370 matches
-
biserici și a unei școli pe fosta vatră a satului. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Tătărani era unicul sat și reședința comunei Tătărani, cu 683 de locuitori, o școală și o biserică zidită la 1744 de jupân Gherghiceanu și jupâneasa Joița și renovată în 1830. Pe teritoriul acestei comune se afla și un eleșteu pe pârâurile Recelea și Calda, eleșteu amenajat de Cotman Vel Mihalache Cornescu, care se ocupase și de renovarea bisericii în 1830. Localitatea este traversată de meridianul
Tătărani, Prahova () [Corola-website/Science/301740_a_303069]
-
foarte mari de pământ, a dăruit Morencei locul care se va numi "Moreni". A doua versiune este bazată pe documente de arhivă. Prima atestare documentară a Moreniului datează din timpul lui Petru Cercel, Voievodul care pe 18 iunie 1584, întărește “Jupânesei Caplea și nepoților ei, Badea și Calotă postelnici, satele Drăgănești și Moarile în urma unor judecăți”. Localitatea apare menționată documentar ca sat prima oară, cu numele Moarile (datorită numeroaselor mori de pe valea Cricovului Dulce) sau Moara Rateșului, Moara Nouă, Moara Sasului
Moreni () [Corola-website/Science/297001_a_298330]
-
și fumuri ale unor surori ale tatălui său, întrezărite în copilărie de viitorul scriitor; apriga și inimoasa bunică din Verșeni a împrumutat multe elemente din firea ei dădacei Anghelina, precum o făcuse și mai demult dădacei din "Zodia Cancerului" sau jupânesei Ilisafta din "Frații Jderi". Nici textul comun al celor două scrieri nu rămâne identic. Sunt operate schimbări ale numelor (băiatul Dumitrașcu devine Iliuță Dumitraș; moș Hau capătă prenumele Dumitrache; înecatul mâncat de raci Gheorghiță Pricop devine Gheorghiță Țațomir) sau ale
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
pictură, realiztă în ulei. Cel de-al doilea registru și turlele din naos și pronaos s-au refăcut în tehnica frescă având o pictură în stil neobizantin. În pronaos sunt pictate portretele votive ale marelui ban Grigorie Brâncoveanu și al jupânesei sale, Safta, alături de primii ctitori, cărora le-au fost redate doar capetele. Tot atunci, pe cheltuilala marelui ban a fost ridicată biserica cu hramul "Sfintii Apostoli Petru și Pavel" din cimitirul mănăstirii. Alte renovări și reparații au fost efectuate la
Mănăstirea Viforâta () [Corola-website/Science/313821_a_315150]
-
din 23 noiembrie 1586. De atunci și până în zilele noastre, satul și-a păstrat numele neschimbat. În "Viața lui Constantin Brâncoveanu" (1711) cronicarul Radu Greceanu scria: O altă variantă asupra primilor ctitori susține că mănăstirea ar fi fost întemeiată de Jupâneasa Vilaia, din familia Mogoșeștilor. Mama domnitorului Constantin Brâncoveanu, Jupâneasa Stanca, fiica postelnicului Constantin Cantacuzino și soția lui Papa Brâncoveanu, construiește o biserică de lemn la Mamu, după anul 1655, când soțul ei este ucis în răscoala seimenilor, în locul primei ctitorii
Mănăstirea Mamu () [Corola-website/Science/322372_a_323701]
-
noastre, satul și-a păstrat numele neschimbat. În "Viața lui Constantin Brâncoveanu" (1711) cronicarul Radu Greceanu scria: O altă variantă asupra primilor ctitori susține că mănăstirea ar fi fost întemeiată de Jupâneasa Vilaia, din familia Mogoșeștilor. Mama domnitorului Constantin Brâncoveanu, Jupâneasa Stanca, fiica postelnicului Constantin Cantacuzino și soția lui Papa Brâncoveanu, construiește o biserică de lemn la Mamu, după anul 1655, când soțul ei este ucis în răscoala seimenilor, în locul primei ctitorii care, așa cum consemna cronicarul Radu Greceanu, "„era veche fiind
Mănăstirea Mamu () [Corola-website/Science/322372_a_323701]
-
