50 matches
-
urii și a imaginației proprii. Să ne înțelegem: nu sunt ușă de biserică. Sunt pofticios și, eventual, lacom. Nu reușesc să mă feresc, întotdeauna, de oarecari excese. Dar mă străduiesc. Rândurile de față nu vor să fie însă o confesiune lăcrămoasă despre eforturile și eșecurile mele alimentare. Ci consemnarea unei crescânde perplexități. Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia“ nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
beznă asupra mării și împrejurimilor. Apusul singur mai rămăsese, cîtăva vreme, luminos. Nu trecu însă mult și cerul lua, și în acea parte, înfățișarea verzuie a peruzelelor ce îmbătrînesc și mor. Secera de diamant a lunei schinteia cu o dulceață lăcrămoasă... Vîntul, în vremea aceasta, se ascuțea. Nori negri și sălbatici dau iureș cerului. într-o clipă stradele rămaseră pustii". Dacă în pagini ca acelea reproduse mai sus se concentrează inovația prozatorului simbolist, există la Macedonski și o altă latură, un
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
beznă asupra mării și împrejurimilor. Apusul singur mai rămăsese, cîtăva vreme, luminos. Nu trecu însă mult și cerul lua, și în acea parte, înfățișarea verzuie a peruzelelor ce îmbătrînesc și mor. Secera de diamant a lunei schinteia cu o dulceață lăcrămoasă... Vîntul, în vremea aceasta, se ascuțea. Nori negri și sălbatici dau iureș cerului. într-o clipă stradele rămaseră pustii". Dacă în pagini ca acelea reproduse mai sus se concentrează inovația prozatorului simbolist, există la Macedonski și o altă latură, un
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
religios) sau formații populare și familiar-argotice (păgubos, haios). În 1943, în Limba română actuală. O gramatică a "greșelilor", Iorgu Iordan observa deja frecvența de apariție a sufixului în registrul familiar, citînd din scrierile vremii, mai ales din presă, formații ca lăcrămos, hazos, milităros, mutros, năzbîtios, pricinos, spăimos, tabietos etc. S-a vorbit și de o anumită valoare peiorativă a sufixului, care ar fi provenit din combinarea sa cu anumite teme lexicale (Zorela Creța, într-un articol din 1967, cita multe derivate
Un sufix prietenos by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17231_a_18556]
-
fără legătură cu viața de partid, ci cu diverse interese obscure, multe antinaționale, mai spune Năstase, adăugând că nu crede că PDL se va scinda în perioada următoare. Problema este cu „onoarea nereperată” a lui Traian Băsescu, el spunând un lăcrămos „adio PDL!”. Însă, după cum ne-a arătat în atâtea rânduri, Traian Băsescu este un om politic „consecvent” (doar ne-a spus că demisionează în 5 minute și că pleacă pe mare după terminarea mandatului!), care își va reevalua în curând
Adrian Năstase, despre Convenția PDL: Eşecul băsescianismului dinastic by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/38591_a_39916]
-
regim în care grafologia stă sub cheie în birourile poliției politice. Iată cu siguranță unul dintre motivele pentru care rigoarea aplicației va fi încă de la început bruiată de un discurs liric și cam bombastic, destul de reținut totuși în raport cu romanțele (când lăcrămos abstracte, când metaforic exaltate) în care se transformă adesea multe dintre textele consacrate lui Eminescu. Inițiativa lui Sîrbu riscă să nu fie schițată decât ca intenție, din cauza acestei interferențe inoportune a scopurilor - cu efecte imediate dintre cele mai păcătoase, precum
Eminescu și posteritatea de celuloid by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17414_a_18739]
-
urmare indispensabilă sănătății. Revolta, ca revitalizare a reacției individuale: un sport de echipă ce trebuie practicat aproape voluntar, nu daor din cosntrângere. Revolta devine la propriu ,,o problemă de igienă fizică și mentală" (Marcuse). 11.,,Revoluția trădată", acest viclean și lăcrămos sentimentalism postdecembrist, incubator al perpetuei demobilizări! Ideea ripostei unice (miraculoase, în unicitatea sa!), care - se putea mai rău? - nu e alta decât cea irosită, nu face decât să preia din mers funcțiile propagandei comuniste. Dar idealurile din '89 trebuiau în
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
tine, / Dar ești departe de mine), Sorinel Copilul de Aur (Vagabondu' vieții mele / Îmi faci decât zile grele / Și orice mi-ai face tu / Eu n-am să iubesc altu'), Bursuc, Pește, Salam, Arabu, Vijelie, Cercel și toți arhitecții insurgenței lăcrămoase a iubitului care își vede așteptările înșelate și iubita răpită de rivalul cu bani mai mulți, ghiuluri mai mari și un BMW mai încăpător. Pour la bonne bouche, în meniul muzical al nunții își face loc și o manea al
