745 matches
-
la clasicismul teoretic și la pozițiile practice ale autorului Cercetării critice. Definițiile și reglementările lui Maiorescu suferă de oarecare naivitate și ar fi exagerat să vrem a le prelua tale-quale. însă problema spiritului critic, pe care s-a întemeiat acțiunea junimistă, mi se pare, în continuare, valabilă. Mai mult, cauzele și efectele acestei acțiuni pot fi privite cu simpatie, în condițiile în care "mahalagismul cultural" și "verbozitatea metisă" identificate de Camil Petrescu în literatura din a doua parte a secolului XIX
Maiorescu, astăzi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17291_a_18616]
-
fi fost legați între ei de un jurămînt masonic, iar exprimările și manifestările lor publice ar fi fost, aproape fără excepție, roabe ale unui cod (sau cifru), funcționînd ca o parolă. Ce e drept, masoneria a avut, printre pașoptiști și junimiști, membri marcanți și rolul ei în secolul XIX, de la cărvunari la guvernanții din vremea lui Carol, este incontestabil. Dl Georgescu greșește, pe de o parte, exagerînd acest rol și, pe de alta, căutîndu-i indicii acolo unde nici cu mintea nu
Potriveli și mașinațiuni by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17312_a_18637]
-
literar îi urmărește cu simpatie pe toți acești entuziaști angajându-se în realizarea unor proiecte utopice, ajustându-si din mers idealurile, pentru a le face aplicabile, acționând inițial că o echipă unită și despărtindu-se apoi, fără a trădă însă spiritul junimist, părăsind sau nu literatura în favoarea politicii ori, pur și simplu, în favoarea unei vieți burgheze lipsite de griji, evoluând de la statutul unor teribiliști la acela al unor persoane publice importante, cărora li se fac la moarte funeralii naționale. Melodia nostalgica a
CĂLĂTORIE ÎN TIMP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18036_a_19361]
-
personalități că B.P.Hasdeu, Al. Macedonski sau C.Dobrogeanu-Gherea, ca și numeroase alte situații sau întâmplări vivante sunt integrate cu arta în fluenta construcție a cărții. Și totuși nu ele dau tonul. Esență lucrării o constituie o istorie a ideologiei junimiste. "Românul" este de fapt un roman de idei. Z.Ornea povestește ce s-a întâmplat cu spiritul junimist (caracterizat prin spirit critic, luciditate, profesionalism, scepticism în fața înnoirilor improvizate) în confruntare cu opacitatea sau ostilitatea altor curente de gandire din epoca
CĂLĂTORIE ÎN TIMP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18036_a_19361]
-
integrate cu arta în fluenta construcție a cărții. Și totuși nu ele dau tonul. Esență lucrării o constituie o istorie a ideologiei junimiste. "Românul" este de fapt un roman de idei. Z.Ornea povestește ce s-a întâmplat cu spiritul junimist (caracterizat prin spirit critic, luciditate, profesionalism, scepticism în fața înnoirilor improvizate) în confruntare cu opacitatea sau ostilitatea altor curente de gandire din epoca. În Cartea Oltului, Geo Bogza relatează momente din "viață" unui râu, arătând cum izvoraște acel rău din munți
CĂLĂTORIE ÎN TIMP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18036_a_19361]
-
Adversarii săi au fost a poate nedrepți cu el". În altă parte îl evocă pe Petre P. Carp. "Am crescut într-un mediu conservator, prin căsătoria mea (dinții n.n.), am intrat într-un mediu tot conservator, dar coloratura liberală, grupul junimist, al cărui șef era Petre Carp. Istoria încă mult timp nu va putea fi dreapta față de acest om remarcabil, fiindcă la o oră hotărîtoare pentru soarta țării sale raționamentul i-a fost mai tare că sentimentul; dar la epoca la
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
