55 matches
-
slave plăteau tribut hazarilor. Toleranța acestora din urmă a început să scadă în cele din urmă, când Oleg, un războinic vareg, a atacat din Novgorod spre sud orașul Kiev pentru a-i alunga pe hazari. Oleg a fost fondatorul Rusiei Kievene în jurul anului 880. Vikingii scandinavi numiți "varegi" de către bizantini, au combinat pirateria cu negustoria și au început să străbată căile navigabile dinspre Marea Baltică către Marea Neagră și Marea Caspică. Slavii așezați de-a lungul acestor râuri îi angajau deseori pe varegi
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
o consecință logică, deși nu neapărat previzibilă, a preludiului din 1919. Regiunea în care s-au desfășurat luptele este aproximativ cea a Ucrainei și Belrusului contemporan. Până la mijlocul secolului al XIV-lea, această regiune era partea a statului medieval Rusia Kieveană. După o serie de războaie distrugătoare și invazia mongolă din 1240, aceste teritorii au devenit ținta expansiunii Regatului Poloniei și a Marelui Ducat al Lituaniei. În prima jumătate a secolului al XIV-lea, Kievul și regiunea dintre râurile Nipru, Pripiat
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
Originile iobăgiei în Rusia pot fi găsite în primul stat al slavilor de răsărit, Rusia Kieveană, încă din secolul al XI-lea. Documentele epocii, (precum este Pravila rusă), fac distincție între cele câteva feluri de dependență a țăranilor față de stăpânii de pământ. În mod tradițional, cuvântul rusesc folosit pentru a denumi țăranul în epocă - "крепостной крестьянин
Iobăgia în Rusia () [Corola-website/Science/303031_a_304360]
-
Invazia mongolă a Rusiei Kievene a fost o năvălire a mongolilor nomazi în statul feudal Rusia Kieveană, începând cu 1223. Invazia a grăbit prăbușirea Rusiei Kievene și a influențat în mod hotărâtor istoria Rusiei, prin ridicarea la putere a Cnezatului Moscovei. În timp ce Rusia Kieveană trecea printr-un proces de fragmentare, statul a trebuit să facă fața atacului
Invazia mongolă în Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/302208_a_303537]
-
o taxă fixă în conformitate cu rezultatele unui recensământ al populației și, în cele din urmă, strângerea banilor a fost încredințată prinților locali, astfel încât populația locală nu a mai intrat în contact direct cu oficialii tătari. Influențele invaziilor mongole asupra teritoriilor Rusiei Kievene sunt greu de apreciat. Centre urbane precum Kievul nu și-au mai revenit după devastările atacului inițial. Republica Novgorodului a continuat sa prospere, totuși noi entități au început să prospere - orașele Moscova și Tver - sub tutele mongolilor. Deși armata rusă
Invazia mongolă în Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/302208_a_303537]
-
Московское" sau Țaratul Rus ("Царство Русское") sunt numele sub care este cunoscut statul rus care a existat între secolele al XIV-lea și al XVII-lea. Marele Cnezat al Moscovei, așa cum este cunoscut statul în documentele rusești, este urmașul Rusiei Kievene (în zonele de nord și est ale acestui stat) și predecesorul Imperiului Rus. Domnia țarilor a început în mod oficial cu Ivan al IV-lea ("Ivan cel Groaznic"), primul monarh care s-a încoronat ""Țar al Rusiei"", dar practic a
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
în timpul Contrareformei, universitatea a devenit unul dintre cele mai importante centre culturale și științifice ale regiunii. În conformitate cu părerile unor istoirici, în special ruși, unul dintre efectele cele mai importante ale cuceririlor lituaniene a fost împărțirea etnică a locuitorilor fostei Rusii Kievene - slavii estici. După ce mongolii au cucerit aproape întreaga Rutenie, ei au încercat să păstreze populația slavă unită. Venirea triburilor baltice care atacau Masovia l-a făcut pe ducele Konrad de Masovia să-i invite pe Cavalerii Teutoni să se așeze
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
începutul procesului de expansiune. Teritoriile ucrainiene au fost cucerite mai târziu de polonezi. Ocuparea teritoriilor locuite de slavii de răsărit de două puteri diferite a creat diferențe care au persistat până în zilele noastre. Conforma acestor păreri, dacă în timpul existenței Rusiei Kievene se puteau remarca unele diferențe regionale, ocuparea de către lituanieni a părților de sud și vest a Ruteniei a dus la divizarea definitivă a populație slave în ruși, belaruși și ucrainieni. Această teorie este foarte controversată, deoarece pe baza ei se
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