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
prost plasate, desființează orișice tragedie oricît ar fi ea de reală, de unde și eșecurile rizibile ale scriitorilor lipsiți de un har adevărat. Vorbele generalului le reproduc exact. Așa se exprimase, iar mintea mea veșnic prezenta înregistrase totul, exclamația emfatica, ochii lăcrămoși, de vîrstă, dar și de emoția cabotina tipică palavragiilor, grafomanilor exaltați care nu fac decît să mimeze existența și să refuze realul... Atunci, nu stiu ce mi-a venit și m-am băgat în mica să biografie... Am zis așa; mi-am
Per modo di dire by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18202_a_19527]
-
de curcubeu m-aș da și eu și m-aș legăna pe-un hamac de stele legate de nori cu nuiele. Și tumbe pe norii pufoși aș face, că doar nu-s colțuroși. Doar că-s prea aburoși și apoși. Lăcrămoși. Adică plâng până se frâng. Norii sunt ca pernițele pe care mă legăna mămica mea înainte de a veni moșul Ene pe la gene. Și alunecam și mă duceam ca-ntr-o apă călduță și moale, în piciorușele goale. Tare, taremi plăcea
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
nou la lumină, sub cupola cerului nesfârșit de vară. Mergând de-a-ndaratelea pe alee, în fața celorlalți copii, Jean dădea din gură neobosit. Era cel mai caraghios și mai trist dintre toți copiii, cu hăinuțele lui murdare, cu ochii lui șterși, mereu lăcrămoși, cu părul mare și încîlcit. Deși nu-l mai asculta aproape nimeni, le tot spunea să zică repede " Mama taie o vacă", "Mă-ta mare-n curte spală", " La curbă șinele troznesc", toate tâmpeniile de pe lume. Le zicea cum se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
traducere matură. Asta nu înseamnă că am eliminat pur și simplu din preocupările noastre chestiunea stilistică. Nu. Dar să nu confundăm stilul cu alambicarea frazei și nici poezia cu simpla rocadă subiect-predicat, agrementată cu nițică spoială arhaizantă, plus ceva neaoșisme lăcrămoase. Îmi plac și mie arhaismele, dar la locul lor, în paginile autorilor din secolele trecute, acolo unde le este locul și unde sună realmente frumos. Papagaliceasca arhaizantă modernă nu poate stârni decât haz, ca și papagaliceasca neologizantă. Noi am ales
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
unde ajunsese, neclintită În timp, În așteptarea revenirii orașului la ceva pe care să-l poată recunoaște. Numai că asta nu se Întâmpla. Ea cunoscuse țara altfel, mai binevoitoare, Își Închipuia. Nu putea să sufere cuvântul ăsta, pentru ea era lăcrămos, Îi amintea de felul În care se refereau bătrânii albi țic niți la plantațiile lor și la servitorii lor băștinași. și, dintr-odată, nici pe ea nu mai putea să se sufere. — Trebuie să fac ceva În privința asta, bombănea cu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
privind în ochii-i, ți-ar părea cum că înveți Cum vieața preț să aibă și cum moartea s-aibă preț. Și, înveninat de-o dulce și fermecătoare jale, Ai vedea în ea crăiasa lumii gândurilor tale, Așa că, închipuindu-ți lăcrămoasele ei gene, Ți-ar părea mai mândră decât Venus Anadyomene, Și, în chaosul uitării, oricum orele alerge, Ea, din ce în ce mai dragă, ți-ar cădea pe zi ce merge. Ce iluzii! Nu-nțelegi tu, din a ei căutătură, Că deprindere, grimasă este
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Carlos dispăruse din nou, după ce la petrecere reușise să afle - nu se știe cum - că Brigit îl cunoscuse pe Joey în sens biblic. îSe putea să fi avut vreo legătură cu faptul că Gaz venise la Brigit manifestând un respect lăcrămos și spunându-i, în raza auditivă a lui Carlos: —Doamne, ești o femeie pe cinste! Joey zice că n-a mai avut parte de-un sex oral mai grozav în toată viața lui!) Brigit era grozav de supărată și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
unui comic monumental. Tipul este completat de Pampon și Crăcănel, amanții înșelați din D-ale carnavalului. Din „ambițiul” și „onoarea de familist” a prototipului Dumitrache - Trahanache, n-a mai rămas decât impulsul agresiv al lui Pampon și predispoziția spre iertări „lăcrămoase” a lui Crăcănel. Amândoi abordează o pretenție de prestanță. Iancu Pompon este tipul cavalerului fără teamă, a omului de onoare, toate acestea fiind subminate în piesă de caricatura gravă. Sentimentul iubirii capătă la el o aureolă mistică și se însoțește
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
zise nici da, nici ba. 126 DANIEL BĂNULESCU Asupra mobilei ușoare, amuzantă, de bun gust, aliniată pe lângă pereți. Asupra covorului vioriu, reflectând un mic lustru de cristal și nervozitatea maniacală a oglinzilor. La o măsuță, un chip bărbătesc, intimidat, lăcrămos, dat la glașpapirul intemperiilor de pe tarlale, își ținea brațul stâng încordat, deasupra vâlvătăilor unui mușuroi de furnici, încolăcindu-i, acelui bărbat, brațul stâng, sub forfoteala lor de mici și bestiale insecte. Iar după ce-i păscuseră complet, nefericitului, nefastele linii ale
