189 matches
-
ispită și-am dat prilejul de păcat, dar ce rod superb am știut să culeg: Doinița!... E a mea! Toată e a mea! "Neam pătimaș de-al Sătenilor." "Leit Aglaia." Ducă-se cu noaptea putorile ca alde Coca, petreacă-și lîncezeala frigidă în pace alde nevastă-mea ce am de împărțit cu ea? (doar vila, e drept), pot s-o ignor la urma urmei -, eu am de dus mai departe crucea mea: să rămîn "bunul gospodar Săteanu" și, pentru Doinița, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
prin cărticelele lui“, și mă rușinez ca un țânc care-l descoperă pe Moș Crăciun în hornul casei. Nu știu ce-ați face voi să fiți cocoloșiți într-o carte cu o stare atât de hieratică cum e bucuria, bașca lâncezeala asta aproape paradisiacă în regatul atâtor minunății (care, doar prin simpla lor enumerare, oferă papilelor gustative un răsfăț luxuriant), nu știu dacă v-ați îmbufna răutăcios pentru lipsa cutiuței cu Cip sau doar dacă ați privi această omisiune (ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cozile răsucite, unde praful, dacă nu praful, noroiul, ocupă ulițele ca apa unor fluvii încremenite, unde totul era încîlceală, vița de vie cu ostrețele gardurilor, cu streașina caselor, cu aracii risipiți în grădină, cu trunchiurile bărbaților leneviți de somn și lâncezeală, cu mirosurile prăvăliilor veșnic cu ușa deschisă, cu părul răsucit pe moațe al femeilor plictisite și visătoare, vița de vie cu ea însăși, cu viața toată chiar. De acolo, de sus, nu se vedeau decît pete de culoare armonizate, roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o mantie străvezie și aurie, care‑i Învăluia trupul peste velința jilavă și rece pe deasupra căreia purta odoare de mătase, era tot vis? Oare și ăsta era tot vis, izul pământului care‑i umplea nările amorțite de atâta somn și lâncezeală, mirosul reavăn al pământului și al ierbii, binecuvântata suflare a luminii și a vieții care, după miasma mucedă a grotei, Îl Îmbia ca o mireasmă de măr? Oare și ăsta era tot vis? Binecuvântata licoare a spiritului și a trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
aceleași diamante. Același colier de la Harry Winston în jurul unor gâturi lungi și subțiri, modelate cu ajutorul practicilor hatha yoga. Toată lumea cobora și urca din și în aceeași limuzină Lexus, doar culorile erau diferite. Nimeni nu era impresionat. Fiecare seară era o lâncezeală socială absolută. Cea mai bună prietenă a doamnei Keyes, Elizabeth Ethbridge Fulton Whelps, zisă și „Inky”, obișnuia să spună că lucrul „cel mai și cel mai” poate fi doar unul singur. Într-o seară, Inky a spus: „Cânt toți își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
primise decât citațiile de la tribunal și avizul telefonic. Atât. Ar fi vrut să învârtă cheia în broască și dintr-odată să-și amintească de problemele ei multiple, studii, lecturi, corespondențe. Dar când pătrunse în hol știu că o așteaptă aceeași lâncezeală ca ieri, alaltăieri, ca în toate zilele din urmă. Din cauza ploii, a vântului, bătrâna curioasă și limbută de la etajul întâi nu mai ședea la postul ei de observație din fața ferestrei. Probabil că își bea ceaiul cu pișcoturi făcute în casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Marta: cu ochii larg deschiși, speriați și orbi. 32. Nu făcea nimic. Lâncezea. Pierdea timpul. Dar numai Dumnezeu știa acest lucru și nu o dojenea. Îi mai dădea o șansă. Pentru că făcea totuși ceva: privea. Și privirea dădea o fărmă lâncezelii, Îi imprima chiar o energie discretă, asemenea volutelor de fum ce se Înălțau cândva din pipa lui Szántó. Dumnezeu știe că a privi e un lucru bun, căci În a șaptea zi a Genezei nici el nu făcuse altceva decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din pipa lui Szántó. Dumnezeu știe că a privi e un lucru bun, căci În a șaptea zi a Genezei nici el nu făcuse altceva decât să privească lumea așa cum și noi o privim azi pe Animal Planet sau Discovery. Lâncezeala avea culoarea ochilor săi În care lumea abia mai zvâcnea când și când ca un porc Înjunghiat. 33. În jurul orei trei, o furgonetă neagră a firmei de pompe funebre, „Otto Wellmann - Cu noi spre Viața de Apoi” opri În fața vilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
