470 matches
-
fără de egal Thalia, înaintea spectacolelor din 27 martie se va citi/difuza Mesajul Internațional oficial. Chiar în 27 martie, Teatrul Național Timișoara invită publicul de la ora 19 la premiera: spectacolul de tip studio (cu public pe scena) „Autobahn“ de Neil LăBuțe (traducerea Diana Iliescu), în regia lui Radu Apostol, exponent vizibil, puternic, de un considerabil talent, al noului val de regizori români. În ordinea intrării în scenă, distribuția spectacolului îi cuprinde pe Irene Flamann Cătălina, Ana-Maria Pândele, Cristian Szekeres, Eugen Jebeleanu
Agenda2006-12-06-1-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284873_a_286202]
-
act, care au ca spațiu de desfășurare, fiecare, interiorul unei mașini; a apărut în volum în ianuarie 2005. Premiera absolută a spectacolului a avut loc în data de 11 februarie 2006 la The Studio Theatre, Washington DC, în cadrul Festivalului Neil LăBuțe. În iulie 2005, Bill Pulman, admirator al lui Neil LăBuțe, a jucat într-un spectacol-lectură al piesei «Autobahn», la Cape Cod Theatre Project din Boston. «Autobahn» - o radiografie dura a societății în care trăim. O privire realistă și, totodată, cinica
Agenda2006-12-06-1-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284873_a_286202]
-
mașini; a apărut în volum în ianuarie 2005. Premiera absolută a spectacolului a avut loc în data de 11 februarie 2006 la The Studio Theatre, Washington DC, în cadrul Festivalului Neil LăBuțe. În iulie 2005, Bill Pulman, admirator al lui Neil LăBuțe, a jucat într-un spectacol-lectură al piesei «Autobahn», la Cape Cod Theatre Project din Boston. «Autobahn» - o radiografie dura a societății în care trăim. O privire realistă și, totodată, cinica asupra unor teme sociale de strictă actualitate. O imagine provocatoare
Agenda2006-12-06-1-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284873_a_286202]
-
îndepărtate zări, coborau din munți, și prin tot locul pe unde trecuseră luaseră cu ele chipurile zilelor și-al nopților, încărcându-se de polenul albastru înveninat al pelinului, de parfumul pătrunzător și iute al frunzelor de stejar, lepădând acum din lăbuțele vlăguite, alături de mirosul viu al sângelui scurs din ghearele tocite, aromele macerate de ghindă, ferigi și ciuperci cărnoase, adierea amară a pelinului veșted și cea uscată și-necăcioasă de praf și cenușă înăbușită în izul bâhlit al bălților căptușite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să combine două imagini total diferite. Mda. Nu ca noi. I-am bâjbâit cu degetele prin fulgi până am găsit, în mijlocul roții, o umflătură tare și umedă, unde mi-am proptit mătărânga, pe care mi-o știam păroasă ca o lăbuță de iepure. Am gemut: „Uită-te, Doamne ce fac! Ah, evanescență!“, am dat o dată vârtos din bazin și m-am cufundat în plină poezie biblică. Un firicel de bale îi atârna din cioc și limba lui subțire și triunghiulară vibra
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
pe săturate. Apoi se culcă la loc. Bărbatul habar navea de asta și Înainte de miezul nopții, Îi mai dădu să bea o cană. Dimineață când se treziră, femeia se transformase Într-o mâță cu ochii leneși, cu mustăți, cu patru lăbuțe, cu coadă, iar corpul Îi era acoperit cu blăniță. S-au luat la ceartă, pisica chiar l-a zgârâiat. Oricum, amândoi aveau mare ciuda pe șoarece pentru că Îi Înșelase. De atunci bărbatul pune curse, doar l-o prinde vreodată, iar
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
cu pene verzi-albastre strălucitoare, mărgele roșii în jurul ochilor și ciocul îndreptat spre înalt, trâmbițând BUCURA! Printre "reclame" apărea și Pic cel mic, la sticlele de sucuri pentru copii. Stătea fericit în două piciorușe, sprijinea de burtică o sticlă și, cu lăbuțele de sus, un pai cufundat în sucul "eco"! Ana, copila mea dragă, ce-ai făcut tu e minunat. Tu nu ai talent, ai har de la Domnul! Nu sunt fata ta? La scenă asistau Toni și Pic, amândoi își manifestau bucuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
împreună cu casa. "Ce greu!" și s-a risipit odată cu curcubeul. Eu treceam pe străzi apăsând pe întrerupătorul de vedenii care în cazul meu erau niște cu totul și cu totul nesfârșite ferestre similare mânjite de arhitectura urâțeniei triumfale, îmi treceam lăbuțele peste ochi ca o pisică și vedeam alte case, și vedeam străzi cu case neasemenea - ce crimă! - fiecare casă domnind ca o Regină peste grădinița sa mustind de copii și de liliac înflorit și era de parcă vedeam cum casa bunicii
Casa ucisă by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Journalistic/9940_a_11265]
-
exemplu, publicată la rubrica Cerșetorul de cafea, da, să cred că nu e a mea! Atît de străin îmi devenise ceea ce scrisesem cîndva... Mi-am scotocit carnetele și, spre surpiza mea, am găsit-o caligrafiată citeț chiar de mine, cu lăbuța mea lipsită de memorie... Nu am regretat nici o carte apărută, însă nu le mai recitesc, aproape că nici nu mai știu ce e între acele coperte... Din cauza asta, cînd sînt obligat să spun versuri în public, îmi vine întruna să
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
Ploiești; Costumele (o producție a Companiei Passe Partout Dan Puric); Jocul de-a adevărul de Lia Bugnar (regia: Lia Bugnar și Dorina Chiriac) - la Teatrul Metopolis; Iluzii de Ivan Vârâpaev (regia: Criști Juncu), Shape of Things (Formă lucrurilor) de Neil LăBuțe (regia: Vlad Massaci), Capră cu trei iezi, după Ion Creangă (regia: Alexandru Dabija) - la Teatrul ACT. În prezent, îl puteți vedea la Teatrul Nottara în spectacolul Un pic prea intim, alături de Catrinel Dumitrescu și Dan Bordeianu.
