78 matches
-
urmă de psihologism... Se prea poate că tocmai ceea ce, istoric, este semnificativ în kantianism să se prăbușească. Nouă ni se pare că însuși motivul criticist, în ceea ce el are mai cristalin, reclamă o viguroasă depășire, nu numai o refacere a kantianismului.45 Spre deosebire de Petrovici, Florian nu va caracteriza, așadar, filosofia lui Kant drept „o categorie apriorică a conștiinței filosofice contemporane”. Și, totuși, în scrierile sale prezentarea și discuția filosofiei lui Kant a atins poate cotele cele mai înalte din literatura publicată
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
obiectul ei și deci de a-l cunoaște adecvat.” 51. Sau a explicării posibilității de a legitima idei ca libertate, Dumnezeu și nemurire prin utilizarea practică a rațiunii 52. În acest spirit este formulată și concluzia care încheie monografia: „Tragedia kantianismului stă în năzuința de a salva metafizica, făcând toate jertfele cu putință, mai ales îngrădind știința la fenomen, fără ca prin aceasta știința să piardă caracterele necesității, valabilității universale și obiectivității”53. Ultimul capitol al monografiei, „Interpretările filosofiei kantiene”, impresionează și
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
și de a oferi o bază rațională speranței în triumful lor final. Convingere ce poate fi calificată drept o expresie particulară a optimismului istoric al vremii. Motru s-a format și a lucrat într-o ambianță filosofică puternic impregnată de kantianism. El nu putea să nu-și dea seama că încercările sale în metafizică sunt dintre cele ce cad sub cenzura severelor interdicții kantiene. Cu toate acestea Motru nu a redeschis procesul intentat de Kant metafizicii. Altfel spus, el nu a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ortodoxismului, Ionescu denunța cu violență orientarea democratică și cosmopolită a luminării și a liberalismului occidental. Pentru ca rezultate să fie obținute ar trebui ca în același timp lupta aceasta antimasonică să fie purtată împotriva individualismului liberal, a scientismului, a cartezianismului și kantianismului, a democrației, a monarhiei constituționale și republicanismului (care structural sunt aproape același lucru), a socialismului, a protestantismului religios de toate formele, dar și a galicanismului catolic, a misticii individualiste de la Fericitul Augustin până la Francisc de Assisi, a kabalisticii, a teosofiei
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
întrebăm: „Ce pot ști?”/ „Ce trebuie să fac?”/ „Ce mi-e îngăduit să sper?” La aceste întrebări fundamentale răspunsul omului mărginit la el însuși și la lumea ce-l împresoară este simplu: utilitate, comoditate mintală, paradox, gratuitate și eroare. Completănd kantianismul trebuie să fim de acord cu afirmația lui Hegel că filosofia este o activitate inutilă. Numai că spațiul vid, situat de Kant dincolo de natură, adică transcendența înlăturată din găndirea sa este sediul Adevărului. În fond totul se reduce la un
Valoarea supremă a omului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Laura Alexandra Mutulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2293]
-
individualului, chiar și atunci când caută legi. Ce voia până la urmă Aristotel să prindă cu cele zece categorii ale sale, dacă nu individualul, dacă nu ființa lui ti, a lui "ceva anumit"? Chiar și matematismul neokantianului Cohen termină prin a pune kantianismul în slujba experienței, a unui concret determinat; la el, calculul infinitezimal este un mod de a împlînta infinitul în finit. Iar astăzi, științele spiritului au ajuns în situația de a vrea să le domine ele pe cele ale naturii, regăsind
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
acestor probleme. Se distinge în acest sens, în primul rînd, neokantianul Ernst Cassirer care integrează cercetarea limbii în cercetarea mai amplă a formelor simbolice realizate de spiritul uman. Ca chestiune de principiu, se poate constata că, spre deosebire de (neo)hegelianism, (neo)kantianismul nu pune un preț la fel de mare pe subiectivitate, deși afirmă consecvent rolul constructiv al subiectului în cunoaștere și, în general, în manifestarea umană. Teza fundamentală a lui Im. Kant este aceea a activității creatoare, constructive, a subiectului în toate sferele
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
resorturilor gîndirii lui Blaga în ceea ce privește limba română este aceea a modului în care vede el că se construiește și se evidențiază orizontul stilistic românesc în și prin această limbă. Filonul filozofic al acestei gîndiri este în mod evident marcat de kantianism, printr-o perpetuă insistență asupra problemei cunoașterii, deși numeroase precizări încearcă o delimitare de acest sistem în varianta lui originară. Este frecventă și încercarea de delimitare față de concepția postkantianului Ernst Cassirer, dar modelul acestuia este detectabil în distingerea formelor culturale
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
