754 matches
-
cercul socialist al revistei "Contemporanul" din Iași, alături de Constantin Mille și Vasile G. Morțun. Intră apoi în cercul societății Junimea, colaborează la revista ei, "Convorbiri literare" și este ales (1890-1891), ca junimist, ajutor de primar al Iașului. Colaborează la ziarul junimist "Era nouă" și în perioada 1892-1895 este ales pentru prima data deputat de Iași, susținând naționalizarea școlilor. Trece la conservatori și este ales iar deputat, dar se retrage pentru a începe o mișcare antisemită. Se unește cu Alexandru D. Xenopol
Alexandru C. Cuza () [Corola-website/Science/299959_a_301288]
-
de la parter și etaj, plus cele două holuri, sunt prezentate principalele etape și curente literare din ultimele două secole: perioada scriitorilor Costache Conachi, Vasile Alecsandri, Alexandru Donici, Salonul "Daciei Literare", scriitorii pașoptiști și unioniști, momentul fondării Societății Junimea și scriitorii junimiști (Titu Maiorescu, Vasile Pogor, P.P. Carp, Mihai Eminescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale, Ion Slavici și alții), literatura de la "Contemporanul" și "Viața Românească", perioada Garabet Ibrăileanu, sala Masa Umbrelor, sala scriitorilor Mihail Sadoveanu, Cezar Petrescu, Alexei Mateevici, Calistrat Hogaș, perioada interbelică
Casa Memorială „Vasile Pogor” () [Corola-website/Science/331917_a_333246]
-
alte reviste sau gazete ale epocii, în perioada 1870-1877 publicând în "Albina", "Familia" lui Iosif Vulcan, "Federațiunea", "Convorbiri literare", "Curierul de Iași". Convingerile sale erau în linii mari în acord cu cele ale conservatorilor și în special cu ale fracțiunii junimiste, condusă de P.P. Carp și Titu Maiorescu. Totuși, în articolele sale și-a exprimat adeseori părerile proprii, care nu corespundeau întotdeauna liniei oficiale a partidului, ceea ce a provocat proteste și nemulțumiri din partea unor conservatori. Datorită implicării sale afective în evenimentele
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
30 martie/11 aprilie) cu demisia guvernului anterior (Sturdza II), s-a produs moartea liderului conservator Lascăr Catargiu, căruia îi fusese încredințat de către rege mandatul, astfel că Partidul Conservator a fost nevoit să aleagă de urgență un nou conducător. Facțiunea junimistă a fost subreprezentată la ședința Comitetului executiv, la care au participat doar 9 din 22 de membri, astfel că Gheorghe Grigore Cantacuzino a fost ales președinte, motiv de tensiuni în partid. Regele i-a încredințat acestuia conducerea guvernului, după ce o
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
Ele au dus, după numai șase luni de aplicare, la intrarea crizei economice în faza sa acută, în ultimele zile ale lunii iulie 1900, determinându-l pe rege să demită guvernul, la 7 iulie 1900, înlocuindu-l cu un guvern junimist condus de Petre Carp. Guvernul junimist condus de Carp nu a rezistat decât jumătate de an, regele decizând să cheme la guvernare pe liberali. La 14 februarie 1901 se formează un nou guvern liberal condus de Dimitrie A. Sturdza. La
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
luni de aplicare, la intrarea crizei economice în faza sa acută, în ultimele zile ale lunii iulie 1900, determinându-l pe rege să demită guvernul, la 7 iulie 1900, înlocuindu-l cu un guvern junimist condus de Petre Carp. Guvernul junimist condus de Carp nu a rezistat decât jumătate de an, regele decizând să cheme la guvernare pe liberali. La 14 februarie 1901 se formează un nou guvern liberal condus de Dimitrie A. Sturdza. La 26 martie 1901, guvernul prezintă în
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
