102 matches
-
de odinioară. Regimul actual l-a văduvit de nimb și de onorabilitate. În ciuda pun gilor mai mult sau mai puțin pline, oamenii banului sunt astăzi lipsiți de interes uman. Ne-am obișnuit, de când cu liberalismul de paradă și cu presa jurnalieră, ca adevărul să fie apanajul opiniei publice. Ce eroare și nesocotință! Adevărul e al tainei și al secretului ezoteric. Timpul în care trăim să ne fie o lecție în această privință, pentru că marea lecție a timpului nostru este tăcerea. Să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ucere] din Ady Indre? din ungurește. Ședință simpatică, fără asperități și cu discuții sincere. S’a terminat la 9, cu aceeași fumăraie, uși deschise, strângerea scrumului. Masă frugală și copiii la culcare, repede. Și acum, obosită, scriu repede salutul meu jurnalier, azi duminical. Sunt îngândurată, am o săptămână grea; de plătit marți 3 500 de lei la Banca de Scont și la școală nu e niciun ban. Azi am vorbit de tine cu toată lumea; după cenaclu, aceeași întrebare: „Vești de la Monica
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
deambulația sa eratică, cu mișcările necontro- late, cu agitația permanentă. Nae este recipientul unei retorici compulsive, glosolalia sa se face ecoul tumultului discursiv din spațiul mediatic în care renaște personajul caragialian. Intemperanța îi aparține nu și bagajul vast de clișee jurnaliere. Aflăm cu stupoare că Nae a colindat toată noaptea de la o cârciumă la alta, fără intenția de a reveni acasă unde consoarta sa se află în chinurile facerii. Acest context deloc inocent constituie fundalul unei intimități devoalate lejer, prim-planul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în viitorul imediat. Am o mulțime de material, însă nu știu interesul pe care ar putea să-l provoace un regim ce va cădea în curând. Sunt mulți nostalgici în România care ar gusta așa ceva, mai ales că genul acesta jurnalier este foarte la modă. În felul în care l-aș prezenta eu, cred că nu le-ar conveni deloc. De altfel, în Prelegerea mea de la Pogor, am prezentat fapte din Cuba deloc favorabile comunismului de acolo. Cuba prezintă interes din
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
cu secția c.c. unde lucrau un grup de activiști la cenzurarea revistelor și a cărților după ce, cărțile mai ales, treceau de „celelalte” cenzuri. Eu veneam cu plăcere la revistă, dar - ca și azi! - îmi displace și refuz orice obligație jurnalieră de a mă așeza în spatele unui birou, oricare ar fi el și, mai ales, în cazul despre care vorbim, aveam oroare și chiar scârbă de a sta la târguieli, adesea mizere, cu „tovarășii de la secție”! La reproșul lui Geo, ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
chiar striga la mine, iritat! - că aspirațiile mele, în artă, nu se potrivesc în nici un fel cu extrem de modestele mele scrieri; ele însele șovăitoare ca gen atunci, ba proze scurte, ba piese de teatru, din fericire pierdute azi, ba însemnări jurnaliere de o banalitate și pretențiozitate care ar provoca zâmbetul oricărui licean... (Citind azi paginile de jurnal genialoide ale post-adolescentului care a fost Radu Petrescu, îmi dau încă o dată cont de „defazarea” adolescentului care eram, de „insolubila”, frizând „boala psihică”, criză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
între imaginea despre America adusă în sacul de emigrant și realitatea americană. Un proces a cărui rezolvare, în fond, dă măsura «succesului» ori «insuccesului» în țara «nouă»”. Destăinuirea unei asemenea experințe personale, care nu e una indiferentă și nici strict jurnalieră, este foarte importantă pentru reconstituirea exilului românesc, în general, și pentru evoluția acestuia într-un interstițiu în care degradarea supraviețuirii în România devenise mai evidentă. Drama emigrantului român, care se confunda cu aceea a exilatului, nu era determinată numaidecât ori
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
încheie ciclul. Inițial, în 1943, cînd s-a apucat să redacteze aceste însemnări ele voiau să fie și memorii sau jurnal și ținteau să amendeze sau să completeze mai vechi scrieri. Pînă la urmă, a biruit, în aceste însemnări, partea jurnalieră, puține revizuiri și adăugiri urmărind să fortifice dimensiunea conservator tradiționalistă a operei sale, începută, în 1904, cu Cultura română și politicianismul (un junimism mult întîrziat) și Românismul, catehismul unei noi spiritualități (1936), un țărănism care polemiza cu ideologiile totalitare, de
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]
-
tergiversînd lucrurile, pînă ce țară va fi asigurată cu un tratat politic și unul militar. Că tratatul militar încheiat cu Antanta n-a fost respectat de aceasta, nu a fost vină lui Ionel Brătianu, desi Goga, inclusiv în niște însemnări jurnaliere publicate tocmai prin 1935-1936, - îl făcea vinovat numai pe Brătianu (în termeni violenți) pentru dezastrul militar și pentru nevoia retragerii în Moldova. După Marea Unire, Goga revine în P.N.R., e membru în Consiliul Dirigent, cîtă vreme - puțină - a existat, iar
