77 matches
-
Ordinul Agaricales este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferență de exemplu cu genul Boletus (între 44 și 34 milioane de ani). Această ciupercă a fost comentată de mulți micologi aproape mereu ca o formă respectiv variație a speciei Amanita phalloides. În anul 1780, buretele a fost descris
Burete primăvăratic () [Corola-website/Science/335568_a_336897]
-
foioase și de conifere, preferat pe soluri calcaroase, unele și pe teren nisipos, prin pășuni, tufișuri, livezi precum în parcuri. Ordinul "Agaricales" este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferența de exemplu cu genul Boletus (între 44 și 34 milioane de ani). Aceste specii au cu toate un "velum universale" (val universal), o membrana subțire care le învelește la începutul evoluției lor, extinzându-se de la vârful pălăriei la
Amanita () [Corola-website/Science/310880_a_312209]
-
a fost un dinozaur carnivor de dimensiuni medii spre mari, unul dintre puținii de acest tip care este cunoscut bine dintr-o multitudine de rămășițe. Fosilele datează de la începutul perioadei jurasicului, acum aproape 200 de milioane de ani, ceea ce înseamnă că este unul dintre primii dinozauri de pradă mari. Este inclus în grupa ceratozaurilor. Fosilele au fost descoperite în Arizona și, posibil, în regiunea Yunnan din China. Printre specimenele americane se
Dilophosaurus () [Corola-website/Science/311852_a_313181]
-
locuri calde, în special pe soluri nisipoase și acre, din iunie până septembrie (octombrie). Clasa "Agaricomycetes" care include de asemenea "Amanita caesarea", este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferență de exemplu cu genul Boletus (între 44 și 34 milioane de ani). Buretele domnesc a fost considerat, ca "princeps fungorum", delicatesă la masa festivă a Curții Romane și poate a venit cu gurmanzi ale ocupației romane a Daciei
Burete domnesc () [Corola-website/Science/335179_a_336508]
-
spre vârful Pinul cel Mare - se pot admira o serie de sculpturi în piatră: "Tronul Domnitorului Negru - Vodă", "Sculptori" - Vântul și Anotimpurile (sculptură în piatră cu copac) și "Babele de la Chiliile". Sunt un grup de blocuri imense de calcar aparținând Jurasicului superior, monumente ale naturii. Sunt situate pe Valea Buzăului între Rușavăț (comună Viperești) și Bădila (comună Pârscov) și formează o rezervație geologică și paleontologica. Este situată în arealul administrativ al comunei Viperești, fiind o rezervație localizată la aproximativ 500 metri
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
Jurasicul târziu; totuși niciunul dintre acestea două nu se numără printre cele cinci masive extincții în masă. Jurasicul este numit după Munții Jura din Alpii Europeni, unde s-au identificat pentru prima dată straturi de calcar din acestă perioadă. În timpul Jurasicului timpuriu, supercontinentul Pangeea se fragmentează în supercontinentul din nord Laurasia și supercontinentul din sud Gondwana. Marea Tethys se închide și apare bazinul Neotethys. Clima este caldă și umedă, fără dovezi ale glaciațiunilor. În dreptul polilor nefiind masă continentală nu au existat
Jurasic () [Corola-website/Science/310968_a_312297]
-
lor ar putea sugerea că erau invulnerabili (puteau atinge 35 metri lungime și 60 tone greutate), ei au fost prada unor mari terapode (dinozauri carnoivori), cum ar fi "Ceratosaurus", "Megalosaurus", "Torvosaurus" și "Allosaurus". Cei mai mulți dinozauri însă aveau dimensiuni reduse. În timpul Jurasicului apar majoritatea grupelor principale de dinozauri, iar răspândirea este pe toate continentele. În aer, pterozaurii dominau cerul. În tufișuri existau diferite tipuri de mamifere timpurii, precum și tritilodontide, șopârle ca sphenodonți și lissamphibia timpurii. Lissamphibia au evoluat apărând primele salamandre și
Jurasic () [Corola-website/Science/310968_a_312297]
-
este denumirea științifică ce a fost dată unei noi specii fosile de crab mic, apod (lipsit de picioare), care a trăit în jurasic în estul României, în recifuri de spongieri. Denumirea a fost dată de Feldmann et al. în 2006, clasificat ca Malacostraca - Decapoda - "LPBIIIart-040, a carapace". Fosila a fost descoperită într-o structură de recif cilindric, cu diametrul de circa 30 m
Cycloprosopon dobrogea () [Corola-website/Science/322719_a_324048]
-
stabilit de apariția abundenței de fosile. Ulterior au fost făcute astfel de descoperiri anterioare acestei limite. Fanerozoicul se divide în trei mari ere geologice: Paleozoic, Mezozoic și Cenozoic și constă în 12 perioade: Cambrian, Ordovician, Silurian, Devonian, Carbonifer, Permian, Triasic, Jurasic, Cretacic, Paleogen, Neogen și Cuaternar. Caracteristicile Paleozoicului sunt apariția peștilor, amfibienilor și a reptilelor. Mezozoicul este condus de reptile, și are loc evoluția mamiferelor, păsărilor și a dinozaurilor. Cenozoicul este timpul mamiferelor, și mai recent, a oamenilor. Paleozoicul este un
