! - În pustiu. Bătrâna încreți gura știrbă, privirea ei se-ncruntă. - La mănăstire?, strigă cu mânie neașteptată. De ce? Ce cauți acolo înăuntru? Nu ți-e milă de tinerețea ta? Tânărul tăcea; bătrâna clătină capul ei jumulit; șuieră ca un șarpe: - Ca să găsești pe Dumnezeu?, întrebă ea zeflemisind. Glasul tânărului se auzi foarte încet: - Da. Bătrâna dădu o lovitură de picior câinelui care se împiedica în picioarele ei subțiri ca trestia, se apropie de tânăr. - Ei, sărmane
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
la mecanica prozodiei originale, „jumulind-o” de mai toate atributele specifice poeziei, în general, și ale celei rusești, în special, iar în cel mai particular grad - ale Marinei Țvetaeva, înseamnă, pur și simplu, să nu respecți poezia, poetul. Simplificând, prin... jumulit, până la schematism, până la eventualul subiect nud, nu dai decât o variantă internet, luând în considerație că „net”, în rusește, însemnă NU, iar inter ține de interiorul poeziei în cauză; adică - lași fără interioritate, fără respirația din plămânii muzelor akmeiste sau
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
de păr, precum și tonele de cereri de aderare la cauze gen “Să-mi salvăm fiscusul din balcon” sau “Să salvăm pisicile care fac caca moale”. Da, m-au scos din minți, de-a lungul vremii, miliardele de vaci orfane/găini jumulite/oi rătăcite, pe care le-am primit cadou de la iubitorii jocului Farmville. Ca și rugămintea “Fă-ți fermă și fă-te vecină cu mine”, pe care am auzit-o de cel puțin 1.000 de ori și am refuzat-o
Şi, totuşi, e tare Feisbucu ăsta! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19511_a_20836]
-
vântul punți. Dar am alunecat pe-o creangă udă Și-atunci m-am prăbușit adânc în hău Am adormit un timp atât de rău Nici n-am simțit cum trupul îmi asudă. Visam cum îngeri negri mă ridică Cu aripi jumulite se-opinteau De rădăcini pierdute mă loveau Iar stelele se zgribuleau de frică. Reci șerpi se unduiau din vizuină Târându-se pe trupu-mi ud și rece Pământul crapă -adânc la doisprezece Și râuri sapă șanțuri de ruină. Mă zvârcoleam, și
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]
-
pînă la apartament, În timp ce eu Închideam prăvălia. Cu multă oratorie și adoptînd o tactică de Învăluire, am izbutit să-l vîrÎm În cadă și să-l despuiem de zdrențe. Gol, părea o fotografie din război și tremura ca un pui jumulit. Avea semne adînci la Încheieturi și la glezne, iar torsul și spatele Îi erau acoperite de cicatrice cumplite, care te dureau numai cînd te uitai la ele. Tata și cu mine am schimbat o privire de groază, Însă n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
năzbâtii cinice într-o zi când perorează în public și definește - din nou! - omul drept un biped fără pene. Fără să fie descumpănit și fără să renunțe la calmul său proverbial, Diogene îi aruncă la picioare un pui de găină jumulit pe care-l prezintă ca fiind omul său - obligându-l pe filosoful ideilor pure să-și precizeze conceptul și să adauge: cu unghiile plate... Orice s-ar spune, ambianța filosofică din agora Atenei nu era lipsită de picanterie! Pe atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
poiene, Mai erau câteva pene, Spre tristețea tuturor. Dacă ne aveam că frații, Spun acum împricinații; Puteam să îi dăm de veste Ca vulpoiul ne pândește. Dar din fundul de ograda, Cine vine cătrănit!? Biet curcanul, fără coadă, Sângerând și jumulit. Lătrând, vine-n urma Azor. Drept să spun, cred că îl ceartă Și curcanul moțu-și pleacă. În fața la-nvingător. Jumătate de ureche Își pierdu viteazu-n lupte, Ninja e fără pereche Și singur stăpân pe curte! Rândunica Pe o margine de
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
și să aibă ferestre mari, transformîndu-se, practic, într-un fel de acvarii. De cîte ori treci pe lîngă un asemenea salon, este imposibil să nu primești cîte o porție de moartea pasiunii. De dragul nostru, doamnele se lasă rase, scobite, jupuite, jumulite, stoarse, împachetate, flexate, totul cu o naturalețe perfectă, în văzul tuturor trecătorilor. Eu cred și acum că o femeie trebuie să se facă frumoasă în intimitate, nu sub ochii trecătorilor, dar, întotdeauna cînd nu înțeleg ceva, presupun că eu sînt
”UN ROMAN DE RAHAT”-ADRIAN SUCIU de DALELINA JOHN în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350426_a_351755]
-
Am stat așa cam un ceas uitându-mă la el: stătea și sirianul spunând versete din Scriptură. Și am văzut fiilor, mă jur pe Domnul, deasupra capului lui așezată o porumbița plină de funingine, ca și cum ar fi ieșit din cuptor, jumulita și urât mirositoare. Atunci am cunoscut că porumbița inegrita și rău mirositoare, care mi s-a arătat, înfățișa credință lui. Fericitul lui suflet ne povestea acestea cu jurământ, cu multe lacrimi și suspine. CAPITOLUL 107 LEUL ȘI AVVA GHERASIM Cam
LIVADA DUHOVNICEASCA (35) de ION UNTARU în ediţia nr. 1025 din 21 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352491_a_353820]
