48 matches
-
mădular, schelălăiturile paturilor în care bunicuțe lubrice își atrăgeau din zbor cîte-un nepot. Își aruncă apoi cu veselie capul pe spate. Și izbucni într-un răcnet, ce înmuie până și lipiciul sticlelor de pe mesele din cartier. Cântând c-o voce lăcrămoasă, antrenantă, pipăitoare, de țambalagiu deșucheat: 138 DANIEL BĂNULESCU pentru care, cu tot convoiul ăla, se reînșurubase aici era tocmai acela că-i ploua teribil în gură. Ca, măcar în noaptea cu pricina, să încalce și să îmbobîrțeze la o fermecătoare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
1988, într-o vineri -, era cea de-a doua seară de când Regele și IF-ul ședeau în galantar, la "Cafenea" și-și țineau cerurile gurilor scufundate în nechezolul ăla oribil, să-i poată cerceta arabii de afară, prin vitrinele mari, lăcrămoase, de la coborârea silențioasă a serii și să hotărească dacă or să încheie afaceri cu ei. Arvinte și alți doi șlomingari se puseseră răspândiți pe la alte mese, printre consumatori. Iarba alesese una dintre măsuțele din salonul din fund, din cele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Când trecu la a doua căruță, o iapă necheză speriată. Ucenicul se făcu mort lângă roți. Gheorghe trăgea perechea dezlegată spre câmp, la adăpost. Cel tânăr mai încercă o dată. Animalele seliniștiseră. Mâna hoțului le pipăia dibaci boturile calde și ochii lăcrămoși. De jos nu se simțea nimic. De patru ori tîrî codoșul perechile, legîndu-le căpăstru ungă căpăstru. A cincea oară, Paraschiv dădu peste un cârlan sătul, care se lăsa greu. Simțind mână străină pe el, încercă să muște și lovi cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu încetează a se dezvolta în structurile sale de profunzime, și axa orizontală a culturii scrise, care nu e originală, întrucît modelele sale sunt străine. De aici, acest joc neîntrerupt între observațiile casante, așa-zis obiective, exterioare, și prea-plinul eului lăcrămos, nevrotic, dar autopersiflant. De atîta negare a acestei lumi, ca și a celeilalte -, o intensă jubilație se ivește în scrierile cioraniene, care debordează de aserțiuni pardoxale, fără a se imobiliza însă într-un impas al gîndirii. Orice s-ar spune
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Eu te priveam atuncea c-un rece ochiu de mort. Dar m-ai învins... Pătruns-ai a inimei cămări Ș-acum lucești ca steaua fatală peste mări Pe gândurile mele... și treci așa frumoasă Ca marmura de albă, cu gene lăcrămoase, Și cum plutești n-atinge piciorul de pământ... Atârni precum atârnă nădejdile... de vânt. Mă mișc ca oceanul cu suferinți adânci, Ce brațele-i de valuri le-atîrnă trist de stânci. Se-nnalță și recade și murmură într-una Când lunecă pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
trăia din plin toată treaba. Știa o mulțime de lucruri despre ei, despre bătăile și violurile Îndurate acasă ori la casele de copii, despre cum majoritatea erau homosexuali, despre bolile care-i măcinau, despre gardienii și polițiștii care-i chinuiau. Lăcrămos, Sorin povestea și despre distracțiile lor favorite. Le plăcea, de pildă, să țină pe lângă ei o mulțime de câini, ar fi prea mult să spui că-i creșteau, deși uneori Își Împărțeau mâncarea cu ei. Vedeam asta chiar acum. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
plătită negustoria lor de fraze. Dar nu de opiniile d-lor Mărzescu și Vulturescu e vorba; dumnealor ar lua oricât li s-ar da, fără mult scrupul, mai ales când s-ar bucura de... încrederea țării. E vorba de comedia lăcrămoasă și sentimentală ce-a jucat-o d. Brătianu cu ocazia aceasta. Iacă ce zice între altele d-sa: Spunea onor. d. Lahovari că amicii d-sale politici au stat pe această, bancă 5 ani cu această leafă. Așa este dar
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
duzină, a căror inteligență nu consistă decât în șiretlic comun, precum îl are orice zaraf evreu și orice samsar grec din Brăila, asemenea capete lipsite de orice adâncime și de rezonanță, asemenea caractere meschine se găsesc pe toate ulițele. După lăcrămoasele vorbe prin cari da a se înțelege că dumnealui și-a pierdut starea pe care n-a avut - o, că dumnealui a fost cel care a mâncat în restauranturile cele mai elegante ale Parisului pînea amară a exilului, înduioșarea și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
