115 matches
-
amărât - și vântul de-ar fi bătut, l-ar fi dat jos. Cânii mahalalei îl simțiră și dădură năvală în uliță, care strecurându-se pe sub porți, care sărind peste garduri. Erau de toate neamurile și de toate mărimile: creți și lânoși; zbârliți, cu păr aspru în jurul botului; bocși grași cu nasurile turtite; copoi sprinteni; dulăicu hămăituri răgușite - și toți dădură năvală în jurul veneticului. Piatra copilului porni și pocni într-un gard - străinul își încovoie în sus spinarea, își ridică buzele și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
băi, în treacăt, familiară ca de când lumea, serviabilă, robotitoare, aceeași Lină la care acuma venea ca și la ea acasă. Mini urcase treptele, pe când, gheboșat, birjarul aștepta cu voie bună. Se dezmorțise puțin și numai plescăia . . . un . . . doi... trei. . . labele lânoase una de alta. Meseria lui îi făcuse o fire contemplativă, numai că pe pânza nemișcată a contemplației lui nu se proiecta nimic. Mini sună abia, după obicei. Răsunetul strident al chemărei o supăra. La casa Rim, ecoul soneriei nu ajungea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Înțeles „O scurtă istorie a timpului“. Cu o uitătură scurtă azvârlită peste umăr, femeia Își extinse rugămintea și În direcția mea, considerând, În mod evident, că Lesley era un instrument dezacordat. Din geanta-i Încăpătoare, ea extrase ceva negru și lânos. — Cred că am luat ăsta din greșeală, când am fost aici ultima oară, zise ea, deși numai Dumnezeu știe cum de s-a putut Întâmpla. Este evident că, În prezent, eu n-aș prea putea să Încap În el. Ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cu Alex, și avea o față puternică, gravă. Pielea îi era tuciurie, iar ochii ei priveau lumea cu o curiozitate critică, lipsită de afectivitate. Fața îi era pătrată, cu un profil tăiat în linii drepte și un păr des și lânos, aproape negru. Pielea măslinie și brațele îi erau aspre, solzoase parcă. Cineva spusese o dată că seamănă cu o mexicană și, cu toate că era o comparație lipsită de logică, fusese acceptată ca o caracterizare potrivită. Era o femeie taciturnă și purta fuste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și, cu curajul omului încolțit, am dat brusc deoparte cuvertura. Am rămas cu gura căs cată, privind prostește spectacolul de sub balda chin. Căci în patul meu, adâncindu-se în cearșaful de pe saltea, era o oaie! Dormea pe-o parte, mare, lânoasă și umflată, cu co pitele des picate întinse rigid spre marginea patului. Visam? O luasem razna? Nimerisem pe mâna vre unor farsori suprarealiști? Îmi puseseră ceva în pudding? Mi-am amintit palatul decrepit din Toam na patriarhului, prin care umblau
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
gura care se transformă brusc Într-o masă sîngerie, din care negrul, cu ochii țintă la licărul oțelului, scuipă automat fărîme de dinți. — O să-i zdrobesc creierii blestemați... cioroiul dracului... Îl Învăț eu minte dacă... trosc! Lovitura cade pe creștetul lînos al capului și acum, cu craniul despicat pînă la baza frunții Înguste, trupul negru și puternic se clatină ca un bețiv, Își Îndoaie genunchii, capul negru cade În față, plecîndu-se sub lovituri, brațele rămîn Întinse orbește Înainte, stă acum sprijinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
scopul, prin stimularea centrilor nervoși corespunzători. Deodată avu senzația că se afla pe un deal năpădit de tufe sălbatice. Chiar în fața lui curgea un pârâiaș, dincolo de care un soare portocaliu își urma crugul pe o boltă viorie, smălțuită de nori lânoși. Grosvenor își sili noul "mediu" să se răsucească, pentru a privi o căsuță cocoțată pe pari, într-un crâng răsărit ceva mai încolo pe malul pârâiașului. Alte case nu se vedeau. Se apropie și, privind înăuntru, zări două păsări, așezate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
se clatină dinții. 71I se mișcă plăselele. 72Ibovnica cu ce se tine? Cu stafide și smochine. 73Oiu să mă judec păn-în pânzele albe. 74Ouăle cu b..... i nu se roșesc. 364 {EminescuOpVI 365} {EminescuOpVI 366} {EminescuOpVI 367} 75O vrei și lânoasă și lăptoasă și cu coada groasă, să vie și de vreme acasă? 76O viță-n Gheorghiță și alta-n Ialomiță. 77O vorbă ca o mie. 78Ochii văd, inima cere. 79Ochii se înveselesc și inima rabdă-n sec. 80Ochii, ce nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