soția lui Papa Brâncoveanu, construiește o biserică de lemn la Mamu, după anul 1655, când soțul ei este ucis în răscoala seimenilor, în locul primei ctitorii care, așa cum consemna cronicarul Radu Greceanu, "„era veche fiind de demult, se stricase, iar dumneaei jupâneasa Stanca, maica măriei sale o au făcut de isnoavă însă iar, de lemn.”" Mai târziu, în 1695, însuși domnitorul Constantin Brâncoveanu, trecând prin satul Lungești și vizitând vechea mănăstire ctitorită de mama sa, hotărăște refacerea ei din zid, în al șaptelea
Mănăstirea Mamu () [Corola-website/Science/322372_a_323701]
-
slavă, vuiesc precum mareea unui ocean. Lumină lumânărilor purtate de miresele lui Iisus, este palida că oricare sfântă. Sunt acolo, nevăzute, În mănăstire, călugărițe care au jurat castitate, sunt și tinere și bătrâne, dar mai sunt și ele, domnițele și jupânesele; tot femei fără etate cu soții sau iubiții, cu nobilii lor cavaleri plecați să se lupte pe viață și moarte cu leul deșertului. Ele rabdă, așteaptă. Pe atunci, În al Treisprezecelea veac după nașterea lui Hristos, orgă aceea era nouă
Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/99_a_392]
-
fost sfințită, în forma ei actuala, în data de 30 septembrie 1907, fiind în prezent, împreună cu turnul cu ceas, monument istoric, cu . Conform pisaniei datate 15 iunie 1743, o biserică mai veche a fost zidita de către Jupan Pârvu boiangiul și jupâneasa Stâncă în mahalaua Silvestrului. Cutremurul din 1802 afectează lăcașul de cult, iar reparațiile sunt suportate de Stâncă, nepoata jupânesei Stâncă. Cutremurul din 1838 demolează complet vechiul edificiu și biserica a fost reclădita de Ilie Dimitrie și frații săi Ioan, Stoian
Biserica Sfântul Silvestru din București () [Corola-website/Science/307804_a_309133]
-
monument istoric, cu . Conform pisaniei datate 15 iunie 1743, o biserică mai veche a fost zidita de către Jupan Pârvu boiangiul și jupâneasa Stâncă în mahalaua Silvestrului. Cutremurul din 1802 afectează lăcașul de cult, iar reparațiile sunt suportate de Stâncă, nepoata jupânesei Stâncă. Cutremurul din 1838 demolează complet vechiul edificiu și biserica a fost reclădita de Ilie Dimitrie și frații săi Ioan, Stoian, Gheorghe, Radu și alții, si inaugurată la data de 15 martie 1839. Edificiului i se adaugă "tâmpla bisericii", ridicată
Biserica Sfântul Silvestru din București () [Corola-website/Science/307804_a_309133]
-
dramaturgie și ne dă o serie de drame istorice, parte în proză, parte în versuri, în care acțiunea e rău condusă și interesul slab. Astfel: Mihai condamnat la moarte, - Ștefan Gheorghe Vodă sau voi face doamnei tale ce ai făcut jupânesei mele, - Lăpușneanu, după nuvela lui Costache Negruzzi, - "Mărirea și uciderea lui Mihai" etc. Și-a încercat talentul și în roman și ne dă "Manoil", în scrisori și "Elena", inspirat din romane franceze și plin de declamațiuni și cu caractere nenaturale
Dimitrie Bolintineanu () [Corola-website/Science/298949_a_300278]
-
Olt), fost mare vornic, în timpul domniilor lui Ștefan Surdul (1591 - 1592) și Alexandru al III-lea cel Rău (1592 - 1593) și oștean al lui Mihai Viteazul, căzut în bătalia de la Șelimbăr și înmormântat la Alba Iulia. Mama lui a fost jupâneasa Stanca, tot din Brâncoveni. Matei Basarab a fost, la rândul lui, căpitan în oastea lui Mihai Viteazul, comandant al detașamentelor oamenilor liberi și breslașilor din Craiova. Matei Basarab a fost căsătorit cu Elena Năsturel (prenume ortografiat și "Elina"), a patra
Matei Basarab () [Corola-website/Science/297415_a_298744]
-