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mădular, schelălăiturile paturilor în care bunicuțe lubrice își atrăgeau din zbor cîte-un nepot. Își aruncă apoi cu veselie capul pe spate. Și izbucni într-un răcnet, ce înmuie până și lipiciul sticlelor de pe mesele din cartier. Cântând c-o voce lăcrămoasă, antrenantă, pipăitoare, de țambalagiu deșucheat: 138 DANIEL BĂNULESCU pentru care, cu tot convoiul ăla, se reînșurubase aici era tocmai acela că-i ploua teribil în gură. Ca, măcar în noaptea cu pricina, să încalce și să îmbobîrțeze la o fermecătoare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
1988, într-o vineri -, era cea de-a doua seară de când Regele și IF-ul ședeau în galantar, la "Cafenea" și-și țineau cerurile gurilor scufundate în nechezolul ăla oribil, să-i poată cerceta arabii de afară, prin vitrinele mari, lăcrămoase, de la coborârea silențioasă a serii și să hotărească dacă or să încheie afaceri cu ei. Arvinte și alți doi șlomingari se puseseră răspândiți pe la alte mese, printre consumatori. Iarba alesese una dintre măsuțele din salonul din fund, din cele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Eu te priveam atuncea c-un rece ochiu de mort. Dar m-ai învins... Pătruns-ai a inimei cămări Ș-acum lucești ca steaua fatală peste mări Pe gândurile mele... și treci așa frumoasă Ca marmura de albă, cu gene lăcrămoase, Și cum plutești n-atinge piciorul de pământ... Atârni precum atârnă nădejdile... de vânt. Mă mișc ca oceanul cu suferinți adânci, Ce brațele-i de valuri le-atîrnă trist de stânci. Se-nnalță și recade și murmură într-una Când lunecă pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Când trecu la a doua căruță, o iapă necheză speriată. Ucenicul se făcu mort lângă roți. Gheorghe trăgea perechea dezlegată spre câmp, la adăpost. Cel tânăr mai încercă o dată. Animalele seliniștiseră. Mâna hoțului le pipăia dibaci boturile calde și ochii lăcrămoși. De jos nu se simțea nimic. De patru ori tîrî codoșul perechile, legîndu-le căpăstru ungă căpăstru. A cincea oară, Paraschiv dădu peste un cârlan sătul, care se lăsa greu. Simțind mână străină pe el, încercă să muște și lovi cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
trăia din plin toată treaba. Știa o mulțime de lucruri despre ei, despre bătăile și violurile Îndurate acasă ori la casele de copii, despre cum majoritatea erau homosexuali, despre bolile care-i măcinau, despre gardienii și polițiștii care-i chinuiau. Lăcrămos, Sorin povestea și despre distracțiile lor favorite. Le plăcea, de pildă, să țină pe lângă ei o mulțime de câini, ar fi prea mult să spui că-i creșteau, deși uneori Își Împărțeau mâncarea cu ei. Vedeam asta chiar acum. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
alb, Dumitru Rucăreanu. Însă „mesajul” manipulator e astfel mai eficient. Satira are și umor, un umor adesea memorabil. Nu poți să nu râzi în hohote când tejghetarul hoțoman Bumbescu cade în reverie la auzul versurilor debitate de Mirea și exclamă lăcrămos, privind în neant : „Victore, viața fără poezie e pustiu !...”. Și spectatorul, când râde, se deschide. E mai dispus să primească mesaje, idei, fără a le mai supune unor verificări raționale. Ele vor rodi mai târziu în mintea lui. Or, mesajul
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
nu încetează a se dezvolta în structurile sale de profunzime, și axa orizontală a culturii scrise, care nu e originală, întrucît modelele sale sunt străine. De aici, acest joc neîntrerupt între observațiile casante, așa-zis obiective, exterioare, și prea-plinul eului lăcrămos, nevrotic, dar autopersiflant. De atîta negare a acestei lumi, ca și a celeilalte -, o intensă jubilație se ivește în scrierile cioraniene, care debordează de aserțiuni pardoxale, fără a se imobiliza însă într-un impas al gîndirii. Orice s-ar spune
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
parveniților noștri ne agresează urechile. Mai sînt și vocile peste care dăm, vrînd-nevrînd, butonînd radiouri sau televizoare. Dacă ar fi să pot decide managerial într-un caz, cel al Andrelei, i-aș interzice să deschidă gura. Da, să apară în lăcrămoasa ei emisiune (cu lume proastă pe sprînceană), dar cineva să-i dubleze vocea. Doar atît. Pentru că ființa aceasta de-a dreptul frumoasă merită să fie văzută. Nu și auzită. Dintre vocile Naționalului ieșean, una singură n-ar fi meritat uitată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]