495 matches
-
Un statut plin de respect și măreție: intermediar Între cer și pământ... Un soi de mesager sacru, de - am spune noi azi - poștaș Între Dumnezeu și oameni. De câteva zile piciorul mă sâcâie Într-un mod de nesuportat: furnicături, mâncărimi, junghiuri tăioase. Ar trebui să mă vadă un doctor, să-mi facă un calmant intravenos, ceva ameliorator. Ar trebui... dar nu mă bizui să mă deplasez prea departe de bârlog. Încă mă mișc foarte greu, mai ales de când am schimbat proteza
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și s-a trântit pe suprafața albă. M-am așezat lângă ea și am cuprins-o pe după umeri, netezindu-i lăstărișul din creștet. Brusc, a Început să plângă și a ridicat spre mine o figură care i-ar fi dat junghiuri În inimă și lui Alice Cooper. Pe urmă a zis: — Și... ceeee... creeezi... ÎÎÎÎ... seee... vaaaa... ÎhÎÎÎÎ... ntââââmplaa... uuuuhuu... noiiiii... ÎhÎÎÎÎ? — Șșșș, stai liniștită. Totul o să fie bine. Șșșșșșșșșș... În acest timp, culegeam un purice care țopăia candid pe lângă o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
-și ca un cimpanzeu, mâinile. Traversând Bulevardul Eroilor, cu tot acel freamăt al după-amiezii unui mare oraș, Își dă seama că astăzi nu a citit ziarul. O durere vie, Îi sfredelește trupul, Îl face să se Înconvoaie. Un fel de junghi, imposibil de definit. Se oprește din mers, respiră adânc și, când durerea a dispărut o pornește din nou spre ceea ce Europa s-a făcut că nu vede: sărăcie și suferință. Nouă -Kawabata, nu cumva te simți mai bine azi? Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mine, nu te grăbi, nu curge lapte și miere pe aici, și Îngerii s-au cam plictisit de apucăturile foștilor pământeni. Mai zăbovește pe-acolo! Mai cerșește un timp! Nu se știe niciodată ce ne rezervă moartea. -Kawabata, am un junghi În inimă, simt că-mi pierd credința și că .viața nu mă mai vrea.. -Îți dau un sfat: termină cartea și roagă-te la Dumnezeu să te ajute s-o publici. Poate, cine știe iei și niște bani pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
intersecție înainte de redacție, trotuarul este blocat de o baricadă de garduri. Un polițist în uniformă albastră stă de partea cealaltă și dă din cap. — Trebuie să vă întoarceți și să traversați. Trotuarul este închis. Se filmează, zice. Iute ca un junghi, cele opt versuri ale cântecului mi se derulează în minte, în timp ce mă zgâiesc la insigna lui. Ochii polițistului se dau peste cap până ce nu li se mai vede decât albul. Mănușa i se ridică spre piept, dar încremenește la jumătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în vreme ce bagă banii în plic. Înseamnă că mai păstrezi despre mine o imagine falsă adaugă cîntărind plicul în palmă, lăsînd să-i scapere un zîmbet cînd vede că vorbele lui nasc în profesor plăcerea scontată, dar brusc, tăiat iarăși de junghiul din stomac, trîntește plicul pe masă, lovindu-l cu palma: O sută de mii în cap! Pentru banii ăștia chiar că-mi permit o părere: trebuie să fii nebun de legat ca să încerci o cacealma la treizeci și opt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
E deschis, intră, ce naiba mai vrei? întreabă Mircea Emil supărat că a fost trezit. Deschide, vreau să mă uit la grinzi spune arhitectul, împingînd ușa. Uită-te în altă parte mormăie Mircea Emil, întorcîndu-se cu spatele la peretele cald, străbătut de un junghi puternic unde a fost lovit de Sultana cu lemnul. Arhitectul vrea să mai împingă ușa, dar cînd înțelege că nu se mișcă deloc, o privește atent și-și dă seama că e încrucișată pe una din diagonale, înțepenită în toc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
țipă arhitectul de lîngă bar, acoperind cu vocea lui panica iscată. Țăranul vine în fugă, prinde toporul de lîngă sobă și lovește ușa pînă face o gaură prin care se strecoară Mircea Emil încă buimac de somn, înjurînd de mamă junghiul din spate. Nebunilor, ce v-a apucat?! strigă Sultana, apărută în capul scării, urmată de Mihaela și de bărbați. Fugiți că se dărîmă clădirea! le strigă țăranul pornit spre ieșire, apucînd cu ambele mîini cîte un bagaj al familiei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Par că trec prin dumneavoastră, slujindu-se de dumneavoastră, care știți să scrieți, pentru că trebuie totuși să existe cineva care să le scrie... Aș dori să vă pot observa în timp ce scrieți, pentru a verifica dacă e chiar așa... Simt un junghi dureros. Pentru femeia asta nu sunt altceva decât o energie grafică impersonală, gata să transporte din inexprimat în scriitură o lume imaginară, care există independent de mine. Doamne ferește să afle că nu-mi mai rămâne nimic din ce crede ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
