182 matches
-
mârâind și gesticulând frenetic. Alteori se oprea locului, răsuflând greu, cu brațele lăsate neputincios pe lângă corp și ochii în pământ. În el se dădea marea luptă. În cele din urmă se așeză iarăși la birou și-și scrise cu litere lăbărțate demisia. După ce o termină, începu să plângă. Mai erau cinci minute până la termenul pe care i-l fixasem. Exact când se împlinea ceasul de reflecție pe care i-l lăsasem la dispoziție, se ridică din fotoliul lui directorial și se
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
potriviți. Accente dramatice se regăsesc și în paginile referitoare la condiția omului de litere și de cultură în general și la propria condiție în mod particular: "Cu un ochi mă uit la talonul de pensie pe care scrie mare și lăbărțat: 1.520.000 lei, iar cu celălalt la lista abia afișată în bloc, conținând suma de plată pentru întreținerea de luna trecută: 2.240.000 lei! Am scris și am publicat zeci de cărți... și cu ce m-am ales
Portret al artistului în tinerețe și la maturitate by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/9168_a_10493]
-
învățămînt e întors cu fundul în sus, și toți profesorii sînt niște proști. Se întorsese acasă ca de obicei după ce moțăise la cursuri, se așezase la biroul său și de plictiseală începuse să frunzărească volumul. Tabla de materii era tipărită lăbărțat, cu spații mari între capitole. Marxism-leninismul despre: producția materială, teoria claselor și a luptei de clasă, revoluție, război și pace, revoluția națională și culturală. Ce vă învață pe voi la școală nu face nici doi bani, îi spunea Bătrînul. Toți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
care Își dezmorțește mâna dreaptă cu care n-a mai scris de atâția ani, Închizând și deschizând pumnul ca să-i dea sângelui voie să circule liber. Privit prin fereastra de la etajul Întâi al redacției ce se află În hidoasa și lăbărțata clădire a ,,Casei Scânteii,, , orașul este un amalgam de forme arhitecturale, o explozie de culori de Început de toamnă, un furnicar disciplinat, un conglomerat viață-mișcare, greu de urmărit. Fereastra prin care redactorul -șef privește face ca lucrurile să capete o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
față în față cu Georgie mi-am dat seama că sunt rece și aproape furios pe ea. Nici nu îndrăzneam să mă analizez cât eram de furios pe mine însumi. Georgie era îmbrăcată cu o fustă veche și un tricou lăbărțat. Arăta ca un om care n-a dormit toată noaptea. Mă privi încruntată, își frecă nasul, apoi făcu puțin loc pe masă împingând într-o parte grămada de cărți și hârtii prăfuite. În cameră aerul era rece și îmbâcsit. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să stăm și să ne uităm. Piatra te lovește și bățul te altoiește, dar noi nu trebuie decât să fim un public cuminte. Să fim receptivi și să așteptăm următorul dezastru. Pe bancheta taxiului, îmi simt fundul tot unsuros și lăbărțat. Au mai rămas treizeci și trei de exemplare ale cărții de versuri. Trebuie să mergem la Biblioteca Congresului. Trebuie să strângem mizeria și să fim siguri că așa ceva nu o să se mai întâmple niciodată. Trebuie să prevenim lumea. Viața mea s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
imaginare pe sânul stâng și pe coapsa expusă, și îi secționase gâtul cu o linie colorată, schițând acele părți ale mașinii destinate a se uni cu corpul ei. Spațiile libere din jurul acestor fotografii erau acoperite cu însemnări făcute cu scrisul lăbărțat de mână al lui Vaughan. Multe se terminau cu semne de întrebare, ca și când Vaughan ar fi speculat pe marginea modurilor alternative de-a muri, acceptând unele ca fiind plauzibile și respingând altele ca fiind prea extreme. O fotografie ștearsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
portocală, poate și-o felie de salam și vreo două măsline umplute... și pâine... - ...tu-le muma lor... - Și eu traduceam toate astea... Să nu mint, totuși! Mai rămăsese cineva neatins, un Hans cu papion violet la gât și urechi lăbărțate, absolut imobil, insensibil, cu aer de SS-ist în vacanță, pe care-l bănuiesc că ascunde sub pat tot felul de cătușe, biciuști și zgărzi cu cuie. Până și cașalotu’ de prefect: „Dapacatmaritămșfataiastagăsâmubaiet”. - Nu puteai să-i dai c-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