(n. a doua jumătate a sec. XVI - d. 1603) a fost soția lui Mihai Viteazul. Tradiția spune că s-au căsătorit în biserica din localitatea Proieni, județul Vâlcea, în anul 1584. era fiica unei jupânese Neacșa, călugărită sub numele de Maria, a avut un frate Dragomir, boier mare în vremea lui Matei Basarab și era nepoată, de frate sau de soră, a marelui ban Dobromir dintre 1568-1581. Tatăl ei era, probabil, un jupân Stan. Ea
Doamna Stanca () [Corola-website/Science/307258_a_308587]
-
îi amintesc că trăiește; o supără, îi fierb că într-un ceaun cu untura dată în undă. Simte pe viu descăr narea pe oase, suporta căldură care i-a aburit ochii, a făcut-o să transpire la subsioara așa că o jupâneasa pe care o strivește, între pernele patului, fiul stăpânului paralitic. De ce, atunci, trupul său tremura că sub ger teribil? I s-a făcut iar piele de găină pe brațe, pe gât, pe coapse... Nu mai este sigură pe șine. Și
Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/97_a_208]
-
(Buciulești) a fost o mănăstire ortodoxă (acum ruinată) cu hramul Cuvioasa Parascheva, ridicată în 1629 de către logofătul Dumitrașcu Ștefan împreună cu jupâneasa sa Nifia Edificiul este situat pe teritoriul actualului județ Neamț în arealul administrativ al comunei Podoleni, pe partea stângă a Bistriței între vechea albie a râului și actualul canal de aducțiune hidroenergetică al acestuia. Aici a fost și o curte
Mănăstirea Bociulești () [Corola-website/Science/332935_a_334264]
-
ce se desprinde din DN15 din apropierea podului ce desparte comunele Zănești și Podoleni și merge limitrof canalului în paralel cu acesta. Edificiul, cu hramul Cuvioasa Parascheva, a fost ridicat în 1629 (1630 după alte surse) de către logofătul Dumitrașcu Ștefan împreună cu jupâneasa sa Nifia și, ruinat de o viitură care a surpat terasa Bistriței în 1832. Originea hramului Sfânta Paraschiva, se justifică - astfel cum scrie Melchisedec Episcopul în a sa "Cronică a Romanului și a Episcopiei de Roman"-, prin faptul că aici
Mănăstirea Bociulești () [Corola-website/Science/332935_a_334264]
-
este o adevărată cronică privind edificarea monumentului: „La anul 1782, în zilele preaînălțatului Iosif al II-lea, s-au zidit această sfântă biserică din temelie, cu toată cheltuiala și ajutorul satului, fiind ocârmuitor și ajutor, jupânul Hagiu Constantin Pop și jupâneasa dumnealui Păuna, și cu zugrăvitul s-au gătit la anul 1804, în zilele prea înălțatului împărat Franciscus al II-lea (...) și s-au zugrăvit biserica cea mare, tinda, amvonul, și s-au înnoit și la altar puținel, fiind lucrat de
Biserica Sfântul Nicolae din Mohu () [Corola-website/Science/325484_a_326813]
-
și implicit asupra mănăstirii care a fost confiscată și transformată în metoc al Mănăstirii Tismana. Aceste evenimente explică și realizarea abia după 200 de ani a picturii (1793) de către Constantin Râioșeanu, mare armaș. La 1793 Vel Armașul Constantin Râioșeanu și jupâneasa Păuna semnează actul terminării pictării la interior și exterior a bisericii. La 1812 mănăstirea este părăsita și devine biserică filiala a parohiei Hoduroasa,până în anul 1923 când se fac mari reparații. Refacerea și consolidarea mănăstirii și a chiliilor din jur
Mănăstirea Sfânta Treime (Strâmba) () [Corola-website/Science/313569_a_314898]
-
a și înzestrat-o cu donații, degradările survenite după anul 1628 determinând o nouă și substanțială refacere în timpul lui Matei Basarab. Astfel, reclădirea mânăstirii îi este atribuită marelui dregător Diicu Buicescu vel agă, rudă a domnitorului Matei Basarab, împreună cu soția jupâneasa Dumitra și cu mama sa, jupâneasa Mara. Cert este că zidirea bisericii vechi a început în 1645 și a durat câteva luni. Ctitoria lui Diicu Buicescu mai conținea însă și câteva chilii și incinta de zid. Nu se cunosc datele