prelungită. Și visul nu era altul decât dialogul meu cu el, mereu acea hărțuială continuă, fără finalitate. Pe măsură ce creșteam, nu l-am mai simțit atât de pregnant, sau poate timpul, mereu în fugă, mi-a refuzat tot mai mult acea lâncezeală și recluziune a firii, ce se vroia despicată și analizată. Și până târziu, apariția lui mi-a adăugat o dimensiune somnambulică în fața celor ce mă surprindeau în prezența lui. Interferența cu el era atât de acaparatoare, încât absenței mele spirituale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și analizată. Și până târziu, apariția lui mi-a adăugat o dimensiune somnambulică în fața celor ce mă surprindeau în prezența lui. Interferența cu el era atât de acaparatoare, încât absenței mele spirituale i se adăuga de multe ori și o lâncezeală motorie sau cel puțin o lentoare inexplicabilă îmi domina dintr-o dată mișcările sau activitatea ce o desfășuram înainte ca el să survină... Dar de unde vine el? Fără îndoială din mine, din interiorul meu cel mai adânc. El-ul se instalează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
asta să n-o mai poată trezi niciun coșmar; se întinde pe patul din dormitorul sumbru, fără umbrelă, trage perdelele și închide ochii. O liniște adâncă și o presiune de abis se lasă în urechile ei, o stare plăcută de lâncezeală se ridică din tălpi, îi cuprinde gleznele, genunchii, coapsele, ca o mângâiere. Din toate colțurile camerei se ridică lent umbrele colorate, ca meduzele la suprafață mării, precum în povestea multiplicării celor o mie de Buddha, ce coboară din cer fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
alți intelectuali care n au reușit să spele putina la timp, a ajuns să fie tîrît prin închisorile și lagărele de muncă comuniste. Balta Albă și Pitești, la schimb cu Balta Brăilei sau Canalul Dunăre-Marea Neagră. întuneric, mucegai, umezeală, șobolani, lîncezeală, la schimb cu soare dogoritor, transpirație, sete, praf, oboseală, țînțari. în ziua eliberării, n-ai vrut nici să auzi de ce ți-au recomandat comisarii, ai făcut ceva pe decretul care ți-a redat așa-zisa libertate, România ți s-a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mult oamenilor; le facem o mare onoare presupunînd că trebuie să aibă asupra lor înșiși o putere mai mare decît asupra celorlalți. Contemptus virtutis ex contemptu famae. Suveranii insensibili la reputația lor n-au fost decît indolenți sau voluptoși abandonați lîncezelii; erau făcuți dintr-un aluat abject, pe care nici o virtute nu-l anima. Tiranii foarte cruzi au iubit, este adevărat, laudele, dar în ei era o vanitate odioasă, un viciu în plus; voiau stima, deși meritau oprobriul. Pentru principii vicioși
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
parte, optimism defulatoriu și speranță nebună legată de vârsta viitoare. Prezentul se află sub stăpânirea lui Satana (apocaliptica reactivează o serie de miteme tradiționale); viitorul, sub stăpânirea Domnului preaînalt. Lumea de acum se caracterizează printr-un soi de oboseală, de lâncezeală („Lumea și-a pierdut tinerețea și vremea a-nceput să-mbătrânească”134); dimpotrivă, lumea viitoare este preînchipuită ca o lume a maximei vitalități. Degenerarea fizică merge mână în mână cu degenerarea morală. În prezent, lumea a atins cota de jos
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
este și cel de azi. În descrierea naratorului parcă se strecoară și niște clin d'oeil-uri ale autorului de azi: "...pe măsură ce cunoscuse locuri și fapte, cercetând mai ales spiritul locului și starea de fapt, domnitorul începuse să descopere vraiștea și lâncezeala din ministere, drumurile desfundate, școlile și spitalele sărmane, jaful și delapidările din prefecturi, din poliție și din ce-lelalte instituții, puținele felinare cu petrol din București și multele împuțiciuni ale orașului, zvonurile, sforăriile și taberele din politică, plăcutele plimbări la Șosea
Istoria la firul ierbii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7570_a_8895]
-
douăzeci de ani, amprenta lui Vlad Mugur. El a strîns-o așa, a ordonat-o în jurul ideii de teatru mare, de experiență teatrală și umană, de devoțiune totală, de angrenare fanatică, aproape, în orice provocare solidă, care te poate scoate din lîncezeală, rutină, din proprii-le-ți limite. Trupa de la Odeon rezistă impecabil pe acest traseu de douăzeci de ani. Am visat de mult, prin anii nouăzeci, la Paris, cînd mi-am făcut o fotografie în față la Théâtre de la Huchette, să
Tristeți și caniculă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6187_a_7512]
-
lui Anghel destul de puțin; ironia ușoară, faconda jurnalistică, tonul mai degrabă exuberant ale lui A. Mirea par a reprezenta mai ales inițiative ale lui Șt.O. Iosif. Acesta din urmă l-a obligat la Paris pe Anghel să iasă din lîncezeală, să scrie cu mai multă convingere, să trimită imediat în țară ceea ce compunea. între poeziile lui D. Anghel și versurile semnate A. Mirea se percepe însă o distanță considerabilă. Atracția către fantasticul asumat se cere neapărat semnalată în Fantasii: se
