161 matches
-
iertat în urma unei întâmplari cu aer romantic. Potrivit legii pământului, dacă o fată de neam cerea de soț un osândit, acesta era iertat. Mai multe domnițe de la curte își exprimă această dorință. Iancu Jianu o alege pe Sultana Gălășescu, o jupâniță din anturajul domniței Ralu, fiica lui Caragea vodă, și renunță treptat în următorii ani la viața de haiduc. Devine cu timpul un mărunt boier de țară, cu moșii în Romanați și mai multe case și conace risipite prin Craiova, București
Iancu Jianu () [Corola-website/Science/299952_a_301281]
-
satul Stroești era obște liberă. La 10 aprilie 1520, voievodul Neagoe Basarab întărește mai multe sate mânăstirii Bistrița din județul Vâlcea. În acest document satul nu figurează, dovadă ca era obște de moșneni. Figurează însă: „Și încă a mai dăruit jupânița banului, jupânița Neagoslava, ațiganii anume: Corunga cu copiii lui și Goblița cu copiii lui” pomeniți ulterior în actele în care figurează și satul Stroești. Conform istoricului Aurelian Sacerdoțeanu, soția banului Barbu Craiovescu, Neagoslava, a fost o frumoasă din Stroești, care
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
era obște liberă. La 10 aprilie 1520, voievodul Neagoe Basarab întărește mai multe sate mânăstirii Bistrița din județul Vâlcea. În acest document satul nu figurează, dovadă ca era obște de moșneni. Figurează însă: „Și încă a mai dăruit jupânița banului, jupânița Neagoslava, ațiganii anume: Corunga cu copiii lui și Goblița cu copiii lui” pomeniți ulterior în actele în care figurează și satul Stroești. Conform istoricului Aurelian Sacerdoțeanu, soția banului Barbu Craiovescu, Neagoslava, a fost o frumoasă din Stroești, care a avut
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
exact anul: 1523, 1524 sau 1525 în care satul Stroești devine sat de danie al mânăstirii Bistrița. Cert este că stroeștenii au fost deposedați de pământ într-un mod abuziv de banul Barbu Craiovescu. Pământul de zestre din Stroești al jupâniței Neagoslava a fost punctul de plecare și „argumentul” privind deposedarea de pământ. Din acest moment a început bătălia stroeștenilor pentru recâștigarea dreptului de proprietate asupra moșiei lor. O primă reacție împotriva deposedării de drepturi a stroeștenilor datează din 20 mai
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
pentru recâștigarea dreptului de proprietate asupra moșiei lor. O primă reacție împotriva deposedării de drepturi a stroeștenilor datează din 20 mai 1526. Tăbăci cu ceata lui din Stroești s-au plâns domniei și, în urma procesului, voievodul Radu de la Afumați întărește jupâniței Neagoslava, a lui Barbu Craiovescu, stăpânirea asupra satului Stroești. Stroeștenii au pierdut procesul, dar, spre a-i domoli, Neagoslava „"a dăruit Stroeștii toți și trei sălașe de ațigani sfintei mânăstiri de la Bistrița, ca să-i fie de cinste și de pomenire
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
la obârșie pe drumul Târgului și de la stejar până la muchia Strâmbei și până hotarul Costeștilor și de aici, tot pe muchea Telmanii pe râu în sus, până la valea Romanaților și de aici până în piscul Căprioarei"” (Leonăchescu - Năndrașu, 1971). După moartea jupâniței Neagoslava, în anul 1544, moșia Stroești devine proprietate a mânăstirii Bistrița din județul Vâlcea. Aflat la mare distanță de stăpânul său, satul Stroești, a avut un statut de semiindependeță. Într-un document din 4 iunie 1641 se arată că stroeștenii
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
