84 matches
-
spune lor; spune-adevărat că m-am însurat c-o blândă crăiasă a lumii mireasă, că la nunta mea a căzut o stea... Iar dac-îi zări, dacă-i întâlni măicuță bătrână cu brâul de lână, pe culmi rătăcind, din ochi lăcrămând, de toți întrebând: Cine mi-a văzut cine-a cunoscut sprinten păstorel tras ca prin inel? Fața lui spuma laptelui, ochii lui floarea câmpului, mustăcioara lui spicul grâului? Tu mioara mea nu te îndura și-i spune curat că m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fruntea albă de cetate. În el, deși l-au prigonit dușmani, E românească inima ce bate. Mă văd aci copil în zi de joi... Venit la târg cu tata. De departe. Bătrânul se întoarse singur înapoi. Iar eu rămas-am lăcrămând. La carte. (Justin Ilieșiu) Țăranul din Cârțișoara, ca mai tot țăranul ardelean de altfel, a știut, numai așa dintr un al șaselea simț, special al lui, că cea mai eficientă investiție pe termen lung, care să-i asigure, dacă nu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
și de tine cum o duci cu sănătatea. Poate te mai duci pe la rudele tale de la Bacău, și treci și pe la noi. Te îmbrățișăm cu dragoste, Maria și Dumitru Vârgolici. Bordeasca ianuarie 1987 Dragă Alecu, Cu adâncă durere și am lăcrămat citind scrisoarea aflând pentru prima dată că ți-ai pierdut soția în anul 1983. Îți adresez sincere condoleanțe ! Toți vom avea același sfârșit, la bătrânețe însă și suntem datori să privim cu încredere, curaj, tărie morală, viața de azi și
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
-l aranja ca să fie măreață, impunătoare, maiestoasă glumeam eu cu ea, cu fața ovală, de fel ridată și mereu zâmbitoare, cum spuneam, cu doi ochi care te țintuiau aruncându-ți un vino încoace, dar pe care adesea i-am întâlnit lăcrămând din cauza unor cauze nemărturisite, până la o vreme, cu o frunte înaltă care ascundea sub calota craniană multă minte cu inteligență mereu revărsată și cu un nas care parcă te mirosea dacă îi ești alături sau ba, doamna Adela, că așa
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
evocă decât fantome. Dacă un om privind câmpurile arate cu tractoarele, fabricile, tunelurile și șoselele asfaltate, barajul în construcție al hidrocentralei de la Bicaz, apartamentele superbe din cartierele pentru muncitori, creșele, școlile, spitalele, bibliotecile, institutele pentru promovarea științelor și artelor, ar lăcrăma pentru plugul de lemn și pentru bordei, ni s-ar părea slab la minte ca și bietul general care zicea naiv: «Contesă, asistăm la ruina unei țări.»“ („7 Noiembrie“, Contemporanul, 7 noiembrie 1958) G. Călinescu între sublim și ouă (nota
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
La mine-or veni, La mine s-or strânge, Pe mine m-or plânge Cu lacrămi de sânge. Și tu, oaia mea, Tu dac-ăi vedea O mândră fetiță Cu neagră cosiță Prin crânguri umblând, Din gură cântând. Din ochi lăcrămând, De mine-ntrebând, Să nu-i spui că sânt Culcat subt pământ, Ci că m-am tot dus, Dus pe munte-n sus, Prin vârfuri cărunte, Dincolo de munte, Căvălaș să-mi dreg, Flori ca să-i culeg Pentru nunta mea Ce-o să
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
cuvinte propiată/ Și-n zarafir îmbrăcată”), care îi ducea fiului merinde la temniță 451, „muma strinului” („Cea mumă bătrână/ Lu strinu ești mumă!”452), mama din Păcurari străin („Și vi-ți întâlni/ O mamă bătrână,/ Cu cârpă de lână,/ Lacrimi lăcrămând,/ Păru-și despletind,/ Noroc blestemând,/ De fiu întrebând...” 453) își împlinesc funcțiile ce derivă dintr-o maternitate acaparantă. (Dar nu numai. Văduva poate să fie - ca în balada Ion ăl Mare - o gazdă căutată de haiduci: Iar Călin ce mi-
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
bani La vederea lunii Pă aripa șubii 466. Ori: Pre munții cei mari Sunt trei păcurari [...] De cumva veți mere Pe la târgurele, Cu oi de-ale mele, Și vi-ți d-întâlni O mamă bătrână, Cu cârpa de lână, Lacrimi lăcrămând, Păru-și despletind, Noroc blestemând, De fiu întrbând, Aceea-i maica Și ea v-o-ntreba: - N-ați vait, vait, Nu mi-ați întâlnit Pe al meu Pătruț, Păcurari micuț, Cu păr gălbănuț, Floare de spicuț; Cu ochi viorele Ce
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