serios cu poveștile! - Afurisito! - Trebuie, Voievoade, altfel ne cresc flori de tei în păr, iar eu una am niște rezerve vis-à-vis de articolul respectiv. Suntem frânți, ne-am tot hârâit de ceilați, facem un cuplu bun, asortat, ca tusea și junghiul. Nu ți-o fi și foame? Nu sunt erou de film sau de roman, nu încerc să-i smulg hainele de pe ea, rămâne în treningul ei bleu, nu explorez cu mâinile, febril, nu bag degete nicăieri, ca instalatorul care verifică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
el și a fluturat brațele Într-un cerc deasupra capului, noua Republică revoluționară Indonezia. Iar tu o să fii unul dintre noii ei eroi, un adevărat revoluționar, ca mine. — Tu? a exclamat Adam. Eu? Coastele au reînceput să-l doară, un junghi afurisit care la fie care respirație cobora pe o parte a corpului. Se simțea obosit și n-avea nici un chef să fie revoluționar. Tot ce voia era să se Întoarcă acasă, oriunde ar fi fost aceasta. — Da, i-a răspuns
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
faptul că după atâția ani o să-mi caut fratele. N-am crezut niciodată c-aș putea să vorbesc ori măcar să mă gândesc la așa ceva, a zis Adam. Gândul la acest viitor neașteptat părea să fie singurul fel de domolire a junghiului din coaste și al usturimii Înverșunate a bășicilor de la un călcâi și de la degetul mare. Într-un fel mă bucur că n-am amintiri despre el. Așa, nici n-am să fiu dezamăgit. — E sigur că n-o să fii dezamăgit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
că, oricâte lucruri mi s-ar întâmpla, angrenajele corpului meu nu pot să lucreze liniștite în fundal decât o perioadă limitată de timp. Era ceva liniștitor în asta, repetitivitatea, efectul de ancoră. Scuturând brațul care mă durea ca să scap de junghi, am pornit-o spre ușa băii. Am tras apa la toaletă și m-am spălat pe mâini, gândindu-mă în treacăt la un duș în cabina mică și galbenă din colțul încăperii, dar știind în același timp că eram prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ridică de pe mine, înlăturându-și părul de peste față și opintindu-se în picioare. — Ești teafăr? — Așa cred. Du-te, că vin și eu. Scout alergă în direcția vocii doctorului și eu m-am ridicat anevoie în picioare. Am simțit un junghi ascuțit în genunchiul stâng și-am gemut încercând să-mi las greutatea pe el. Am văzut-o pe Scout dispărând pe după cabină și l-am auzit pe Fidorous spunând: — A atacat barca. A venit drept spre noi. Am șchiopătat, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ceva mai terifiant. Era ca și cum această sonerie îmi dovedea vinovăția. Zgomotul acesta familiar, sinonim cu grijile zilnice ori cu pălăvrăgeli plăcute, nu mai avea nimic de-a face cu aceste semnificații: intrai în panică. Să înceteze sirena asta ca un junghi! În culmea spaimei, mă gândeam că poate e persoana pe care o sunase Olaf, văzuse afișat numărul și voia să identifice apelantul. Motiv în plus ca să nu răspund. Mă felicitam că nu am robot. În sfârșit se opri. Tremurând, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
muta greutatea întregului său corp, de pe un picior, pe celălalt. Din când în când, își ducea și mâna în partea stângă a pieptului, masând ușor locul și încercând să potolească ceva ce părea a fi o mare durere, ca un junghi. Deja, de câteva minute bune, ea răsufla foarte din greu și neobișnuit de șuierător. Șerban era mai conștient decât oricine altcineva că, nu peste prea mult timp, ceva din cale-afară de neplăcut ar putea să se petreacă. În aerul 184
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
din Berlin când au ars pe terenul lor de instrucție, arta modernă: Käte Kollwitz, Emil Nolde, Paul Klee, Marc Chagall, Max Beckmann, Oskar Kokoschka, Pablo Picasso? Probabil n-au gândit nimic. Dar dacă umbra vreunui gând a trecut ca un junghi prin sufletele lor, atunci el a fost următorul: în aceste tablouri, omul este înfățișat drept ceva obscur și de neînțeles - mai curând ca un miracol, decât ca un fenomen biologic, măsurabil și ușor de clasificat din punct de vedere științific
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
din Germania, cu economia în fierbere, și Aurel (Doru Antonesi), din România, cu economia în suspensie. Cei trei reprezentanți ai unor economii europene total diferite vor face lumină în problema crizei europene. Sau nu. La psihiatru, la doamna doctor Carla Junghi (Paula Chirilă), vor încerca să-și reducă la unu numărul de personalități doi pacienți faimoși atât pentru lumea politică, cât și pentru cea mondenă (deci, dublă personalitate): Marian Vanghelie (Doru Pîrcălabu) și Radu Mazăre (Bogdan Cotleț).