Publicistica lui Goga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18181_a_19506]
-
în 1927, a Notelor politice ale lui Al. Marghiloman, în jurul cărora, la apariție, s-au iscat polemici și adversități. Se pare că legatarii lui Marghiloman n-au respectat voința autorului, care nemaiputînd elabora, cum intenționase, memorii, pe basa însemnărilor sale jurnaliere, a lăsat dispoziții ca din ele să se publice fragmente. Oricît se împotrivește Tzigara-Samurcaș procedeului, cred că legatarii au acționat corect publicînd întreg jurnalul, sub denumirea de Note politice, în cinci compacte volume, originalul în franțuzește și, în subsol, traducerea
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
Mircea Mihăieș în cărțile lui. De veghe în oglindă, de pildă, e o carte demnă de interes atât prin meditațiile eseistului asupra unor jurnale celebre (Stendhal, Tolstoi, Musil, Virgina Woolf, Gombrowicz, Gide, Camus, Maiorescu, Radu Petrescu), cât și prin notațiile jurnaliere proprii, ce vădesc un ascuțit simț al autoscopiei, sinceritate în expresie și o fină capacitate de a-și verbaliza trăirile. În încercarea de a defini autobiografia, Mircea Mihăieș nu utilizează demonstrația doctă, aserțiunile cu aer savant sau formulările sentențioase, cu
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
au, în mod paradoxal, o ținută imediată, directă. Mai curând, expresia lor e mijlocită de reflecția livrescă, trăirea e filtrată de convențiile literaturii, de obsesia literarității consemnărilor. Interesante pentru evoluția unei conștiințe supuse avatarurilor și restricțiilor din vremea comunismului, notațiile jurnaliere ale lui Simuț înregistrează ipostaze revelatoare ale eului, în notații succinte, marcate uneori de frenezia asocierilor, notații în care reflexul mimetic se conjugă cu desenul autoscopic. În aceste pagini, melancolia este privită ca o stare privilegiată de trăire și simțire
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
ca oricare altul. Și așa cum există cititori de romane și jurnalele își au cititorii și gloria lor. În afară de asta sînt lucruri care nu pot fi comunicate convingător decît prin intermediul jurnalului, într-o operă care se susține și prin alte genuri. Jurnalierul sau memorialistul nu mă interesează ca producător de document, ci precumpănitor prin subiectivitatea lui. N-am de unde să știu dacă ceea ce îmi oferă autorul de jurnal sau memorialistul drept relatare adevărată nu e decît o interpretare distorsionată, relatată credibil. Convenția
"Curățeniile" lui Stendhal by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15944_a_17269]
-
document, ci precumpănitor prin subiectivitatea lui. N-am de unde să știu dacă ceea ce îmi oferă autorul de jurnal sau memorialistul drept relatare adevărată nu e decît o interpretare distorsionată, relatată credibil. Convenția sincerității, care stă la temelia relației clasice între jurnalierul inocent și cititor, a devenit treptat un pretext în înflorirea genului. Îl cred pe cuvînt pe cutare autor de jurnal sau pe cutare autor de memorii contemporan mai mult din cauză că nu mi-a dat motive să-l suspectez pînă acum
"Curățeniile" lui Stendhal by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15944_a_17269]
-
viitorul passe-temps al omenirii. În afara câtorva maniaci, va trece și această modă. Au mai existat epoci în care toată lumea ținea jurnale intime sau toată lumea scria scrisori. Există, desigur, diferențe fundamentale între scrierea unui jurnal și incontinența postărilor pe blog. Confesiunea jurnalieră, de cele mai multe ori cu autoadresare, avea și un limpede scop curativ: te eliberai de griji, probleme și obsesii încredințându-le foii de hârtie și reușeai, în felul acesta, să mergi mai departe. Bloggerul are cu totul alte scopuri: el trebuie
Cine sunt și ce vor blogger-ii? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7700_a_9025]
-
Cornel Ungureanu Anii de ucenicie În cazul lui Rebreanu, fondul documentar întrece orice închipuire. Zeci de mii de fișe, clasate și neclasate încă invită la cercetări și raportări multiple. Mii de însemnări cu caracter jurnalier compun o amplă autobiografie, de la însemnările din temnița austro-ungară.... până la evidența paginilor și a rîndurilor scrise."1 Caietele, publicate de eminentul editor al lui Rebreanu, N. Gheran, au meritul de a ni-l descoperi pe celălalt Rebreanu, cel care ar
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
prea multă importanță celor ce ți se întîmplă, să neglijezi esențialul, să devii scriitor în sensul cel mai rău al cuvîntului." Care e, de fapt, opțiunea sa în această materie? Nici una definitivă. Nu-i plăcea, evident, să facă zilnic însemnări jurnaliere. Dar cum caietul de însemnări se afla mereu la îndemînă și cum pofta de lucru îi lipsea cronic, scria aici gînduri de tot felul, unele care priveau avatarurile sale și destinul său sau al celor apropiați, cum spuneam unele notații
