758 matches
-
evreilor, care aveau o atitudine anticreștină și antinațională, dat fiind faptul că Eminescu a luptat pentru alipirea Ardealului la Țara Mamă. Pentru această atitudine a fost scos din viața publică și declarat nebun de conducerea de atunci a României, de junimiștii „români” P.P. Carp și Titu Maiorescu, care încercau din răsputeri încheierea unei alianțe militare cu Germania și Austro-Ungaria. La baza asasinării lui Eminescu a stat Francmasoneria și evreimea, care se simțeau în pericol tot mai mare, ca urmare a atacurilor
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/pucuri-de-intelepciune/ [Corola-blog/BlogPost/93907_a_95199]
-
puternic conflict. Carp era însă, totodată, și membru al lojei masonice Steaua României, alături de Maiorescu, Alexandru Șuțu, Theoder Rosetti și alții care se vor ocupa de lichidarea poetului și gazetarului Mihai Eminescu. "Eminescu era ca o stâncă. Posibil ca, inițial, junimiștii [masonii] să nu-și fi dat nici ei seama că, aducându-l la Timpul, practic își pun singuri bomba în casă"(C. Cernăianu, Recurs Eminescu, Calvarul cetățeanului, vol.II). Divergența dintre Mihai Eminescu și Petre Carp s-a născut odată cu
LICHIDAREA LUI MIHAIL EMINESCU +DOSARELE SECRETE ALE ISTORIEI ROMANIEI CAP. 19 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Lichidarea_lui_mihail_eminescu_dosarele_secrete_ale_istoriei_romaniei_cap_19.html [Corola-blog/BlogPost/375317_a_376646]
-
bătrânețe a îmbrăcat și ea haina monahală, la Agaton, lângă Fevronia. Al șaptelea copil, Iachifit, ca laic, Iancu, „ se deda libațiilor, consumând vinațul podgoriei ce stăpânea în jurul mânăstirii Socola, unde fusese hirotonisit arhimandrit, deși nu credea înpreoție.” Arendase pământ cu junimistul Mandrea și iubea vânătoarea, fuma mult, își luase și țiitoare, dezaprobat de surori, pleca prin pădure și venea cu vânat. Olimpiada, a opta fiică, s-a călugărit la schitul Orășeni, apoi a trecut la Agafton, ajungând stareță. Sofia, a noua
EMINESCU ŞI DULCEA LUI MAMĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Eminescu_si_dulcea_lui_mama_ion_ionescu_bucovu_1383646037.html [Corola-blog/BlogPost/357464_a_358793]
-
argumente care îl înclinau către o asemenea hotărâre. Acum Veronica venise ca o salvare, pleca după ea spre meleagurile dragi inimii lui; se gândise și la o slujbă, poate la Iași, lângă Veronica, sau la București. La Iași era aproape de junimiști, poate îl vor ajuta să câștige o slujbă și să publice în continuare în Convorbiri... Știa că va avea de înfruntat pe căminar care ar fi tunat și fulgerat la știrea întreruperii studiilor, apoi pe Maiorescu care-și pusese atâtea
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1398768900.html [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
democrației, de parcă s-ar fi referit în mod special la ,,Conu Leonida față cu reacțiunea,,. Care sunt avantajele într-o Republică? se întreabă Leonida ținând în fața Efimiței, soția sa, un discurs esopic, o adevărată poliloghie. „Nu numai leafa , va remarca junimistul Ibrăileanu, și pensia , i le va respecta, nu numai că el visează că nici datoriile nu ai voie să le plătești în republică , dar tot, fiecare cuvânt, fiecare gest al acestui decrepit respiră același egoism. Când conu Leonida zugrăvind Efimiței
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxvii_ion_ifrim.html [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
ce va confunda revoluția cu „lăsata secule”, impresionat de ceea ce seara citise la gazetă, face teoria revoluției în budoar, peste papucii acestuia, Ibrăileanu, și mai miop, își va mai trage încă o pereche de galoși, căci te și miri cum junimistul, cu toată alura lui de mare critic al vremii, nu a observat cum în Boborul lui Caragiale întregul Ploiești foșcăie de Neceeaevi și Bacunini magnetizați, ce visează la mult așteptatele zori ale frăției mondiale. Nota Bene: Culmea ironiei, orașul de