său obscur, el anticipează (în 1933) disocierea dintre tradiția hermeneutică și cea pozitivistă, distincție pe care von Wright o va clarifica ulterior în mod riguros. Anume, Metzger observă că pozitivismul nu are pentru Dilthey "semnificația unui factum brutum (ca în kantianism sau în conceptul de <<viață>> al neokantienilor)", ci "este mai degrabă o <<rădăcină>> care conține corelațiile pe baza cărora putem interpreta apoi orice experiență și gândire" (s.n.)157. Aici, autorul sugerează în fond că Dilthey se diferențiază de pozitiviști în ceea ce privește
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
lecturi în palimpsest. Iași: Timpul, 2007. TERIAN, Andrei. Blestematul limbaj esopic. În: Cultura (București), 3, 31 ian. 2008, nr. 4, p. 10. Elvira Sorohan. G. Călinescu în autoportret: câteva lecturi în palimpsest. Iași: Timpul, 2007. MUNTEANU, Ștefan. Elvira Sorohan despre kantianismul lui Eminescu (I). În: Ateneu (Bacău), 48, nov.-dec. 2011, nr. 11-12, p. 4. Elvira Sorohan. Eminescu și Kant sau marea revelație. În: Caietele de la Putna, nr. 3, 2010. MUNTEANU, Ștefan. Elvira Sorohan despre kantianismul lui Eminescu (II). În: Ateneu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
MUNTEANU, Ștefan. Elvira Sorohan despre kantianismul lui Eminescu (I). În: Ateneu (Bacău), 48, nov.-dec. 2011, nr. 11-12, p. 4. Elvira Sorohan. Eminescu și Kant sau marea revelație. În: Caietele de la Putna, nr. 3, 2010. MUNTEANU, Ștefan. Elvira Sorohan despre kantianismul lui Eminescu (II). În: Ateneu (Bacău), 49, ian. 2012, nr. 1, p. 13. Elvira Sorohan. Eminescu și Kant sau marea revelație. În: Caietele de la Putna, nr. 3, 2010. TRANDAFIR, Constantin. Critica feminină? În: Acolada (Satu Mare), 7, oct. 2013, nr. 10
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
fi definit sub presupoziția distincției subiect- obiect, reziduu al unei metafizici „sterile“, neproductive. Miza este de fapt mai veche, fiind asumată, în mod exemplar, de către Hegel. Sub semnul acestei relații, conștiința transcen dentală se constituie după modelul celei empirice, iar kantianismul este condamnat să funcționeze doar prin bine-cunoscuta excludere sau, mai exact, amânare indefinită a oricărei metafizici. Soluția este aceea de a redefini cunoașterea, în accepțiunea ei transcendentală, în afara conceptelor reziduale de subiect și obiect. Odată cu această definiție nouă, și conceptul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
noaș terii „ironice“, care deconstruiește obiectul pentru a-i revela natura infinită. Obiectul este o teză, afirmă Novalis, iar abso lutul este recunoașterea acesteia. Încă o dată, prin conceptul romantic al absolutului, Benjamin se opune de fapt, ca și în cazul kantianismului, înțelegerii abstracte a transcendenței. Finitul, lumea, obiectul își regăsesc originea divină nu prin pără sirea regimului lor ontologic, ci chiar în interiorul acestuia. Relația obiectului cu subiectul determină, după afirmația lui Benjamin, venirea la-ființă a primului: „Denn die Erkenntnis ist, nach
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
allen symbolischen Formen“. „Romanul“ este numele pe care Schlegel îl dă continuumului formal care este absolutul artei. Kant conturase demersul critic, în prefața la Critica rațiu nii pure, în sensul unei analize cu privire la posibilitatea, principiile și întinderea cunoașterii legitime. Reevaluarea kantianismului pe care o întreprinde Benjamin în textul analizat anterior specifică înțelesul demersului, ca deducție a cunoașterii din forma conceptelor primare. În disertația doctorală, mai apoi, romanticii sunt priviți din perspectiva kantianismu lui „inerent“ oricărei filozofii. Critica devine, la aceștia, o
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
o lume care, prin repeziciune și anonimat, o refuză? Metoda sa de cunoaștere, fizionomia, se va suprapune peste scenariul epistemologic expus de Benjamin în prologul amintit mai sus. Experiența urbană pe care o întruchipează va corespunde, mai mult, proiectului revizuirii kantianismului, de la care am plecat. Ceea ce diferențiază însă experiența urbană de alte tipuri de experiență (religioasă sau poetică) este faptul că ea se constituie în relația tensionată cu o lume ostilă ei. Ea nu este un dat, ci rezultatul unei lupte
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
al experienței este, în cele două cazuri, similară. Concluzii la excursuri Un prim moment al lecturii pe care o propun vizează, așadar, valențele epistemologice ale conceptului de „experiență“. Două elemente orientează înțelegerea lui Benjamin: pe de o parte, necesitatea reevaluării kantianismului, de la care este re ținută problema trascendentalului; pe de altă parte, „co rectivul“ teologic al kantianismului, de sorginte iudaică, dar „pus în concept“ odată cu prologul epistemo-critic. Experiența obiectului, în urma acestor două surse, este integrală, în sensul că ea face vizibilă
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
pe care o propun vizează, așadar, valențele epistemologice ale conceptului de „experiență“. Două elemente orientează înțelegerea lui Benjamin: pe de o parte, necesitatea reevaluării kantianismului, de la care este re ținută problema trascendentalului; pe de altă parte, „co rectivul“ teologic al kantianismului, de sorginte iudaică, dar „pus în concept“ odată cu prologul epistemo-critic. Experiența obiectului, în urma acestor două surse, este integrală, în sensul că ea face vizibilă, în fenomen, originea sa divină și, odată cu aceasta, posibilitățile nelimitate ale obiectului. Deconstrucția contextului istoric al