de Queirós ajunge cunoscut prin conferința sa din 1871 consacrată realismului ca nouă formă de artă, după ce devenise membru proeminent al Cenaclului, forma publică a grupării literare intrate în istorie sub numele de „generația de la ‘70”. Caragiale debutează ca scriitor junimist, iar prezența lui în cenaclul maiorescian a stat la baza celebrității sale timpurii. Fără a rupe complet cu colegii săi din tinerețe (Antero de Quental, Oliveira Martins, Teófilo Braga), Eça se va detașa treptat de estetica și de politica Cenaclului
Eça de Queirós și I.L. Caragiale by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2501_a_3826]
-
memorabile ale acestuia: „...așa este soarta noastră a Românilor. Cine se scoală mai de dimineață, acela te ia de păr”. Și o idee interesantă a lui Camil Petrescu, fan al colonelului. O găsesc în Istoria critică, cu care confrunt. Stilistica junimistă, maioresciană, care s-a impus, s-a făcut cu „o sacrificare a autenticului și a pateticului, a străfundurilor psihologice aproape dureroase”. Sacrificând toate astea, după cum și mahalagismul, cu culorile lui, Maiorescu ne-a pus în ordine, dar ne-a și
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2436_a_3761]
-
cazul lui Vianu. Istoricul literar situează atent operele în timp, apasă pe ideologic, scrie, de exemplu, despre formația filosofică și estetică a lui Maiorescu pagini de neîntrecut. Se oprește în pragul analizei textului, fie că e vorba de Criticele liderului junimist, fie că e vorba de poeziile lui Eminescu. Niciodată analizele nu vor fi son fort , dacă le exceptăm pe acelea stilistice din Arta prozatorilor români. Tocmai înclinația spre ideile generale îl va determina să se consacre unor studii precum Dualismul
50 de ani de la moartea lui Tudor Vianu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2403_a_3728]
-
pe care Alexandru Grama i-l dedică lui Eminescu. Mai des citat decât citit, acest studiu a fost, de obicei, pus la zid „din vârful buzelor” ca mostră de opacitate exemplară. Sigur, Grama se înșală pe fond, negându-i poetului junimist orice valoare. Dar, știm bine, nu e singurul în epoca lui. Macedonski, Anghel Demetriescu și Aron Densusianu (în Istoria... sa) au făcut-o la rândul lor copios. Ba chiar, aceștia, prevalându-se de criterii mult mai puțin elegante decât bietul
Paiul și bârna by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2405_a_3730]
-
din cel puțin două puncte de vedere. întâi, pentru că autorul privește generațiile ca pe niște blocuri omogene, ca și cum n-ar exista, în cadrul lor, ierarhii și divergențe. Zisa ignorare a lui Eminescu ca poet n-a fost tocmai o ignorare. Grupul junimist l-a apreciat de la bun început, așa încât, în cazul acesta se poate vorbi, dimpotrivă, mai degrabă despre continuitate decât despre cezură. (Va reveni, de altfel, asupra acestui aspect în partea a doua a studiului, la p. 228, unde va vorbi
Paiul și bârna by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2405_a_3730]
-
în general nesemnate, nu erau greu de aflat; și probabil că ar trebui să trecem atît conferință niciodată publicată, cît și notița polemică din Constituționalul, în beneficiul lui Maiorescu. Polemică are un ecou în ziarul ieșean Era nouă, de orientare junimista și el, care replică lui Delavrancea că nu înțelege argumentele logicii elementare: "Cînd dl. Maiorescu esplică pentru ce toate formele politicii nu înseamnă nici un progres real și ne produc cel mult jenă ce trebuie să o simtă copilul îmbrăcat în
T. Maiorescu si conditiunile progresului by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18182_a_19507]
-
Maiorescu: "naționalism în marginile adevărului". Disociind patriotismul de exagerarea naționalistă, atribuie ultimei un izvor pașoptist. Blamînd "anacronica spiritualitate a naționalismului pașoptist", o socotește a fi "principala piedică în calea însănătoșirii sufletești a neamului românesc". În pofida unor șovăiri și oscilații, criteriul junimist își spune astfel cuvîntul. C.Rădulescu-Motru trece prin filtrul acestuia postura naționalistă, denunțînd tulburarea ei, pur umorala, ergo irațională. Delirului paseist rebuie să-i succeadă o atitudine deliberată, pozitivă, orientată spre viitor: În sens vechi, naționalismul era un sentiment de
