35 matches
-
datează din anul 1496, din Hrisovul din 30 iunie, cănd Vlad Călugărul confirmă lui Român Jitiianu stăpânirea peste moșia Izvoarele. -•Piscuri - Intr-un răvaș de jurători, din 11 iunie 1625, al lui Berivoe din Brănești, în pricina unor datorii, printre jurători este și „din Piscuri, Grozav”. Satul Piscuri este atestat documentar în anul 1601.Începând cu anul 1750 numărul locuitorilor satului a crescut aceștia migrând din Transilvania de sub stăpânirea austro-ungară. În satul Strâmba Jiu,Biserica veche cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail
Comuna Plopșoru, Gorj () [Corola-website/Science/300465_a_301794]
-
acel sat. “Noi însă cu boierii noștrii i-am făcut lege după legea țării, ca să jure Misea pentru acel sat, împreună cu popa Hanco, cu pan Stan Babici, cu pan Groza Coabinci și pan Tador Ansanul.” Misea a jurat cu acești jurători și a câștigat acel sat. Jurământul unor martori era mai tare decât înscrisul lui Bera ! La 30 decembrie 1465, Boldur, cu giupăneasa lui, Naste, și Petre Stravici, și Feti Brătulescul, se pârăsc cu Ona pentru satul Stroești și, deși, e
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
părți acceptă să-și susțină acuzațiile sau nevinovăția prin acceptarea jurământului cu blestem, au tomat și cealaltă parte trebuie să accepte proba propusă, deoarece respingerea ei ar confirma vinovăția în fața curții. Prestarea jurământului se face după o pregătire prealabilă a „jurătorilor“. Acor da rea unui soroc de trei zile dă părților timpul necesar pentru a reflecta asupra consecințelor spirituale implicate. Unii renunță și nu-și încarcă sufletul cu puterea blestemului, alții merg până la capăt și își arată nevinovăția prin acceptarea marelui
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
ca exemplar unic la biblioteca Institutului. Dintre acestea amintim Alegerea ierarhiilor în biserica ortodoxă română, Clericii în serviciul juridic, Dreptul ctitorie în țara Românească și Moldova, Constituirea și natura juridică a fundațiilor în Evul Mediu, Instituții medievale Românești, înfrățirea de moșie, Jurătorii, Prescripția și dreptul bisericesc ortodox, Istoria dreptului românesc (3 volume), Biblioteci umaniste românești. Istorie-semnificații etc. Multe din lucrările sale sunt scrise în limba franceză sau chiar și în greacă. Un mare număr de articole i-au fost publicate în revistele
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
echipei noastre de pe vremuri, câți am mai rămas, la care caracterul și manierele boeme au persistat, În esența lor, colorându-ne existența până târziu de tot cu acea facultate dezinvoltă și juvenilă de endosmoză și exosmoză cu spiritul timpului Încon jurător - toujours à la page! -, avantaj imposibil de Întâlnit la atâția contemporani de-ai mei de timpuriu mumificați. Caracterul boem al formațiunii noastre sufletești de Început de veac se datora În bună parte, În cea mai mare parte, anti patiei noastre
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Gheuca din Moldova au avut de-a face cu astfel de potrivnici abuzivi, dispuși să câștige (chiar dacă uneori nu reușesc să-i convingă pe judecători, cum i s-a întâmplat lui „Stoica cu ceata lui”, care, neizbutind să aducă 12 jurători „la zi și la soroc”, n-a reușit să-l convingă pe Mihnea Turcitul în privința ocinei solicitate; Vodă îi întărește jupâniței Caplea și fiicelor ei ocină în Cocorăști; peste o lună însă, la 27 iunie 1578, același Mihnea îi poruncește
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
care îl însoțeau nu erau nominalizați în actul domnesc. În Țara Românească era un grup de boieri, de megieși sau de „oameni buni și bătrâni” în număr prefixat, nominalizați în actul domnesc (6, 12, 24, 36, 48), care erau și „jurători” (arbitri) și care serveau de martori în fața domniei atunci când hotărârea trebuia „aprobată sau casată”. Însă, după cum am mai spus, implicarea organelor de stat nu însemna o diminuare a rolului obștilor în stabilirea hotarelor. Deși în toate celelalte chestiuni obștea dădea
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
apoi conducerea obștii avea drept de judecată și chiar de excludere (îndepărtare)a unor membri care nu țineau seama de disciplina comunității. Conducerea ei ținea socotelile cetei pe răboj și repartiza sarcinile fiecăruia față de nevoile obștii.15 Existența așa-numiților jurători, judecată penală și civilă, prin 6, 12, 24, 48 de judecători, se prezintă ca o instituție comună celor mai multe obști din Europa medievală. Dar, la români, ea a fost atât de puternică încât juriul alcătuit din elemente locale a putut constitui
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
răzeși, a comunităților de avere în Transilvania, pentru cele mai multe sate, chiar a celor aservite nobililor (boierilor) și bisericii, a făcut ca o sumă de principii juridice ale obștilor să fie incluse în organizarea statală a țărilor române. Astfel, pe lângă judecata jurătorilor, care reprezintă garantarea obiceiurilor locale prin participarea obligatorie a sătenilor aleși din satele vecine, statul medieval românesc a păstrat, din dreptul obștilor, ancheta prealabilă a oamenilor locului, "oamenii buni și bătrâni", precum și sistemul stăpânirii colective a pământului. Stăpânirea boierească era
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
înainte de venirea ungurilor, în Altarul Banatului, Caransebeș, 1946, nr. 7-8, p. 158-164 și nr. 9-10, p. 225-230. Cronica Țării Românești. 1290-1690. Letopisețul cantacuzinesc, București, 1960. Cronicile slavo-române din secolele XV-XVI, București, 1959. Cronț Gh., Instituțiile medievale românești. Înfrățirea de moșie. "Jurătorii", București, 1969. Custurea G. Gh., Circulația monedelor bizantine în Dobrogea (sec. IX-XI), Constanța, 2000. Daicoviciu C., Există monumente creștine în Dacia Traiană din secolele II-III ? , în ASC, Cluj, II, 1933-1935, p. 192-205. Decei A., Românii din secolul IX până în secolul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]