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17162_a_18487]
-
vie, aflăm - ce-i drept foarte rar - și altfel de însemnări decît cele de administrație. E bine că acestea din urmă se publică separat (într-un volum distinct) și nu, ca în ediția din 1984, amestecate, primejduind întreg acest corpus jurnalier. Aparatul critic e, ca în întreaga ediție a d-lui Niculae Gheran, bogat și amănunțit, cu note minuțioase și adnotări. Și tot că de obicei, acest aparat critic devine, adesea, excesiv (ce căuta aici notă ediției din 1984 a Puiei
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
exacte. Documente ale evoluțiilor unor persoane, oscilatorii sau pe constante morale sunt notele Monicăi Lovinescu, scrise prin suprimarea, cel puțin aparentă, oricum declarată, a eului. Emergența lui naturală nu îndatorează jurnalul "pactului autobiografic". Tot astfel se întâmplă și cu meditațiile jurnaliere ale lui Sîrbu, care bat în medalia cuvântului fenomenul destrămării unei lumi suferinde sub cnutul totalitarismului răsăritean. Din întinderea jurnalului Monicăi Lovinescu aflăm ce alarmă se întâmplă mereu acolo, din consistența jurnalului lui Sîrbu ce s-a comis deja aici
Jurnale care îți răspund by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12563_a_13888]
-
îl degajă (cu atât mai mult cu cât vin din partea unor realizatori foarte tineri). Lipsește răceala, aproape a-emoționalitatea remarcată (prea) frecvent în practica de gen autohtonă. Lipsesc de asemenea ironia căznită, incisivitatea, nevoia de amprentă personală pe produsul documentar, impulsul jurnalier înțeles ca indiscreție sau agresivitate. în locul acestora descoperim căldură umană și emoție bine temperată, curățată de patetismul care adesea îneacă produsele (uneori aparținând altor medii decât cel cinematografic) sosite dinspre Moldova. Excesul estetizant la nivelul imaginii e o altă fericită
Ne-povești familiare by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/16934_a_18259]
-
înaintării în timp. Este evident că Lovinescu nu se gândea și nu ar fi dorit nici o clipă ca Agendele să i se publice vreodată. în sprijinul afirmației mele vine întregul său comportament deschis, în cvasitotală contradicție cu ceea ce divulgă notațiile jurnaliere, aspect de care mă voi ocupa pe larg mai la vale. Dacă Agendele au supraviețuit și n-au fost distruse de critic este numai datorită faptului că acesta s-a lăsat surprins de momentul precipitat al morții, știind totuși că
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
în Patul lui Procust, romanul de privit pe fereastră, de detalii de casă și oraș, pe care nimeni nu le mai bagă de seamă. În toate privințele, și nu doar pentru că discuțiile care se citează în orice comentariu despre sinceritatea jurnalieră a unui nespecialist au loc în zăpușeala unei terase din capitală, iar prima scenă a țării (sic!) e Roma spre care duc toate drumurile, Patul lui Procust e un roman bucureștean. Imaginea construcțiilor neferite, care prăfuiesc jumătate de stradă, și
Musca din farfurie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8592_a_9917]
-
se poate reconstitui traiectul vieții nu numai creatoare ci și fizice. Astfel încît aceste caiete se pot asimilă, ce-i drept discontinuu, cu un pseudojurnal. Adică exact ceea ce nu intenționase autorul, dar izbucnise din inconștientul sau - destule fiind efectiv mărturisiri jurnaliere. A considera, deci, aceste Caiete ale lui Cioran și un jurnal discontinuu nu mi se pare deloc o exagerație. E suficient să spun că din lectură fie și a primului volum din Caiete realizezi ce suflet chinuit a fost filosoful
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17644_a_18969]
-
suita de aventuri spirituale care fac obiectul jurnalului de față intitulat misterios și provocator: Timpul meschin sau între-timpul (aluzie la sintagma englezească "mean-time" care înseamnă atât "între timp", cât și "timp meschin"). Pornită într-o îndrăzneață odisee personală, eroina paginilor jurnaliere se dezvăluie progresiv (cititorilor) prin experiențele care o marchează și o reformează ca om. Străină, într-un mediu care o respinge de la bun început (accentul - care o dă de gol în permanență, obtuzitatea londonezilor plini de prejudecăți și de principii
Povestea unor experiențe by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/14619_a_15944]
-
lectură al rușilor și sobrietatea ședințelor Comitetului Central. Cuvântarea lui Gorbaciov nu durează mai mult de 20 de minute, de neconceput la București, unde "conducătorul iubit" se poticnea citind ore în șir, într-un cor aproape neîntrerupt de aplauze. Însemnările jurnaliere ale lui Radu Ciobanu, care se încheie în 1989, după acea dată, se transformă în amintiri (Un fel de Addenda). Este evocat Congresul XIV al PCR, când se aștepta ca viitorul secretar general să fie Ion Iliescu. Diaristului i se
Terapia Jurnalului by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12235_a_13560]