dar în trecut existau mai multe asemenea popoare ca: samogițienii, selonienii, curonienii, semigalienii, care au intrat în componența celor două, și altele ca: prusienii, sambienii, skalvienii și galindienii, care au dispărut. În secolul al XI-lea, lituanienii plăteau tribut Rusiei Kievene, dar în secolul următor, aceștia încep să atace și să jefuiască teritoriile învecinate. Lupta pentru supremație dintre liderii militari lituanieni creează premisele înființării unor formațiuni prestatale care ulterior se vor uni în Marele Ducat al Lituaniei. La începutul secolului al
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
menționați primii stăpânitori feudali locali, probabil de origine slavă ("Jupan Dimitri" în sudul Dobrogei). Cu sprijinul împăratului bizantin Nichiphor al II-lea Phokas, cneazul Sviatoslav I al Kievului atacă Țaratul Bulgar și ocupă Dobrogea în anul 968, mutând capitala Rusiei Kievene pentru 3 ani la gurile Dunării. În 971 însă, împăratul Ioan I Tzimiskes îl invinge pe Sviatoslav și îl alungă din Tracia și Dobrogea, restabilind în zonă autoritatea bizantină. Odată cu apogeul Primului Țarat Bulgar, sudul Dobrogei va fi anexat acestuia
Balcic () [Corola-website/Science/303574_a_304903]
-
care avea să urmeze. Începând cu marele duce lituanian Jogaila (Władysław al II-lea Jagiełło), s-a instituit dinastia Jagiellonă (1386-1572) ce a dus la formarea Uniunii Polono-Lituaniene. Această unire a adus în sfera de influență poloneză teritoriile fostei Rusii Kievene aflate sub control lituanian și s-a dovedit a fi benefică atât pentru polonezi, cât și pentru lituanieni, care au coexistat și au cooperat într-una dintre cele mai mari entități politice din Europa în următoarele patru secole. În regiunea
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
a unui hazar din Constantinopol către un conducător evreu, poate Hisday Ibn Shaprut, și în care relatează despre convertirea sa la iudaism, despre difuzarea iudaismului între hazari și alani, precum și despre conflictele armate ale acestor neamuri cu puterile vecine - Rusia Kieveană și Bizanțul. În anul 1899 Schechter a obținut titlul de profesor în domeniul studiilor ebraice la College University din Londra. În anul 1903 el a publicat o altă cercetare importantă - "Saadiana", care a contribuit mult la lărgirea cunoașterii operei cărturarului
Solomon Schechter () [Corola-website/Science/311282_a_312611]
-
ianuarie 1653, tratatul a fost semnat de cele două părți. Istoricii încă nu s-au pus de acord cu privire la adevăratele intenții ale părților semnatare. Cert este că pentru Țaratul Moscovei și țarul Alexei Mihailovici, tratatul legitima pretențiile asupra teritoriilor Rusiei Kievene și întărea influența în regiune. Pentru Hmelnițki și cazaci, acest tratat oferea mai înainte de orice o protecție a unui monarh puternic, care era în plus conducătorul unei forțe regionale ortodoxe. Istoricii nu s-au pus de acord asupra tipului de
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
secolului al XVIII-lea. Nu este foarte clar când au început să se formeze primele formațiuni căzăcești în regiunea cursului inferior al Niprului, dar părerea generală este că acest lucru s-a petrecut mai înainte de invazia mongolilor din 1240. Rusia Kieveană, odată un stat puternic, s-a dezintegrat în state mai mici, iar numeroși dintre locuitorii ei au plecat în regiunile mai sigure din stepele Niprului inferior. Cazacii nu s-au sfiit să atace și să jefuiască pe toți vecinii, chiar
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
Realizările lor au fost distruse după ce Metodius a murit în 885, iar Papa Ștefan V i-a obligat pe toți discipolii fraților să părăsească teritoriile care astăzi constituie Republica Cehă. Ortodoxia a supraviețuit în Slovacia datorită apropierii și influenței Rusiei Kievene până la unirea cu Roma instituită de curtea vieneză. După ce restricțiile impuse Ortodoxiei au fost îndepărtate la sfârșitul Primului Război Mondial, mulți oameni au părăsit Biserica Romano-Catolică. Mulți au privit spre Biserica Ortodoxă a Serbiei, pentru că fuseseră parte din aceasta în timpurile anterioare
Biserica Ortodoxă Cehă și Slovacă () [Corola-website/Science/319839_a_321168]
-
VII‑lea și al VIII-lea. În secolul al XI-lea, cneazul kievean Vladimir I (978-1015) a pus bazele unui sistem de fortificații din lemn și pământ) la frontierele de vest și sud ale statului său, pentru a proteja Rusia kieveană de invazia mongolilor. Aici s-a realizat o fortificație de lemn, pentru a apăra frontiera de sud-vest a Rusiei kievene, după ce aceasta ocupase teritoriile respective. Zona Hotinului a căpătat o importanță dominantă pentru partea de sud‑vest a Principatului Halici-Volînia
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
de asemenea neștiut. Pace și stabilitatea relativă a durat opt ani. Mindaugas s-a folosit această ocazie pentru a se concentra asupra extinderii spre răsărit. Și-a consolidat influența în Rutenia Neagră, în Pinsk, și a profitat de prăbușirea Rusiei Kievene prin cucerirea orașului Poloțk, un important centru de comerț din bazinul râului Daugava. De asemenea, a negociat o pace cu Galiția-Volînia și și-a căsătorit fiica cu Svarn, fiul lui Daniel din Galiția, care va deveni mai târziu Marele Duce
