1,287 matches
-
timpul nu a mai avut răbdare” cu istoricul Gheoghe Buzatu”. Câțiva mari români l-au chemat la o masa rotundă a Adevărului: Nicolae Iorga, Mareșalul Ion Antonescu, Florin Constantiniu... și atunci; „În fața morții, neclintit,/ N-aveai ce o ruga,/ Ai lăcrimat și i-ai zâmbit/ Ca și la nunta ta”. La 20 mai 2013, România a suferit o pierdere ireparabilă! Rememorez câteva mesaje relevante prin care, cei care i-au apreciat principiile, cunoașterea, demnitatea și sacrificiul îl regretă în fiecare clipă
Bastonul de Mareşal al Istoriei Românilor [Corola-blog/BlogPost/93911_a_95203]
-
30!), tenorul Florin Georgescu a dominat scena cu vocea sa, abordînd și romanțe celebre, și canzonete (”O sole mio”), și ”Traviata”, spre încîntarea unui public exigent și cunoscător. Gala de la Deva i-a făcut pe mulți cei din sală să lăcrimeze și să se emoționeze ascultînd ”Zaraza”, ”Frumoasa mea cu ochii verzi”, ” Îți mai aduci aminte, doamnă?”, ”Să nu-ți spui dorul nimănui”, ” Dorul meu a-nnebunit”, ”Smaranda”, ”Mi-e dor”, ” De ce m-ați dus de lîngă voi?”, ”Numai una”, ” O
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93945_a_95237]
-
eu știu că așa e. Vă rog să o sprijiniți, mai ales că eu tare aș vrea să-l văd pe fratele meu că merge și vorbește și râde, iar pe bunica să n-o mai văd că oftează și lăcrimează toată ziua. Frățiorul meu a rezistat din greu 6 ani. Cu ajutorul dumneavoastră ar putea să ne zâmbească și el odată. Fiind atinși de emoționanta scrisoare primită de la sora lui Marian Geambașu, Asociatia “Salvează o inimă” a demarat urgent o campanie
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94040_a_95332]
-
jupuiau; carnea sîngerîndă se freca, sub hainele mincinoase, se măcina... urma să-mi ascund scheletul de neliniștea celorlalți, să viețuiesc pudic, aparent vioi, în mijlocul urbei împodobite cu sărbători...Urechile îmi erau înfundate, căptușite cu cîlți de ceară mov, ochii extenuați lăcrimau vernil, nările se lărgiseră păros, gura rătăcea, buimacă, știrbă, pe-o față bolborosită,cu buzele mototol... Ridurile își dezarmonizau rafinamentul vechimii austere sau, hm!, destrăbălate... se întretăiau aiurea, nemaisemnificînd decît debandadă și delir.Și-atunci? Căzneam întruna, nu mă interesa
Trebuia să transcriu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12734_a_14059]
-
tot mai avem o speranță în viață.” Oftă, apoi mormăi: „Să ne vedem cu bine...” Își îndreptă vestonul și plecă pe-aci încolo. Îl urmăriră cu privirea, triști. Garda îi dădu onorul. Unguroaica, dar nu numai ea, toată prezența feminină lăcrima. Andrew hălădui o vreme pe coridoarele casei de oaspeți, de fapt o cabană sub formă de palat, apoi păși în dormitor. Aici era cam întuneric și la început nu văzu bine, se frecă la ochi. Totuși realitatea i se impunea
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
altceva decât pielea ei incandescentă, frenezia ei devoratoare și râsul ei umed și voluptuos. Ea însăși, la răstimpuri, își recunoștea cu o anumită mândrie cochetă slăbiciunile și nerușinările. Obrazul său de copil etern i se îmbujora, își cobora ochii și lăcrima câteva clipe pe rămășițele unei inocențe pentru totdeauna pierdută; dacă, prin miracol, fusese vreodată atinsă de această grație. Lisa își moștenise mama, muiere frumoasă și nevastă năbădăioasă a unui constructor naval care dezerta de la obligațiile secătuitoare ale patului conjugal și
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