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxvii_ion_ifrim.html [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
tradiției. Progresul trebuie să respecte ceea ce înlocuiește. Marile momente culturale și politice românești s-au desfășurat sub patronaj ideatic occidental (Corifeii Școlii Ardelene studiază la colegiul „De propaganda Fide” din Roma și la Universitatea din Viena; pașoptiștii români sunt francofoni; junimiștii sunt educați la Universități germane; statul român, în formula sa monarhică, este întemeiat prin aducerea unui Rege dintr-o dinastie occidentală - Carol; marile personalități interbelice cultivă relații privilegiate cu literatura și cultura franceză). Toate curentele noastre literare și cu mixtul
DE SINCRONISM... de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 by http://confluente.ro/aga_lucia_selenity_1432496420.html [Corola-blog/BlogPost/367582_a_368911]
-
a fost construit și Institutul de Anatomie al Facultații de Medicină din Iași. A ajutat la întemeierea Observatorului Astronomic din Iași. Membru corespondent al Academiei Române din 1889, președinte al Ligii Culturale din Iași și al Congreselor Corpului Didactic, conservator și junimist convins, a fost membru activ al Junimii încă din 1864 și a condus clubul conservator din Iași. Prieten cu Titu Maiorescu, dirijează publicația "Vocea Națională" a grupării și este senator și vicepreședinte al Senatului în timpul guvernării conservatoare conduse de Lascăr
Neculai Culianu () [Corola-website/Science/307213_a_308542]
-
Tănase Scatiu este prea mitocănească.<ref name="Bucuța 1/1936 101">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Duiliu Zamfirescu lui Titu Maiorescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul III, nr. 1, 1 ianuarie 1936, p. 101.</ref> Formația sa ideologică de junimist l-a îndreptat pe autor spre romanul social, fiind prezentat conflictul ce opune două clase sociale: boierii de viță veche reprezentați de Dinu Murguleț, iubitor a pământului și a țărănimii, și burghezia rurală (arendașii lacomi și dornici de înavuțire) reprezentată
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
ministrului conservator al învățământului, Titu Maiorescu. Imediat după preluarea conducerii ministerului de către liberalul Chițu, Eminescu a fost demis din funcția de revizor școlar și a lucrat ca redactor la "Curierul de Iași", publicație aflată atunci în proprietatea unui grup de junimiști. La inițiativa lui Maiorescu și Slavici, Eminescu a fost angajat în octombrie 1877 ca redactor la cotidianul "Timpul", organul oficial al conservatorilor, unde a rămas în următorii șase ani. Deși a ajuns jurnalist printr-un concurs de împrejurări, Eminescu nu
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
Maiorescu să-l ajute caracterizându-l ca "un tânăr cu minte bătrână", un tânăr de veritabil talent, care nu e nici "un cap năvalnic ca Eminescu", dar "nicio mediocritate ca Vlahuță". Dar Maiorescu, supărat de desolidarizarea lui Slavici de politica junimiștilor, nu se ostenește. Ultimul editorial al lui Slavici în "Tribuna" apare în februarie 1890. În martie se întoarce la București. Întors în țară continuă munca la documentele Hurmuzachi, predă la Azilul Elena Doamna și la alte școli particulare. În anul
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
până în prezent". Fiind o personalitate complexă, scriitor și luptător politic, istoric și pedagog practic, gazetar și memorialist, narator și dramaturg, opera sa adunată în volume este vastă și diversă, fără a include paginile revistelor și ziarelor la care a colaborat. Junimist convins, susținea că estetica este strâns legată de etică, susținând imposibilitatea separării frumosului de bine, iar arta o privea ca pe un act moral și combătea cu asprime în cronicile sale din "Timpul" tot ceea ce considera "necuviințe estetice". A debutat
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
