55 matches
-
1980; Uliu, papă-lapte, ce-ai visat azi-noapte, București, 1980; Grădina zoologică (în colaborare cu Clelia Ottone), București, 1984; Șapte vaci slabe, Aarhus (Danemarca), 1984; Foamea de adevăr, München, 1987. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, „Împăratul Nimeni”, LCF, 1973, 2; Mircea Iorgulescu, „Jungherul de argint”, LCF, 1973, 40; L.U. [Laurențiu Ulici], „Logofătul Dragu”, CNT, 1975, 37; Mircea Moga, „Perla diavolului”, CNT, 1976, 51; Popa, Dicț. lit. (1977), 344; Popa, Ist. lit., II, 683. C.Dt.
MANUCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287998_a_289327]
-
ai clipi, cerșetoarea îl apucă pe Zeruali de încheietura mâinii și-l trase cu putere. Acesta căzu de pe cal, doar piciorul drept rămânând agățat în scara șeii; trupul i se răsturnă, măturând pământul cu turbanul, în veme ce vârful unui jungher se ațintea spre gâtul lui. — Spune-le oamenilor tăi să nu se clintească! urlă pretinsa cerșetoare cu glas bărbătesc. Zeruali făcu întocmai. — Poruncește-le să se îndepărteze până în satul vecin! Câteva minute mai târziu, pe drumul acela de munte nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se clintească! urlă pretinsa cerșetoare cu glas bărbătesc. Zeruali făcu întocmai. — Poruncește-le să se îndepărteze până în satul vecin! Câteva minute mai târziu, pe drumul acela de munte nu mai erau deât un cal nerăbdător, doi bărbați nemișcați și un jungher cu tăișul curb. Încet, foarte încet, începură să se miște. Atacatorul de pe drum îl ajută pe Zeruali să se ridice, apoi îl duse pe jos, departe de drum, între stânci, așa cum o fiară își cară prada în colți, și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
prizonierul în odaia de culcare. Mariam veni după ei și lăsă în jos cuvertura din lână care închidea încăperea. — Uită-te la femeia asta, Zeruali! Când auzi acest nume, sora mea lăsă să-i scape un blestem. Bătrânul simți lama jungherului apăsându-i falca. Se trase puțin înapoi, fără să deschidă gura. — Dezbracă-te, Mariam! Ea se uită la Iscoditor cu ochi neîncrezători, înspăimântați. Acesta urlă iarăși: — Eu, Harun, soțul tău, îți poruncesc să te dezbraci! Ascultă! Biata fată își dezveli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu gesturi stângace, sacadate. Zeruali închise ochii și lăsă fățiș capul în jos. Dacă vedea trupul gol al acelei femei, știa ce soartă îl așteaptă. Înalță capul și deschide ochii! Ordinul lui Harun fu însoțit de o mișcare bruscă a jungherului. Zeruali înălță capul, dar își ținu ochii strâns închiși. — Privește, stărui Harun, în timp ce Mariam își deznoda straiele cu o mână, ștergându-și lacrimile cu cealaltă. Rochia căzu. — Uită-te la corpul ăsta! Vezi vreo urmă de lepră? Du-te s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sau flinta... Acum, însă... În acea clipă, pe poartă a intrat feciorul hangiului. Cu toată sfârșeala care îl cuprinsese și durerea din umăr, într-o clipă a fost în fața lui. Acesta nu s-a speriat, ci a dus mâna la jungherul de la brâu. „Fii pe pace, băiete. Eu sunt. Cine mai este în han?” „Nu mai este nici un mușteriu. Au să vină ei peste vreo șase zile, când se întorc negustorii de la Galați. Da’ hai înăuntru, că îi ger nu șagă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cei adormiți - dar tu n-ai să știi și n-ai să simți nimica -, o să sprijin tăișul pe gâtul cel uscat ca iasca și, dintr-o singură mișcare bine cumpănită și măiastră, o să te descăpățânez. Îți voi săpa tot cu jungherul groapa legiuită, am să mă rog pentru tine și am să te pomenesc cu vorbe bune. Îmi va fi milă de făptura ta, voi vărsa lacrimi și mi se va face frică. Poate nu voi fi mai bun și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vărsa lacrimi și mi se va face frică. Poate nu voi fi mai bun și atunci, peste cine știe cât timp, va veni altul, așa ca mine, să ceară socoteală pentru nefăcutele azvârlite de mintea-mi peste lume și să-și spele jungherul În carnea mea. Ce-ți veni să ne trimiți căruța cu draci? Și să oprești lumea-n loc?” Însă acum Enin cel tânăr nu-și putea urma răzvrătirea. Își ținea sufletul tremurător În palme și se străduia să-l curețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ca luna răsărind peste creasta muntelui. Calmă, intonă un vers din Sutrele Lotusului, care îi plăcuse să recite, în alte vremuri. — Tsuchiya! Tsuchiya! strigă Katsuyori. — Stăpâne? — Asist-o. Dar soția lui Katsuyori nu