110 matches
-
datoriilor și al virtuților (domeniul deontologiei), el analizează „formele vieții sociale”, Îndeosebi familia și societatea. 3. Deontologia neokantiană Deontologia lui Fr. Paulsen pornește, În mod firesc, de la Imm. Kant, de la Întemeierea metafizicii moravurilor, precum și de la Critica Rațiunii practice. Conform eticii kantiene, suprema menire a rațiunii constă În Întemeierea unei voințe bune, iar supraordonată acesteia este problema datoriei. Referindu-se la valoarea datoriei, Kant socotea că dacă o acțiune a cuiva este conformă datoriei, și nu unui interes Îngust sau „scopurilor Înclinației
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
idei cea mai nobilă capacitate morală, pe care se formează Întreaga sănătate a vieții, În sens mai Înalt”. Identificând În idealismul obiectiv forma necesară a filosofiei, Paulsen Își situează etica sa teleologică mai curând În tradiția aristotelică decât În cea kantiană, Înrudindu-se cu viziunea lui Wilhelm Wundt (Ethik) și cea a lui Herbert Spencer (Principles of Morality). În acest sens concluziv la contribuția sa, Paulsen scrie: „Etica energetic-teleologică Își are originea În filosofia grecească, prima reprezentare sistematică a ei se
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
astăzi din mrejele acestei ademeniri; [...] - în sfârșit, dacă ar trebui să-l aducem pe om cu mandat (de om) dinaintea ființei, ar trebui mai întâi să ne întrebăm ce s-a întâmplat cu ființa de la ultima ei mare aducere, cea kantiană, la tribunalul «rațiunii», și ce s-a întâmplat cu judecătorul însuși, cu subiectul transcendental. Pentru că dacă însuși omul a murit, cum se spune, cine ar mai fi să semneze mandatul de aducere și cine ar mai fi de adus?“ Omul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pag. 69) Mai puțin o artă poetică decât o clarificare a unor amintiri, un astfel de text ratifică factual o metaforă doar pentru a o invalida decizional. Motocicleta de sub piele e, în ciuda asemănărilor, dintr-o altă lume decât aceea - jucat kantiană - parcată, într-un celebru text al vremii, sub bolta înstelată. Rostul ei e fremătător, dinamica ei nu are nimic nostalgic, zgomotul ei nu poate fi amortizat în vreun fel. Agitația ei - descinsă dintr-o patologie expresionistă - contaminează chiar bucăți din
O motocicletă parcată sub piele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7659_a_8984]
-
lor în viața de zi cu zi, aplicarea lor. Iar prin faptul că autoritatea statului laic este, pentru Kant, superioară autorității religioase, lumea prezenta capătă corelativ o importanță mai mare decât lumea de apoi. Pentru a înțelege mai bine accepțiunea kantiana a binomului libertate-necesitate, se impun anumite precizări terminologice relativ la filozofia kantiana în general. Autorul Criticii rațiunii pure consideră cunoașterea umană că depinzând de experiență, dar experiență la rândul ei devine posibilă prin intermediul unor "intuiții pure" (spațiu și timp) total diferite
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
faptul că autoritatea statului laic este, pentru Kant, superioară autorității religioase, lumea prezenta capătă corelativ o importanță mai mare decât lumea de apoi. Pentru a înțelege mai bine accepțiunea kantiana a binomului libertate-necesitate, se impun anumite precizări terminologice relativ la filozofia kantiana în general. Autorul Criticii rațiunii pure consideră cunoașterea umană că depinzând de experiență, dar experiență la rândul ei devine posibilă prin intermediul unor "intuiții pure" (spațiu și timp) total diferite de ea. Spațiul, bazat pe simultaneități, și timpul, bazat pe succesiuni
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
că libertate Kant a înțeles foarte bine că "fiecare gânditor își clădește propria să opera (...) pe ruinele operei altui gânditor"13. Din acest punct de vedere, putem spune chiar că l-a anticipat pe Hegel, cel care va continua filozofia kantiana într-o direcție mult mai angajată, în sensul de civică și, evident, politica. Hegel începe prin a reconfigură rațiunea kantiana, care "are tendința de a cunoaște infinitul" dar "nu este în stare să facă acest lucru"14. O împiedică noumenul
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
13. Din acest punct de vedere, putem spune chiar că l-a anticipat pe Hegel, cel care va continua filozofia kantiana într-o direcție mult mai angajată, în sensul de civică și, evident, politica. Hegel începe prin a reconfigură rațiunea kantiana, care "are tendința de a cunoaște infinitul" dar "nu este în stare să facă acest lucru"14. O împiedică noumenul, lucrul în sine, la care rațiunea (kantiana) nu are acces. Pentru Hegel, distincția fenomen-noumen este una falsă. Ea nu aparține
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
în sensul de civică și, evident, politica. Hegel începe prin a reconfigură rațiunea kantiana, care "are tendința de a cunoaște infinitul" dar "nu este în stare să facă acest lucru"14. O împiedică noumenul, lucrul în sine, la care rațiunea (kantiana) nu are acces. Pentru Hegel, distincția fenomen-noumen este una falsă. Ea nu aparține realității ca atare, ci numai gândirii 15. Rațiunea hegeliana poate și va cunoaște în cele din urmă infinitul, relevat sub forma spiritului, a împăcării umanității cu propriile