perioada care a urmat Unirii din 1859 a reprezentat o epocă de împlinire a idealurilor pașoptiste, totuși unele accente se schimbaseră, condițiile erau altele decât pe vremea tinereții romantice a lui Heliade Rădulescu, Alecsandri sau Bălcescu. Maiorescu reprezintă noua generație, junimistă, cu o nouă concepție asupra vieții sociale și culturale românești. Pe planul ideologiei politice, Maiorescu este un conservator, adept al unei evoluții naturale, organice și temeinic pregătite, adversar al "„formelor fără fond“", al căror rechizitoriu îl face în articolul din
Titu Maiorescu () [Corola-website/Science/297354_a_298683]
-
conducând-o în calitate de președinte (25 mai 1910 - 25 mai 1913; 6 iunie 1923 - 12 iunie 1926) și secretar general (28 mai 1915 - 6 iunie 1925). Acest „gospodar al vieții culturale”, după cum îl numea Eugen Lovinescu, a contribuit la răspândirea ideologiei junimiste prin toate scrierile lui și, mai ales, a fost unul dintre cei mai activi susținători ai adepților proaspăt recrutați, făcând din ei scriitori de o importantă valoare. Și-a făcut studiile în Germania. A fost profesor la Facultatea de drept
Iacob Negruzzi () [Corola-website/Science/306947_a_308276]
-
A fost numit profesor de estetică și de istoria artelor la Școala de arte frumoase din Iași, din juriu făcând parte Titu Maiorescu, N. Ionescu și Gheorghe Panaiteanu-Bardasare. Petru Verussi a fost membru al Junimii din anul 1870. Nicolae Gane, junimist și el, îl caracteriza astfel: A fost ales membru al Comitetului teatral al Teatrului Național din Iași în 1870, fiind activ până moartea sa (1886); succesorul său a fost Andrei Vizanti. Petru Verussi a fost ales, în 1885, deputat liberal
Petru Verussi () [Corola-website/Science/331836_a_333165]
-
și om politic, profesor la Universitatea din Iași, membru titular al Academiei Române, fost Ministru al Educației Naționale. se naște la 2/14 iunie 1882, la Tecuci, fiu al lui Dimitrie Petrovici și al Ortansei Petrovici, nepoată de soră a poetului junimist Theodor Șerbănescu. În anii 1892-1899 face studii medii la Colegiul Sf. Sava din București. În toamna lui 1899 se înscrie la Facultatea de Litere și Filozofie din București, având printre profesori pe Titu Maiorescu și pe Nicolae Iorga. În aceeași
Ion Petrovici () [Corola-website/Science/297849_a_299178]
-
foștilor sburăturiști, iritați, într-o pricină sau alta, de opiniile criticului. Ion Barbu contestă ideea sincronismului și pune sub semnul întrebării armătura teoretică a volumului despre evoluția poeziei române. G. Călinescu indică obiecțiuni asupra metodei critice lovinesciene, și, în ce privește studiile junimiste, e de părere că acestea sînt cu desăvîrșire fără valoare (T. Maiorescu e „mai degrabă o eroare") etc. Îi contestă priceperea și, coborînd la pamflet, numesc pe Lovinescu „marele-eunuc" al literilor române. Dușmanii reali ai criticului îi urmăresc articolele, cu
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
sau Mite Kremnitz. În fapt, "Mite" și "Bălăuca" sînt, într-un chip mai profund, niște opere lirice, și în destinul tragic al poetului criticul își citea propria nefericire. Spre sfârșitul vieții, părăsind aproape de tot foiletonul critic, Lovinescu se dedică studiilor junimiste, și hotărirea sa nu e fără legătură cu temperatura morală a momentului. Agitațiile politice din deceniul al IV-lea îl neliniștesc, și, văzînd ce înfumurate, intolerante confuzii amenință din nou cultura română, criticul se gîndește să reactualizeze spiritul clarvăzător al
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
al lui Maiorescu. Cele două tomuri ale monografiei T. Maiorescu (1940), urmate de T. Maiorescu și contemporanii lui, I, II (1943, 1944), T. Maiorescu și posteritatea lui critică(1943), de broșura Petre Carp (1941) și de o Antologie a ideologiei junimiste constitue o operă critică impresionantă, comparabilă cu aceea a lui Sainte-Beuve despre Port-Royal. Lovinescu se află, acum, în pragul morții și toate ideile sale, de o limpezime și o gravitate nefirească, răzbat într-un tărîm metafizic. Deși împăcat de timpuriu
