77 matches
-
Jura se află în nord-vestul Elveției. E format din părți ale Munților Jura în sud și platoul Jura în nord. Platoul Jura este deluros și aproape în întregime din calcar. Districtele Ajoie și Franches-Montagnes se află în această regiune. Termenul "jurasic" provine de la Alpii Jura, strat ce datează din acea epocă. Râurile Doubs și Birs drenează acest canton. Doubs se varsă apoi în Saône și apoi în Ron, iar Birs este un afluent al Rinului. Regele Burgundiei a donat în 999
Cantonul Jura () [Corola-website/Science/303720_a_305049]
-
uscat). Aceste etape intermitente au denudat prin eroziune subaeriană grosimea sedimentelor și au modelat peisajul. Acumularea sedimentelor în geosinclinal s-a însoțit de pentrarea acestora de roci vulcanice, la fârșitul Cretacicului inferior. Speciile marine care au trăit în mările din Jurasic și Cretacic au lăsat urme sub forma fosilelor, care se găsesc din belșug în această zonă. Altitudinea la nivelul parcului variază între 575 m (Bicaz-Chei) - 1792 m (vârful Hășmașul Mare). Peisajul "Munților Hășmaș" se prezintă sub forma unor culmi rotunjite
Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș () [Corola-website/Science/311820_a_313149]
-
a fost un dinozaur carnivor de dimensiuni medii spre mari, unul dintre puținii de acest tip care este cunoscut bine dintr-o multitudine de rămășițe. Fosilele datează de la începutul perioadei jurasicului, acum aproape 200 de milioane de ani, ceea ce înseamnă că este unul dintre primii dinozauri de pradă mari. Este inclus în grupa ceratozaurilor. Fosilele au fost descoperite în Arizona și, posibil, în regiunea Yunnan din China. Printre specimenele americane se
Dilophosaurus () [Corola-website/Science/311852_a_313181]
-
Probabil că grupa stegosauridelor a apărut mai întâi în estul Asiei,în perioada de mijloc a jurasicului.,de la sfârșitul jurasicului,poate reprezenta o continuare a acestei căi evolutive în regiunea respectivă.Era un stegosaurid de dimensiuni respectabile,având lungimea totală de 7 metri și cântărind probabil peste o tonă.Ca la multe stegosauride,marile plăci osoase,care
Tuojiangosaurus () [Corola-website/Science/311878_a_313207]
-
Probabil că grupa stegosauridelor a apărut mai întâi în estul Asiei,în perioada de mijloc a jurasicului.,de la sfârșitul jurasicului,poate reprezenta o continuare a acestei căi evolutive în regiunea respectivă.Era un stegosaurid de dimensiuni respectabile,având lungimea totală de 7 metri și cântărind probabil peste o tonă.Ca la multe stegosauride,marile plăci osoase,care se crede că
Tuojiangosaurus () [Corola-website/Science/311878_a_313207]
-
foioase și de conifere, preferat pe soluri calcaroase, unele și pe teren nisipos, prin pășuni, tufișuri, livezi precum în parcuri. Ordinul "Agaricales" este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferența de exemplu cu genul Boletus (între 44 și 34 milioane de ani). Aceste specii au cu toate un "velum universale" (val universal), o membrana subțire care le învelește la începutul evoluției lor, extinzându-se de la vârful pălăriei la
Amanita () [Corola-website/Science/310880_a_312209]
-