fura pe Catalan. Fiul comisului urma să ajungă și el curând în Moldova. Ajuns la curtea domnească, Ionuț intră în slujba lui Alexăndrel (Ștefan Velniciuc), fiul voievodului. Tânărul fiu de domn i se confesează lui Ionuț că este îndrăgostit de jupânița Nasta (Valeria Marian), fiica jupânesei Tudosia (Carmen Stănescu) de la Rădășeni. Cei doi merg împreună la conacul de la Rădășeni, iar jupânița se îndrăgostește cu această ocazie de Ionuț, căruia îi mărturisește dragostea sa. O solie tătărască de la Mengli Ghirai, hanul de la
Frații Jderi (film) () [Corola-website/Science/327429_a_328758]
-
slujba lui Alexăndrel (Ștefan Velniciuc), fiul voievodului. Tânărul fiu de domn i se confesează lui Ionuț că este îndrăgostit de jupânița Nasta (Valeria Marian), fiica jupânesei Tudosia (Carmen Stănescu) de la Rădășeni. Cei doi merg împreună la conacul de la Rădășeni, iar jupânița se îndrăgostește cu această ocazie de Ionuț, căruia îi mărturisește dragostea sa. O solie tătărască de la Mengli Ghirai, hanul de la Crîm, îl anunță pe Ștefan cel Mare că războinicul tătar Mamac, care-și are sălașul dincolo de Volga, a pornit cu
Frații Jderi (film) () [Corola-website/Science/327429_a_328758]
-
scăpa liber, Gogolea îi spune comisului că boierul Mihu l-a tocmit pentru două treburi: pe lângă înjunghierea calului, tâlharii urmează să-l răpească pe Alexăndrel Vodă, pentru ca domnitorul să-i dea în schimb averile poprite din Moldova. În același timp, jupânița Nasta îi mărturisește lui Ionuț că-l iubește pe el și nu pe stăpânul lui. Fata îi spune că niște trimiși de la rudele lor din Lehia printre care se aflau și fugari din timpul lui Aron Vodă au început să
Frații Jderi (film) () [Corola-website/Science/327429_a_328758]
-
pe Ionuț Jder că a pus în primejdie viața lui Alexăndrel și consideră că ar trebui să i se taie capul, dar îl iartă în semn de prețuire a vredniciei tatălui și fraților săi. El cere ca jupâneasa Tudosia și jupânița Nasta să fie aduse după luptă pentru a fi judecate, dar află că tătarii au ars conacul de la Ionășeni și le-au dus pe cele două femei în robie. Lupta dintre moldoveni și tătari este înverșunată, dar oastea lui Ștefan
Frații Jderi (film) () [Corola-website/Science/327429_a_328758]
-
două femei în robie. Lupta dintre moldoveni și tătari este înverșunată, dar oastea lui Ștefan cel Mare obține biruința. Ionuț l-a capturat pe fiul hanului Mamac; el pleacă după luptă în urmărirea tătarilor care doreau să o ducă pe jupânița Nasta la târgul de robi de la Oceacov. Tătarii supraviețuitori sunt aduși în fața voievodului care dispune omorârea lor ca osândă pentru moldovenii uciși sau luați în robie. Fiul hanului este ucis ca jertfă pentru pruncii uciși de tătari, iar fratele hanului
Frații Jderi (film) () [Corola-website/Science/327429_a_328758]
-
Ancuței. Decorurile au fost realizate de arhitectul Constantin Simionescu. Printre încăperile amenajate de scenograf în spiritul autenticității de epocă sunt încăperea jupânesei Ilisafta din conacul familiei Jderilor, în care jilțul de stăpână a casei joacă un rol important, și camera jupâniței Nasta din conacul de la Rădășeni, unde Alexandrel-Vodă și Ionuț Jder sunt atrași în cursă, arhitectul intervenind aici prin „selecție și amputare a cadrului, făcând din spațiul izolator și ocrotitor al camerei Nastei o lume în sine, izolată pe cât posibil de
Frații Jderi (film) () [Corola-website/Science/327429_a_328758]
-
pronaos este compusă din două ansambluri principale: Ușa de la intrarea în pronaos împarte tabloul ctitoricesc pictat aici în două părți: la stânga și pe peretele de nord sunt pictați o serie de membri ai familiei lui Matei Basarab: jupân Barbu și jupânița Calia - fratele și sora domnitorului, jupân Vâlsan - un văr al domnitorului, jupânița Stanca - probabil o nepoată de vară a lui Matei Basarab, având lângă ea pe jupân Stancu - unul dintre fiii domnitorului, mort în copilărie. La dreapta și pe peretele