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
Iorga a fost noțiunea celor două clase „pozitive”, ambele opunându-se burgheziei: clasa inferioară reprezentată de țărănime și cea aristocrată, a boierilor. La fel ca Maiorescu, Iorga a criticat Constituția României din 1866. O altă viziune care corespundea cu cea "junimistă" era cea despre Revoluția Franceză — conform autorului René Girault românul era un excelent cunoscător al acestei perioade. Experiența revoluționară a fost, din punctul de vedere a lui Iorga, traumatizantă, în timp ce liberalii sau moștenitorii iacobini erau apostrofați pentru stricarea echilibrului tradițional
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
Polonia,; PND-ul, fiind de părere că evreii locali sufocau clasa mijlocie românească și trebuiau să fie expulzați, folosea lozinci precum "Evreii în Palestina". Programul PND-ului a fost criticat de la bun început de Constantin Rădulescu-Motru, prietenul naționalist și pro-"junimist" al istoricului, care spunea că rațiunea economică din spatele acestor lozinci era greșit înțeleasă. Conform lui Oldson, părerea conform căreia evreii erau „vampiri” ai economiei era în întregime nefondată, chiar ipocrită: „[Iorga a fost] un moldovean complexat de sărăcia din provincie
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
Mihail Sturdza (n. 24 aprilie 1794, Iași - d. 8 mai 1884, Paris) a fost domnitor al Moldovei între aprilie 1834 și iunie 1849. Este fiul Marelui Logofăt Grigore Sturdza și al Mariei Calimah, fiica de domn. A fost influențat de junimistul sas Flehtenmacher care a venit în Moldova în 1821. Tot în 1821 Mihail s-a înscris în partidul rusofil care dorea ieșirea Moldovei de sub dominația turcească. Era un aprig contestatar al administrației din Moldova. A scris numerose memorii prin care
Mihail Sturza () [Corola-website/Science/299360_a_300689]
-
în disprețul legii, conducerea politică de stat a reușit practic să își aducă biserica în subordine. "„Îndoită greșeală și prin abrogarea unei legi bune, și prin propunerea unei alegeri proaste"." Disensiunile interne din interiorul Partidului Conservator, dintre vechii conservatori și junimiști au culminat cu părăsirea de către aceștia din urmă, în frunte cu Petre P. Carp, a partidului și guvernului. Pierzând majoritatea parlamentară și refuzându-i-se de către regele Carol I dizolvarea Parlamentului, Lascăr Catargiu prezintă demisia guvernului său pe 3 octombrie
Activitatea politică a lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335151_a_336480]
-
dus, după numai șase luni de aplicare, la intrarea crizei economice în faza sa acută, în ultimele zile ale lunii iulie 1900, determinându-l pe rege să demită guvernul, la 7 iulie 1900, și să-l înlocuiască cu un guvern junimist condus de Petre Carp. În următorii 10 ani preocuparea principală a lui Take Ionescu a fost de a câștiga șefia Partidului Conservator. Pentru atingerea acestui scop s-a folosit de toate mijloacele posibile: osanale ridicate șefului partidului, renegarea propriilor convingeri
Activitatea politică a lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335151_a_336480]
-
starea poeziei noastre dintre 1860 și 1890 (sau 1900). Mai mult încă, editorul intervine cu adnotări dintre cele mai avizate, cu judecăți de valoare făcute în cunoștință de cauză, cu o perspectivă izvorâtă dintr-o apreciere corectă a fenomenului literar junimist. Nu am remarcat în amplele «consemnări critice» (aproape o sută de pagini) decât puține și nesemnifi¬cative asperități. Chiar limbajul criticului este colorat, nuanțat și, pe alocuri, savuros.” „Volumul [lui Eugen Lungu] nu are doar semnificația unui demers recuperator, ci