Mănăstirea Clocociov () [Corola-website/Science/308524_a_309853]
-
degradările survenite după anul 1628 determinând o nouă și substanțială refacere în timpul lui Matei Basarab. Astfel, reclădirea mânăstirii îi este atribuită marelui dregător Diicu Buicescu vel agă, rudă a domnitorului Matei Basarab, împreună cu soția jupâneasa Dumitra și cu mama sa, jupâneasa Mara. Cert este că zidirea bisericii vechi a început în 1645 și a durat câteva luni. Ctitoria lui Diicu Buicescu mai conținea însă și câteva chilii și incinta de zid. Nu se cunosc datele finalizării întregului complex și a pictării
Mănăstirea Clocociov () [Corola-website/Science/308524_a_309853]
-
1674, doi monahi - Andronia și fiul său Anlenie - dăruiesc moșie mănăstirii Strehareț „care iaste făcută de Serafim episcopul”. Șerban Vodă Cantacuzino printr-un hrisov dat la 12 mai 1679, scutește „bucatele” Streharețului de dijma către curte. La 21 aprilie 1693 jupâneasa Voica „ce-a fost a lui Murga post ot Turia”, cu fiică-sa Florica - diaconeasa și văru-său Cristea dau zapis la mâna Egumenului Filotei (urmașul lui Veniamin), prin care dăruiesc toată partea lor de moșie mănăstirii Strehareț. Tot în 1693
Mănăstirea Strehareț () [Corola-website/Science/313666_a_314995]
-
satele Românești și Pușcași, avea 794 de locuitori, o școală și o biserică datând din 1792. Comuna Tătărani era formată dintr-un singur sat, având 683 de locuitori, o școală și o biserică zidită la 1744 de jupân Gherghiceanu și jupâneasa Joița și renovată în 1830. Pe teritoriul acestei comune se afla și un eleșteu pe pârâurile Recelea și Calda, eleșteu amenajat de Cotman Vel Mihalache Cornescu, care se ocupase și de renovarea bisericii în 1830. Satul Ghighiu făcea parte din
Comuna Bărcănești, Prahova () [Corola-website/Science/301642_a_302971]
-
pierduseră uricele lui Drăgoi Viteazul pentru satele Drăgoiești, Lucăcești, Botești și Căcăceani, Ștefan cel Mare (1457-1504) întărește aceste moșii lui Lațco, ginerele lui Romașco și nepotul lui Drăgoi Viteazul. De la Lațco, moșia a trecut apoi la sora lui Lațco, Vasutca, jupâneasa lui Stanciul aurarul, fiind întărită printr-un uric la 24 septembrie 1498. Lucăcești, Drăgoiești, Botești și Căcăceani au fost dăruite la 5 aprilie 1558 Mănăstirii Voroneț de către monahul Teodosie și sora lui, Odochița, copiii lui Drăgoi, feciorul Vasutcăi și al
Biserica de lemn din Lucăcești () [Corola-website/Science/320318_a_321647]
-
are nimică s-o umbrească"”. Din cuvintele pe care i le adresează temutului ei soț, reies bunătatea și compasiunea față de cei aflați în suferință. Astfel, întrebată fiind care este pricina pentru care și-a lăsat lucrul, blânda doamnă invocă „"lacrimile jupâneselor văduve care se varsă la ușa mea"”. Atitudinile și faptele doamnei Ruxanda o caracterizează ca pe o ființă sensibilă (care leșină atunci când vede piramida de capete), dar și hotărâtă să-i apere pe cei bătuți de soartă. Prizonieră a unui
Alexandru Lăpușneanul (nuvelă) () [Corola-website/Science/314302_a_315631]
-
decembrie 1462 un uric prin care întărea aceste moșii lui Lațco, ginerele lui Romașco și nepotul lui Drăgoi Viteazul. Acel act este considerat a fi prima atestare documentară a satului Drăgoiești. Moșia a trecut apoi la sora lui Lațco, Vasutca, jupâneasa lui Stanciul aurarul, fiind întărită printr-un uric la 24 septembrie 1498. Cele patru sate menționate mai sus (Drăgoiești, Lucăcești, Botești și Căcăceani) au fost dăruite la 5 aprilie 1558 Mănăstirii Voroneț de către monahul Teodosie și sora lui, Odochița, copiii
Biserica de lemn din Drăgoiești, Suceava () [Corola-website/Science/320320_a_321649]