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
schimb și un rit. Un mănunchi de obiceiuri, de tradiții. Este oglinda moravurilor." Cartea prezentată: Moștenirea, de Anne Gotman. (5) "Această carte nu este doar o interpretare a Criticii rațiunii pure, ci își propune să explice și în ce fel kantianismul este piatra de temelie a întregii filosofii contemporane, atît în ramuri, cît și în rădăcinile ei adînci." Cartea prezentată: Știință și metafizică la Kant, de Michel Meyer. (6) "Yvon Brès încearcă să definească condițiile unei noi psihanalize: mai modestă, psihanaliza
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
în actul definitoriu de prezentare a cărții: Structura sintactică este un calcul al coordonării latine: "nu doar... ci și". (5) Această carte nu este doar o interpretare a Criticii rațiunii pure, (ci) își propune să explice (și) în ce fel kantianismul este piatra de temelie a întregii filosofii contemporane, atît în ramuri, cît și în rădăcinile ei adînci. Nevoia de a oferi o explicație, chiar în textul prezentării cărții, se leagă de campania publicitară generală de la PUF: "Cărțile de la PUF pun
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
e și necunoscută. Prin urmare nici mângâietoare, nici mântuitoare, nici implicând o îndatorire: la ce îndatorire ne-ar putea supune ceva necunoscut?...99. Cu al patrulea capitol al istoriei platonism-nihilismului Nietzsche consfințește etapa de scepticism și incredulitate metafizică ce urmează kantianismului și idealismului, și care poate fi identificată cu pozitivismul incipient. Ca urmare a destrucției kantiene a certitudinilor metafizice, credința în lumea ideală și în caracterul său cognoscibil devine insuficientă. Acest lucru nu înseamnă însă că însuși platonism-nihilismul este depășit. Odată ce
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
scolastice împotriva mișcării catolice kantiene din Franța s-a transformat într-o luptă deschisă, dură și, uneori, tristă din punct de vedere uman. A culminat cu Pascendi, enciclica ce a lovit modernismul și a condamnat orice încercare de conciliere între kantianism și creștinism. Cu Pascendi - din 8 septembrie 1907 - papa Pius al X-lea a voit să dea lovitura de grație modernismului, convins fiind că dușmanii Bisericii «se ascund chiar în sânul Bisericii»; și că aceștia sunt «cu atât mai periculoși
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
în special creștinii augustinieni precum Niebuhr (1941, 1943) și Butterfield (1953) au tratat realismul în astfel de termeni. Printre realiștii academici contemporani, Robert Gilpin (1986, 1996) se apropie, poate, de o asemenea viziune. Dar viziunile asupra lumii dreptul natural, islamismul, kantianismul, creștinismul, aristotelismul, umanismul nu sunt ceea ce înțelegem de obicei prin "teorii ale relațiilor internaționale". Dacă vorbim despre teorii analitice sau explicative, a fi sau a nu fi realist nu prea are sens. Exceptând cazul în care previziunile sau explicațiile realiste
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
23-4), au argumentat despre Kant că era "mai puțin cosmopolit și universalist în scrierile sale despre problemele internaționale decât sugera Bull". Într-adevăr, în ciuda cosmopolitismului său, Kant apăra o societate a statelor suverane care respectau principiul nonintervenției. Din acest motiv, "kantianism" pare un termen impropriu pentru a descrie un grup de perspective vizionare pe care Bull și Wight le respinseseră în final. Ideea revoluționarismului este și ea problematică, întrucât pune laolaltă gânditori diferiți precum Kant, Lenin (care susține răsturnarea violentă a
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Paul Ricoeur etc. Defectul acestor fascinante dezvoltări metodice de tip modernist consta în faptul că restrângeau obiectul cunoașterii la un singur nivel de realitate, dogmă puternic înrădăcinată în mintea umană. Modelul unui singur nivel de realitate a fost impus de kantianism, care a redus obiectul cunoașterii la fenomen, noumen-ul rămânând zona inaccesibilă pentru rațiune. Dar dacă pentru gânditorul de la Königsberg Dumnezeu exista, Nietzsche declară moartea Zeului, însă pentru a-l dezgropa pe defunctul Dionysos. Practic, Nietzsche pare să fi trecut din
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
aduse teoriilor „obiective” ale naturalismului și intuiționismului; totuși, în contrast cu teoriile „subiective” standard, acest curent teoretic acord] un loc extrem de important raționamentelor despre judec]țile etice. Se afirm] c] rezultatul este o cale de a lua decizii morale combinând elemente de kantianism și utilitarism. Spre deosebire de alte teorii metaetice discutate în aceast] secțiune, prescriptivismul universal este destul de recent; curentul este descris aici de c]tre creatorul și cel mai important reprezentant al s]u. Morală și dezvoltarea psihologic] LAURENCE THOMAS Ne dezvolt]m
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]