Rădulescu-Motru a avut dreptate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18194_a_19519]
-
gazetar. Membrii marcanți ai cabalei ar fi fost, printre alții, protectorul poetului Titu Maiorescu, prietenii săi Slavici și Simțion. De ce trebuia eliminat Eminescu din viața publică? Pur și simplu pentru că publicistul Eminescu se depărtase pînă la negațiune hotărîtă de politica junimistă privind aderarea României la Tripla Alianță (preconizată de junimiști în colaborare perfectă cu liberalii și cu suveranul) care, împotrivindu-se, se înscrisese în Societatea "Carpații" ce năzuia eliberarea Transilvaniei de sub habsburgi, inclusiv prin forța armelor. Să admit, pentru o clipă
O contrafacere grobiană by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16735_a_18060]
-
Textele sale sunt nu numai studii, ci și narațiuni pline de farmec. Unele, antologice, ar merita studiate în școală. Iată, ca eșantion, fragmentul din Junimea și junimismul în care este evocată dușmănia la care ajunseseră în 1917 doi foști lideri junimiști, Titu Maiorescu și Petre Carp: " Nu vrem să spunem că atitudinea lui Carp a fost a unui colaboraționist. Dar a acceptat să întâlnească pe Mackensen de câteva ori și convorbirile nu au ocolit chestiunile politice. Pe când Maiorescu a respins orice
Z. Ornea la 70 de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16818_a_18143]
-
Veronica a devenit o mamă absorbită. Ea avea însă aspirații literare. Și cum la Junimea nu erau acceptate femeile (nici chiar Matilda Cugler, colaboratoarea Convorbirilor), Veronica întreținea un salon literar. Aici îl voia prezent pe Eminescu, însoțit de prietenii săi junimiști. Ea îl cunoscuse pe poet încă în perioada studiilor sale la Viena (1869-1872) și îl revăzuse bucuroasă, din 1874, la Iași, unde Eminescu, cu studiile neterminate, era bibliotecar și, apoi, revizor școlar. E probabil că amorul dintre cei doi a
Un excepțional eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16929_a_18254]
-
aici. Prima că pe lîngă Maiorescu și Carp, Th. Rosetti ar fi făcut parte din primul cerc, al conducătorilor. În realitate, Th. Rosetti, chiar dacă în martie 1888 (deci după peste două decenii de la întemeierea Junimii), a fost premierul primului guvern junimist, nu era decît o figură ștearsă, care n-a exercitat, aici, nici un rol conducător. În schimb e de împărtășit ideea că Eminescu și Slavici, nefăcînd parte din establishement, oameni fără studii, au făcut parte din cercul executanților, cu remarca faptului
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
de împărtășit ideea că Eminescu și Slavici, nefăcînd parte din establishement, oameni fără studii, au făcut parte din cercul executanților, cu remarca faptului că Eminescu, la Timpul, a fost un executant disident, interpretînd, cum se spune într-un loc, ideologia junimistă de la dreapta lui P. P. Carp și intrînd adesea în contradicție cu ea. E adevărată aprecierea că Maiorescu, în studiile sale de început, a făcut tabula rasa din trecutul nostru cultural, postulînd că începutul României moderne este anul 1866, nu
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
din trecutul nostru cultural, postulînd că începutul României moderne este anul 1866, nu 1848 sau 1859, ceea ce a produs reacția negativă a lui Xenopol și Eminescu, neacceptată de cercul conducător. E dreaptă precizarea că faza a doua a discursului politic junimist începe după 1881, cînd Carp devine inspiratorul și capul mișcării, Maiorescu îl secondează, "iar Eminescu desfășoară o activitate paralelă, neoficială, întreruptă în 1883 de boala sa". Cum dreaptă este opinia că toți trei sî Danemarca." Înainte de a merge mai departe
