129 matches
-
stâncă, nu cruce. Cineva mi-a schimbat-o, era atât de ușoară, o purtam în penar, printre creioanele mele colorate. Acum îmi stă înțepenită pe umeri. Doamne, ai fost pironit când ți-ai sfârșit drumul, în sângele meu de ce se lăbărțează răstignirea înainte de a-mi arăta calea? O să mă ierte! Povestea asta despre viață nu a încăput niciodată într-un contur de șotron, iar când în poveste nu mai este loc, iluzia sapă galerii în inimă, precum caria în scândura sicriului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
despre dreptul de a spune adevărul, care comportă în plan moral și social anumite limite ("Adevărurile mărturiseau cel mai adesea, o carență de educație"); despre civilizația contemporană ("Epoca modernă, liberalizarea moravurilor, revoluția sexuală, egalitatea femeii cu porcii de bărbați, pornografia lăbărțată pe Internet (...) paradele homosexualilor, luxura, apusul civilizației occidentale") care civilizație se mai caracterizează și prin fariseim ("fariseismul fin drapează grosolănia moravurilor") și "mormanele de falsitate" pe care le ascunde o așa-zisă delicatețe; despre ideologii ("Oare de ce ideologiile politice se
O carte complexă by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7291_a_8616]
-
redactare, compunerea trebuie să se încadreze în limita de spațiu cerută". Ce poate însemna în realitate "limita de spațiu cerută" (15-20 de rînduri) cînd scrisul unuia e mărunt și îndesat, al altuia ceva mai aerisit, iar al unui al treilea lăbărțat de-a binelea? Și, din nou, perfida bară de alternanță: "formularea clară/ logică". Ce să înțelegem de aici: că formularea poate fi, ad libitum, clară, dar nu și logică, sau logică, dar nu și clară?! Din această dilemă nu putem
Caragiale „inovat” by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7238_a_8563]
-
care se va confrunta Alice Kingsley (Mia Wasikowska) apare ca un monstru clasic fără nimic spectaculos. În feeria burtonescă își face loc subversiv macabrul împins prin grotesc până la un comic absurd, psihedelic. Regizorul se joacă cu convențiile, cu formele, deformân-du-le, lăbărțându-le, cu zâmbetele transformându-le în rânjete, cu grația transformând-o într-un fel de balet sicofant cum este cazul cu Regina Albă (Anne Hathaway), atât de artificial și ireliabil că sare în ochi. Mai mult decât atât, Regina Albă
Imaginarium-ul „doctorului” Burton by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6411_a_7736]
-
un loc, se referă la reacția partenerilor de discuție deveniți ținte ale violenței ei. Îi vede cum deodată sunt „precauți, din înfierbântați călduți”. Îi recunoaște „după intonația vocii, după șoaptele aruncate lateral, după faptul că își apropie picioarele, până atunci, lăbărțate”. Amănunte de prozator autentic - și realist.
însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3228_a_4553]
-
nu sînt reclamate de nimeni"), spre a se deschide într-o viziune care se împlîntă precum un stilet în hidosul real: ,schiță de tîrfă ideologică în țara uterelor gonflabile. sclavele. abia acum/ văd. casele se scufundă sub noroaie. grădinile se lăbărțează pe coapsele/ altădată oacheșe. mușchii mimicii se subțiază. femeile se despart de trecutul/ lor în danele porturilor vechi. din containere de oțel se aude mugetul cu/ care visurile se zvîrcolesc ritmic. ca niște mușchi străfulgerați de orgia/ totalitară. Să vedem
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
genul de om din partea căruia nu te poți aștepta decît la reacții previzibile și inofensive. Iar neîndemînării ticăite cu care se mișca printre semeni i se adăuga silueta planturoasă a unui uriaș cu înfățișare neplăcută, un monstru al cărui trup, lăbărțat peste marginile obișnuite, îi fura posibilitatea de a lăsa celor din jur o impresie agreabilă. Se spune că pupitrul la care își petrecea orele de muncă fusese scobit în așa fel încît să lase loc unui pîntec pe care nici o
Boul mut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10240_a_11565]
-
ar fi fost artificial, pieptănat pe spate și dat cu gel. Era la fel de negru precum îi era fața de albă și îi dădea un ușor aer de păpușă orientală. Era evident că nu e din zonă. Haina veche din stofă, lăbărțată la umeri, puloverul albastru deschis, cu gulerul de la cămașa în dungi pe afară, pantalonii de catifea, toate indicau atât de limpede „Kensington“ de parcă îi era tatuat pe frunte. Expresia de pe fața lui mi-a confirmat așteptările. Se uita în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