Jurasicul târziu; totuși niciunul dintre acestea două nu se numără printre cele cinci masive extincții în masă. Jurasicul este numit după Munții Jura din Alpii Europeni, unde s-au identificat pentru prima dată straturi de calcar din acestă perioadă. În timpul Jurasicului timpuriu, supercontinentul Pangeea se fragmentează în supercontinentul din nord Laurasia și supercontinentul din sud Gondwana. Marea Tethys se închide și apare bazinul Neotethys. Clima este caldă și umedă, fără dovezi ale glaciațiunilor. În dreptul polilor nefiind masă continentală nu au existat
Jurasic () [Corola-website/Science/310968_a_312297]
-
lor ar putea sugerea că erau invulnerabili (puteau atinge 35 metri lungime și 60 tone greutate), ei au fost prada unor mari terapode (dinozauri carnoivori), cum ar fi "Ceratosaurus", "Megalosaurus", "Torvosaurus" și "Allosaurus". Cei mai mulți dinozauri însă aveau dimensiuni reduse. În timpul Jurasicului apar majoritatea grupelor principale de dinozauri, iar răspândirea este pe toate continentele. În aer, pterozaurii dominau cerul. În tufișuri existau diferite tipuri de mamifere timpurii, precum și tritilodontide, șopârle ca sphenodonți și lissamphibia timpurii. Lissamphibia au evoluat apărând primele salamandre și
Jurasic () [Corola-website/Science/310968_a_312297]
-
Cărbunele brun huilos este un cărbune specific României, are aspect de huila, insă putere calorifica sub 20 MJ/kg, ca urmare nu poate fi considerat huila. Este folosit în scopuri energetice. Huila este un cărbune vechi, datând din Cretacic și Jurasic. Conține 75 - 92 % carbon în masă combustibila, iar prin încălzire degajă suficiente materii volatile pentru aprindere. În momentul extracției conține 1 - 5 % umiditate. Are o putere calorifica de 20 - 29 MJ/kg. Este cel mai prețios cărbune. Huilele cu flacără
Cărbune () [Corola-website/Science/304844_a_306173]
-
în amestec cu cea de cocs) cocsifica, ca urmare este folosită la producerea cocsului, valorificare mult mai valoroasă decât prin ardere. Huilele slabă și antracitoasă au puține volatile, sunt greu de ars. Antracitul este cel mai vechi cărbune, datând din Jurasic. Conține 92 - 98 % carbon în masă combustibila, dar aproape deloc materii volatile, ceea ce îl face foarte dificil de aprins. Aprinderea trebuie făcută cu un combustibil de suport, care să-l aducă la temperatura de 800, temperatura de aprindere a carbonului
Cărbune () [Corola-website/Science/304844_a_306173]
-
(însemnând "reptilă cu brațe", din limba greacă "βραχιων", "braț", și "σαυρος", "șopârlă") a fost un gen de dinozauri sauropozi erbivori patrupezi, din familia "Brachiosauridae", care au trăit de la sfârșitul Jurasicului, posibil până la începutul Cretacicului. Cântăreau între 30 și 80 de tone. Genul a fost denumit în acest fel deoarece membrele anterioare erau mai lungi decât cele posterioare. Acești dinozauri au fost unii dintre cele mai mari animale care au trăit
Brachiosaurus () [Corola-website/Science/313434_a_314763]
-
a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă o zonă montană cu floră și faună specifică grupei muntoase a Carpaților de Curbură. În arealul rezervației, în partea nordică a acesteia se află o formațiune (abrupt stâncos atribuit Jurasicului, numit "Colții Corbului Mare") geologică calcaroasă de culoare alb-cenușie, ce are la bază depozite importante de grohotișuri, rezultate în urma mai multor procese de eroziune (îngheț-dezgheț, vânt, spălare, șiroire) desfășurate de-a lungul timpului. Flora rezervației este una diversificată și prezintă