când vorbim de ele, altfel întoarcem condeiul. Au e destul de clar pentru oricine că numai prin renegarea programei lor și prin convertire la principii conservatoare roșii sânt posibili în țară? Evident "Romînul" n-o poate tăgădui fără a dezminți scena lăcrămoasă a d-lui C. A. Rosetti cu ocazia proclamării Regatului și a încoronării. [25 septembrie 1881] ["ACUZAȚIUNEA RIDICATĂ... "] Acuzațiunea ridicată în contra cabinetului Catargiu avea de scop a înlătura sau a neutraliza influența partidului tocmai în momentele critice ale războiului ruso-turc
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
alb, Dumitru Rucăreanu. Însă „mesajul” manipulator e astfel mai eficient. Satira are și umor, un umor adesea memorabil. Nu poți să nu râzi în hohote când tejghetarul hoțoman Bumbescu cade în reverie la auzul versurilor debitate de Mirea și exclamă lăcrămos, privind în neant : „Victore, viața fără poezie e pustiu !...”. Și spectatorul, când râde, se deschide. E mai dispus să primească mesaje, idei, fără a le mai supune unor verificări raționale. Ele vor rodi mai târziu în mintea lui. Or, mesajul
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Claire, vase de tot felul. Mă prefăceam că disting în semiîntunericul care se lăsase, linia unei siluete ecvestre dintr-un tablou de Géricault. Urmăream atent conversația monotonă, cu voce gravă și în surdină, a Agatei cu o prietenă zgribulită și lăcrămoasă 67. Numele Alda imaginează momentul genezei unei picturi a lui Breughel: Bruegel trebuie să fi avut viziunea Turnului Babel privind din iarbă, cu un ochi mic, fantastica cetate care este trunchiul retezat, rămas în picioare, al unui brad - în care
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
urii și a imaginației proprii. Să ne înțelegem: nu sunt ușă de biserică. Sunt pofticios și, eventual, lacom. Nu reușesc să mă feresc, întotdeauna, de oarecari excese. Dar mă străduiesc. Rândurile de față nu vor să fie însă o confesiune lăcrămoasă despre eforturile și eșecurile mele alimentare. Ci consemnarea unei crescânde perplexități. Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia“ nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
277) sau rămas implicit în sintagma gradului de intensitate: „Când ura cea mai crudă mi s-a părea amor...” (M. Eminescu, I, p. 116). În primul caz se exprimă amândoi termenii comparației sau rămâne subînțeles primul termen: „Așa că închipuindu-ți lăcrămoasele ei gene,/ Ți-ar părea mai mândră decât Venus Anadyomene.” (M. Eminescu, I, p. 160). În cel de-al doilea caz, termenul al doilea al comparației rămâne neexprimat: „Atunci puse să-i facă altul mai greu - îl aruncă în sus
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dotată cu vreo răbdare mistică, iar simțul meu critic este mereu un bisturiu apt să sancționeze; dar nădejdea nu mi-am pierdut-o într-o ultimă Românie ceva mai pură decât înaintașele sale. Manifest iritare la misionarismele desuete, la patriotismele lăcrămoase, la patetismele lichefiate care mă scârbesc. România este pentru mine acel steag cu stema comunistă decupată, din decembrie 1989. România este gaura din steag, o rană curățată parțial, fragmentar, relativ. Mi se pare jenant să spun, să recunosc că îmi
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
și mai din timp la gară. Știind că am aproape o oră până la opt când are loc plecarea trenului ... m-am înfundat într-un fotoliu din sala de așteptare ... cu fața spre peron pentru a mă mai distra cu despărțiri lăcrămoase sau ... bucuroase, cu întârziați de ultima clipă sau făcând suta de metri spre a-l ajunge ... mai ales că, la un moment dat, chiar am asistat la o asemenea plecare de tren cu mulți alergători disperați. După o atare delectare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
mine a venit, să știi. De ce m-au tulburat acele vorbe voi spune îndată. În urmă cu treizeci de ani, în amfiteatrul Odobescu, după terminarea ultimului curs din viața noastră de studenți, Velea îmi scrisese pe un caiet, parodiind stilul lăcrămos al dedicațiilor de album, versurile următoare: „În viitorul trist și rău / să nu uiți vremile acelea / când te-a iubit amicul tău / N. Velea.“ Am râs, i-am admi rat rima plină „acelea / Velea“, i-am scris și eu ceva