sa (după o Încarcerare măsluită), Racikovski va ajunge director-adjunct al Siguranței Statului de la Petersburg, ca deja În anul următor să fie numit șef peste toate serviciile secrete, avînd sediul la Paris. La prima vedere, rețeaua țesută de el se va lăbărța pe harta Europei absolut haotic, pînă În clipa În care-i descopereai arhitectonica perfectă: Paris-Geneva-Londra-Berlin. O Încrengătură (conturată pe hartă chiar În biroul său) se extindea peste masivul Ural pînă la Moscova și Petrograd, „asemenea aortei care duce pînă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mai aprigi pețitori, Își planifică rapid campaniile, iar Sally compusese prin corespondență o sonată inteligentă, pe măsura temperamentului excitabil al lui Isabelle. De câtva vreme, Isabelle era capabilă de emoții foarte puternice, chiar dacă trecătoare... Mașina se oprise În dreptul unei clădiri lăbărțate din piatră albă, retrasă de la strada troienită. Doamna Weatherby o salutase călduros și diferiții ei verișori mai mici fuseseră trași afară din colțurile unde tăceau respectuoși. Isabelle a făcut cunoștință cu ei cu tact. Când era În formă, Își făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să mă lase în pace, să nu cumva să se atingă de mine. Apoi, respirând nervos, mi-a spus să mă duc acasă și să am grijă de copil. Nu m-a mai deranjat nimeni de atunci... Acum noaptea se lăbărța peste mine și cuvintele lui Silvestru îmi sunau în urechi ca un gong izbit cu un ciocan de fier. O pantomimă, ce fel de pantomimă, Doamne, eu care abia mă târâi pe picioare! A venit brusc o lumină și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
acasă. Pe stradă nu apare decât în pantaloni și pulover. Pe vremuri se întorcea cu bicicleta acasă, îmbrăcat în haine de lucru, astăzi mușchii lui sunt acoperiți de lucrurile pe care i le‑a dăruit Sophie. Hainele s‑au cam lăbărțat deja și se șifonează vizibil în zonele critice, deși Hans are mare grijă de ele și o tot pune pe mama să i le calce; totuși lucrurile se deformează cu timpul și se transformă pe măsura lui Hans. Proprietarul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
clopoțel, din aur firește, clincăne melodios, participanții se așează în fotolii, iar la masa de prezidiu apare comitetul executiv, în frunte cu președintele corporației. Tot acolo, la fel de nevăzut ca și mai înainte, se infiltrează și șarpele, cu un surâs fericit lăbărțat pe moaca absolut nesuferită. Încep dezbaterile, mai precis, panarama! Zbiară, unul mai tare ca altul, că vânzările au scăzut dramatic, la bursă ei sunt perdanții de serviciu, și că, dacă mai continuă această situație, vor ajunge să trăiască doar din
EPIZOOTIA LA OAMENI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367815_a_369144]
-
marinate în sos de usturoi i se păreau mai bune amestecate cu pasta de somon afumat și cu ficatul de cod. Plescăia de plăcere și, din când în când, mai ardea câte o dușcă de techilla. Pe figura sommelier-ului se lăbărța un rânjet de satisfacție în timp ce chelnerii arătau ca niște statui din templele budiste. După un timp mârâielile de plăcere se mai domoliră, domnul ministru se șterse la gură cu un colț al feței de masă și spuse: - Bă, fu bunicică
DEJUNUL.PROTOCOL ZERO de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349768_a_351097]
-
pe el, pe Nesperatul Sfânt, și pe toți lacheii lui umili și unsuroși, strecurându-i printre dinții strânși. URCAREA PE MUNTE Șamanii veacului din urmă își latră radioactivele vrăji, supărând și rănind timpanul firii precum apa rămasă în ureche. Se lăbărțează ura pe altarul rațiunii și sună asurzitor tam-tamul unui dans bolnav și ilogic. Ca un ombilic netăiat târnă disperarea pe cheutoarea gândului și viermii corodați ai istoriei rod temeliile vremurilor. Peste tot nesătuii timpului înșiruiți ca în parabola orbilor, ignoră
SOLDAT DIN RĂZBOIUL FINAL (1) POEME de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365967_a_367296]
-
tot notezi acolo?! Și se mai mira că luasem o coală de hîrtie și o îndoisem de-a lungul ei. Așa scriu eu, i-am spus; nu pot altfel. Pe lungime, coala își descoperă alte dimensiuni, și ideile, în loc să se lăbărțeze pe cîmpul de zăpadă, se așează cuminți unele sub altele, forțate de formă să se concentreze în esența fondului ... Cînd plecasem de acasă, mă întîlnisem cu Vascodagama ... se ducea să-i cumpere Afroditei banane de la Leo. Pofteau copilașii, bolborosea el
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
păsa de vârsta fragedă, era expertă în amoruri ... până la o limită! Unul dintre meseni ieși afară pe hol și-i zări pe cei doi amorezi, așezați pe o băncuță. Făceau preocupați schimb de telefoane și adrese. El avea un zâmbet lăbărțat pe față iar ea era fericită ca un copil ce tocmai mâncase o prăjitură; colonelul îi zări prin ușa larg deschisă și exclamă, - Ia te uită profesore, te-ai îndrăgostit! Iar voi terminați cu prostiile și nu mai pierdeți timpul