deșert Lampa de măslin De veghe pentru pelerinii rătăciți din orașele betonate, De veghe pentru prizonierii Legați cu fibre optice Și circuite electronice digitale. Undeva departe De mulțimile strivite Sub roțile multicolore ale reclamelor Pâlpâie neștiută Flacăra lămpii de măslin. Lăcrimează calm Lăcrimează și strălucește. Puțini știu Că-i un pumnal Înfipt în blana neagră și fosforescentă A Fiarei. O mie de sori Dragoste-poveste ca un foc în deșert, Ca un rug aprins Din vremi neștiute. Dragoste-poveste Din nopțile Sheherezadei În
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]
-
de măslin De veghe pentru pelerinii rătăciți din orașele betonate, De veghe pentru prizonierii Legați cu fibre optice Și circuite electronice digitale. Undeva departe De mulțimile strivite Sub roțile multicolore ale reclamelor Pâlpâie neștiută Flacăra lămpii de măslin. Lăcrimează calm Lăcrimează și strălucește. Puțini știu Că-i un pumnal Înfipt în blana neagră și fosforescentă A Fiarei. O mie de sori Dragoste-poveste ca un foc în deșert, Ca un rug aprins Din vremi neștiute. Dragoste-poveste Din nopțile Sheherezadei În orașul pradă
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]
-
memorabil: La 2 ore distanță de întâmplarea cu salata, apucați-vă să vă scoateți lentilele de contact. Efectul va fi instantaneu. Imediat ce veți atinge lentila cu mâna, veți simți o usturime cumplită, ochiul se va înroși și va purcede a lăcrima fără oprire. E o senzație cu adevărat unică, v-o recomand. Succes! P.S. Dacă nu purtați lentile de contact, băgați-vă pur și simplu mâna-n ochi!
Cum te poţi mutila eficient cu un ardei iute by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21243_a_22568]
-
pruncie, românul s-a mai născut și poet. Cel mai bine asta se vede în zilele de Paști, în zilele de Crăciun, de Revelion și de Anul Nou. Atunci, telefoanele ni se umplu de atâta poezie că-ți vine să lăcrimezi de emoție numai când te uiți la ele, darămite când ți se mai anunță câte-un nou mesaj. I-auzi aici puțină poezie rămasă de la Paștele care tocmai a trecut: “Lacrimile lumânărilor ce veghează la purificarea sufletelor să se transforme
Are românul talent… by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21262_a_22587]
-
cu cea numită ipotetic “femeia neadevărata” E păcat că unele femei zâmbesc doar când citesc astfel de articole fiind regretabil singurele locuri în care se simt împlinite într-o dimineață când se trezesc singure în pat cu gândul la el, lăcrimând și întrebându-se “ce are ea mai bun ca mine?” Dragă Bucurenci, dacă așa acționezi în relații te rog, gândește-te și la sufletul acelor femei! Multe femei au replicat ofuscate ba că autorul este egoist, ba că poți fi
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82354_a_83679]
-
flori, fusese slăbiciunea lui Caragiale-tatăl8, - fapt de natură să amplifice, pesemne, cariofilofobia mateină!) Aubrey de Vere are, de altfel, și meteahna, cvasi-vulgară, de-a "roși ș?ț sub sulimanuri", - neajuns de care gentelman-ul Pantazi, în ciuda faptului că e epiforetic, că "lăcrimează" lesne, e străin. Genealogia sa e, de altminteri, nu mai puțin sinistră decât ereditatea încărcată a lui Pașadia Măgureanu, - străbunii domnișorului Pantazi înșiruindu-se, cu capetele-n mâini, ca într-o dantescă theorie, în "vechi" (,grecești") "icoane", "pe fund de
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