Stejerișul Mare (Colții Corbului Mare) () [Corola-website/Science/323962_a_325291]
-
este un ordin de chelicerate marine, numite și Crabii potcoavă. Ordinul include doar patru specii. Crabii potcoavă moderni sunt aproape identici cu speciile preistorice, cum ar fi "Mesolimulus" din Jurasic, și sunt considerați fosile vii. Xifosurele ajung până la 60 de cm lungime. Corpul este acoperit cu o carapace puternic mineralizată, și este împărțit în prosomă - anterioar (sau cefalotorace) și opistosomă - posterior (sau abdomen). Prosoma este acoperită dorsal de o carapace
Xiphosura () [Corola-website/Science/318109_a_319438]
-
care au trăit pe Pământ. Cele mai cunoscute sauropode sunt Brachiosaurus, Diplodocus, și Apatosaurus (care, în conformitate cu clasificarea actuală, este un sinonim pentru Brontosaurus). Sauropodele apărut pentru prima dată la sfârșitul Triasicului, aceste sauropode primitive făcând parte din grupul Prosauropoda. Prin Jurasic (acum 150 milioane de ani), sauropozii au devenit foarte răspândiți (în special diplodocidele și brachiosauridele). Până la sfârșitul Cretacicului, sauropodele aveau o distribuție aproape la nivel mondial. Cu toate acestea, ca și restul dinozaurilor (exceptând păsările), au dispărut la sfârșitul Cretacicului
Sauropoda () [Corola-website/Science/324865_a_326194]
-
amestecate cu fosile de organisme marine. Multe fosile, indică faptul că sauropodele erau animale gregare, care formau turme. Cu toate acestea, modul de formare al turmelor varia între specii. Unele fosile, de exemplu, dintr-un sit arheologic din Argentina, perioada Jurasicului Mediu, par a arăta că turmele erau formate din indivizi de diferite grupe de vârstă, pui și adulți. Cu toate acestea, o serie de alte sit-uri indică faptul că multe specii de sauropode au călătorit în turme, repartizate pe
Sauropoda () [Corola-website/Science/324865_a_326194]
-
o moarte frecvent văzută la scheletele de dinozauri. Dinții ar fi fost singurele elemente conservate ale craniului. Cu toate acestea, așa cum se arată de către Cooper (1984), acești dinți nu aparțin unui Vulcanodon, ci unui dinozaur theropod. În ultima parte a Jurasicului, Africa de Sud a fost scena de vulcanism masiv, ducând la fluxuri de lavă extinse, care au acoperit Africa de Sud și Antarctica. Aceste formațiuni de bazalt sunt cunoscute ca provincia magmatică Karoo-Ferrar.Vulcanodon vine de la „paturile Vulcanodon”, o unitate sedimentară fosil-rulment în Formațiunea
Vulcanodon () [Corola-website/Science/324869_a_326198]
-
sus a 30 m (98,5 ft) de paturi de nisip și aleurit (deasupra), și bazalte de inundații la bază. Mult timp s-a presupus că Vulcanodon a trăit în Jurasicul Devreme, etapa Hettangian, sau la limita dintre Triasic și Jurasic, acum aproximativ 200 milioane de ani. Prin urmare, acesta a fost considerat cel mai vechi sauropod cunoscut, până la descoperirea târzie a lui Isanosaurus (ce a trăit în Triasic), descoperirea fiind anunțată în 2000. Adam Yates a demonstrat în 2004 că
Vulcanodon () [Corola-website/Science/324869_a_326198]
-
este un gen de dinozaur stegosaurian din Jurasic, ce a fost descoperit în Tanzania. Specia este aethiopicus, numită și descrisă de paleontologul german Edwin Hennig în 1915. De multe ori, kentrosaurus e considerat a fi un membru "primitiv" al subordinului Stegosauria, și al familiei †Stegosauridae. Fosile de K.