PRIVATIZAREA de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355627_a_356956]
-
tare ca să le îndrepte” (Alphonse Allais) Vasilica stătea așezată pe bordura de piatră a gardului din apropierea terasei, trăgând în piept fumul care se înălța de pe grătarul încins. Îi putea vedea pe cei câțiva clienți cum învârteau micii prin muștarul auriu, lăbărțat pe cartoanele ondulate înmuiate de zeama fierbinte scursă din carnea rumenă. Înghiți în sec, întorcând privirea către bărbatul tânăr care ducea leneș la buze o halbă aburită cu bere. Nu-l mai văzuse prin zonă. Când asistenta apăru pe terasă
VASILICA de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370971_a_372300]
-
coasa din remorcă și... --Du-te, du-te repede și cheamă-l aici! Vicele fugi din birou, bucuros că a scăpat și a reintrat cu Mărășteanu la primar. --Trăiți! îngăimă stânjenit Mărășteanu, că intrase cu coasa pe umăr. Bățălău, cu fața lăbărțată într-un zâmbet larg, întinse mâna să-l salute. --Hai, să trăiești, Ionică tată! Ce-ai plecat așa de dimineață cu coasa aia, mă? Parcă ai fi doamna cu catastifu’. Cui i-a mai venit rându’,că doar nu mie
S.R.L.AMARU-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352927_a_354256]
-
Rigoletto. Șiruri și șiruri de scaune din mahon Sunt prezente la evenimentul anului x. Mă ridic și eu din fosa orchestrei de swing, Dintre notele risipte că anii cei tineri. Departe, si mai departe Pe sugativa cu tus violet Se lăbărțează memoriile altui regizor. Din gâtul sticlei cu vinul bătrân Ies aburii fluierând că uitatele trenuri. La garderobă facem schimb de paltoane, Figuranți și într-un cap de afiș Și o trăsura plină cu flori de omăt Își rostogolește rotile peste
MONADE (3) – POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353076_a_354405]
-
o vreme, Vascodagama abia de le mai dădea bună-ziua vecinilor, trecea prin văgăună ca o nălucă, se mai oprea să discute cu primarul despre vreme, își punea mîna streașină la ochi și studia formele halucinante ale norilor, ființe inexistente se lăbărțau pe cerul senin la orizont, dar nici o picătură de ploaie nu cădea, de secetă obrazul pămîntului se ridase și apa din fîntîni dispăruse de parcă se evaporase pentru totdeauna și la fel de secat era și sufletul lui de bărbat, nu avea curajul
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
sub albul rece se răsfiră tecile pline de semințe, semn că primăvara i-a transformat în artificii cu floare. Fără folos, gândește cu glas tovarășul meu de drum. În dreapta se întind golași rugii de mure, invitând potopul alb să se lăbărțeze pe tulpinile acelea lemnoase. Undeva, în vale, un regiment de răchite s-a aliniat disciplinat, încrâncenându-se să nu cedeze inamicului niciuna dintre ramurile băiețoase. Pentru câteva clipe, am senzația de loc străin, de capăt de lume, pe care am
HOINARI ÎNTR-O POVESTE ALBĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359437_a_360766]
-
în: Ediția nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului IMPONDERABILITATE Pe neștiute te trezești într-o zi în mijlocul sufocantului nicăieri stăpân deplin pe-ntreg pustiul zilei risipind printre degete cenușa vechilor chitanțe pe care literele negre bine apăsate lăbărțează taxă dreptului la viață și taci îndelung secondat doar de cântecul graurului leagănat pe ramul de soc cu floarea trecută. STACOJIU Vâscul tăcerii cuibărește golul dintre ramuri lumina ia culoarea mării în furtună spărgându-se încioburi reci ce umplu străzile
POEZIE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359810_a_361139]
-
29 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Vasilica stătea așezată pe bordura de piatră a gardului din apropierea terasei, trăgând în piept fumul care se înălța de pe grătarul încins. Îi putea vedea pe cei câțiva clienți cum învârteau micii prin muștarul auriu, lăbărțat pe cartoanele ondulate înmuiate de zeama fierbinte scursă din carnea rumenă. Înghiți în sec, întorcând privirea către bărbatul tânăr care ducea leneș la buze o halbă aburită cu bere. Nu-l mai văzuse prin zonă. Când asistenta apăru pe terasă
VASILICA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343932_a_345261]
-
șî-i mâncăm! Și mâinile dădură drumul strânsorii iar în față îi apăru, ca un fel de înger, figura fericită a lui Pardailan unul din tartorii clanului Căpățână. Gura lui, podită cu aur de trompetă insuficient acoperit de buzele vinete, lăbărța un rânjet foarte fericit deși cam plin de bale. - Hâââhhh, răspunse Ghiocel părând a-și da acordul pentru planul propus. Se formă un fel de vârtej din oameni, abia acum văzu că mai sunt și alții nu numai țigani, care
REVOLUŢIONARUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/343242_a_344571]