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
singur în casă, n-am nici un căpătâi. Mi-am pus în gând ca după prânz, pe care l-am dat pe gât direct din cratiță, să termin de recitit volumul încheiat, dar stau trântit pe pat de unde o bine cunoscută lâncezeală nu-mi dă voie să mă ridic. Văd pe perete urmele a trei tablouri ale lui Roman, expuse acum la Mogoșoaia, unde n-am vlaga să mă duc. Încetul cu încetul, viața mea s-a instalat pe pat. Tot restul
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4826_a_6151]
-
intuiția că viața e iremediabil absurdă, ci fiindcă reprezintă tocmai repausul necesar pentru a relua cadența vieții. E antractul fără de care nu-ți poți trage răsuflarea înainte de reînceperea cursei. Din acest motiv, cine nu știe să guste odihna, siesta și lîncezeala e un candidat sigur la nefericire. Potrivit britanicului există două feluri de plictis: unul rodnic și altul abrutizant. Primul cere absența excitanților, celălalt presupune lipsa activităților vitale. Dar în toate cazurile avem de-a face cu afurisita de comoditate. „O
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5181_a_6506]
-
intuiția că viața e iremediabil absurdă, ci fiindcă reprezintă tocmai repausul necesar pentru a relua cadența vieții. E antractul fără de care nu-ți poți trage răsuflarea înainte de reînceperea cursei. Din acest motiv, cine nu știe să guste odihna, siesta și lîncezeala e un candidat sigur la nefericire. Potrivit britanicului există două feluri de plictis: unul rodnic și altul abrutizant. Primul cere absența excitanților, celălalt presupune lipsa activităților vitale. Dar în toate cazurile avem de-a face cu afurisita de comoditate. „O
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5182_a_6507]
-
nu are stare. Când stă pe loc, se bâțâie. Și dacă stă, stă pe ghimpi. E nestatornic. Și anxios. Tare sucit. În toate. Dar, deși urăște etic somnolența, el respectă cu religiozitate tânjala. Nu are grețuri filosofice, dar iubește dezinteresat lâncezeala încruntată. Este dinamic, se agită și se frichinește bine, dar, în același timp, e statornic cu mare bucurie. Mobil până la amețeală, e degrabă promițător de fapte și mărețe împliniri în așezare. Este aferat, fiindcă are mereu ceva de făcut, dar
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
între 4-și 8 ore în condiții similare. Riscurile sunt și mai mari la persoanele de peste 45 de ani, care lucrează în acest mod, respectiv cu 40%, informează 20min. Experții spun că exercițiile fizice practicate după acest interval nu compensează lâncezeala din timpul zilei și nu reduc riscurile. Soluția ar fi plecarea mai devreme de la birou.
Sedentarismul, responsabil de moartea a circa 7 la sută din populație () [Corola-journal/Journalistic/66888_a_68213]
-
adică (Bezirk). Cum nu cunoșteam cuvântul, înțelegeam bețâc. Fiindcă o spunea la jocuri, îmi dădeam seama că înseamnă ții cu cel mai tare, dar nu vedeam legătura cu bețivul. „Poate ca să nu te caftească”, îmi ziceam. În mod caracteristic pentru lâncezeala mea constitutivă, nu l-am întrebat pe tata, cum multe alte lucruri ar fi trebuit să-l întreb. Am început operațiunea cândva evocată ca posibilă și improbabilă: alegerea și clasarea, în plicuri separate, a scrisorilor primite de la oameni - adică scriitori
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4590_a_5915]
-
a deslușit în bună parte compozitorul Adrian Pop, rectorul Academiei clujene de Muzică, directorul Festivalului. Anii grei ai războiului, refugiul, incertitudinea situațiilor, radicalismul regimului de așa-zisă „democrație populară”, anii teribili ai „obsedantului deceniu”, copleșitoarea „epocă de aur”, comodități și lâncezeli de tot felul, tipic dâmbovițene, au amânat până peste-poate momentul primei audiții. Și-au luat această responsabilitate Filarmonica „Transilvania”, dirijorul Nicolae Moldoveanu, corul academic al instituției, organism condus de maestrul Cornel Groza, un inimos grup de muzicieni, cei care au
Maeștri ale trecutului, maeștri ai zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5624_a_6949]
-
aveam s-o plătesc cu vârf și îndesat. Dacă mă las uneori contaminat de dinamismul și gâfâiala actualilor mei concetăț eni, mereu gata să acționeze și să se și laude cu agitația lor, măcar pot să-mi aduc aminte de lâncezeala tinereții mele, configurație ideală și veșnică în care galaxiile și guvernele - imobile și inamovibile - nu s-ar fi urnit niciodată din loc. Dar aici, până și stelele n-au astâmpăr: strălucesc, pălesc și în cele din urmă se sting. Orizonturile
Arta posibilului și inconștientul politic by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/3837_a_5162]