74 matches
-
livadă, merii... Mă cuprinde-un fel de teamă Și... te-aștept în pragul serii. Dar tu nu mai ești măicuță... Multe aș fi vrut sa-ți spun. Casa ta de pe uliță, Văruită nu-i nicicum ! Azi, copii sunt departe... O lăcată e la poartă, Nimeni nu mai e aproape, Nici fântâna n-are apă. Ne-așteptai în pragul serii Să venim toți de la joacă, Dar acuma sunt doar merii Îmbrăcați în promoroacă... Când mi-e dor de tine, mamă... Dorurile mi
DOR DE MAMĂ... de VASILE COMAN în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 by http://confluente.ro/vasile_coman_1465918589.html [Corola-blog/BlogPost/370906_a_372235]
-
ca niște care de poveri De parc-ar fi să mi se-ntâmple Un nu știu ce înfricoșat Ca picătura care umple Paharul meu întârziat Și parcă niște pași se-ndreaptă Și parcă cineva mă strigă, Urcând tiptil treaptă cu treaptă, Scoțând lăcata din verigă: Aicea sunt, aici aștept Eu nu am unde mă ascunde Precum neliniștea din piept Cu presimțirile-i fecunde Referință Bibliografică: Temeri / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 363, Anul I, 29 decembrie 2011. Drepturi de Autor
TEMERI de ION UNTARU în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Temeri.html [Corola-blog/BlogPost/350897_a_352226]
-
cea lume făr’ de rădăcini să mă usuc pe picioare rezemat de tocul ușii-n vis îngenunchez la icoană și vă strig Tată și Mamă un lacăt e azi la poartă și bălurul peste casă și mă lupt cu cea lăcată fără vlagă și-n sudori la tine, Doamne, mă rog dă-mi voință și putere să mai fiu ce-am fost odată și cu ochii azi deschiși să-mi rostuiesc altă soartă Elena Agiu-Neacșu Referință Bibliografică: CU DINȚII ÎN CARNE
CU DINŢII ÎN CARNE VIE de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 by http://confluente.ro/Cu_dintii_in_carne_vie_elena_neacsu_1391647025.html [Corola-blog/BlogPost/360304_a_361633]
-
Eugen Ionesco sau cel al Profesorului Mihai Dinu de la Facultatea de Litere a Universității din București). A fost și cazul meu. Tăria focului lăuntric însă de a te dărui definitiv Scrisului, doar pentru că el și numai el înseamnă cheia și lăcata personale, care te reprezintă cel mai bine ca ființă creatoare în cuprinsul acestei lumi cu fel de fel de ițe complicate, poate fi un risc enorm și, în același timp, o certitudine palpabilă. Un risc, pentru că Scrisul îți cere o
TAINA SCRISULUI (35) – SCRISUL, SENSUL MEU DE A FI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_taina_scrisului_35_magdalena_albu_1346685156.html [Corola-blog/BlogPost/343740_a_345069]
-
trimit legate Poemele pe foi catifelate Am căutat prin versurile nude Cetatea unde “Gândul” te ascunde Vroiam s-asculți poeme să-ți aline Neliniștea din zilele senine! Am căutat să aflu de-o cetate Cu uși și porți închise cu lăcate Unde te ține Zâna să mai scrii Povești cu “feți frumoși” pentru copii Te-am căutat din zori la asfințit Te-am căutat dar nu te-am nimerit! Virgil Ciuca New York, 16 octombrie 2015 Referință Bibliografică: Am căutat / Virgil Ciucă
AM CĂUTAT de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 by http://confluente.ro/virgil_ciuca_1445346111.html [Corola-blog/BlogPost/368204_a_369533]
-
o artistă pentru care fericirea are valori stabile, fără schimbări de direcție ; Pavel Stratan, un basarabean simpatic și talentat cu cântecele lui pline de umor și de melancolie care te îmbată ca vinul din beciul pe care tata a pus lăcată . Nu lipsesc nici eseurile de pe cărările din alte tărâmuri: Enigmaticul Glozel; cătunul modest din centrul Franței în care s-au descoperit tăblițele de argilă arse, care, după curățire, s-au dovedit a fi inscripționate cu un alfabet necunoscut; La pas
IOSIF KOVACS-PUTREREA CUVÂNTULUI SCRIS-O PUNTE ÎNTRE OAMENI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Iosif_kovacs_putrerea_cuvantului_scris_al_florin_tene_1327684053.html [Corola-blog/BlogPost/340603_a_341932]
-
și suntem milioane Și vorbim o limbă dulce, Dar un cuib de lighioane Poate traiul să ni-l spurce?! Ei se-mbracă-n țări străine Și la doctori mari se cată, Dar când boala roade-n tine La spitale pun... lăcată! Și de ce, te-ntreb, Ioane, Mai naște România plozi? Dacă suntem milioane, Și ne ucid niște nărozi...?! Și de ce, te-ntreb, Ioane, Ai tu brațele vânjoase? Au, doar să dezmierzi cucoane Și la hoți să le faci case?! Referință Bibliografică
DAR DE CE, TE-NTREB, IOANE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Dar_de_ce_te_ntreb_ioane_george_safir_1327125042.html [Corola-blog/BlogPost/361354_a_362683]
-