condoleanțe; copilaș; to cry; curățare; curge; degeaba; a te descărca; dezbalanță; deznădejde; de dor; duioșie; după iubită; Emo; emoțional; emoționat; eu; examen; fata; fetița; firav; frică; fricos; fript; gălăgie; gelos; gumă; hohote; inima; încet; lacrima; cu lacrimi mari; lacrimi, suferință; lăcrămează; lovit; lovitură; mai mereu; de milă; milă; milos; mîrîie; mornîie; muzică; neajutorare; nemulțumire; nenorocire; neputință; nervi; nervoasă; niorcăială; obraz; ocărî; oftează; om; omul; palid; pix; plăpînd; preferință; proastă; probleme; rană; răsunător; rău; răutate; renaște; repede; salcie; sărat; sărmana; scîrbă; sensibilă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
sînge... Urcuș pe coasta mărăcinoasa, sub ploaie, cu lipitori pe mîini, pe trup, pe față. Întîi mi-am sfîșiat cămașă, ca să strivesc limba de piele neagră ce-mi scrijela sînul. Apoi mi-am rupt umerii cămășii, apoi ciorapii. Alunecam și lăcrămam, îmi scrinteam degetele și-mi zgîriam genunchii cu pantalonii în zdrențe. Sus, pe poteca lăsată - ne-au întîmpinat alte convoiuri de lipitori." A fugit că duhurile și abia, abia a scăpat. Emoționant și plin de înțelesuri studioase sînt surprinse mînăstirile
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
Din întâmplare, în cea dintâiu sară ce am petrecut aici șafarăț, m-a surprins luna, ce-am zărit printre crengi. N-aș fi crezut că o arătare atât de comună poate să provoace atât de vii mișcări în suflet. Am lăcrămat". Luna lui Maiorescu este poate cea mai tipică pentru omul secolului 19, așa cum criticul-avocat-ministru-profesor, născut și el în 1840, anul deșteptării, membru al Academiei Române, al Societății Geografice din Paris, al Societății Filozofice din Berlin, este unul dintre cei mai tipici
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
și în muzică deopotrivă, se face melodramă. Astfel clișeele dau năvală în film, știm că rusul este cam nebun din fire, dar lipsa de măsură se conjugă admirabil cu arta, știm că este sentimental așa că plânge în hohote sau doar lăcrămează și devine duios, știm că se îmbată și când se îmbată cântă sau pune mâna pe mitralieră, știm că este grosolan și când are ocazia nu se dezminte, știm că trăiește la cele mai înalte cote pasiunea așa că dirijorul ne
Orchestra nebună by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6675_a_8000]
-
fumează, se dau replici politicoase în genul conversației de salon cu sofisme și virilisme de cabaret, se joacă tare, dar cu sifon, se mai aleargă pe acoperișuri, dar nu mult și au ralenti că nu rezistă bypass-ul și se lăcrămează după vremurile bune de odinioară anii '42, '43. Regizorul a apelat la o variantă mai tînără a sa - interpretat de actorul ceh Petr Falc -, pentru scenele din anii '40, care, nimic mai caraghios, asemeni unui abil ventriloc vorbește cu vocea
Comisarul Moldovan - Reloaded by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8562_a_9887]
-
mai văzut pe-acest pămînt", și o părăsire lașă și crudă a tinerei "vergine" de către "domnul cu dinți sclipitori", pe care totuși vergina avea să-l iubească Până-n mormântul de marmură rece, Până în sânul lui Dumnezeu. Amețite de șampanie, fetele lăcrămau și ele prin fumul verzui, tot mai des, al trabucurilor. Vasilica tocmai își ștergea cu dosul palmei lacrimile, când, cu gura căscată, observă că negrul de la tobe îi zâmbea și-i făcea cu ochiul. Se mai uită o dată. Negrul zâmbea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Am vegheat și m-am rugat mereu pentru tine, dragul meu. Țiam simțit îndoielile și zbuciumul și nu am contenit rugăciunea nici zi nici noapte, murmură Theodosie, apoi reluă cu voce tare. Am îmbătrânit și uite, când bate vântul îmi lăcrămează ochii... Mitropolitul își șterse ochii cu dosul mâinii în același moment cu domnitorul. Se îmbrățișară cu dragoste sinceră. Boierii bătrâni din cele două șiruri, ca să nu li se citească emoția pe fețe, începură să cânte popește mnogoeletie. Peste vocile lor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
va rămâne totdeauna primul ei născut ?). Bineînțeles, nu știe de la tine nimic pozitiv, dar i s-a spus c-ai fost văzut într-un automobil, într-o trăsură, împreună cu... Ai înțepenit în ușă, jenat și nerăbdător, sub mustrarea ochilor ce lăcrămează, a buzelor veștede ce se strâng ca să nu dea drumul cuvintelor, a gâtului firav și zbârcit, aplecat deasupra gherghefu lui. Te ridici pe vârfuri, pregătit să fugi cât mai repede din acest loc, singurul din lume unde nu mai ești
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