ANDI VASLUIANU, zi specială pe 23 iunie: Recunosc că îmi place cum sună by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/80459_a_81784]
-
genul unui "hâc". ( Sigur că n-a clipit, domnilor entomologi, dar fac această afirmație pentru a descrie cât mai sugestiv atitudinea lui, iar de acum înainte vă rog să nu mai luați ad litteram expresiile mele!) Și-a prins cu lăbuțele din față capul, părând că vrea să și-l smulgă de la locul lui, dar încercarea nu i-a reușit și atunci m-a întrebat de-a dreptul șovăielnic: "Ce înseamnă deștept?" "Inteligent. Care știe foarte multe lucruri și iese cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Am luat imediat un pix și am scris cu majuscule, intuind, simțind, mai degrabă, într-un mod nedeslușit cu cine am de a face: "DORINELE, TU EȘTI?". I-am pus repede alături o mină de grafit. A luat-o între lăbuțe și atunci am fost sigur că e el. A tremurat din antene către mine, numai că eu nu-l mai înțelegeam. Atunci a început să însăileze cu stângăcie niște litere: "ȘEFU, TU ESTI?" "EU SUNT, DORINELE!" "TE-AI FĂCUT OM
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
diferența de pe tabela de marcaj. Acțiunile leprei, care semănau panică În careul advers, au fost izolate printr-un marcaj strict. Au fost aflate noi substanțe Întăritoare, chinina Înlocuind cu succes scoarța de copac, iar ceaiul de coada șoricelului, amuletele cu lăbuțe de iepure. Descoperirea a două noi continente anunța o mărire a bazei de selecție, Însă virusurile, sub privirile impasibile ale Arbitrului, i-au scos din luptă pe foarte mulți dintre cei nou introduși. Tifosul, holera și gripa spaniolă au Început
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
la computer, puteam doar presupune că era vorba de un alt roman polițist. Partea cea mai neplăcută când spionezi pe cineva e Însă alta. O pisică pândește doar câteva secunde un șoarece, apoi Îl prinde, Îl joacă un timp Între lăbuțe și până la urmă Îl ronțăie. Doi oameni se comportă Însă ca două pendule legate Între ele: urmăritul Îi transferă Încontinuu energia sa urmăritorului și, În timp, cei doi ajung să vibreze la unison. Cum Demiurgul nu făcea mai nimic, funcționând
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
să i dibuiască secretul mecanismului care timp de aproape treizeci de ani funcționase cu precizie. I se păru că doamna Mina doarme încă dusă, n-o s-o trezească, la urma urmei e o nimica toată, un fleac, se gîndi, vîrîndu-și lăbuțele în papuceii de casă căptușiți cu blănițe moi, simțind cîteva gîdilituri în tălpi. Ce femeie, dom’ Președinte, zice Sena ivindu se în ușa garajului înfofolit într-o pufoaică albastră, cu niște pantaloni hippy și ghete de piele, cărînd pe umărul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
o răsună bubuitură pe cer, iar ploaia Începe să cadă șiroaie. După aia vezi o străfulgerare imensă, urmată de Încă o bubuitură. Apoi o auzi pe Rhona cum scoate un mic scheunat, aidoma unui cățeluș care a fost călcat pe lăbuță, te Întorci și vezi cum preț de o clipă o strălucire electrică o Învăluie cînd e lovită de un fulger. Alergi cei vreo cincizeci de metri care sînt pînă la ea prin semi-Întuneric, cu ploaia biciuindu-te. Nu poți auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
În legătură cu asta. Ei bine, o să vă spun ce-a făcut. S-a dus la raftul cel mai apropiat de mica peșteră din spatele chestiei de metal cald și a tras spre ea cea mai mare carte pe care a putut pune lăbuțele. A tras-o jos și a deschis-o și, Îndoind o pagină cu picioarele, a rupt-o cu dinții și a făcut-o confetti. Același lucru l-a făcut și cu cea de-a doua pagină, și cu a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de Franz Joseph Gall, o lucrare de referință În frenologie. Deși inițial am privit cu destul de mult scepticism ideea că e posibil să citești caracterul unei persoane după ieșiturile și gropițele din craniul său, palparea sistematică a tigvei proprii - cu ajutorul lăbuței din față - mi-a dezvăluit niște protuberanțe uriașe (aproape niște diformități), exact acolo unde te-ai fi așteptat să se afle. Umflătura de pe fruntea mea - o gîlmă pe care obișnuiesc să mă scarpin cînd mă nedumerește ceva - indică, spune Gall