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
Cunoscută de asemenea sub numele de "Epoca dinozaurilor", Mezozoicul este caracterizat de evoluția reptilelor mari care au condus Pământul de pe uscat, mare și chiar din aer, timp de 150 de milioane de ani. Mezozoicul este împărțit în 3 perioade: Triasic, Jurasic și Cretacic. Triasicul a durat cca 50 de milioane de ani (perioada cuprinsă între acum 250 de milioane de ani și 200 milioane de ani). Perioada Triasic este o perioadă de tranziție din istoria Pământului între Extincția din Permian și
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
a durat cca 50 de milioane de ani (perioada cuprinsă între acum 250 de milioane de ani și 200 milioane de ani). Perioada Triasic este o perioadă de tranziție din istoria Pământului între Extincția din Permian și perioada luxuriantă din Jurasic. Ea are trei epoci majore: Triasicul timpuriu, Triasicul mijlociu și Triasicul târziu. Triasicul timpuriu a durat 3 milioane de ani (între acum 250 de milioane de ani până acum 247 milioane de ani) și a fost dominată de deșerturi, Pangeea
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
separării supercontinentului Pangeea în continentele Laurasia și Gondwana, extincție cunoscută sub numele de extincția Jurasic-Cretacic. Nivelului mării a crescut distrugând preeriile de ferigi și a creat adâncituri în urma sa. Ichthiozaurii au disparut în timp ce sauropozii nu au dispărut în întregime în Jurasic; de fapt, unele specii, cum ar fi "Titanosaurus", au trăit până la extincția K-T. Creșterea nivelului mării a deschis marea Atlantic, care va continua să se mărească în timp. Lumea astfel împărțită a dat posibilitatea apariției de noi dinozauri. Cretacicul
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
de Alice Springs și la aproximativ 212 km nord-est de Uluru. Craterul original se crede că a fost format de impactul cu un meteorit sau cometă acum aproximativ 142,5 ± 0,8 milioane ani, în Cretacicul timpuriu, foarte aproape de granița Jurasic - Cretacic. Craterul original a fost estimat la aproximativ 22 km în diametru, dar acesta a fost erodat. Astăzi cei 5 km în diametru, și ridicătura de 180 m a craterului, acum expus, sunt rămășițele erodate ale zonei centrale a craterului
Craterul Gosses Bluff () [Corola-website/Science/326504_a_327833]
-
peșteri și avene. Din punct de vedere geologic parcul este constituit în cea mai mare parte din șisturi cristaline (micașisturi, gnaise, siricite, pegmatite, amfibolite în bazinele văilor Ruscova, Bistra, Vaser și Frumușaua) și flișuri (conglomerate, gresii și marne) negre (atribuite jurasicului superior) în culmile Vârfului Farcău și în bazinele superioare ale văilor Vaserului și Ruscovei. Apele de suprafață ale parcului natural aparțin bazinelor hidrografice ale mai multor râuri, astfel: Râul Vișeu (afluent de stânga al Tisei) cel care mărginește la sud
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
a fi membri ai familiei Hexathelidae, având organele filiere adaptate pentru construirea pânzelor conice, pentru a prinde insecte săritoare. Din numărul mare de fosile de păianjeni din infraordinului Araneomorphae, grup ce include majoritate păianjenilor moderni, cele mai vechi sunt din Jurasic și Cretacic, s-au găsit și reprezentanți ai multor familii moderne. Păianjenii sunt împărțiți în două subordine: Mesothelae și Opisthothelae, din care cel din urmă conține două infraordine: Mygalomorphae și Araneomorphae. Principala deosebire dintre cele două subordine constă în faptul
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
mare de calcar, de aproximativ 200 de metri, care răzbate pășunea și care conține calcaroase cu fauna (fosilifera) de Stanberg, calcare fosilifere albe cu asociere de corali, scoică fosilă și crustacee și calcare recifale tithonice, forme mari de Diceras, atribuite jurasicului superior. Punctul fosilifer este singurul loc din Carpați în care formațiunile de corali se observă atât de bine. Cariera de la Purcăreni a fost deschisă în secolul al XIX-lea pentru exploatarea klipei calcaroase, însă a fost întreruptă în perioada 1950-1960
Purcăreni, Brașov () [Corola-website/Science/300958_a_302287]
-