așteptă lama valetului, ci-și apăsă propriul jungher drept în gură, în timp ce recita sutra. În clipa când trupul soției lui Katsuyori căzu înainte, una dintre servitoare începu să le încurajeze pe cele rămase în urmă: — Doamna noastră a plecat înainte. Nici una dintre noi nu trebuie să întârzie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Hideyoshi. — Chiar dacă nu se cuvine ca eu să vă însoțesc, vă rog, lăsați-l măcar pe Generalul Mosuke să fie alături de dumneavoastră. Sunt gata să-mi spintec pântecele chiar acum, bucuros, ca să vă risipesc orice neliniște! Și duse mâna la jungher. — Ține-ți firea, Ujiie! strigă Hideyoshi, lovindu-l peste mână cu cravașa. Mosuke mă poate urma, dacă dorește atât de mult să vină cu mine. Dar ar trebui să pornească după plecarea armatei. Și, din acest motiv, nu te putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
scurt timp se simți refăcut. Așteptă câteva minute, își trase sufletul și pipăi cu grijă stomacul cămilei care, fiind legată, nu se mișcase când îi sosise sfârșitul, limitându-se să încline capul. Când simți în mod sigur locul ales, șterse jungherul încovoiat de pătura roasă de sub șa și-l înfipse cu forță, adânc, răsucindu-l de câteva ori, căutând să mărească rana cât mai mult. Când scoase arma, țâșni un pic de sânge și apoi un jet de apă verzuie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
prețioase. Cumpărau de la el până și viniticii și solii frânci, care, slavă Domnului, aveau și ei mătăsurile lor brodate cu destul meșteșug. Se zice în familia noastră că pe acest strămoș l-ar fi tăiat însuși pașa de Giurgiu cu jungherul său, după crunta mazilire a Hangerliului, care apucase să trimită prin negustorul de pânzeturi carte la unchiul său din Tesalonic, rugîndu-l pentru două sute cincizeci de pungi cu bani, ca să dea haraci turcului venit cu ferman, să-și scape capul. Străbunicul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
safirului, a cărui suprafață este decorată cu ceva ce pare a fi o scriitură elaborată, numai că „scriitura“ se dovedește, la o examinare mai atentă, a fi compusă din turme Întregi de oi sacrificate de siluete umane ținînd În mîini junghere lucitoare. Încăperea următoare conține un obiect sculptural deosebit de complex, un hibrid grotesc de varză, porc și oaie, din care fîlfîie un steag pe care scrie Am Avut o Avangardă! SÎntem Moderni Durabili! Între realitatea verzei și visul cărnii, suprarealismul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ținându-se cu mâinile de burtă. După el, toți bandiții au început să geamă și să tremure. Șeful, care băuse mai puțin, a avut încă puterea să-și ridice spada asupra mea, dar Gundo i-a venit de hac cu jungherul ascuns în toiag. După care i-am terminat pe toți, împlântându-le în piept pumnalele. Încă se zbăteau între viață și moarte, când au apărut alți vizitatori. Era un mic grup de tineri, îmbrăcați ca niște țărani, înarmați cu arcuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
hachiți are dumneaei mai rele?/ I-afurisită, bre, în toate cele! [...] Of, of, jupân Hangiu și prieteni buni,/ Nu-s cununat decât de două luni,/ Dar cred că nu-i pe lume om becher,/ Chiar de-i înfigi în inimă jungher,/ Mai priceput să deie glas durerii/ Decât îs eu din pricina muierii/ și-a răutății ei!”878 După o viață de celibat, dar care nu a fost cu nimic lipsită de plăceri, chiar și de cele carnale, cavalerul Ianuarie, eroul istorisirii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
hachiți are dumneaei mai rele?/ I-afurisită, bre, în toate cele! [...] Of, of, jupân Hangiu și prieteni buni,/ Nu-s cununat decât de două luni,/ Dar cred că nu-i pe lume om becher,/ Chiar de-i înfigi în inimă jungher,/ Mai priceput să deie glas durerii/ Decât îs eu din pricina muierii/ și-a răutății ei!”878 După o viață de celibat, dar care nu a fost cu nimic lipsită de plăceri, chiar și de cele carnale, cavalerul Ianuarie, eroul istorisirii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Toată acea sticlă și tot acel oțel erau continuarea directă a călăreților cu panașe, căptușiți cu fier, prin ale căror armuri crăpate orice argat umil putea să strecoare, cu ceva deznădejde și un pic de Îndrăzneală, tăișul ascuțit al unui jungher. Ea Îi explicase cu mare precizie acest fapt la Veneția. Nu mai există barbari, Faulques. Sunt cu toții Înăuntru. Și nici măcar nu mai există ruine asemenea celor dinainte, avea să adauge mai târziu, la Osijek, pe când fotografia o casă a cărei