tigrat gri-metalizat din harababura încâlcită din sertarul lui cu lenjerie intimă. Își îndesa curul într-un ghem de nimic și se uita în oglindă din profil, din față, din spate, apoi îl smulgea de pe el și lăsa pe pat bucățica lăbărțată și moartă de pânză cu imprimeu animalic, așa încât s-o găsesc eu. Asta se-ntâmpla cu dungile de zebră, dungile de tigru, petele de leopard, apoi ghepard, panteră, puma, ocelot, până nu mai avea timp. — Ăștia-s bikinii mei norocoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
astfel de situații. Poate că tocmai din pricina asta se ținea el atât de țeapăn. și-a aruncat o privire În jur, Însă nu se vedea nici un străin. O tânără a sosit să ia comanda. Așa cum era Îmbrăcată, cu haine bărbătești lăbărțate, cu un cămeșoi lălâi Încheiat până la guler și cu pantaloni cu dungă pătați, putea să fie și băiat. Cum privirea Îi era dezaprobatoare, Margaret a simțit că decolteul rochiei ei, oricât era de modest, arăta dintr-odată prea mare și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
când coborâse din mașină, rămăsese cu privirea ațintită drept Înainte, cu mâinile pe volan și plecase imediat ce Margaret Închisese portiera și rămăsese proțăpită la poalele scărilor care conduceau către impozantul portal. Îi ieșise În Întâmpinare un bărbat Într-un costum lăbărțat grideschis, care Îi atârna pe umeri și-l făcea să pară și mai scund decât era. Nu i-a Întins mâna, doar i-a indicat drumul cu un gest elegant. Mergea cu un pas Înaintea ei, asigurându-se că nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Îi șterpeliseră ceva din propria ei casă și refuzau să i-l dea Înapoi. Declarația președintelui privitoare la hotărârea Indoneziei de a lua Înapoi Papua o socotise drept un act justițiar. Așteptați aici, vă rog, a zis cel cu costumul lăbărțat Înainte de a dispărea pe o ușă de la celălalt capăt al vastei Încăperi. Mai fusese acolo, și-a spus ea. Dincolo de ferestre era același enorm suwar, a cărui coroană acoperea peluza care continua până la Îngrăditura de metal. Însă Încăperea nu fusese
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fuseseră cu siguranță doar lămpi simple. A rămas răbdătoare mângâind absentă cu degetele plicul pe care-l avea cu ea, pipăind conturul celor două diapozitive. Cineva a apărut În colțul Îndepărtat al Încăperii, nu era ghidul ei, cel cu hainele lăbărțate, ci o persoană mai tânără, Într-un costum elegant, oarecum soldățesc, nu chiar uniformă, dar nici cos tum civil, cu epoleți butonați și cu buzunare pe piept care-i dă deau o Înfățișare de explorator. Pe rever avea Înfiptă o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
bărbatul, în momentul când ea, temătoare întinse mâna spre dreptunghiul alb, aducător de vești rele. Lepădătura, să n-o mai prind că pune piciorul în casa asta. Femeia scoase neîncrezătoare hârtia din plic, o desfăcu. Carmina zări de departe literele lăbărțate, dezordonate, atât de cunoscute. Elena nu se împăcase niciodată cu scrisul, regulile gramaticale erau mult prea complicate ca să le poată pricepe. Învăța o lecție de la prima lectură, avea o memorie formidabilă dar erau un chin pentru ea temele scrise, părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
murit mama mea, în ziua aceea în care eu am înțeles și m-am oprit cu gura căscată și cu ochii ficși, el, CUM, a intrat pe ușă livid, subțiat la față și lung, lung până la colțul ușii sprijinit, vorbea lăbărțat, diluat, cuvintele îi lungeau limba, limba îi umbla în gură nefiresc stânga-dreapta și râdea ha, ha, a punct, a punct și virgulă. Ai fumat? ești beat? nu, sunt doar obosit, n-am dormit, am stat cu Mihai până a plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
dacă nu erai tu cu mine, ai făcut lucrurile să-mi pară mai ușoare atunci, dar nu pentru mult timp. Ei, zice Păianjenul în ziua aceea, intrând pe ușă, e ceva cu tine, să nu mori, Păianjenul avea un zâmbet lăbărțat și fața subțiată, osoasă și galbenă, râdea anormal și limba îi umbla fără control. Ești schimbată, ce s-a întâmplat cu tine? nu știu, e ceva foarte ciudat, azi m-am întâlnit cu toți oamenii pe care îi știu, îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