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
împarte tabloul ctitoricesc pictat aici în două părți: la stânga și pe peretele de nord sunt pictați o serie de membri ai familiei lui Matei Basarab: jupân Barbu și jupânița Calia - fratele și sora domnitorului, jupân Vâlsan - un văr al domnitorului, jupânița Stanca - probabil o nepoată de vară a lui Matei Basarab, având lângă ea pe jupân Stancu - unul dintre fiii domnitorului, mort în copilărie. La dreapta și pe peretele de sud sunt reprezentați ctitorii din afara familiei domnitoare: jupân Albu Cluceru și
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
Stănilă stăpânirea unor sate, se face mențiunea: "Dat-am domnia mea învățătura domniei mele cinstitului boiarinula domniei mele pan Stănilă vornicul ca să-i fie lui satele Loloiești, Cepturile..." În documentul din 2 august 1568, Alexandru Mircea, voievodul Țării Românești, întărind jupâniței Maria, sora lui Pătrașcu cel Bun și fiicei sale Dobra, stăpânirea asupra unor sate, menționează: Dă domnia mea poruncă a domniei mele jupâniței Maria, jupânița lui Balea paharnic, sora lui Pătrașcu voievod și fiicei ei Dobra și cu fii lor
Comuna Tomșani, Prahova () [Corola-website/Science/301746_a_303075]
-
fie lui satele Loloiești, Cepturile..." În documentul din 2 august 1568, Alexandru Mircea, voievodul Țării Românești, întărind jupâniței Maria, sora lui Pătrașcu cel Bun și fiicei sale Dobra, stăpânirea asupra unor sate, menționează: Dă domnia mea poruncă a domniei mele jupâniței Maria, jupânița lui Balea paharnic, sora lui Pătrașcu voievod și fiicei ei Dobra și cu fii lor, câți le va da Dumnezeu, să le fie satele anume Petroșanii toți și cu tot hotarul și din Loloiești, oricât se va alege
Comuna Tomșani, Prahova () [Corola-website/Science/301746_a_303075]
-
satele Loloiești, Cepturile..." În documentul din 2 august 1568, Alexandru Mircea, voievodul Țării Românești, întărind jupâniței Maria, sora lui Pătrașcu cel Bun și fiicei sale Dobra, stăpânirea asupra unor sate, menționează: Dă domnia mea poruncă a domniei mele jupâniței Maria, jupânița lui Balea paharnic, sora lui Pătrașcu voievod și fiicei ei Dobra și cu fii lor, câți le va da Dumnezeu, să le fie satele anume Petroșanii toți și cu tot hotarul și din Loloiești, oricât se va alege partea lui
Comuna Tomșani, Prahova () [Corola-website/Science/301746_a_303075]
-
Chirică comisul o ocină în satul Vutești: „Din mila lui Dumnezeu, Io Mihnea voevod și domn a toată țara Ungrovlahiei, fiul marelui și prea bunului Alexandru voevod. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele slugei mele Chirică comis și Jupâniței sale Neacșa și cu nora sa Mara și cu fii lor, câți Dumnezeu le va da, ca să le fie ocina satul Vutești, partea bunicii lor Neacșa, toată de pretutindeni, pentru că le este veche și dreaptă ocină și zestre de la bunica
Tăriceni, Călărași () [Corola-website/Science/301129_a_302458]
-
această mănăstire Vartolomeu, fiul popei Ioan Hotinescu din Drăgoiești. Acesta luând blagoslovenie de la Prea Sfinția Sa Părintele Episcop Kir Grigorie, au procurat cele necesare și apoi au pictat-o după cum se poate observa și astăzi.” La ctitorirea Schitului Crasna au mai contribuit: jupânița Ilinca Filișanul, Grigorie Socoteanul episcopul Râmnicului, Mina Filișanul, jupânul Mihai Crăsnaru, Bălașa Crăsnaru, Barbu Țundrea, Maria Țundrea, Ioan Țundrea, Andronache Țundrea, Dumitru Ursache, Dumitra Ursache, Galaction episcopul Râmnicului, Constantin Drăgoiescu și alții. Biserica de tip bizantin, are pereți puțin înalți