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
după moartea, în 1873, a lui Napoleon al III-lea ne abandonase, singurii aliați europeni, puternici și posibili, erau Germania și chiar Austro-Ungaria, cu tot contenciosul transilvan. S-a întîmplat că același punct de vedere îl împărtășeau și liderii politici junimiști (atunci li se spunea liderii Junei drepte), P.P. Carp și Titu Maiorescu. Eminescu, director la ziarul conservator Timpul (apoi a fost înlocuit din această demnitate), nu împărtășea acest punct de vedere, socotindu-l un proiect asasin la adresa românilor transilvăneni subjugați
Tot despre senzațional în istoriografia literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17040_a_18365]
-
o nouă și ultimă analiză a erorilor celor "20-30 unii zic chiar 40 de redactori-colaboratori" în Răspunsurile "Revistei Contimporane". Al doilea studiu de patologie literară, cu ample referiri în special la erorile lui V. A. Urechia. Față de P. Grădișteanu, criticul junimist are o atitudine conciliantă, întrucît "nu este erudit și literat ex professo", ca .V.A. Urechia, "nu este profesor de literatură și istorie la o universitate a statului". Grădișteanu nu înțelege că, în limba română, cuvintele "imediat alăturea", subliniate de
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
L-a recomandat - prin Negruzzi, - Junimii și, în primul număr din 1871, a debutat în Convorbiri literare cu comedia Fata de birău. În același an, la același îndemn, elaborează întinsele Studii asupra maghiarilor, care apar în paisprezece numere ale revistei junimiste. Devenise membru îndrăgit al Junimii și cu bursa acordată de societate (apoi cu alta acordată de Maiorescu ca ministru) și-a putut continua studiile juridice, fără a izbuti să-și obțină atestatul de absolvire, nemulțumindu-l - ca și Eminescu - pe
Integrala Slavici (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15871_a_17196]
-
se întorcea "liniștit, nepăsător și senin la față", fără a privi în urmă. Destinul pedepsitor se împlinise. Celelalte scrieri (de după 1893) tratînd același motiv, au rămas, cum spuneam, biete producții moarte. Ele interesează azi exegetul numai pentru contemplarea frecvenței motivului junimist (sau numai eminescian) al păturii superpuse în opera lui Slavici. Eșecul trebuie căutat în strădania de a înfățișa - din interior! - oameni și medii nefamiliare scriitorului. Satira e tezistă afară din cale, iar caricatura lumii bune, văzută caragealian, e calpă. Ca
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
9/22 iunie 1912. Că pînă a pleca din țară încearcă, de două ori, a se face berar (la București și gara Buzău), după exemplul prietenului său Gherea, eșuînd lamentabil, se știe. Că în iulie 1888 Maiorescu, membru în guvernul junimist, îl numește pe Caragiale director al Naționalului bucureștean, de unde e silit să demisioneze în mai 1889, datorită neînțelegerii cu principalii actori ai teatrului, iarăși se știe. Dar e sigur că decizia desțărării a fost adoptată datorită acuzării că a plagiat
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
deja prezențe publice active în deceniul al cincilea. în anul revoluției aveau în jurul vîrstei de 30 de ani. Au înfăptuit Unirea la nici 40. Cînd generația următoare se pregătea să-i înlocuiască, abia dacă împliniseră 50. Generația următoare este aceea junimistă. Una prin excelență critică. Nimic din predispoziția lirică a pașoptismului. La 24 de ani cînd e Rectorul Universității din Iași, Maiorescu este deja un adult pătruns de gravitatea răspunderilor sale. Politicianul de 30 de ani nu-și mai pierde vremea
Generații "lirice" și generații "critice" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15994_a_17319]