Beldiceanu, Jean Bart, și Al. Lascarov-Moldovanu; tehnicile sale de povestitor au fost uneori împrumutate de Damian Stănoiu, și de prozatorul istoric Dumitru Vacariu. Conform lui Călinescu, primele povești de vânătoare ale lui Sadoveanu publicate de "Viața Românească", împreună cu cele ale "junimistului" Nicolae Gane, au dus la stabilirea acestui gen în cadrul literaturii române, și au deschis calea folosirii ideilor în operele lui Ioan Alexandru Brătescu-Voinești. Călinescu mai notează că "Scrisorile unui răzeș", una din primele opere ale lui Cezar Petrescu, este profund
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
un poet, prozator, dramaturg și publicist român. Supranumit "poetul rondelurilor", inspirându-se din literatura franceză, este primul reprezentant al simbolismului în literatura română. Inițiatorul cenaclului și revistei literare Literatorul, a susținut modernizarea poeziei românești, fiind într-o continuă polemică cu junimiștii. Aceste polemici i-au afectat serios cariera literară și viața și au rămas notabile polemicile sale cu Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu și Ion Luca Caragiale. Pe de altă parte, a încurajat, la începuturile activității lor scriitoricești, numeroși tineri talentați, printre
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
Academie: "Rușine, de trei ori rușine, domnule Alecsandri, domnilor Academicieni!"”. Alecsandri i-a răspuns prin drama "Fântâna Blanduziei" în care transpare personalitatea sa în Horațiu și cea a lui Macedonski în invidiosul poet Zoil. Macedonski îi răspunde cu o epigramă: Junimiștii nu ripostează acestor atacuri la adresa lui Alecsandri, decât în anul 1883, printr-o recenzie distrugătoare la volumul "Poezii", semnată de Petru Th. Missir. Polemica se încheie aici, iar Macedonski revine la sentimentele dinaintea polemici, recunoscând în Alecsandri un mare poet, al
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
al Arheologiei" de la Paris. Divorțează de Luiza Wirth, cândva, după 1868. Deși, Titu Maiorescu își făcuse publice opiniile sale anti-liberale, societatea Junimea de la Iași a fost primită de Urechia cu simpatie, dar anul 1870 reprezintă începutul polemicilor lui Urechia cu junimiștii, iar împreună cu istoricii Bogdan Petriceicu Hasdeu și Nicolae Ionescu, începe să condamne vederile conservatoare și, pe plan cultural, îndrumările romantice și neoclasice ale Junimii, care în opinia lui Urechia erau în contradicție cu românismul. În același deceniu Urechia începe să
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
A. Rosetti și grupul radical din jurul său, grup care formează în anul 1875 Partidul Național Liberal. După 1873 colaborează cu Dimitrie August Laurian și Ștefan Michăilescu la "Revista contimporană", revistă antijunimistă, despre care George Călinescu spunea: "Revista avea prestigiu și junimiștii în sinea lor se îngrijorară." Revista a debutat cu un studiu al lui Urechia despre Miron Costin, cu niște "Suvenire despre poetul Conaki" de Gheorghe Sion și o nuvelă istorică a lui Pantazi Ghica, "Marele vistier Cândescu", toate aceste scrieri
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
săi, precum Nicolae Iorga și Mihail Sadoveanu au devenit personalități marcante ale culturii române. Din anul 1870, Vasile Burlă a devenit membru al Societății literare Junimea și a colaborat la revista "Convorbiri literare". Vasile Burlă a făcut parte din cercul junimiștilor foarte apreciați pentru erudiția sa. În studiul său despre indianiștii români, V. Bănățeanu îl definea pe Burlă nu doar ca un latinist renumit sau foarte bun cunoscător al limbii grecești, ci și „un strălucit cunoscător al limbii sanskrite”. Articolele sale
Vasile Burlă () [Corola-website/Science/326114_a_327443]
-