de sârmă ghimpată am mai surprins o vietate strecurată-ntre lemnele aduse de-afară de la o vreme îmi place s-aud jarul trosnind în măruntaie aștept să aud pocnitura întârziată a unei arme stau cu gura lipită de-o piatră lăcrimează cum ochiul de bivol lăcrimează înainte de tăiere Frumoasă e moartea albă ca un cearceaf fiecare copil îl găsește în lada cu zestre îl întinde pe pat de la an la an se învechește e tot mai urât și mai plin de
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]
-
surprins o vietate strecurată-ntre lemnele aduse de-afară de la o vreme îmi place s-aud jarul trosnind în măruntaie aștept să aud pocnitura întârziată a unei arme stau cu gura lipită de-o piatră lăcrimează cum ochiul de bivol lăcrimează înainte de tăiere Frumoasă e moartea albă ca un cearceaf fiecare copil îl găsește în lada cu zestre îl întinde pe pat de la an la an se învechește e tot mai urât și mai plin de noroi îl spălăm și-l
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]
-
ești prins din toate părțile într-un hățiș de umbre și-nsingurat vei rămîne în devălmășie, mereu chircit peste o lumină rară, de ești astfel făcut încît să te clatini la orice apropiere, la orice întîmpinare nu-ți fie teamă. vom lăcrima și vom albi împreună Trecea deseori noaptea prin livada și lanul din spatele casei purtînd în dreapta o lampă cu petrol, se așeza lîngă nucul sădit de bunul lui lăsînd blînd lampa lîngă trunchi, asculta mai întîi țîrîitul greierilor. foșnetul lanului, frunzelor
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
un ceas și mă fac scrum când bolți de ceruri mi se lasă grele și mă propag ca un ecou prin timp în sunetul făcliilor de stele. Sunt răstignit de propriu meu destin și-n volbura luminii de sub pleoape îmi lăcrimează ochii-a rugăciune când, iarăși, Doamne, mi Te simt aproape ! Referință Bibliografică: ÎMI LACRIMEAZĂ OCHII-A RUGĂCIUNE / Elena Glodean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1944, Anul VI, 27 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Elena Glodean : Toate Drepturile
ÎMI LACRIMEAZĂ OCHII-A RUGĂCIUNE de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380665_a_381994]
-
primă lege existențială a fizicii, metafizicii, extrafizicii, metarmofizicii, intrafizicii... „Dacă ai dorință, deschide fereastra,/ Privește câmpul care a devenit mireasă,/ Citește grădina ta, mult colorată,/ Fiindcă florile s-au deschis și pentru tine!// Drina cea Albă călătorește neîncetat,/ Sunetele valurilor lăcrimează ca pianul,/ Peste Podul cel Sfânt trec toate culorile./ Norii albi ating vârfurile lui Pashtrik,/ Aducându-ne adiere și respirație.// Această țară nu este Sahara,/ Le avem pe toate, toate anotimpurile./ Minunile ni le-a dăruit mama natură./ Ne iubește
DANIEL MARIAN DESPRE DAN GASHI DIN GERMANIA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380659_a_381988]
-
seamănă risipirea!Vânători ai luminiine întoarcem acasă...Arată-mi drumul, iubite,sufletul înnoptat de îndoielistrăluminează-l!... XXVIII. PĂTIMESC AMINTIRILE ȘI ARD, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2119 din 19 octombrie 2016. iubite, te caut atât în necuprinsul meu încât lăcrimează așteptarea rostogolită prin corbi și castani; sunt tot mai sărace cuvintele ce mi-au rămas, am să le strâng să-mi fie pernă când noaptea greu se reazămă de pleoape și neagră-mi crește ziua. pătimesc amintirile și ard și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
în brațele ei niciodată înclinate spre apus, cu o sete verticală de înalt, să simt cum alunec în verde și norii până când mă voi așeza descântec să mă toarcă pământul ... Citește mai mult iubite,te caut atât în necuprinsul meuîncât lăcrimează așteptarea rostogolităprin corbi și castani;sunt tot mai sărace cuvintele ce mi-au rămas,am să le strâng să-mi fie pernăcând noaptea greu se reazămă de pleoapeși neagră-mi crește ziua.pătimesc amintirile și ardși tot mai adânc aud