În timp ce Ignatius medita la încântarea pe care micul joc mecanic de baseball o oferea umanității, cei doi ochi triști și plini de râvnă se îndreptau spre el prin mulțime, ca două torpile ce trebuiau să atingă o țintă mare și lânoasă. Polițistul se năpusti asupra pungii în care își ținea Ignatius partiturile. — Ai vreo legitimație, dom’le? îl întrebă el pe Ignatius cu o voce în care tremura speranța că acesta nu avea nici o legitimație oficială. — Cum? Ignatius privi în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Ketterman îmi dă o stare tot mai mare de nervozitate. — Samantha ! Ne întrerupe o voce veselă și-mi întorc privirea și îl văd pe Arnold Saville apropiindu-se pe hol. Arnold e preferatul meu dintre partenerii firmei. Are păr gri lânos, care mi se pare puțin cam extravagant pentru un avocat, și un gust excentric la cravate. Astăzi are una cu model roșu aprins, cu batistă asortată în buzunarul de sus. Mă salută cu un zâmbet larg, îi întorc și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Dau să plec, dar gloata mă înconjoară din toate părțile. Nu pot găsi nici o cale de ieșire. Și atunci simt cum mi se ridică brusc inima în gât. Printr-un spațiu gol din mulțime, observ o claie binecunoscută de păr lânos. Și niște obraji roșii cărnoși. Un zâmbet jovial familiar. Arnold Saville. Privirile ni se întâlnesc și, deși continuă să zâmbească, în privirea lui există o duritate pe care nu am mai văzut-o niciodată. O mânie aparte, dedicată exclusiv mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
da - Fisher și cu mine am fost colegi la cursul de dans - oricum, mă gândeam... În acel moment, am înțeles de ce tot făcea Fisher acele gesturi disperate. Violet, îmbrăcată surprinzător de bine, Ralph Lauren Sport din cap până-n picioare, jachetă lânoasă, pulover pe gât, colanți și pantofi cu talpă groasă - apăru cu un aer de divă și se opri o clipă chiar în prag, așteptând ca toate privirile să se îndrepte către ea. Zâmbetul ei de satisfacție dispăru la o secundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
frumoase, creștinești. Care o fi fost popa ăla țâcnit să te boteze Coltuc ? Costică Ologu aruncă întrebarea în jur, c-un aer mulțumit. Trecătorii nu-i împărtășeau însă frământările ; se lăsase frigul, se grăbeau, ca mânați din spate. Chipuri domestice, lânoase și cu ochi blânzi, din zilele cu animale. — Pe mine nu m-a botezat niciun popă... spuse băiatul. Cred și eu, încuviință Ologu. Cu un nume ca ăsta... pe vremuri se dădea pe cartelă. — Nu din cauza numelui... Popa a zis
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pentru a-i ostoi neliniștea, Descola îi atrage atenția lui Chumpi că acvila coronată sau jaguarul nu își fac griji când ucid maimuțe. Se vede însă că străinul n-a înțeles nimic; lui trebuie să i se explice totul: "maimuțele lânoase, tucanii, maimuțele urlătoare, toate animalele pe care le omorâm pentru hrană, sunt persoane, la fel ca și noi. Jaguarul este, și el, o persoană, dar e un vânător solitar, nu respectă nicio regulă. Noi, persoanele desăvârșite, trebuie să îi respectăm
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
acesteia contribuie la demolarea exteriorului, în favoarea interiorului și a refugiului: "În dimineața de după moarte/ Va fi răcoare ca în zorii cețoși de septembrie,/ Când din arșița lubrică a verii/ Mă dezmeticesc în aerul alb,/ Străină de arborii încâlciți în lumina lânoasă/ Voi fi trezită ca în sptembrie, devreme/ Și, ca în sptembrie,/ destul de singură ca să aud/ Văzduhul cum picură înspre amiază/ Pe obrazul gutuilor ud/ Și-mi va fi somn/ Și-o să mă rog să mai adorm/ Încă puțin,/ Stând nemișcată
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cap. Comandantul spuse atunci câteva cuvinte cu o voce poruncitoare. Omul se desprinse dintre ceilalți, oprindu-se în fața lui d'Arrast, și-i arătă drumul cu mâna. Dar privirea lui era dușmănoasă. Era un bărbat destul de vârstnic, cu părul încărunțit, lânos și scurt, cu fața îngustă și zbârcită. Avea trupul încă tânăr, umerii uscați și zdraveni iar sub pantalonii de pânză și sub cămașa zdrențuită i se ghiceau mușchii puternici. O luară înainte, urmați de comandant și de mulțimea negrilor, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
fibra oaselor, parcă, micul șoc inevitabil care s-ar produce dacă o persoană neglijentă ar ridica spărgătorul de nuci și l-ar lăsa să alunece peste porțelan. Dar nucile se aflau și azi În bol, cu stratul lor de praf lînos, neclintit, iar Duncan avu timp să se uite Îndeaproape la cîteva tablouri agățate strîmb pe perete - căci toate stăteau strîmb În casa asta. Erau destul de triviale, cu rame Oxford, de duzină. Dar asta Îi dădea și o senzație de plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