călcau ușor aerul în semn de adio. Cum aveam să uit acel gest micuț, neînsemnat, pornit dintr-o mână elegantă și frumoasă, dar deosebit de puternică și hotărâtă ce avea să penetreze, fie și numai pentru o clipă, spațiul meu gonflat, lăbărțat, crăcănat în dimensiunea lui cea de-a treia! Pulcheria și Îngerul (Piesă în 12 sau 11 scene și 0 acte) (Rezoneur-ul se așază într-o poziție cât mai comodă pe un scaun în spatele scenei și-și duce microfonul la gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-mi în conversația mea, încercam totuși să mă abandonez deliciilor firii și mâna mea alerga mecanic peste sânii de sub corsetul rugos al uniformei, apoi pe coapse, apoi pe genunchii proeminenți, pe gleznele ce zvâcneau anemic printre cutele ciorapilor groși și lăbărțați. Diferența dintre noi era că ea era perfect împăcată sau neîngrijorată de acea excrescență, dublură a eului ei, fără s-o intereseze cum era la alții, sau ar fi trebuit să știe cum stăteau lucrurile. Sau poate că acesta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
învățămînt e întors cu fundul în sus, și toți profesorii sînt niște proști. Se întorsese acasă ca de obicei după ce moțăise la cursuri, se așezase la biroul său și de plictiseală începuse să frunzărească volumul. Tabla de materii era tipărită lăbărțat, cu spații mari între capitole. Marxism-leninismul despre: producția materială, teoria claselor și a luptei de clasă, revoluție, război și pace, revoluția națională și culturală. Ce vă învață pe voi la școală nu face nici doi bani, îi spunea Bătrînul. Toți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
al lui Zoli, la tablă ca să ne scrie ceva, la florile de la fereastră ca să le mute ghivecele În lumină. Se iscălea În caietele noastre, după ce ne trecea notele, cu o fulgerare roșie. O clipă după aceea, o auzeam criticînd scrisul lăbărțat al cîte unuia. I-l și Îndrepta pe loc. Mă revăd și pe mine, În fața Învățătoarei noastre, ridicîndu-mă În două picioare pe cît de sigure, pe atît de inspirate și raportînd: — Tovarășa, să știți că elevii (urma aici o scurtă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
un metru și patruzeci noul șef al postului de miliție nu avea, dar compensa acest teribil handicap fizic printr-o înfățișare de om al cavernelor. Salutând cu un glas gros de tot, care-i ieșea parcă direct din cizmele-i lăbărțate, cu tălpi de mărimea 48-50, șeful postului de miliție traversă crăcănat și zborșit încăperea și se trânti cu turul larg al pantalonilor pe un scaun, fără să aștepte să-l invite cineva, cu aerul că acel loc îi era rezervat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
întotdeauna fleșcăiți și goi? Explicația e simplă: și-au golit conținutul, precipitațiile propriu-zise, peste zona muntoasă din Västerbotten, peste munții înalți din nord, Sulo, muntele Ammar și Nasa. Când ajung aici, nu le-au mai rămas decât învelișurile umede și lăbărțate. Așadar stau culcat pe spate, iar dictafonul mi se odihnește pe piept. Mă simt mult mai sigur când stau culcat decât când sunt așezat. Este important să te simți în siguranță. Ceea ce trebuie să spun acum nu face parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
totuși o recunoșteam. Era clar că și ea mă recunoscuse. Ochii ei mici, afundați în orbite, erau tot timpul îndreptați asupra mea. Eu întotdeauna am fost același. După o vreme am înțeles cine era. I-am recunoscut buzele în pielea lăbărțată și, totodată, uscată. Se mișcau necontenit. Dar nu voiam să fiu recunoscut. Și nici ea nu voia să dezvăluie cine este. Nici unul dintre noi nu tânjea după îmbrățișări și binecuvântări. Dar pentru mine era necesar să-i pot arăta ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
și o după-amiază. Tata. P.S. Dar, desigur, te iubesc. De asta trebuie să fii convins. Dragostea mea s-ar putea să ți se pară un pic impersonală și teoretică. Pot să înțeleg acest lucru. Ea nu e caracterizată de corporalitatea lăbărțată, ca să nu spun umedă, care este în general inerentă dragostei. Toate acestea îmi sunt străine. Nu îmi stau în caracter. Așadar, când va veni momentul potrivit, te voi strânge la pieptul meu. Același. DESEN Așa. Asta e deci ceea ce știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cal" (cenușa). Esturile (votca, zvetlana, lenea) sunt imnuri aduse uitării de sine ("înc-o zi fără să știu de mine de-orișicine-ar fi în jur să mă îmbie/ să n-aud de nimeni și nimic să nu mă provoace la trezie"), lenei "lăbărțate ca un pat de rus ce n-a fost dereticat vreodată" și beției eliberatoare de conținerea lumii exterioare, în timp ce vesturile (lui Bogdan, Norei, Sofiei) abordează claritatea treziei, tonuri trubadurești și cavalerești medievale, având drept leitmotiv: "și făcut să fiu lăsat
Elegiile risipirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7087_a_8412]