Autorităților atât și le trebuia; au închis biserica pentru o lungă perioadă de timp. Totuși grație locuitorilor satului și conducerii de pe loc lăcașul nu a fost transformat în depozit, grajd sau club ca în alte parți, ci sa menținut sub lăcată, și datorită preotului Tudor Lupanciuc biserica din Pogănești a fost redeschisă în 1991. Un eveniment care nu trebuie trecut cu vederea este și faptul că după instalarea Puterii Sovietice în 1944, cetățenii satului încă mai aveau dreptul de a lua
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]
-
Însă cum să vinzi fereastra oare, Cea la care maică te-așteapta?! Casa părintească nu se vinde, Nu se vinde tot ce este sfânt. Din atâtea lucruri dragi și sfinte Ochii mamei Încă ne privesc. O vom da și vor schimba lăcată Și vor pune și ferestre noi. Și trecând pe lângă ea vreodată, Va privi ca la străini la noi. Casa părintească nu se vinde, Nu se vinde tot ce este sfânt. Din atâtea lucruri dragi și sfinte Ochii mamei Încă ne
Editura Destine Literare by Grigore Vieru () [Corola-journal/Science/76_a_346]
-
cari tóte au rame, ér sticlă numai unele. Se află o măsuță învelită cu 3 făscuse pre care stau o cruce de lemn, un sfecinic de aramă, una evangelie vechiă, două lavițe și o pixidă de lemn cu țîțîni și lăcată. În turnul bisericei sunt 2 clopote unul de 88 chlgr., ér altul de 78 chlgr. Se mai află o restingnire în Cemeteriul bisericei."” În inventarul din 23 Aprilie 1945, biserica este evaluată la 1000 pengö. Pentru biserica de lemn din
Biserica de lemn din Valea Loznei () [Corola-website/Science/309846_a_311175]
-
că noaptea e prea scurtă; nici când apune soarele nu s-ar culca, nu poate îndura ploile că udă prispa, nici vântul că scutură pomii și cad frunzele. Cine poate s-o mai înțeleagă? Și-a închis sufletul cu atâtea lăcate... Sărmana!... spuse Săftica. Dar tot Varvara cu glasul muiat mai zise: S-o cruți maică, să nu-i spui nici o vorbă care ar putea s-o doară că e o ființă năpăstuită. Mă mir că se mai ține sufletul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
mănăstiri și, îndeosebi, Voronețul, "cea de-a opta minune a lumii" pentru care a promis să se revanșeze față de suceveni. Cum președinta Societății de Cruce Roșie, filiala Suceava, era colega mea de catedră, Elvira Gheorghiu, ea a fost cheia și lăcata plecării mele, pentru care, în pofida consecințelor care-au urmat, îi sunt oricând profund îndatorat. Să vezi Suedia paradisul ordinii și ocrotirii sociale ideale, al disciplinei și cultului muncii, țara cu unul din cele mai înalte nivele de viață, țara fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
profesia. La noi, bătrânii spun că omul, pentru a putea zbura și păstra echilibrul, liniștea, cumpătul, calmul, tăria și îndrăzneala de-a înfrunta vitregia vieții are nevoie de ambele aripi. Fiindcă femeia, jumătatea bărbatului, este într-o familie "cheia și lăcata". Asta era vorba bunicii care, sărmana, a pierdut și ea o aripă când avea numai 28 de ai, fiindcă soțul ei, Vasile Lazăr, a căzut împușcat prin ambele picioare la Mărășești, a fost luat prizonier și s-a stins la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cum intrai, o celulă Într-o parte și-ncoace erau altele trei... Eu am intrat În prima dintre cele trei, nu În cea care era singură. Când s-o deschis ușa... cu niște zdrăngănituri groaznice... Nu știu ce fier aveau și ce lăcate mari... Vai, nu vă spun ce impresie mi-o făcut... Sunt anumite lucruri pe care nu le-oi uita nici În clipa când o să mor. Și m-o introdus În celula respectivă. Gândiți-vă! O pivniță, de-o parte și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cum întrai o celulă într-o parte și-ncoace erau altele trei... Eu am intrat în prima dintre cele trei, nu în cea care era singură. Când s-o deschis ușa... cu niște zdrăngănituri groaznice... Nu știu ce fier aveau și ce lăcate mari... Vai, nu vă spun ce impresie mi-o făcut... Sunt anumite lucruri pe care nu le-oi uita nici în clipa când o să mor. Și m-o introdus în celula respectivă. Gândiți-vă! O pivniță, de-o parte și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
care a luat sufletul acestui om își spală sabia în vasul lui cu apă. Arici E păcat să omori ariciul, pentru că el a urzit pămîntul sau l-a măsurat. Dacă ai închide bine puii unei aricioaice și să ncui cu lăcată, mama lor umblă pînă găsește iarba-fierului, cu care, atingînd lăcata, se sfarmă. Aceea o pun hoții în palmă și descuie lăcă țile numai atingîndu-le. Cînd te afumi cu arici scapi de friguri. Grăsimea de arici e bună pentru reumatism. Aripă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
