67 matches
-
Popas în pragul cerului am fugit în munți ca să atingem tălpile lui dumnezeu cu buricele degetelor soarele ne picura miere pe suflete veneau urșii să ne lingă capre negre jucau șotron printre piscuri impetuoase înfipte în pragul cerului ca niște junghere am desenat poteci pe trupurile noastre semn de dor și de aducere aminte câteva zile am pășit prin noi mirosind a iarbă și a transhumanță dormeam neîntorși semănam cu pruncii abia alăptați înveliți în cetină fiecare dimineață a fost adusă
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
priveau cu atenție. Nu prevesteau nimic bun, dar cum se putea ști acest lucru? Sau regii bogați ai Betlehemului. Iosif lângă un foc de vreascuri. Și colo, în luncă, ce se întâmplă? Un lup ce sângerează dintr-o lovitură de jungher mănâncă păstorul care l-a rănit, și altul aleargă ca nebunul către turnurile de mucava ale cetății, castele din oale de piure, crătiți și afumătoare transformate în locuințe. Mâncam din plin: clătite, cotlete, șuncă, cartofi, mușchiuleț, chili cu orez, înghețată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cei adormiți - dar tu n-ai să știi și n-ai să simți nimica -, o să sprijin tăișul pe gâtul cel uscat ca iasca și, dintr-o singură mișcare bine cumpănită și măiastră, o să te descăpățânez. Îți voi săpa tot cu jungherul groapa legiuită, am să mă rog pentru tine și am să te pomenesc cu vorbe bune. Îmi va fi milă de făptura ta, voi vărsa lacrimi și mi se va face frică. Poate nu voi fi mai bun și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vărsa lacrimi și mi se va face frică. Poate nu voi fi mai bun și atunci, peste cine știe cât timp, va veni altul, așa ca mine, să ceară socoteală pentru nefăcutele azvârlite de mintea-mi peste lume și să-și spele jungherul În carnea mea. Ce-ți veni să ne trimiți căruța cu draci? Și să oprești lumea-n loc?” Însă acum Enin cel tânăr nu-și putea urma răzvrătirea. Își ținea sufletul tremurător În palme și se străduia să-l curețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
hachiți are dumneaei mai rele?/ I-afurisită, bre, în toate cele! [...] Of, of, jupân Hangiu și prieteni buni,/ Nu-s cununat decât de două luni,/ Dar cred că nu-i pe lume om becher,/ Chiar de-i înfigi în inimă jungher,/ Mai priceput să deie glas durerii/ Decât îs eu din pricina muierii/ și-a răutății ei!”878 După o viață de celibat, dar care nu a fost cu nimic lipsită de plăceri, chiar și de cele carnale, cavalerul Ianuarie, eroul istorisirii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de cel al Măritului Ștefan: Cules de vii la Cotnar Azi purcede tot Cotnarul La cules de vii, ca-n veac. Ștefan Vodă, harmasarul Și-l descalecă-n conac. Strugurii din rai se-nfruptă Sub al soarelui vârtej, Ștefan cu jungher de luptă îi desprinde de pe vreji. Blând poftind-o, o îndeamnă Al ei soț și Voievod: -Rogu vă, slăvită doamnă, Să dați gust acestui rod. Ea, pe rând, trei boabe apucă Aruncându le prinos... Și la buze a prins să
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
doamnă, Să dați gust acestui rod. Ea, pe rând, trei boabe apucă Aruncându le prinos... Și la buze a prins să ducă Altele cu miez mustos. Boieri mari și căpetenii Gustă-apoi, ca mai bătrâni, Și-ncep la cules oștenii Cu jungherele în mâni. Voia bună-n cupe toarnă De la unul la celălalt... „Foaie verde poamă coarnă” Cântă toți cu glas înalt. 169 Vesel joc s-a-ntins îndată Lâng-un plin butoi gălbui Și-a dat semn de horă-n gloată Chiar
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
e gazdă, oferă ospețe bogate. Când patronează jocurile funerare, premiile pe care le propune și apoi le acordă sunt fastuoase: femei, cai, catâri și boi, vase cu două toarte, căldări și trepiede, aur și fier, discuri, armuri, coifuri, scuturi, lănci, junghere, securi și duble securi. Obiectele sunt lucrări de artă aleasă. Unele au o proveniență ilustră, prăzi luate de la Sarpedon, fiu al lui Zeus, de la Eetion, tatăl Andromacăi, de la Asteropaios. Pe de altă parte, atunci când are de primit el, ca de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
e gazdă, oferă ospețe bogate. Când patronează jocurile funerare, premiile pe care le propune și apoi le acordă sunt fastuoase: femei, cai, catâri și boi, vase cu două toarte, căldări și trepiede, aur și fier, discuri, armuri, coifuri, scuturi, lănci, junghere, securi și duble securi. Obiectele sunt lucrări de artă aleasă. Unele au o proveniență ilustră, prăzi luate de la Sarpedon, fiu al lui Zeus, de la Eetion, tatăl Andromacăi, de la Asteropaios. Pe de altă parte, atunci când are de primit el, ca de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