-
să-mi iau revanșa. Dur de tot, sper". Când a ajuns la intrarea în Autoservice, Fănel se liniștise cât de cât. Revăzuse întregul film din a doua situație în care el, învingător de regulă, a fost învins și umilit... Venind jumulit de la Constanța, s-a dus la Școala de șoferi să-și refacă bugetul. Nu știa dacă s-a reușit tranzacția și cine era noul proprietar. Nu dorea decât să-și primească partea și atât. I s-au înfățișat actele ce
ISPITA (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346487_a_347816]
-
auzit alta până-acum mai bună. Însă portocale dulci și acrișoare, Făr'un pic de coajă, ar exista oare? Poezia-i coaja frumos colorată - Noi o dăm deoparte, dar e aromată. Sunt și portocale bine decojite - Te cuprinde jalea: păsări jumulite! Viață opulentă, multă bogăție, Dar e prea „săracă” fără fantezie. Dați-mi portocale, dați-mi fantezie, Luminați-mi viața cu o poezie! Portocale-bulgări, stropii mici de soare, Clipe aromate, sonuri și culoare. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Portocale / George Nicolae Podișor
PORTOCALE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350992_a_352321]
-
o fabrică, furată și ea, orașul ciuntit, ca și statuia Fata cu ulciorul, emblemă a lui, făptuită de sculptorul Constantin Teslaru și ajunsă azi ciungă. Dar cu ceva vile ale celor care s-au „descurcat”, în deplină dizarmonie cu blocurie jumulite și scrâșnetele majorității. Ca o prăpurică așternută pe un mort parfumat sunt înscrisurile de firme, de pe fațada unei clădiri aflate pe esplanadă, în centrul Buhușiului. Ele denumesc multe destinații ale vastei zidiri, de o arhitectură stereotipă a evului de purpură
ŞTEFAN ZAHARIA. VIAŢA, ÎN TREAPTA DE SUPERIORITATE A FIINŢEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369471_a_370800]
-
Literatura > Proza > TITANI CARE AU SCHIMBAT LUMEA Autor: Mihai Batog Bujeniță Publicat în: Ediția nr. 1712 din 08 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului TITANI CARE AU SCHIMBAT LUMEA Formidabila Armada era acum o doar amintire. Destul de întunecată! Vulturul, foarte zdravăn jumulit după bătălia de la Waterloo își luase zborul, strașnic supravegheat de englezi, către o insulă pierdută în imensitatea oceanului Atlantic. În Paris, prin poarta Saint-Denise intrau învingătorii. În fruntea lor, Țarul Tuturor Rusiilor înconjurat de gărzile cazacilor, niște oșteni a căror
TITANI CARE AU SCHIMBAT LUMEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374763_a_376092]
-
vreme, în pas de pinguin, cugetând la problema existențială: “a fi sau a nu fi”, pe urmă am trecut, din lipsă de ocupație, la smulgerea, pană cu pană, repetând: ”mă iubește, nu mă iubește...” până am ajuns cu aripile cam jumulite și concluzia că mă accepți oricum. Să știi că mă cam clatin! Nu! Nu, din cauza incertitudinii, ci din pricina morocănosului iceberg pe care mă aflu și care mă tot bodogănește: - Mă femeie, acu te-ai trezit să pleci? Ce naiba a fost
LA ÎNCEPUT, A FOST... PUNCTUL! de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 651 din 12 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345020_a_346349]
-
în directorate unde se cer vaste cunoștinți tecnice și mecanice, spoliarea tezaurului public prin crearea de lefuri fabuloase în folosul patrioților de meserie, cu-n cuvânt statul omnipotent devine o jucărie în mâna demagogilor, iar poporul se zbate fără putere, jumulit și esploatat într-un mod neomenos de cătră o tagmă de oameni fără merit, fără știință, fără caracter, fără patrie chiar. [ 26 iulie 1880] ["CEEA CE SE-NTÎMPLĂ... "] Ceea ce se-ntîmplă de la venirea roșiilor la putere în România ne aduce, de voie
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
-i asigurau marca de neconfundat, au fost produsul acelor oameni prosperi, puternici, demni și eleganți ai Regatului României. Comuniștii, cînd n-au demolat, au pus alături de palatele Regatului mastodonții din beton, care numai după cîțiva ani arătau ca niște... mastodonți jumuliți. Complexați, s-au înverșunat să facă, neapărat, mai mare, mai spăimos, mai altfel decît distinșii lor antecesori. Au dărîmat hoțește, noaptea, Academia veche, cocoțînd imediat, în loc, un fel de siloz locuibil. Au găsit un arhitect ramolit și, sub schița lui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de alienare. O idee? „E ca și cum ai vorbi de un iepure fără blană și fără oase”, scrie Montaigne... Omul nu există. Cu mult înaintea lui Foucault, el susține evidența morții omului așa cum, înaintea lui, Diogene aruncase la picioarele preopinenților cocoșul jumulit... Dar această moarte a ideii de om nu e disociată de afirmarea existenței pluralității, a multiplicității, a diversității oamenilor. Montaigne recuză modelul, idealul tip, dar numai pentru a îndemna mai eficient la grija pentru realități terestre concrete, imanente, încarnate. Eseurile
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]