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
adevarat internă, căci aceasta este libertatea"21. Libertatea și necesitatea nu trebuie înțelese că momente statice, fixate odată pentru totdeauna, ci au sens numai că proces, ca dinamică permanentă care elimină distincția interior-exterior sau subiectiv-obiectiv, așa cum apare această în filozofia kantiana și nu numai. Pentru că omenirea, ca spirit în devenire, nu se poate împăca niciodată cu propriile sale condiții existențiale în plan politic, unde doar se înțelege pe șine, abstract, ca dezvoltare, ci numai, ca spirit absolut, în filozofie, religie și
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
a suprimat statul și, odată cu el, orice formă de reprezentare politică substanțială. Concluzii: o dialectica insurmontabila Kant, Hegel și Marx au fost principalii gânditori raționaliști care au avut în vedere spinoasă problemă a relației dintre libertate și necesitate. În versiune kantiana, libertatea apare doar că moralitate individuală, eventual conectată exclusiv prin gândire, dacă așa ceva este posibil, cu alte moralități, ființând într-o lume fenomenala de nedepășit că totalitate; victoriile rațiunii practice sunt și rămân astfel singulare, chiar si in prezumtiva lor
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
argumente pro sau contra ei, a expresiei, și nici a lui Parmenide, nici din logică, conform căreia negarea negației ar fi însuși adevărul, nici din alt domeniu, însă nimeni nu ne oprește să atribuim expresiei atât profunzimea, cât și universalitatea kantiana picurata de autor, de Kant, în Imperativul absolut. Al doilea mare gânditor care a cutezat să redeschidă, după aproape 2000 de ani, problema ,,Ființei", cu tendințe chiar de conceptualizare (în ontologic) a fot Martin Heidegger (născut 26 septembrie 1889, Meßkirch
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Ce să facem, vrem sau nu, neamțul, tot neamț! Dar pentru că, indirect, cu câteva rânduri mai sus, am pomenit numele lui Kant, reamintim tuturor (mai mult sau mai putin deștepți, mai mult sau mai putin instruiți), ca ,,Lucrul” din perspectiva kantiana (și nu numai a sa, aproape toată filosofia continentală modernă pune sub semnul întrebării cuvântul ,,lucru’’), are și o alta conotație total diferită de utilizarea lui întâmplătoare de către un fiștecine, ca la începutul alfabetizării. Cât despre ,,Infinit’’, după știință noastră
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Româno, L'ordinamento giuridico, Sansoni, Firenze, 1977, 3° ed. 5 B. Croce, Filosofia della pratica, op. cît., p. 316. 6 Idem, Îl disinteressamento per la cosa pubblica, în Id., Etică e politică, Laterza, Bari 1973, pp. 128-33. 7 Îl saggio kantiano a cui Croce s'ispira è îl celeberrimo Idea per una storia universale dal punto di vista cosmopolitico del 1784, în cui Kant individua quale mezzo di cui la natură dispone per condurre al completo sviluppo le proprie disposizioni "la
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
stesso în quanto uomo sente cioè lo sviluppo delle sue disposizioni naturali. Ha però anche una forțe tendenza ad isolarsi: perché trova în sé, allo stesso modo, la proprietà insocievole di voler condurre tutto secondo îl proprio interesse". Îl saggio kantiano lo și può leggere nel volume I. Kant, Scritti di storia, politica e diritto, a cură di F. Gonnelli, Laterza, Roma-Bari, 1995, la citazione è alla p. 148. 8 Îl passaggio crociano recita così: "Nella realtà, lo Stato è la
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
per dare vită a un cerchio universale, spirituale mă anche politico (e non a caso ricorre più volte îl sostantivo 'cosmopolitismo', preferito a 'internazionalismo', tipico della tradizione semantica e dottrinale social-comunista), sembra dunque caratterizzarsi come un 'teismo razionale' di tipo kantiano. Anzi, seguendo la definizione dată da sé medesimo, 'kantiano-leopardiano', volendo con ciò mettere în risalto del poeta recanatese l'attenzione esistenzialista, e del filosofo tedesco la coscienza della finitezza della morale 21, che nella seconda formulazione dell'imperativo categorico raggiunge
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
da sé medesimo, 'kantiano-leopardiano', volendo con ciò mettere în risalto del poeta recanatese l'attenzione esistenzialista, e del filosofo tedesco la coscienza della finitezza della morale 21, che nella seconda formulazione dell'imperativo categorico raggiunge îl climax 22. Tra suggestioni kantiane e anticipazioni della 'società aperta' poi rintracciabili nell'opera popperiana (salvaguardando le differenze), l'idea stessa del liberalsocialismo în Capitini, così come în Guido Calogero, può essere definită come una metaforă di ricerca, sempre aperta a nuovi approfondimenti analitici e
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