decât pisicile, care trăiau hrănindu-se cu șobolani de pădure și cu șoareci de câmp. O singură grijă și un singur necaz aveau aceste pisici, descendente ale unor extraordinare exemplare de rasă birmaneză, cu ochi de smarald și cu blăni lânoase, purtate acum în smocuri de păr, în care se bătuciseră scaieții Bărăganului: din tufișurile spinoase de trandafiri sălbăticiți și de rugi de smeură le pândeau haite de câini comunitari, care se multiplicaseră în barbarie, după ce politica trecutei stăpâniri dărâmase satele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
bandit din ăștia, ca să vă demonstrez cum îl fac la beregată! Însă, nu mai apucă să treacă la executarea numărului de iscusință în căsăpirea demonstrativă a porcului următor. De undeva, din gangurile subpământene ale pădurii, o pisică neagră cu blana lânoasă, plină de scaieți, năvăli în viermuiala ziafetului, între vâlvătăile focului aprins pentru pârlirea porcinelor măcelărite. Era o pisică despre care Vladimir nu mai află niciodată dacă fusese turbată, dacă fusese ruptă de foame, dacă fusese înnebunită de detunăturile petardelor sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la poporul lucrătoarelor se celebra secerișul grânelor. Prin ferestrele rădvanelor, greierii priviră cu mirare cum furnicile în salopete sărate de sudoare, cu brâuri tradiționale pe taliile lor incredibil de subțiri, își părăseau în scurt lanurile galbene, crângurile de meri și lânoasele turme, pentru a grăbi pe netede cărări spre porțile cele aprig străjuite ale cetății de humă. La popasuri, când se oprea sfârâitul roților și cel al aripilor bidiviilor-cosași, se auzeau comunicările furnicilor care, strigându-se de la un ogor la altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
alarmă” și care aveau să dureze la nesfîrșit, fără vreo motivație, anormalitatea unui regim de dictatură, zeci de ani... Nu mai are importanță, timpul acela a trecut definitiv, odată cu el și noi. Ana aștepta În odaia numită „salon”, cu covoare lînoase, tablouri, un divan larg acoperit cu o cuvertură maro plușată, cumpărată de la oraș, trei perne, două simple, pufoase, albastre, și una lucrată la gherghef, În galben, o mare oglindă ovală, părînd venețiană, prinsă de peretele dinspre canapea, un taburet pirogravat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
anul 1954. 21. Doamna Pavel Își ținea, În ziua aceea de iulie, una din obișnuitele ei sindrofii, În camera de lîngă sufragerie, mobilată printre altele, cu cele două fotolii cu huse vernil cumpărate de curînd și canapeaua joasă cu cuvertură lînoasă pe care stăteau acum comod așezate femeile, trei ale acelei după-amiezi, părînd a ființa dincolo de evenimentele și politica vremii. Se aflau Însă la curent cu Întîmplările cîte erau, cu știrile oficiale și zvonurile circulînd prin oraș, mai ales zvonurile, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
doamnei Pavel. Doamnele de altădată, femeile acelea multicolor Îmbrăcate, care-i umpleau cu zgomotul prezenței lor sufrageria Încăpătoare, mobilată cu canapeaua de la peretele dinspre nord, cu cele două fotolii, cu bufetul-vitrină, cu masa grea, dreptunghiulară, de stejar și caldul covoarelor lînoase, doamnele acelea se răriseră, e adevărat, două din ele Închiseseră ochii definitiv, iar celelalte nu mai erau În puterea sănătății de atunci și veneau mai rar, un fel de părăsire, se bucurau că trăiesc, dovadă că viața Își are felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
împiedica să-i divulg adresa. Vă repet, tata a fost patron, dar n-a făcut niciodată politică." " Deci știi unde se ascunde și nu vrei să spui, zise el fără să se mire (singurul semn că molia, în felul ei lânos, gândea, înțelegea, așadar, că era firesc ca o fată să-și apere tatăl). Nici nu știi ce te așteaptă, continuă, o să vrei să spui și n-o să-ți mai folosească la nimic. Mai bine spune de pe-acuma." "Nu știu unde e
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sunt, umiditatea și temperatura ridicată. Boala se manifestă puternic în primăvară (mai-iunie) și spre toamnă (septembrie-octombrie), în timp ce în lunile secetoase de vară, evoluția acesteia stagnează. Diferitele răniri mecanice făcute în timpul tăierilor la pomi, cât și atacul unor insecte ca, păduchele lânos sau cari, favorizează infecțiile și extinderea bolii. 4.3.6. Înnegrirea bazei tulpinii cartofului și putregaiul moale al tuberculilor Erwinia carotovora pv. atroseptica și E. carotovora pv. carotovora Etiologia bacteriană a acestei boli a fost stabilită la sfârșitul secolului trecut
PROTECŢIA PLANTELOR FITOPATOLOGIE. In: Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]