că poate umbri gloria nepieritoare a "Marelui Fatih Fratele Soarelui", ce, numai cu un deget, l-a trosnit ca pe un păduche scârbos?!" Iisuse! Ajută-l! se cutremură Daniil frângându-și mâinile. Sau.... îl vezi pe Ștefan, laș, cu un jungher, dându-și "loc de odihnă, loc de verdeață, unde nu-i întristare nici suspin?!" Ștefane!! strigă Daniil cu disperare. Și... și eu, netrebnicul domn "Ucigător al neamului moldovenesc", hălădui năuc, jelesc, mă tângui și nimica alta nu fac! Brusc, răstoarnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Nu mai pridideam tăind la turcime! Mare tăiere am făcut în turcime!... Veneau-veneau, valuri-valuri veneau, puhoi se revărsau... Ne copleșiseră... Piept la piept! strigă Ștefan gâfâind, cu pumnii încleștați, cu fălcile încleștate, înfierbântat. Ne tăvăleam în mocirla de sânge! Cu jungherul! Cu mâinile goale! De păr! De beregată!... Allah!!Allah!!... Moldova!!Moldova!!.. Dumnezeule! "Multă moarte am semănat atunci în turcime!" Dar și vitejii mei, au 'nălbit poiana cu trupurile lor", adaugă cu glas frânt. Dumnezeu să-i ierte... Ștefan respiră, respiră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ș-un trandafir crește între spini? O vorbire lungă, plină de gravitate, întreruptă de tusă și scuipături: Domnilor! châm! châm! châm-châm! Pftiu! Meșteșug de a te urca prin unghiul de dinafară al caselor de lemn, al gardurilor nalte, cu două junghere scurte, pe care le împlântă pe rând și le scoate ridicându-se în mușchi până sus. Mania persecuției: Râdea de mine și sunt sigur că râdea de mine că prea râdea cu haz. * Brienley, Johnson et Ince Ltd. Bucharest Roumania
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Noe, București, 1968; A Tale That Goes Up to Five. A Programme in the „Hop-O’-My- Thumb” Series at Radio, București, 1968; Comoara lui Dromichet, București, 1970; Capcana, București, 1971; Împăratul Nimeni, București, 1972; Efectivul rămâne complet, București, 1973; Jungherul de argint, București, 1973; Motanul vrăjitor, București, 1973; Logofătul Dragu, București, 1975; My Book of Animal Stories, Londra, 1975; Perla diavolului, București, 1976; Izvorul pajurei, București, 1978; Gorganul, București, 1980; Uliu, papă-lapte, ce-ai visat azi-noapte, București, 1980; Grădina zoologică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287998_a_289327]
-
1980; Uliu, papă-lapte, ce-ai visat azi-noapte, București, 1980; Grădina zoologică (în colaborare cu Clelia Ottone), București, 1984; Șapte vaci slabe, Aarhus (Danemarca), 1984; Foamea de adevăr, München, 1987. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, „Împăratul Nimeni”, LCF, 1973, 2; Mircea Iorgulescu, „Jungherul de argint”, LCF, 1973, 40; L.U. [Laurențiu Ulici], „Logofătul Dragu”, CNT, 1975, 37; Mircea Moga, „Perla diavolului”, CNT, 1976, 51; Popa, Dicț. lit. (1977), 344; Popa, Ist. lit., II, 683. C.Dt.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287998_a_289327]
-
ținându-se cu mâinile de burtă. După el, toți bandiții au început să geamă și să tremure. Șeful, care băuse mai puțin, a avut încă puterea să-și ridice spada asupra mea, dar Gundo i-a venit de hac cu jungherul ascuns în toiag. După care i-am terminat pe toți, împlântându-le în piept pumnalele. Încă se zbăteau între viață și moarte, când au apărut alți vizitatori. Era un mic grup de tineri, îmbrăcați ca niște țărani, înarmați cu arcuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ca luna răsărind peste creasta muntelui. Calmă, intonă un vers din Sutrele Lotusului, care Îi plăcuse să recite, În alte vremuri. — Tsuchiya! Tsuchiya! strigă Katsuyori. — Stăpâne? — Asist-o. Dar soția lui Katsuyori nu așteptă lama valetului, ci-și apăsă propriul jungher drept În gură, În timp ce recita sutra. În clipa când trupul soției lui Katsuyori căzu Înainte, una dintre servitoare Începu să le Încurajeze pe cele rămase În urmă: — Doamna noastră a plecat Înainte. Nici una dintre noi nu trebuie să Întârzie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Hideyoshi. — Chiar dacă nu se cuvine ca eu să vă Însoțesc, vă rog, lăsați-l măcar pe Generalul Mosuke să fie alături de dumneavoastră. Sunt gata să-mi spintec pântecele chiar acum, bucuros, ca să vă risipesc orice neliniște! Și duse mâna la jungher. — Ține-ți firea, Ujiie! strigă Hideyoshi, lovindu-l peste mână cu cravașa. Mosuke mă poate urma, dacă dorește atât de mult să vină cu mine. Dar ar trebui să pornească după plecarea armatei. Și, din acest motiv, nu te putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de mult dormindu-și somnul, Se odihnește intru Domnul Un prinț de-un braț vrășmaș ucis. De-atunci, orice drumeț trecea, După-o străbuna cuviință, Lângă altar îngenunchea, Rugându-se cu umilință ; Și ocrotit era de cer De-al musilmanilor jungher. Dar mirele n-a pus temei Pe strămoșescul obicei. Căci Demonul l-a prins curând În mreaja dulce a ispitei, Și el, cu patimă în gând, Sorbise buzele iubitei. Cand, iată, umbre se ivesc : Sunt două...patru...se-nzecesc... Din