vasul lui cu apă. Arici E păcat să omori ariciul, pentru că el a urzit pămîntul sau l-a măsurat. Dacă ai închide bine puii unei aricioaice și să ncui cu lăcată, mama lor umblă pînă găsește iarba-fierului, cu care, atingînd lăcata, se sfarmă. Aceea o pun hoții în palmă și descuie lăcă țile numai atingîndu-le. Cînd te afumi cu arici scapi de friguri. Grăsimea de arici e bună pentru reumatism. Aripă Femeia în poziție* să nu mănînce aripi de paseri, căci
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
mere, pere, să se facă boabele ca merele etc. Să arunci cenușă în grîu cînd [se] pleacă la sămănat, ca să nu facă tăciune. Cînd sameni grîu de primăvară ori grîu curat, atunci se pune în grîul din care sameni o lăcată închisă; și să nu vorbești cu nimeni nimic, că atunci și gura paserilor va fi închisă și nu vor putea mînca grîul. Cînd sameni grîul, să fii cu cămașa spălată și curat de noaptea, ca să nu facă grîul tăciune. Cînd
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Du-te dracului! izbucnește Cupcici. Știi ceva?! spune el apoi, panicat, dar se liniștește. N-am treabă, o țin sub cheie... Am auzit că domnii ăi mari din Francia, când pleacă la rezbel, au născocit o pașmanterie de fier cu lăcată cu care cetluiesc fâșneața muierii, de nu intră-n ea nici vântu', nici gându', dară-mi-te, mădularu'... De-l pune dracu' pe careva s-o cerce, i-o taie de zici că-i ferestrău nu alta, izbucnește Cupcici într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ferestrău nu alta, izbucnește Cupcici într-un hohot drăcesc de fericire, închipuindu-și ferăstrăul făcându-și treaba. Aveți cunoștință?... De aiastă sculă aș fi tare pohticios s-o târgui. Prost ești, mă! îl chinuie Alexa scormonindu-l. Nu să există lăcată să nu-și afle cheia. Pentru câte o fâșneață cu năbădăi s-or făcut răzbele și nu s-o putea meșteri o flecușteață de cheiță s-o închidă și s-o deschidă de parcă nici usturoi n-a mâncat, nici gura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ascuțit de elitre al insectei tropicale numită cicada. Bisericuță bizantină, în Niculițel. Au găsit bisericuța pe jumătate îngropată în pământ, cu lacată mare și nu se putea deschide. Și oamenii tot au făcut rugăciuni până ce în ziua de M.-Tanasie lăcata a căzut și biserica s-a deschis. În regiunea aceasta se găsesc și s-au găsit nenumărate monede românești de pe vremea lui Mircea. Este și mormântul unui general rus găsit la bătălia Ismailului, a crescut din mormânt un copac străin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
luncă, Hăulind. Cu cofița pe ndelete Vin neveste de la râu Și cu poala prinsă-n brâu, Vin cântând în stoluri fete, De la râu. Se ducea atunci o viață tihnită, patriarhală, când gospodarul nu-și punea problema să încuie portița cu lăcate când pleca să lucre pe hotar, sau să tragă zăvorul la ușă atunci când își întindea pe salteaua de paie, oasele-i trudite. Era epoca în care nu bântuiau borfașii sau derbedeii. Preocuparea de bază a gospodarului era atunci, să aibă
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
cum să vinzi fereastra oare, Cea la care maica te-aștepta?! Casa părintească nu se vinde, Nu se vinde tot ce este sfânt. Din atâtea lucruri dragi și sfinte Ochii mamei încă ne privesc. O vom da și vor schimba lăcata, Și vor pune și ferestre noi. Și trecând pe lângă ea vreodată, Va privi ca la străini la noi. Casa părintească nu se vinde, Nu se vinde tot ce este sfânt. Din atâtea lucruri dragi și sfinte Ochii mamei încă ne
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
ac adânc în spate în insectar rămân răpuse urme se zbat și urlă hăituite-n turme cădem răpuși eternelor păcate mâini și picioare-n tencuială scurmă descriu un cerc dar nu se pot abate mă zbat cumplit să scap de sub lăcate durerea-n pieptul țeapăn nu se curmă cu cât încerc să ies de sub strânsură cu-atât se cască rana mai ușor și-n oase simt o crâncenă arsură iar zborul slobod e amăgitor îmi intră zgura nemilos în gură și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
N-are vreme să bage de samă, ia poalele cojocului în cap și năvăleșt[e] spre ușă, În fereastră: Băh! Când dă să iasă pe ușă, Nicodim zice: Uite-l mă, uite-l, repede ușa-napoi ș-o închide cu lăcata. În fereastă: Băh! Popa scutura de ușă, oamenii țineau vârtos, ca să nu lase pe dracul să fugă... Vezi, mă! Trăsni-l-ar crucea lui Dumnezeu, Necurat, cum mi-o fript mânica, zice cu spaimă Buchilat. D-apoi cum puțea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]