105 matches
-
Negulescu. În Germania, Florian nu a studiat sub îndrumarea unui kantian, ci a lui Johannes Rehmke, filosof care susținea o cocepție realistă de orientare pronunțat ontologică. Raportarea lui Florian la Kant nu este, așadar, câtuși de puțin cea a unui kantian ortodox. Particularitățile acestei raportări se desprind clar dintr-un studiu pe care l-a publicat in 1925, sub titlul Kant și cugetarea contemporană. Ideile directoare ale acestui studiu fixează cadrele în care va fi prezentată și discutată filosofia lui Kant
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
mentalitatea științifică a vremii, Motru nu a putut accepta însă ca filosofiei să-i fie refuzată în principiu șansa unei comunicări intense cu științele bazate pe experiență, a acelei comunicări în care filosofia valorifică progresele cunoașterii specializate. În opoziție cu kantienii, el a socotit că filosofia, sprijinită pe rezultatele cunoașterii științifice, este forma cea mai înaltă a cunoașterii noastre despre lume. Pentru el metafizica este știință în înțelesul deplin al cuvântului, o știință ce stă deasupra științelor naturii și a științelor
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
mai degrabă exemplar pentru o anumită modalitate și motivație a ieșirii din cercul filosofiei transcendentale. Iată de ce pretenția că cititorului i se oferă o scriere de orientare în filosofia kantiană este lipsită de orice temei. Motru nu a fost un kantian nici chiar în sensul cel mai liberal al termenului. Elemente de metafizică pe baza filosofiei kantiane nu reprezintă o „completare a filosofiei lui Kant”, cum o spune chiar autorul 67, decât în sensul că în lucrare se caută o nouă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
profund vicios, fiindcă el se bazează pe aceeași falsificare de cântar, despre care am mai vorbit. Iar falsificarea vine din credința că Dumnezeu este mort și că lumea e în sine. În esență, însă, ca și Heidegger, Derrida este un kantian. Ei postulează (teologia apofatică procedează la fel) că noumen-ul ne rămâne inaccesibil. Așa și este: rațiunea umană este destinată să cunoască lumea fenomenală, ființa ca Dasein, în limbajul lui Heidegger. Nu altceva susține și teologia creștină. Numai că postamentul filosofiei
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a-l exprima eficient o constituie forma dramatică. (Să nu uităm că Nietzsche descoperea geneza tragediei și, implicit, a teatrului, în chiar spiritul muzicii, sau că Schopenhauer, menționat adesea de Lovinescu, aprecia muzica drept expresia unei realități metafizice, de natura kantianului "lucru în sine"). Nu altfel gândea, de pildă, sus-pomenitul Ibrăileanu (vezi Creație și analiză), când, probabil tot sub influența impresiilor puternice stârnite de geniala invenție a fraților Lumière, încerca să explice mecanismul transformării limbajului abstract al psihologiei în formele vii
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
pozitiviștii logici consideră că, pentru a avea cunoaștere, trebuie să existe un cadru a priori în care aceasta să aibă loc (secțiunea 1.2.3.1.). Pot schița pozitiviștii logici un răspuns la întrebarea de mai sus similar cu cel kantian? Cu siguranță nu! De fapt, ei nici nu pot răspunde la această problemă. Ce îi împiedică să răspundă în același fel în care a făcut-o Kant este viziunea lor asupra naturii acestor principii care intră în componența cadrului constitutiv
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
astfel de cadru. Noi trebuie să renunțăm la ideea că aceste principii a priori sunt nerevizuibile, dar putem face asta păstrând viziunea kantiană cu privire la funcția constitutivă pe care o au acestea. Propunerea unei astfel de relativizări a a priori-ului kantian, nu este nouă; ea apare prima oară la pozitiviștii logici. Reichenbach, de exemplu, distingea între două sensuri ale a priori-ului kantian: în primul rând necesar și nerevizuibil, iar în al doilea constitutiv pentru conceptul de obiect al cunoașterii. Ideea
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
kantiană cu privire la funcția constitutivă pe care o au acestea. Propunerea unei astfel de relativizări a a priori-ului kantian, nu este nouă; ea apare prima oară la pozitiviștii logici. Reichenbach, de exemplu, distingea între două sensuri ale a priori-ului kantian: în primul rând necesar și nerevizuibil, iar în al doilea constitutiv pentru conceptul de obiect al cunoașterii. Ideea acestuia este ca putem menține cel de-al doilea sens fără a fi nevoiți să-l menținem și pe primul. Putem înțelege
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
Mark 1980 "The Four-Color Theorem and Mathematical Proof", The Journal of Philosophy. Diamond, L. 1956 "Introduction to complex numbers", Mathematics Magazine, Vol. 30, No. 5. May Jun., pp. 233-249. DiSalle, Robert 2006a "Kant, Helmholtz, and the meaning of empiricism" in Kantian Legacy in Nineteenth-Century Science Friedman, Michael and Nordmann, Alfred (Eds.), MIT Press. DiSalle, Robert 2006b "Mathematical Structure, "World Structure," and the Philosophical Turning-Point in Modern Physics" in Mathematics, Physics and Philosophy, 1860-1930 Series: Boston Studies in the Philosophy of Science