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
pace și o relativă stabilitate pentru încă aproximativ opt ani. Mindaugas s-a folosit de această ocazie pentru a se concentra asupra extinderii spre răsărit. Și-a consolidat influența în Rutenia Neagră, în Pinsk, și a profitat de prăbușirea Rusiei Kievene prin cucerirea orașului Poloțk, un important centru de comerț din bazinul râului Daugava. De asemenea, a negociat o pace cu Galiția-Volînia, și a aranjat căsătoria uneia din fiicele sale cu Svarn, fiul lui Daniel din Galiția, care va deveni mai
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]
-
astăzi denumit Lacul Razim. În anul 370 se stabilesc în zonă, mai întâi ca aliați ai Romanilor, Goții, dar puțin timp după aceasta, ei părăsesc Dobrogea pentru a porni spre Roma, pe care o jefuiesc. În anul 970, Țarul Rusiei kievene Sviatoslav I își stabilește tabăra, numită Pereiaslavăț, nu departe de aici, dar este alungat anul următor de către greci. După câteva decenii petrecute în stăpânirea tătărească, dobrogeană, apoi munteană, Imperiul Otoman pune mâna pe regiune în 1422. Denumirea de "Argamos" sau
Sarichioi, Tulcea () [Corola-website/Science/324444_a_325773]
-
Franța, Imperiul Germanic, Regatul Ungariei), etimologia cuvântului "sclav" provenind de la slavi (nu de la "servus" din latină), alt exemplu fiind sclavia reciprocă practicată între sarazinii musulmani sau evreii hazari pe de-o parte, și creștinii din regatele occidentale sau din Rusia Kieveană pe de alta. Un afiș privind vânzarea robilor țigani din Muntenia, publicat de Ian Hancock în 1987, a fost demonstrat a fi fals. Deși Codul penal din Muntenia al anului 1818 preciza că „"Toți țiganii sunt născuți robi"” și că
Robia în țările române () [Corola-website/Science/323267_a_324596]
-
(în , în ) a avut loc la 31 mai 1223, între Imperiul Mongol (în frunte cu Jebe și Subutai) și principatele Rusia Kieveană și Galiția-Volînia aliate cu cumanii și cu brodnicii. Principatele slave răsăritene erau conduse de Mstislav cel Viteaz și de Mstislav al III-lea al Kievului. Bătălia s-a dat pe malurile râului Kalka (din regiunea Donețk din Ucraina de astăzi
Bătălia de la Râul Kalka () [Corola-website/Science/322043_a_323372]
-
al acestei perioade, există puține informații despre viața lui Mieszko al II-lea din 1018 până în 1025, când a preluat în cele din urmă conducerea Poloniei. Numai Gallus Anonymus îl menționează mai apoi cu ocazia descrierii călătoriei tatălui în Rusia Kieveană în 1018: "din cauza faptului că fiul său (...), Mieszko nu a fost considerat încă capabil să preia guvernarea, el a numit un regent din cadrul familiei sale în timpul călătoriei sale în Rusia Kieveană". Această afirmație a fost, probabil, rezultatul ignoranței complete a
Mieszko al II-lea Lambert () [Corola-website/Science/327681_a_329010]
-
și integritatea teritorială a țării, prin mai multe campanii militare: în 1047, Mazovia a fost recuperată de la Miecław iar în 1050, Silezia a fost recuperată de la Cehi. Cazimir a fost ajutat de oponenții din Polonia, Sfântul Imperiu Roman și Rusia Kieveană, ambele puteri cărora nu le plăceau haosul din Polonia. Cazimir a introdus o formă mai matură a feudalismului și a ușurat povara de finanțare a unităților militare de mari dimensiuni din trezoreria ducelui, amplasând războinicii lui pe moșiile feudale. Confruntându
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
de moștenitori de sex masculin. Primul său băiat, Zbigniew s-a născut dintr-o uniune care nu a fost recunoscută de biserică. Cu întoarcerea lui Mieszko în Polonia, Vladislav și-a normalizat relațiile cu regatul Ungariei, precum și cu regatul Rusiei Kievene (prin aranjarea căsătoriei lui Mieszko cu o prințesă din Rusia în 1088). Aceste actiuni i-au permis lui Vladislav să-și consolideze autoritatea și să atenueze tensiunile suplimentare în afacerile externe. Lipsa unui moștenitor legitim, a rămas o preocupare primară
Boleslav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330615_a_331944]
-
că va plăti tribut în schimbul ajutorului său. Prin alierea cu Boleslav, vecinul său din sud, Zbigniew își dorea să-l constrîngă pe Boleslav să își înceteze raidurile sale în Pomerania. Boleslav, pe de altă parte, s-a aliat cu Rusia Kieveană și cu Ungaria. Căsătoria sa cu Zbyslava, fiica lui Sviatopolk al II-lea Iziaslavich, în anul 1103, a fost pentru a sigila alianța dintre el și prințul Kievului. Cu toate acestea, primul pas diplomatic a lui Boleslav a fost de
Boleslav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330615_a_331944]