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pe care am făcut-o asupra caracterului său, oricît de temeinică, a fost obturată de niște zulufi negri și neîngrijiți, ce-i acopereau tîmplele. Dacă m-aș fi putut urca pe umărul lui și i-aș fi explorat tîmplele cu lăbuțele, n-am nici o Îndoială că peste asta aș fi dat : cute În formă de semilună deasupra urechilor, indicînd „distructivitate”, secondate și Întărite de două umflături triunghiulare, sugerînd „secretomanie”. Însă toate acestea aveam să le aflu abia În viitor. Acum, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
adeverea de fiecare dată cînd ajungeam acasă teafăr cînd mă Întorceam din piață, cînd scoteam un oftat de ușurare, din rărunchi, către ceruri, pentru Încă un miracol trăit pe pielea mea, așa cum am făcut și În noaptea cînd am pus lăbuțele pe roman. Era o carte ieftină, de buzunar, cu 227 de pagini Îngălbenite. Pe copertă, pe un fundal galben canar, New Yorkul era În flăcări, dominat de prezența masivă, deasupra liniei cerului incendiat, a unui șobolan uriaș, mai mare decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mele scrutătoare. CÎnd Norman avea o zi extrem de profitabilă și făcea socotelile la mașina de marcat din alte timpuri, cu design baroc, ce se afla pe un postament de lîngă ușă și scotea clinchete la fiecare operațiune, eu băteam din lăbuțe și strigam pe mutește „Bravo, Norm !” Salutări de la marginea lumii. Pembroke Books era un magazin destul de mare - patru Încăperi pline cu cărți, ca să nu mai vorbesc de pivniță - iar Norm Îl cunoștea ca pe buzunarele lui. Însă chiar și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
CÎnd, În cele din urmă, mi-am dat seama că e o mașinărie cu care se aștern cuvinte pe hîrtie, am fost extraordinar de surescitat. Deși nu exista nicăieri În preajma mea vreo mașină de scris pe care să-mi pun lăbuțele, simpla idee de a face asta mi-a stîrnit un noian de imagini. M-am văzut presărînd Întreaga prăvălie cu bilețele scrise la mașină, pe care să le găsească Norman și care să-l bulverseze. În visurile mele, le găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pot reproduce În ciuda limitelor mele fizice, și am Învățat În doi timpi și trei mișcări cum se zice „adio fermoar”. Nu era Shakespeare, Însă era mai bine decît nimic. Puteam s-o spun stînd pe picioarele dinapoi și fluturînd o lăbuță din față - făcînd semnul de la revedere -, gest urmat de o mișcare verticală de jos În sus, ca și cum mi-aș fi tras un fermoar peste piept, cu aceeași lăbuță. Am exersat În fața oglinzii, fluturare-tras fermoarul, fluturare-tras fermoarul, pînă cînd mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
nimic. Puteam s-o spun stînd pe picioarele dinapoi și fluturînd o lăbuță din față - făcînd semnul de la revedere -, gest urmat de o mișcare verticală de jos În sus, ca și cum mi-aș fi tras un fermoar peste piept, cu aceeași lăbuță. Am exersat În fața oglinzii, fluturare-tras fermoarul, fluturare-tras fermoarul, pînă cînd mi-a intrat În reflex -, ceea ce m-a pus În față În față cu o nouă problemă : cui aveam să i-o spun ? Răspunsul era evident : unei persoane surde. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
să-mi sară din piept. Mi-am făcut griji În legătură cu slăbiciunea mea, ca nu cumva, de teamă și emoție, să leșin. Le-am privit cum se apropie și, cînd se aflau lîngă mine, am ieșit În fugă În mijlocul aleii, și lăbuțele mele au rostit „adio fermoar”. Am Încercat s-o spun cît mai răspicat, făcînd gesturi cît mai violente cu putință. Adio fermoar. Adio fermoar. În mod total absurd, am Încercat să amplific efectul chițăind cît de tare am putut. Mesajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]