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
face trimitere (în caz că există mai multe volume), orașul apariției cărții, editura, anul apariției, pagina pe care o citam prin trimitere: (12) Pârvu Ilie, “Discursul filosofic al modernității”, București, Editura All, 2000, p. 115. Autorul indică faptul că se substituie transcedentalul kantian cu competența comunicativa. Dacă imediat după prima citare se folosește o altă informație din aceeași lucrare se adaugă o altă notă, în felul următor: (13) Ibidem, p.116. În cazul în care informația este preluată de la aceeasi pagina a aceleiași
AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
adhidaiva) și a sacrificiului (adhiyajña), având gândirea concentrată, mă cunosc chiar în clipa plecării [din viață]21. Privind "viața ca vis", Eminescu reia un motiv literar și traduce un concept filosofic (Eugen Simion). Acest nucleu intertextual, mai mult schopenhauerian decât kantian, trimite la Măndukya Upanișad, conform căreia misterul timpului își află cheia în silaba sacră aum. Fiecare din cele trei litere ale acestei vocabule simple descrie progresiv adâncirea în somn. Silaba sacră închide la un loc trecut, prezent și viitor, precum și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
aceasta înseamnă: îndepărtarea de universalismul imemorial al Binelui și Răului de care s-au servit toate totalitarismele pentru a accepta umbre considerate altădată doar ca ipostaze ale Răului; eliberarea de o pedagogie etică de procuror inflexibil; a adăuga imperativului categoric kantian un imperativ al asocierii și comuniunii; a gândi "imoralismul etic" ca un etern reînceput; a recunoaște declinul idealului moral al "religiei modernității", guvernată de zeitatea "Rațiune"; a nu mai fi seduși de așteptarea mesianică a unui paradis "terestru sau divin
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
este cunoaștere de sine, care nu apelează la tehnici judicative pentru a institui un procedeu reflexiv. Dincolo de unilateralitățile unor reprezentanți ai modernității analitice, însă, nu se poate trece cu vederea faptul că legitimitatea laturii cognitive a reflexivității se datorează debutului kantian, că de la filosoful din Königsberg a devenit operabilă distincția între spontaneitatea de tip receptiv și intervalul raționalizant al unei întoarceri detașate asupra propriilor acte și trăiri. De aceea, abia o dată cu asimilarea între conștiința de sine și cunoașterea de sine se
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
of divine disobedience, Cioran attempted to contribute his personal hermeneutical approach to man's first fall, which marked through Adam the beginning of history. In view of the time or, better said, of the feeling of time (mind the preponderantly Kantian charge of the term), Cioran has verged on essential by means of his involvement into time and not by means of analyses or words. He accomplished that by raising here against any compromise with vocables, which might have accounted for
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
apariția. De data aceasta vom căuta să delimităm zonele în care manifestările realismului artistic (cu prelungirile lui naturaliste) interferează simptomatic cu formele cunoașterii obiective, întruchipate de științele naturii. Punând preț pe categoriile intelectului, altfel spus pe cunoașterea obiectivă în sens kantian 55, pozitivismul respinge programatic speculația metafizică de orice tip în beneficiul cercetării empirice: Într-un anumit înțeles Hegel avea totuși dreptate când susținea cu înaltă conștiință de sine că în opera sa culminează filozofia: după el a urmat în adevăr
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
numai fiindcă ne lipsesc anumite date concrete despre ele, dar nu fiindcă ar fi ele însele de-o esență cerească" (ibid., p. 163). În același loc, Blaga își nuanțează afirmația, făcând o distincție între acest tip de agnostism și cel kantian: "Kant ajunsese cândva și el la un agnosticism asemănător, dar pentru el necunoscutul deveni izvor de cutremurare și prilej de adâncire religioasă". 77 Ibid., p. 164. 78 Această trăsătură este subliniată în contextul unei sugestive paralele pe care Blaga o
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
nu de la "obiectul cunoașterii". Acest fapt îi imprimă viziunii lui Droysen un accent transcendental mai apăsat decât în cazul lui Dilthey. De aceea, Schnädelbach este de părere că "Geschichte nu denumește un domeniul al existentului, ci o categorie în sens kantian"34. Spre deosebire de Kant însă, Droysen susține fără șovăire că "investigația istorică presupune ideea că până și conținutul eului nostru este rezultatul istoric al unei deveniri, al unei intermedieri"35, ceea ce îl face pe Schnädelbach să comenteze că la baza conceptelor