Schitul Crasna () [Corola-website/Science/324905_a_326234]
-
și o concepție al cărei complex nu poate fi istovit în întregime decât după o lectură atentă, încordată.” Tot F. Aderca o prezintă și pe Sanda Movilă, cu povestirea Imagini de seară..., în vreme ce Lucreția Petrescu realizează un serial, Domnițe și jupânițe (Fata lui Vasile Lupu la Paris, Domnița Maria Voichița, fata lui Radu cel Frumos). Mircea Damian îi intervievează pe Ion Minulescu și pe Perpessicius. Cronica literară este susținută de Pompiliu Constantinescu, care recenzează Necazurile părintelui Ghedeon de Damian Stănoiu și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287201_a_288530]
-
unei slugi. Dar, prin stăpânirea unui sat, sluga devine boier, el nu îi mai este obligat cu nimic celui care l-a dăruit. Devenind boier, el are obligații numai față de domnul țării. Asemenea cazuri se întâlnesc și în Țara Românească. Jupânița Caplea din Periș dăruiește slugii sale Sperlea, partea ei de ocină din Beliveni “pentru slujba drept credincioasă cu care i-a slujit în țări străine”. Fiul lui Sperlea vinde ocina moștenită de la tatăl său, semn că dania nu implica și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
dat posibilitatea să fie reconstituită soba acestei clădiri. Soba avea proporții monumentale, având cinci rânduri de cahle, plus coronamentul care închipuia turnurile unei cetăți. Cahlele era decorate cu stema Moldovei, cu Sfântul Gheorghe omorând balaurul, cu un cavaler și o jupâniță, care aveau între ei o floare de crin, ce simboliza pomul vieții, apoi cerbul, leul rampant, Manticora, Melusina (figuri fantastice), cahlă cu pisanie sau cahlă pe a cărei față era reprezentată o pasăre fantastică, alte cahle fiind decorate cu simboluri
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Atent la amănunte, S. schițează lapidar atmosfera, din câteva detalii, insistând pe culoarea locală, inclusiv lingvistică, pe lexicul popular regional vechi și rar, pe alocuri poate prea căutat. O viziune carnavalescă asupra lumii (Doina Uricariu) domină pseudocronicile moldovenești din Hurmuzul jupâniței (1968), pastișe ale literaturii cronicărești la toate nivelele, de la cel narativ la cel stilistic. Povestirea care împrumută titlul volumului este însă o adevărată nuvelă boccaccescă, unde o jupâniță de-a doua, ajutată de o dădacă inventivă, își înșeală fără pic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
O viziune carnavalescă asupra lumii (Doina Uricariu) domină pseudocronicile moldovenești din Hurmuzul jupâniței (1968), pastișe ale literaturii cronicărești la toate nivelele, de la cel narativ la cel stilistic. Povestirea care împrumută titlul volumului este însă o adevărată nuvelă boccaccescă, unde o jupâniță de-a doua, ajutată de o dădacă inventivă, își înșeală fără pic de căință bărbatul, până ce îl lovește damblaua. O parodie a instabilității firii femeiești, în căutarea unui străin ales și de neam, care se dovedește a fi în cele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
fantastico-ludice, pe urmele romanticilor germani, într-o proză poematică ritmată, din care a realizat câteva până la șlefuire stilistică. A mai lăsat un jurnal și o sumă de aforisme. SCRIERI: Roata cu șapte spițe, București, 1957; Aurică 2, București, 1963; Hurmuzul jupâniței, București, 1968; Pentr-un hoț de împărat, București, 1968; Cenușăreasa, Oradea, 1969; Gri-ru-gri, București, 1970; Balade, București, 1971; Itinerar dacic, București, 1972; O sălbatică floare, București, 1976; Strada care urcă la cer, postfață Nicolae Balotă, București, 1977; Timp scufundat, îngr
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]