loc întrunirea de constituire a ceea ce s-a numit în epocă „Opoziția Unită”, având ca scop imediat răsturnarea guvernului Ion Brătianu. Aceasta era o adunătură eterogenă formată din opozanții liberali de toate nuanțele (Take Ionescu, Fleva, Arion, Djuvara, Lecca), foștii junimiști trecuți de partea lui Lascăr Catargiu (frații Negruzzi, Vasile Pogor, Dumitru Rosetti, Ion Diamandi), precum și gruparea lui Petre Carp (Maiorescu, Marghiloman, Laurian, Stroici și Nica). La 19 decembrie 1887, Ion C. Brătianu a dizolvat Parlamentul ca urmare a expirării mandatului
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
guvernului. La 23 martie 1888, în urma represiunii violente a manifestațiilor Opoziției Unite dar și a izbucnirii și răspândirii cu repeziciune a unor revolte țărănești, guvernul Ion C. Brătianu își prezintă demisia. Pentru calmarea situației, regele Carol I va însărcina pe junimistul Theodor Rosetti să formeze un guvern de moderați. Take Ionescu a candidat ca liberal dizident la Colegiul II Dolj pentru Camera Deputaților. Deși a fost combătut violent de către agenții guvernamentali, care l-au acuzat ca fiind "„spion țarist”", "„corupător al
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
de sprijinul Junimii, deși în întregul proces de afirmare a scriitorului, Junimea însăși a fost, până prin 1884 - 1885, ținta atacurilor concentrate ale adversarilor ei. Mai multe dintre adversitățile îndreptate împotriva lui Caragiale au fost cauzate și de calitatea sa de junimist și de redactor la ziarul conservator și junimist, "Timpul" (1878 - 1881). Prima piesă a dramaturgului, "O noapte furtunoasă", bine primită de Junimea și publicată în 1879 în Convorbiri literare (în care au fost publicate toate piesele sale), a beneficiat, la
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
Ruptura cu Junimea a devenit definitivă în 1892, când și-a întrerupt colaborarea la "Convorbiri literare". Ura lui împotriva vechilor prieteni literari și a lui Titu Maiorescu a devenit obsesivă. Abia peste câțiva ani, în timpul colaborării la "Epoca" (1896), fostul junimist a regretat despărțirea de Maiorescu și a evidențiat marile calități ale criticului, cu un rol de primă mărime în cultura română, alături de Hasdeu. De la Berlin, la 15 februarie 1908, de ziua de naștere a lui Maiorescu, Caragiale i-a trimis
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
Micle și participă la ședințele "Junimii". Anul se scurge fără ca poetul să fi publicat măcar un vers. Eminescu însă nu avea bani nici pentru o fotografie cerută de Negruzzi la Iași spre a-i pune chipul în tabloul cu portretele junimiștilor. Pe data de 12 august, într-un articol de tip polemic, ia apărarea manualului de logică al lui Maiorescu, sub titlul "Observații critice", în "Curierul de Iași". În anul 1878 va avea o activitate ziaristică intensă. Abia dacă participă la
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
Viena. Pe 4 iunie, "Timpul" anunță plecarea la Iași a lui Eminescu, pentru a asista în calitate de corespondent al ziarului la serbarea dezvelirii statuii lui Ștefan cel Mare. Își regăsește vechii prieteni, I. Creangă și Miron Pompiliu. Cu această ocazie citește junimiștilor din Iași, strânși în casa lui Iacob Negruzzi, poezia "Doină". Pe 1 iulie se tipărește în "Convorbiri literare" poezia "Doină". În luna august, revista "Convorbiri literare" reproduce poezia "Luceafărul" tipărită inițial în Almanahul de la Viena. Pe data de 14 octombrie
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
respectiv, în drept (1886). Întors în țară, intră în cercul socialist al revistei "Contemporanul" din Iași, alături de Constantin Mille și Vasile G. Morțun. Intră apoi în cercul societății Junimea, colaborează la revista ei, "Convorbiri literare" și este ales (1890-1891), ca junimist, ajutor de primar al Iașului. Colaborează la ziarul junimist "Era nouă" și în perioada 1892-1895 este ales pentru prima data deputat de Iași, susținând naționalizarea școlilor. Trece la conservatori și este ales iar deputat, dar se retrage pentru a începe
Alexandru C. Cuza () [Corola-website/Science/299959_a_301288]