Kentrosaurus () [Corola-website/Science/324999_a_326328]
-
de Alice Springs și la aproximativ 212 km nord-est de Uluru. Craterul original se crede că a fost format de impactul cu un meteorit sau cometă acum aproximativ 142,5 ± 0,8 milioane ani, în Cretacicul timpuriu, foarte aproape de granița Jurasic - Cretacic. Craterul original a fost estimat la aproximativ 22 km în diametru, dar acesta a fost erodat. Astăzi cei 5 km în diametru, și ridicătura de 180 m a craterului, acum expus, sunt rămășițele erodate ale zonei centrale a craterului
Craterul Gosses Bluff () [Corola-website/Science/326504_a_327833]
-
Nr.5 din 6 martie 2000", privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate" și are o suprafață de 2 ha. Aria protejată reprezintă o zonă de chei formată din două abrupturi calcaroase atribuite jurasicului, cu pereți verticali tăiați de apele cursului mijlociu al Văii Mogoșului. La nivelul albiei râului, sunt formate mai multe [[marmită|marmite]], unde, în perioada secetoasă băltește apa, de unde și denumirea rezervației de "Cheile de la Piatra Bălții". Vegetația zonei este alcătuită
Cheile Piatra Bălții () [Corola-website/Science/325570_a_326899]
-
stabilit de apariția abundenței de fosile. Ulterior au fost făcute astfel de descoperiri anterioare acestei limite. Fanerozoicul se divide în trei mari ere geologice: Paleozoic, Mezozoic și Cenozoic și constă în 12 perioade: Cambrian, Ordovician, Silurian, Devonian, Carbonifer, Permian, Triasic, Jurasic, Cretacic, Paleogen, Neogen și Cuaternar. Caracteristicile Paleozoicului sunt apariția peștilor, amfibienilor și a reptilelor. Mezozoicul este condus de reptile, și are loc evoluția mamiferelor, păsărilor și a dinozaurilor. Cenozoicul este timpul mamiferelor, și mai recent, a oamenilor. Paleozoicul este un
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
Cunoscută de asemenea sub numele de "Epoca dinozaurilor", Mezozoicul este caracterizat de evoluția reptilelor mari care au condus Pământul de pe uscat, mare și chiar din aer, timp de 150 de milioane de ani. Mezozoicul este împărțit în 3 perioade: Triasic, Jurasic și Cretacic. Triasicul a durat cca 50 de milioane de ani (perioada cuprinsă între acum 250 de milioane de ani și 200 milioane de ani). Perioada Triasic este o perioadă de tranziție din istoria Pământului între Extincția din Permian și
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
a durat cca 50 de milioane de ani (perioada cuprinsă între acum 250 de milioane de ani și 200 milioane de ani). Perioada Triasic este o perioadă de tranziție din istoria Pământului între Extincția din Permian și perioada luxuriantă din Jurasic. Ea are trei epoci majore: Triasicul timpuriu, Triasicul mijlociu și Triasicul târziu. Triasicul timpuriu a durat 3 milioane de ani (între acum 250 de milioane de ani până acum 247 milioane de ani) și a fost dominată de deșerturi, Pangeea
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
separării supercontinentului Pangeea în continentele Laurasia și Gondwana, extincție cunoscută sub numele de extincția Jurasic-Cretacic. Nivelului mării a crescut distrugând preeriile de ferigi și a creat adâncituri în urma sa. Ichthiozaurii au disparut în timp ce sauropozii nu au dispărut în întregime în Jurasic; de fapt, unele specii, cum ar fi "Titanosaurus", au trăit până la extincția K-T. Creșterea nivelului mării a deschis marea Atlantic, care va continua să se mărească în timp. Lumea astfel împărțită a dat posibilitatea apariției de noi dinozauri. Cretacicul
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
peșteri și avene. Din punct de vedere geologic parcul este constituit în cea mai mare parte din șisturi cristaline (micașisturi, gnaise, siricite, pegmatite, amfibolite în bazinele văilor Ruscova, Bistra, Vaser și Frumușaua) și flișuri (conglomerate, gresii și marne) negre (atribuite jurasicului superior) în culmile Vârfului Farcău și în bazinele superioare ale văilor Vaserului și Ruscovei. Apele de suprafață ale parcului natural aparțin bazinelor hidrografice ale mai multor râuri, astfel: Râul Vișeu (afluent de stânga al Tisei) cel care mărginește la sud
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]