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
NU AM UITAT..., de Gabriel Dragnea , publicat în Ediția nr. 1942 din 25 aprilie 2016. Deși luni de zile-au trecut Și nu am știut niciodată De ce trebuie să grăbesc pasul, Glasul să-l întemnițez într-o celulă de gând, Lăcrimând în amintirea ecoului ce se pierde în uitare, Aceeași zare se scutură zilnic de regrete Egrete se cuibăresc sub un cer tot mai mic Și-ntr-un plic, cuvinte ce nu-și doresc tăcerea. Deși luni de zile-au trecut
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
un nou ecou de vers dezmorțit. Mi-am amintit ce înseamnă să oferi ... Citește mai mult Deși luni de zile-au trecutși nu am știut niciodatăDe ce trebuie să grăbesc pasul,Glasul să-l întemnițez într-o celulă de gând,Lăcrimând în amintirea ecoului ce se pierde în uitare,Aceeași zare se scutură zilnic de regreteEgrete se cuibăresc sub un cer tot mai micși-ntr-un plic, cuvinte ce nu-și doresc tăcerea.Deși luni de zile-au trecutDe când, în secret, am
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
ei în palme reci se ... VII. PRIVIREA DIN DUMINICA ÎNVIERII, de Gabriel Dragnea , publicat în Ediția nr. 1198 din 12 aprilie 2014. Atunci s-au hotărât pietrele să tacă... Pașii noștri călcau tot mai nehotărât Pe un pământ care tremura lăcrimând pe sub stânci De unde nimeni nu-și putea potoli setea. Ne ridicam brațele spre un cer fără nume Strigând numele celor nenăscuți. Și am deschis Cartea Amintirilor, A trăirilor ce și-au cunoscut trupurile, Gurile ce dezlegau tăcerile, plăcerile, Vorbele ce
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
s-au hotărât pietrele să tacă... Da, atunci, cu toții ne-am pierdut aripile Când ne-am dorit să uităm zborul ... Citește mai mult Atunci s-au hotărât pietrele să tacă...Pașii noștri călcau tot mai nehotărâtPe un pământ care tremura lăcrimând pe sub stânciDe unde nimeni nu-și putea potoli setea.Ne ridicam brațele spre un cer fără numeStrigând numele celor nenăscuți.Și am deschis Cartea Amintirilor,A trăirilor ce și-au cunoscut trupurile,Gurile ce dezlegau tăcerile, plăcerile,Vorbele ce nășteau
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
Iar pleoapele amorțite Refuză somnul nopților încă nefurate. La porți bat neîncetat negustorii de suflete. Dincolo de ziduri se aude Mahler. Îngerii au uitat cu ce se hrănește liniștea Zburând haotic printre grădinile inodore Însângerându-și aripile în gândurile Pământenilor ce lăcrimează mereu Când vine ploaia peste trupuri și case. Doar pescărușii adorm în văzduh Când cireșii înfloresc și se scutură-n iarnă. La porți bat neîncetat negustorii de suflete. Dincolo de ziduri se aude Wagner. Îngerii aud tremurând ... Citește mai mult La
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
hrănesc cu vise de-o ziIar pleoapele amorțiteRefuză somnul nopților încă nefurate.La porți bat neîncetat negustorii de suflete.Dincolo de ziduri se aude Mahler.Îngerii au uitat cu ce se hrănește linișteaZburând haotic printre grădinile inodoreînsângerându-și aripile în gândurilePământenilor ce lăcrimează mereuCând vine ploaia peste trupuri și case.Doar pescărușii adorm în văzduhCând cireșii înfloresc și se scutură-n iarnă.La porți bat neîncetat negustorii de suflete.Dincolo de ziduri se aude Wagner.Îngerii aud tremurând ... XXII. DOAR LACRIMI ÎN TĂCERE..., de
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]