tirolez Giovanni Antonio Scopoli, care a numit-o "Agaricus procerus". Rolf Singer a transferat genul spre "Macrolepiota" în anul 1948. Ordinul Agaricales este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferență de exemplu cu genul Boletus (între 44 și 34 milioane de ani). Există mai mulți bureți de genul "Lepiota", care pot fi confundați cu ul, în special la tinerețe. "Lepiota ignivolvata", "Lepiota haematosperma" sin. "Leucocoprinus Badhamii", "Lepiota naucina
Parasol () [Corola-website/Science/335119_a_336448]
-
Pterozaurii se împart în două mari grupuri: ramphornycoizii și pterodactiloizii. Rhampornycoizii erau pterozauri ce prezentau o coadă lungă. Aceștia au fost primele reptile capabile să zboare cu adevarat. Au fost primii pterozari, apărând în Triasicul Superior și raspandindu-se în timpul jurasicului. Asemeni pterodactiloizilor, care i-au înlocuit în cele din urmă aveau aripi de piele, dar aveau și trăsături primitive, cum ar fi dinții foarte ascuțiți și coadă lungă și subțire, terminată cu o formațiune în formă de romb. Mulți dintre
Sanco prerus () [Corola-website/Science/327372_a_328701]
-
umede, în primul rând sub fagi și pini, unde pământul este acoperit de mușchi. Ciuperca crește preferat pe soluri acide. Ordinul Agaricales este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferență de exemplu cu genul Boletus (între 44 și 34 milioane de ani). În anul 1809, buretele a fost pomenit pentru prima dată de naturalistul englez James Sowerby (1757-1822) ca "Agaricus virosus" în volumul al 3-lea al operei
Burete tomnatic () [Corola-website/Science/335569_a_336898]
-
este un gen de dinozaur stegosaurian din Jurasic, ce a fost descoperit în Tanzania. Specia este aethiopicus, numită și descrisă de paleontologul german Edwin Hennig în 1915. De multe ori, kentrosaurus e considerat a fi un membru "primitiv" al subordinului Stegosauria, și al familiei †Stegosauridae. Fosile de K.
Kentrosaurus () [Corola-website/Science/324999_a_326328]
-
în numele aproape uitat dat anterior de Paul Kummer: "Entoloma sinuatum" care este valid până astăzi (situația pe 11 octombrie 2014). Ordinul Agaricales este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferență de exemplu cu genul Boletus (între 44 și 34 milioane de ani). Această ciupercă este cea mai toxică și otrăvitoare din genul "Entoloma", care poate provoca după consum complicații gastrointestinale mortale, mai ales la copii și persoane în
Ciuperca pieptănușului () [Corola-website/Science/335669_a_336998]
-
care au trăit pe Pământ. Cele mai cunoscute sauropode sunt Brachiosaurus, Diplodocus, și Apatosaurus (care, în conformitate cu clasificarea actuală, este un sinonim pentru Brontosaurus). Sauropodele apărut pentru prima dată la sfârșitul Triasicului, aceste sauropode primitive făcând parte din grupul Prosauropoda. Prin Jurasic (acum 150 milioane de ani), sauropozii au devenit foarte răspândiți (în special diplodocidele și brachiosauridele). Până la sfârșitul Cretacicului, sauropodele aveau o distribuție aproape la nivel mondial. Cu toate acestea, ca și restul dinozaurilor (exceptând păsările), au dispărut la sfârșitul Cretacicului
Sauropoda () [Corola-website/Science/324865_a_326194]
-
amestecate cu fosile de organisme marine. Multe fosile, indică faptul că sauropodele erau animale gregare, care formau turme. Cu toate acestea, modul de formare al turmelor varia între specii. Unele fosile, de exemplu, dintr-un sit arheologic din Argentina, perioada Jurasicului Mediu, par a arăta că turmele erau formate din indivizi de diferite grupe de vârstă, pui și adulți. Cu toate acestea, o serie de alte sit-uri indică faptul că multe specii de sauropode au călătorit în turme, repartizate pe
Sauropoda () [Corola-website/Science/324865_a_326194]
-
mixte și de conifere dar și pe pășuni în preajma unei conifere, de la deal la munte, primăvara, din martie până în iunie. Ordinul Agaricales este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferență de exemplu cu genul Boletus (între 44 și 34 milioane de ani). "Entoloma vernum" este o ciupercă tare otrăvitoare dar neletală din genul "Entoloma" care provoacă stări de greață și vărsături, probleme acute la nivel gastrointestinal cu diaree
Pieptănuș primăvăratic () [Corola-website/Science/336317_a_337646]
-
fiecare sol în păduri păduri de foioase (acolo mai ales sub stejari) precum de conifere, din iunie până în octombrie (noiembrie). Ordinul Agaricales este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferență de exemplu cu genul Boletus (între 44 și 34 milioane de ani). Buretele se decolorează cu anilinăimediat în roșu de vin, apoi maro, cu fenol maro ca ciocolata și cu tinctură de Guaiacum dopă două minute albastru. Dacă
Ciupercă fără inel () [Corola-website/Science/337526_a_338855]