Trupa Distractis organizează târg de joburi pentru deţinuţi () [Corola-journal/Journalistic/68224_a_69549]
-
să arate liniile unde construcția comică stă să crape. Să surprindă momentele în care, peste mecanismele perfect controlabile, peste rolurile prescrise, haosul își face jocul, și să treacă mai departe. Lăsându-ne să ne întrebăm, descumpăniți, cea fost asta, cu junghiul râsului oprit când se pornea mai bine. Nu alta i-a fost rețeta de viață, demonstrativă în registru minimalist, dacă se poate spune așa. Un caz închis, ca și strania dispariție a lui Algazy & Grummer, din lipsă de probe.
Doi coțcari by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6183_a_7508]
-
al hambarelor și al curții. Dacă porcul este negru, se ia o bucată din untura lui și se duce la biserică de Bobotează, să fie sfințită de preot. Apoi poate fi folosită de cei care au dureri de picioare sau junghiuri. Tot cu untură de porc negru tăiat la Ignat era uns trupul celui bănuit că ar putea ajunge strigoi. De asemenea, ea se folosește și pentru tratarea unor boli ale porcilor, oilor și vițeilor. De asemenea, ea se folosește și
Ignatul: Tradiții și obiceiuri. De ce femeile nu trebuie să participe la tăierea porcului by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/54643_a_55968]
-
O anchetă la ferma de ouă a domnului Năstase, un nou caz în cabinetul psihiatrului Carla Junghi, vizita Marei și a trupei Kult Studio în studioul muzical al lui Marian Dristor, dar și un interviu cu primarul satului în care nu ai voie să mori sunt subiectele pe care telespectatorii le vor putea urmări la Distractis Show
Interviu cu primarul satului în care nu ai voie să mori, La Distractis Show () [Corola-journal/Journalistic/66992_a_68317]
-
al celor două găini, adus în container din China, cât și de la cercetătorul avicol care dezvăluie secretul productivității găinilor: ele provin din încrucișarea cocoșului “gât golaș de Hymalaya” cu puicuța “cap golaș de Călăraș”. În cabinetul renumitei doctor psihiatru Carla Junghi apare agentul de circulație Marieta Baban, care vrea să pună în practică noile metode moderne ale Poliției Rutiere de vindecare prin hipnoză a conducătorilor auto care înjură în trafic. Pe lângă un șofer recalcitrant, este adusă și o măicuță certată cu
Interviu cu primarul satului în care nu ai voie să mori, La Distractis Show () [Corola-journal/Journalistic/66992_a_68317]
-
Borbely („În așteptarea cărții care va supăra multă lume: Ioana Macrea-Toma: Privilighenția") sau de Răzvan Voncu („Alte noi Rotonde 13"), precum și medalioanele critice dedicate lui John Fowles și Luigi Pirandello. Și cum după atîta delectare era nevoie și de un junghi menit a-l trezi, Cronicarul a dat peste pagina de revista presei, în care redactorul-șef se războiește cu redacția României literare. Tonul e de răfuială aspră cu tentă răzbunătoare, Aura Christi neputînd ierta României literare că a găzduit articolul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6429_a_7754]
-
asta, ni s-a făcut milă de Tom. Bineînțeles că Tom n-ar fi dorit așa ceva. Ne-ar fi scuipat mila drept în față. Nimeni nu dorește mila. Toți doresc să plece cât mai repede, să dispară, să scape de junghiul ridicolului, și vor să uite întreaga experiență nenorocită. Iar asta nu o pot face bătând coridoarele, pentru a recupera reviste. Benny a revenit în biroul lui Tom peste zece minute, cu niște exemplare vechi din Car and Driver, Rolling Stone
Joshua Ferris - Și atunci ne-au terminat by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/6347_a_7672]
-
sare/ toate șuruburile mecanismului sînt/ ruginite/ electronii stau în metanii/ la colțurile orbitalului” (Angrenaj). Dar urmează o reacție. Formalizate la acest mod extrem, obiectele se revoltă, își cer dreptul la viața lor intrinsecă: „Încă e seară/ aparatele sînt răzvrătite/ în junghiuri/ scîrțîie de la liziera tăcerii/ și strigă prin cîmp de vocale” (ibidem). După asemenea piruete ale fanteziei aparent tînjitoare în raport cu ordinea exterioară, care, în fond, e menită să indice sec fatalitatea („Am început să scriu poemul/ cu instrumente de măsură/ un
O poezie a contrariilor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4407_a_5732]