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
atunci , ușor , Atinse gura-i arzătoare De gură ei care zvâcnea ; Cu vorbe ademinitoare La rugăminți îi răspundea. Frigând-o aprigă privire Țintea în ochii rupți din cer ! Deasupra chipului stingher Sta-n beznă ,plin de strălucire , Necruțător că un jungher . Vai, duhul rău e-n izbindire! Sărutul buzelor lui arse , Prin buzele spre el întoarse , Otravă morții a răspândit . Și-un strigat slab și chinuit Tăcerea nopții reci o sparse... Era-n el totul: suferință , Dojana , dragoste , căința , O-ntreaga
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
modă... Ura la modă... Ura există mereu, aceeași ură, dar există și moda!... Sunt patru milioane la Paris care clocotesc de aceeași ură, ura la modă... Și nu-nseamnă un fleac patru milioane de uri!... Ultimul friț la Villette toate jungherele ies! Implacabil! Garote, sule, principii, Onoare, Patrie! Eu fac parte din marea răzmeriță, cu boașele mele, capul, aorta mea... un metru de hoituri grosime au promis, în Place de la Concorde! Ecarisarea publică a trădătorilor! Lucrare ticluită, garantat, altceva decât zvârcolirile
Louis-Ferdinand Céline by Irina Negrea () [Corola-journal/Journalistic/4938_a_6263]
-
nimănui. Cînd îi scriu numele îmi revin în minte frumoasele versuri: „Durere, tu spadă de fildeș / cu nimeni luată-n comun / sînt moarta frumoasă din burgul / în care se spun / povești despre Silvia Kerr / în părul coral tăinuind / un aspru jungher" și mă întreb dacă Gabriela Melinescu nu făcea o trimitere la ea. Dar să revenim la poezia Ursul, pentru a-ți spune că, la scurtă vreme după ce am scris-o, am participat la niște întîlniri cu publicul pe litoral. Cu
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]
-
o gară în care soldații și impiegații nu știau dacă să mai dea onorul, și unde o bătrânică în doliu, venită de departe să-l mai vadă o ultimă oară pe împăratul „ei”, plângea lângă trenul cu perne sfâșiate de junghere. De pe terasa conacului vechi pe care și-l cumpărase în Salzburg, Zweig putea zări Berchtesgaden. Putea să vadă „războiul berii în timpul celor două inflații” - bavarezii veniți să se îmbete la Salzburg și apoi, invers, austriecii chefuind în Bavaria. Valul de
Culorile Europei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4327_a_5652]
-
o pierdeai Într-o Încăierare, Într-o ambuscadă la colț de stradă, În scăpărările unor oțeluri. În treburile astea, Însă, Diego Alatriste se descurca de minune. Era foarte priceput la trasul spadei și mânuia la perfecție, pitit În mâna stângă, jungherul acela zis și dagă, subțire și lung, căruia mulți Îi spuneau vizcaína, cu care mardeiașii profesioniști se ajutau adesea. Una caldă, alta rece ca vizcaína, se spunea pe-atunci. Adversarul era ocupat cu paratul și atacatul, cu fandări de scrimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cap sau englez ca să strigi așa ceva pe o străduță Întunecoasă din Madrid unde plouă cu pumnale. Și atunci, din nou, englezul făcu ceva ciudat. În loc să ceară Îndurare pentru sine sau - era clar că era un băiat viteaz - să apuce micul jungher inutil pe care Îl purta la cingătoare, Îi aruncă o privire disperată celuilalt tânăr, care abia se mai apăra trântit la pământ și, arătându-i-l lui Diego Alatriste, strigă iar: — Cruțați-l pe camaradul meu! Căpitanul Își opri o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
omul care să-și exteriorizeze sentimentele. Însă am reușit, măcar, să-l fac să ridice din umeri și să nu mai revină asupra subiectului. E adevărat că a doua zi am găsit pe perna mea o dagă, adică un excelent jungher cumpărat chiar atunci de pe Strada Armurierilor: cu mâner damaschinat, cruce de oțel și o lamă lungă, bine călită, fină și cu dublu tăiș. O dagă din cele cărora bunicii noștri le ziceau de mizericordie, pentru că o foloseau la lovitura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]