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
design și pantaloni de firmă ce-i pun în evidență posteriorul seducător, întreabă pe jumătate dezamăgită, pe jumătate panicată: dar nu mai aveți nimic de secol XVII sau XVIII, artă franceză, nimic? Întrebare la care bătrânul preot catolic cu ochi lăcrămoși și nasul umed, ghid prin pântecele catedralei, răspunde: Nu mai avem nimic, pivnițele sunt goale. Totul a fost cumpărat de americani în anii 80". Apoi o chestionează pe tânăra "galeristă" dacă nu o interesează chiar nimic din lucrurile adunate acolo
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ocazii când, la televiziu nile noastre, oamenii încetează să fie o simplă statistică și sunt luați în considerare pur și simplu, ca ființe umane. (Nu asta ar trebui să facă presa tot timpul?) (2009) Ohtatul poeticesc Ohtatul poeticesc - duios și lăcrămos sau grav și plin de importanța proprie - este încă foarte drag realizatorilor de emisiuni din TVR. Ar mai fi el drag și altora, de la alte posturi, dar acolo spiritul comercial și insensibilitatea patronilor (sensibili doar la audiențe și la bani
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
la producția americană mediocră (pentru că oamenii aceia nu-și bat capul cu aburiș, ci povestesc profesionist !), a fost de partea lor. Iar rezultatul este un Cinematograf care nu există ! Există doar bunele intenții, dar acestea, după cum am văzut, devin cataclisme lăcrămoase și experimente hiperteziste. Sau nici măcar atât... Ca și cum în Dreptul la replică al lui Laurențiu Damian publicat de revista dumneavoastră, acesta susține ca aș fi afirmat despre el tranșant : L.D., un regizor care nu există. îmi place cum sună ; din păcate
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
revenirile în prezent au loc totuși din când în când ; însă este imposibil de spus de ce în anumite momente, și nu în altele. Funcția dramatică a contrapunctului pare să fie mai degrabă efectul unui hazard de montaj. Imola (Ioana Moldovan, lăcrămoasă) trăiește așadar la Timișoara împreună cu colegele ei de fabrică, șvăboaica Hilde (Mihaela Rădulescu, mămoasă) și Nina (Daniela Nane, irosită), într una dintre acele case bănățene care seamănă cu versiunea locală a locuințelor neorealiste : o clădire aproape neverosimilă, cu o intrare
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
aveau 35 sau 40. Îi despart acum preocupările, pentru că holdingurile agroindustriale au foarte puține în comun cu delegările, suspendările și inserarea liricii britanice pe portalul Comisiei. Mai nou, cei doi mari prieteni ai arbitrajului se ceartă frecvent și se împacă lăcrămos, motivul divergențelor fiind întotdeauna orgoliul, iar motorul împăcării, conturul mai definit sau mai estompat al prieteniei de decenii. „El vrea să fie tot timpul cu piciorul pe accelerație“, spune Porumboiu despre geamănul său, adăugînd: „Dacă procedezi astfel, riști să intri
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
cu ștefan, cu Mihai Viteazul, cu Epistescu [Eminescu], cu Păunescu. Dac-o ții așa, în doi ani nu mai ești vedetă!” Gil (aidoma lui șeicaru și Socaciu) e un tip solid. Are o față ovală, colorată, lucioasă și pleoape roșii, lăcrămoase, de evreu care a citit la lampă. Surîde la vorbele lui Cs. (cu care e, pare-se, amic) și răspunde politicos la întrebările sau remarcile noastre, adresîndu-se fiecăruia cu apelativul „Maestre”. în timpul discuției, Genoiu s-a umflat iarăși în pene
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
prinde tema migrației va trebui să fie mai mult decat plâns de milă sau un raport oengistic, un român bun în care apare sărăcia rurală va trebui să fie dincolo de ironiile stupide urbane de până acum, dar și dincolo de valurile lăcrămoase filantropice. Pentru asta, da, artiștii ar trebui să prindă gust pentru fight ideologic. Pentru că s-ar putea să ne trezim cu teme cu marginalizați la modă bine acoperite și reprezentate în librarii, dar fără câștig real în expresie artistică. Mai
Unde-s marginalii în literatura nouă? () [Corola-website/Science/295732_a_297061]