Eugen Lungu () [Corola-website/Science/337169_a_338498]
-
însă să impună revista în rolul ei de altădată. O viziune asupra întregii “Junimi” nu va mai fi posibilă decât după ce va fi cuprinsă întreaga arborescență a mișcării, dezvoltată prin silințele celei de-a doua generații de scriitori și gânditori junimiști. Mentorul "Junimii", Titu Maiorescu, se detașează prin publicarea mai multor studii și cercetări, pe baza cărora se structurează principiile filozofice și estetice ale culturii române. Dintre acestea amintim: În prima lucrare, Maiorescu pledează pentru scrierea fonetică, susținând ideea, novatoare pentru
Junimea () [Corola-website/Science/298722_a_300051]
-
impostură manifestate în artă. "Junimea" și "Convorbiri literare" au avut un rol decisiv în cultura și literatura română. După cum este unanim recunoscut și după cum au subliniat cei mai reprezentativi monografi și exegeți ai activității "Junimii", trebuie să recunoaștem că, "spiritul junimist" a făcut să triumfe ideea conform căreia, în evaluarea operei de artă, este imperios necesar să primeze valoarea estetică, indiferent de ideea tematică. Interesante și instructive Memorii de la Junimea au lăsat doi dintre participanții la lucrările societății, George Panu, Ioan
Junimea () [Corola-website/Science/298722_a_300051]
-
echipă redacțională. La Început, Alexandru Ionescu și Teodor Al. Munteanu, iar de la nr. 7/1941, până În 1944, și ștefan Cuciureanu. Așadar, e rândul fostului director, Al. Tzigara Samurcaș, să se adreseze cititorilor săi, la despărțire, Încredințat fiind că „vechea foaie junimistă” nu trebuie „să apună”, ci, dimpotrivă, merită să „pună În evidență cuvenită Împlinirea semicentenarului de la dispariția dintre noi a luceferilor junimiști Mihai Eminescu și Ion Creangă”, apoi, În 1940, a unui secol de la nașterea lui Titu Maiorescu - „sufletul Întregii mișcări
Editura Destine Literare by Livia Ciupercă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_391]
-
avocatura pentru care nu avea însă vocație. În anul 1868, este numit pentru o scurtă perioadă în funcția de procuror general pe lângă Curtea de Apel din Iași. Intră în activitatea politică, fiind ales în anul 1870 ca deputat din partea grupării „junimiste” și prefect al județului Iași. Este ales de cinci ori primar al orașului Iași: În calitate de primar, el s-a remarcat prin următoarele realizări: Devenit membru al Partidului Național Liberal în anul 1883, a fost ales de mai multe ori deputat
Nicolae Gane () [Corola-website/Science/307216_a_308545]
-
a fost un îndrumător foarte apropiat. Acesta l-a determinat să se ocupe cu arta decorativă și cu arta veche românească și l-a ajutat să devină redactor la revista "Convorbiri Literare" la care Samurcaș se afla în grațiile conducătorilor junimiști ai publicației. Aplecarea lui Baltazar spre studiul monumentelor de artă medievală s-a datorat exclusiv lui Tzigara-Samurcaș, care prin prelegerile sale de istoria artelor, le-a insuflat studenților dragostea pentru trecutul și vestigiile României. Pictorul Baltazar a expus în mod
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
cu arta veche românească. A scris o serie de articole laudative la adresa artistului și a decorațiunilor pe care acesta le-a făcut. În plus, l-a introdus ca redactor la revista "Convorbiri Literare", unde el se afla în grațiile conducătorilor junimiști ai publicației. Aplecarea lui Baltazar spre studiul monumentelor de artă medievală s-a datorat tot lui Tzigara-Samurcaș, profesor care le-a insuflat studenților prin prelegerile sale de istoria artelor dragostea pentru trecutul și vestigiile României. Tzigara-Samurcaș a fost de asemenea
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]