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cunoașterii noastre cu lucrurile, ci numai cu capacitatea de cunoaștere" (s.n.)72. Vezi și II, nota 39. Însuși faptul că evidențiind aportul istorismului, am vorbit despre istoricizarea conștiinței (vezi II, 1Bc) trimite la un alt fel de apriorism decât cel kantian. Mobile și variabile, supuse temporalității, formele relativ apriorice ale lui Dilthey își adaptează configurația în funcție de circumstanțele în care se manifestă. Dar prin aceasta, ele nu încetează să fie constitutive, să fie forme orientative și/sau prescriptive pentru un conținut. (În legătură cu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
înțelege pe sine "ca fapt istoric". De altfel, Schnädelbach admite că înțelegerea istoriei (Geschichte) "este și o comprehensiune de sine, și invers"; ca atare, el susține că nici "nu mai putem ține seamă de un a priori transcendental în sens kantian"87. În acest context, el evidențiază deosebirile dintre Dilthey și Kant ("conștiința istorică" ia locul "conștiinței în genere"; Kant și empiriștii vedeau subiectul cunoscător doar prin prisma reprezentărilor acestuia, în timp ce Dilthey "vrea să ofere o filozofie a omului în ansamblul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
dinamica este totodată și ceea ce o corupe. Momentul este sublim, iar cuvântul precedat de un altul, „frumos”, ne trimite la o ecuație estetică de care Caragiale nu este străin și pe care a mai citat-o. Este vorba de sublimul kantian, iar citarea comentată ironic o regăsim în O făclie de Paște. Nicio îndoială că Lefter nu se află nici măcar în posesia unei vulgate kantiene, dar el descoperă o formă de sublimare estetică privind grandoarea umbrelor pe care le aruncă noul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cum poți crea o comunitate morală atunci când societatea este eterogenă religios și devine tolerantă față de oameni nereligioși și tratează religia ca problemă privată a indivizilor. Sensul răspunsurilor moderne la această tulburătoare problemă poate fi rezumat astfel: fiecare om, ne spun kantienii și eticienii drepturilor, este un scop în sine fiindcă este ființă rațională, adică autonomă (cel puțin potențial - vezi copiii). În această calitate, nimeni nu poate să fie folosit doar ca mijloc. Caracterul noninstrumental al persoanei se manifestă prin aceea că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
prezent se mai aliază și cu ecologia. Premisele care fac posibilă alianța feminismului mai ales cu liberalismulxe "„liberalism" și socialismulxe "„socialism", și deloc cu doctrinele totalitare sunt următoarele 58: a. Umanismulxe "„umanism". Liberalismul și socialismulxe "„socialism"59 consideră, în spirit kantian 60, că oamenii sunt scopuri în sine, că ei nu pot să fie tratați niciodată numai ca mijloc pentru scopurile altora. Aceasta implică faptul că este nevoie de consimțământul lor liber în privința deciziei asupra problemelor care îi afectează, inclusiv în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
scurtcicuit provocat de credință, de ideologizare, nu obiectivă, dar slujind anumitor interese. Există însă și cealaltă față a medalie: științele naturale se dovedesc evident incapabile să ofere motivație empirico-matematică pentru o astfel de meta-lege naturală. Nu este necesar să fim kantieni pentru a recunoaște că răspunsul la întrebarea despre un superprincipiu "transcendent" (și în același timp "imanent") ce merge dincolo de orice tip de experiență empirică nu mai este de competența științelor naturale. Depinde doar de filozofie, dacă aceasta vrea să se
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
strategies, business' obtain social legitimacy and consolidate their reputation, at organizational level as well as at the level of results, products and services. In other words, globalization has resized the limits of the business' social permissiveness and restored the fundamental kantian questions within the management's "practical reason" sphere: "What can I hope for?", "What can I do?", "What am I permitted to do?". And the answer is also given by Kant: "Act as if the utmost of your action should
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
100(4), 48-49, 1969. ZEGA, N., "F. M. Dostoievski", în Gazeta Învățămîntului, 17 februarie, 1956. Hegel despre intelect, rațiune și devenire (Hegel about intellect, reason and evolution) Emanuel COPILAȘ Abstract. Hegel's philosophy is characterized, to a great extent, by the Kantian distinction between intellect and reason. However, Kant's successor offers new meaning to both intellect and reason and contradicts the Kantian assumption of the intellect being a more reliable source of knowledge than reason. For Hegel, the empirical knowledge provided
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]