din România și al Institutului Român de Teologie și Spiritualitate Ortodoxă, New York: To be or not to be: noi argumente cu privire la creștinismul eminescian Alină Feld, Profesor de Filosofie, Long Island University Global, New York: Eminescu în căutarea timpului pierdut: între melancolia kantiana și puștiul heideggerian Valentina Ciaprazi, Profesor de limbă și literatura franceză, LaGuardia Community College, New York: Accente de patriotism în opera lui Eminescu și a contemporanilor săi francezi Mircea Săndulescu, Scriitor: Artă de a rămâne flamand Doru Tsaganea, Profesor de Matematică
Prezentarea activitătilor religios-culturale de la Institutul Român de Teologie şi Spiritualitate Ortodoxă şi Capela “Sf. Apostoli Petru şi Pavel” pe anii 2013 – 2014 [Corola-blog/BlogPost/92407_a_93699]
-
etica lui Robinson“ - norma morală ajungând să fie considerată „nu ca igiena a omului social, ci o răspundere a omului muritor“. „Teorie generală a destinului“, etica definită și circumscrisă de volumul lui Andrei Pleșu contrazice - subtil și convingător - recea morală kantiană a datoriei sau etica aristotelică limitată de fapt la un cod social. Etica - susține eseistul - presupune „inteligență și talent moral“ și exclude simultan „cerebralitatea speculativă“ a filozofilor și „emotivitatea decerebrată a unor religii atinse de degenerescență“. Este o etică a
ANDREI PLEŞU, MINIMA MORALIA, EDIŢIA A IV A, EDITURA „Editura Humanitas”, BUCUREŞTI, 2008, 162 PAGINI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354806_a_356135]
-
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Facultatea de Teologie Ortodoxă, „Cosmologia în teologie, filosofie și știință. Abordări (a)teiste ale rezultatelor recente” Miercuri 5 septembrie 9-11 Lector dr. Gheorghe STEFANOV, Universitatea din București, Facultatea de Filosofie, „Un argument de factură kantiana pentru existența lui Dumnezeu” 11-13 Preot Prof. dr. Wilhelm DANCĂ, Universitatea din București, Facultatea de Teologie Romano-Catolică, „Epistemologia credinței și hermeneutica raționalității” 13-15 PAUZĂ DE MASĂ 15-17 Prof. dr. arh. Augustin IOAN, Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din
INVITAŢIE LA VERNISAJ de VICTORIŢA DUŢU în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/342492_a_343821]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > KANTIENE Autor: Aurel Avram Stănescu Publicat în: Ediția nr. 134 din 14 mai 2011 Toate Articolele Autorului Eu pentru Kant nici nu exist dar nici el pentru mine Kant spune că mi s-a părut că eu nu sunt iar el
KANTIENE de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 134 din 14 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344291_a_345620]
-
sau surd dar simt când mă atingi și existența-mi pare sublimă pe pământ! O simfonie minunată de-ascult e tot părere iar spații, timpi încovrigați reiau presentimente și coșmaruri în vise... sub mormânt ! Grafica - pictor - Liliana-Nastas Brătescu Referință Bibliografică: Kantiene / Aurel Avram Stănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 134, Anul I, 14 mai 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Aurel Avram Stănescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
KANTIENE de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 134 din 14 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344291_a_345620]
-
la nivelul drepturilor, fiind în mod necesar selective și nedeterminate. Exemple de datorii imperfecte sunt: obligația de a nu-i neglija pe ceilalți aflați în nevoie și de a-ți dezvolta propriul potențial 25. Cea mai cunoscută critică la adresa eticii kantiene se referă la formalismul exagerat și la lipsa de substanță a imperativului categoric. Singura condiție impusă maximelor universale este ca principiile noastre fundamentale să fie adoptate de toată lumea. Onora O'Neill crede că teoria kantiană de universalizare se distinge de
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
acelea a căror adoptare generală va avea cele mai bune consecințe în total pentru toți cei afectați, considerați în mod imparțial"181. Așa cum a demonstrat în lucrare sa Moral Thinking, Hare consideră această sugestie ca fiind în același timp și kantiană și utilitaristă. "La nivel critic, atunci când selectăm principiile pe care trebuie să le folosim la nivel intuitiv, tratăm pe toată lumea ca scop. Astfel, noi selectăm ca membri legislatori ai imperiului scopurilor acele maxime de uz general pe care le putem
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
și argumentat această legătură, vizând-o fie într-o modalitate generală, fie în una determinată la nivelul unor concepte, idei, motive filosofice. Astfel, Ion Petrovici socotea că filosofia lui C. Rădulescu-Motru se ridică "până la schițarea unei concepții proprii, pe temelii kantiane"12. Mircea Djuvara evidenția faptul că finalismul constituie elementul kantian permanent în filosofia lui C. Rădulescu-Motru. Influența lui Kant este mai consistentă în teoria cunoașterii și în doctrina personalistă ale lui C. Rădulescu-Motru, susține Simion Ghiță; potrivit lui Gheorghe Al. Cazan
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]