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
e gazdă, oferă ospețe bogate. Când patronează jocurile funerare, premiile pe care le propune și apoi le acordă sunt fastuoase: femei, cai, catâri și boi, vase cu două toarte, căldări și trepiede, aur și fier, discuri, armuri, coifuri, scuturi, lănci, junghere, securi și duble securi. Obiectele sunt lucrări de artă aleasă. Unele au o proveniență ilustră, prăzi luate de la Sarpedon, fiu al lui Zeus, de la Eetion, tatăl Andromacăi, de la Asteropaios. Pe de altă parte, atunci când are de primit el, ca de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
e gazdă, oferă ospețe bogate. Când patronează jocurile funerare, premiile pe care le propune și apoi le acordă sunt fastuoase: femei, cai, catâri și boi, vase cu două toarte, căldări și trepiede, aur și fier, discuri, armuri, coifuri, scuturi, lănci, junghere, securi și duble securi. Obiectele sunt lucrări de artă aleasă. Unele au o proveniență ilustră, prăzi luate de la Sarpedon, fiu al lui Zeus, de la Eetion, tatăl Andromacăi, de la Asteropaios. Pe de altă parte, atunci când are de primit el, ca de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Liniștea de la capătul veșniciei... alunecau fâșii de cer pe umerii calzi părul tău foșnea ca o pădure provocator enigmatic insinuant îmi treceam degetele prin el haiducind tăcut fără să fluier a libertate în spate meu se prăbușea veșnicia lamă de jungher ascuțită mă rodeau cariile timpului fiecare an însemna un geamăt duceam pe trup semnele îndepărtărilor repetate de mine însumi ai fi putut să îmi ghicești vârsta dacă numărai cicatricele apoi am simțit cum veșnicia căpăta contur și mă privea din
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Popas în pragul cerului am fugit în munți ca să atingem tălpile lui dumnezeu cu buricele degetelor soarele ne picura miere pe suflete veneau urșii să ne lingă capre negre jucau șotron printre piscuri impetuoase înfipte în pragul cerului ca niște junghere am desenat poteci pe trupurile noastre semn de dor și de aducere aminte câteva zile am pășit prin noi mirosind a iarbă și a transhumanță dormeam neîntorși semănam cu pruncii abia alăptați înveliți în cetină fiecare dimineață a fost adusă
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
de cel al Măritului Ștefan: Cules de vii la Cotnar Azi purcede tot Cotnarul La cules de vii, ca-n veac. Ștefan Vodă, harmasarul Și-l descalecă-n conac. Strugurii din rai se-nfruptă Sub al soarelui vârtej, Ștefan cu jungher de luptă îi desprinde de pe vreji. Blând poftind-o, o îndeamnă Al ei soț și Voievod: -Rogu vă, slăvită doamnă, Să dați gust acestui rod. Ea, pe rând, trei boabe apucă Aruncându le prinos... Și la buze a prins să
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
doamnă, Să dați gust acestui rod. Ea, pe rând, trei boabe apucă Aruncându le prinos... Și la buze a prins să ducă Altele cu miez mustos. Boieri mari și căpetenii Gustă-apoi, ca mai bătrâni, Și-ncep la cules oștenii Cu jungherele în mâni. Voia bună-n cupe toarnă De la unul la celălalt... „Foaie verde poamă coarnă” Cântă toți cu glas înalt. 169 Vesel joc s-a-ntins îndată Lâng-un plin butoi gălbui Și-a dat semn de horă-n gloată Chiar
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
ș-un trandafir crește între spini? O vorbire lungă, plină de gravitate, întreruptă de tusă și scuipături: Domnilor! châm! châm! châm-châm! Pftiu! Meșteșug de a te urca prin unghiul de dinafară al caselor de lemn, al gardurilor nalte, cu două junghere scurte, pe care le împlântă pe rând și le scoate ridicându-se în mușchi până sus. Mania persecuției: Râdea de mine și sunt sigur că râdea de mine că prea râdea cu haz. * Brienley, Johnson et Ince Ltd. Bucharest Roumania
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
că poate umbri gloria nepieritoare a "Marelui Fatih Fratele Soarelui", ce, numai cu un deget, l-a trosnit ca pe un păduche scârbos?!" Iisuse! Ajută-l! se cutremură Daniil frângându-și mâinile. Sau.... îl vezi pe Ștefan, laș, cu un jungher, dându-și "loc de odihnă, loc de verdeață, unde nu-i întristare nici suspin?!" Ștefane!! strigă Daniil cu disperare. Și... și eu, netrebnicul domn "Ucigător al neamului moldovenesc", hălădui năuc, jelesc, mă tângui și nimica alta nu fac! Brusc, răstoarnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]