granița dintr-o eroare... O eroare care să țină 60 de kilometri ? a spus. Nu se poate totuși aduce unui general rus insulta că nu ar ști să citească o hartă ! Dar de când Sophie, care, înfășurată într-o pelerină tenebroasă, lăcrăma pe un romanț sau pleca spre livadă încărcată de pânze, șevalet, șasiuri, cu pitoreasca ei pălărie alunecând neglijent pe spate, a ajuns să se priceapă în politică atât de bine ? Auzi-o vorbind, cu obișnuita ei siguranță de sine... O
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ei, care o face să fie patetică. Ridicolă. Vocea lui ironică. Mâinile neglijent înfundate în buzunarele sweater ului, un picior puțin mai înainte. Doar afară, în lumină, au să se vadă ochii prea congestionați ai lui Niki, care, din senin, lăcrămează. — Să lichidezi un întreg trecut în 24 de ore, când știi că suntem atât de legate... Să te înfunzi într-unul din cartierele unde nu se mai poate spune că locuiești în București ! Acolo să meargă cei ce acum au
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Filip cântând de mama focului (tot fără sunet). Pe un perete sunt prinse niște pliențele cu scriitorii invitați, printre care și „Florian Filip“... Cu ocazia lecturilor, un domn de la Orchestra Națională Radio cântă un minut la clarinet, moment în care lăcrămăm cu toții. O doamnă de la Simon&Schuster îmi povestește, a doua zi după decernarea Nobelului, că tocmai vânduse, cu două săptămâni înainte, „world rights“ pentru Doris Lessing... O întreb cât de tare regretă. Îmi spune că e de 30 de ani
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
Domnul Commendatore a șovăit; Mariana a intervenit pe loc: — Și aia numa pencă eu am vrut să mergem. Și te-ai bocit ca Îngălata, fără să iei seama la rimmel. — Ie adevărat, a zis Ricardo. Și io te-am văzut lăcrămând. Pormă dai În boală și iei picăturili alea de soilit care le ții În scrin. — Mare năzdrâmbă mai iești, a observat Mariana. Doar știi ce-a zis doctoru, că porcăriile alea sunt bune decât la nimic. Io sunt altă chestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Cufărașu. Și Încă un șoz. Alaltăieri, În vila dă pă Arroyo, slujitoru În livrea m-a poftit Într-un salonaș cu un Figari, adevărat salon dă dans, și Tejerina m-a orbit pă loc cu farurile iei gagioale dân care lăcrăma șiroi. Mi-a zis că, oricât s-ar da cu capu dă pereții din living, nu poa să să prindă ce iera și că uneori să credea pă puntu să-și piarză mințile. Simțea că o Învăluia ura la femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
moș Mitrea Pescăruș mi-a declarat: — Mă duc s-aduc stuful. S-a dus și s-a întors: — Am adus stuful. După ce a adus stuful, i-a căutat locul sub vânt, l-a aprins și m-a învăluit în fum. Lăcrămam și tușeam. Bătrânul rânjea de ticăloșia mea. Urmând să umble prin gospodăria-i puțină, da cu piciorul ici, îndemnând lucrul să se puie la locul lui, trăgea o sculă de subt un țol și se mira cum de s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la sfadă și scot cuțitele stăpânii, patronii, baronii, tenorii... Dar treaba asta cu echipe, antrenori, arbitri de tușă plus căpitani îmi miroase a Noica, mie, iară ție îți amintește de performerii recrutați, câte unul la milion ori de filosoful păltinișan lăcrămând prin birourile prim-secretarilor (în loc să antameze, cum îi sugera Paleologu, "critica puterii de județ"). Visez, eu, la echipe fără membri și fără căpitani, doar mi-s anarh și patafizician, ce chizda mă-sei! Un cuțit fără mâner, căruia îi lipsește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a spus Cehov, vreo cinci nuvele dintre care, oricât de puțini știam rusa, Draga de ea! Am urmărit-o ușor, fără efort, purtat doar de melodia spunerii până la Iasnaia Poliana (în sfârșit!), acolo unde Tolstoi, după lectura nuvelei, ar fi lăcrămat, după cum țineam minte dintr-un text al lui Gorki (Gorki sau...?, - oricum, un text care avea grijă să sublinieze că lui Tolstoi nu-i plăcea teatrul lui Cehov fiindcă nu avea un punct de vedere clar și răspicat). Din senin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
presărată pe noiiată o prăjitură cu zahăr pudră-nasul tău murdar de zahăr.... Ți-am zis să nu trântești niciodată ușa, să nu știu dacă pleci! Păpușa ta, Casiana, care n-a fost prințesă, prinsese brusc poftă de plâns și zâmbea lăcrămând.Am luat-o-n palmă, gâtul i-am sucit, să nu care cumva să-ți fie iarăși dragă, mai dragă decât mine. Moartă, zâmbea încă.Am urât-o ...Simțeam ura crescând. Of, cum mai mirosea a noi două, și foaia
A doua oară unu by Diana Dupu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92922]