37 matches
-
Ca florile câmpului, / Ca frunzele pădurii, / Ca nisipul mării... Și de-acum până-n vecie, / Cu a voastră seminție / Tot așa trăgându-se viță din viță / Și neam din neam, / Până la acești fii ai dumneavoastră, / Ce stau îngenunchiați / Și cu ochii lăcrimați, / Se roagă să vă-ndurați, / Să-i iertați / Și să-i binecuvântați... Căci ei sânul v-au supt / Și multe bucurii v-au făcut; Din somn dulce v-au sculat / Și poate i-ați blestemat, / Căci părinții mult se ostenesc
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
te-am visat:/ Înfloreai fără păcat într-un pom adevărat/ Când eram mai tânăr și la trup curat// Nu știam că ești femeie eu bărbat/ Lângă tine cu sfială m-am culcat./ Și dormind eu am visat, tu visând ai lăcrimat/ Când eram mai tânăr și la trup curat.// E pierdută noaptea aceea de acum/ Carnea noastră doar mai știe-al ei parfum./ Poamele ce-n pomi azi stau, gustul cărnii tale-l au/ Și cad toate (mâine) putrede pe drum
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și apoi deodată glasul lui Cervenko, tânguitor ca o mustrare tîrzie: ― Suferință ne trebuie, multă, imensă... Numai în suferință crește și rodește iubirea cea mare, cea adevărată și biruitoare. Iubirea, oameni dragi, iubirea! Apostol Bologa se uită în ochii ruteanului, lăcrimați și totuși strălucitori într-o lumină ademenitoare. Privindu-i însă mai adânc, Bologa se spăimântă și tresări, ca și când și-ar fi aruncat căutătura în adâncimea prăpastiei de care se ferise toată seara. Vru să zică ceva și se pomeni murmurând
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
prin vreun om de încredere, pe urmă, când se va ivi ocazia... Fața preotului se umflase de groază, și câteva clipe nici nu putu vorbi, mozolindu-și doar buzele neputincioase. Apoi deodată, ca după o sforțare crâncenă, răbufni cu glas lăcrimat, ridicând brațul drept într-o protestare fricoasă: ― De ce vrei să mă nenorocești, Apostole?... Eu... abia azi-dimineață am sosit acasă din internare... știi bine, doar ți-am spus în tren... Am fost nevinovat, și totuși am ispășit... Cum să ascult acuma
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
neliniștea și bolborosi: ― Ilona... la revedere!... N-ai nici o grijă... Spune-i și tatălui tău... Adică... da... el e chiar în Făget, da... Am să-i spun eu... Fii liniștită, micuțo... liniștită!... ― Ia seama pe acolo! murmură Ilona cu obrajii lăcrimați, rugătoare și înfricoșată. Dumnezeu să-ți ajute! ― Amin! murmură Apostol, închinîndu-se. Pe urmă o strânse în brațe și o sărută, șoptindu-i în ureche, ca o mărturisire de dragoste: ― Liniștită... N-ai grijă... Mireasa mea... Plutonierul stătea în mijlocul ogrăzii, rezemat
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nainte să ajungă pă la jumatea cvartalului s-a oprit brusc În față la Comitet. A ieșit un indian guaraní cărunt, care iera o plăcere cum ne brutaliza și, nainte să ni se poată oferi, cu tot respectu, registru dă lăcrimații, traspiram d-acu În țarc, mai rău ca dacă am fi avut cefi dân brânză Mascarpone. Distribuția alfabetică s-a făcut cu levorvelu În barbă; pricepe, Nelly; ier-a pentru fiecare dân noi câte un levorvel. Fără a mai mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
târziu, nimeni de la Ipotești n-a ajuns la înmormântare. În sufletul poetului se produce o primă fisură și amintirea lui Ilie se reflectă în Copii eram noi amândoi. Durerea îi va fi însă dublă și se roagă, întorcându-și ochii lăcrimați spre cea care încă mai trăia: O, nu-mi muri, o, nu-mi muri, iubită,/ C-atunci în veci prin noapte-aș rătăci / Mi-aș sfărma viața-n jalea cea cumplită,/ Și de durere n-aș putea muri/ [...]/ Oh, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Gestul constă, în esență, dintr o acțiune de penumbră, discretă, voit marginală, în ton de umilitate-modestie: ...Putem face lăturiș câte ceva/și putem pregăti o Carte a Faceri (ceea ce este foarte adevărat). Dar mărturisirea și argumentarea capitulării în stil resemnat, ușor lăcrimat, în genunchi, sincer spus, n-o gust. Deloc. Apusul ne-ar cere doar o îndârjire goală, o biată libertate (calificativ cu totul inacceptabil), spectacolul zbuciumului nostru gol și alte asemenea noicisme. N-ar mai fi, după Noica, absolut nimic de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
după capră și după cucoș. Bine, am să vâr. Ș-am să viu să dau samă. Când se întoarce Ovreiul a treia oară începu să se bată cu pumnii în cap și în piept. Se văia cu glas înalt și lăcrimat: Cu ce-am greșit eu, învățătorule, înaintea lui Dumnezeu, de-am ajuns la asemenea pedeapsă? Acuma nu mai am de ce trăi! Trebuie să mă pun jos și să mor. Altceva nu-mi mai rămâne de făcut așa de ticălos, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Crucea o ducea Milă de la ei n-avea Cu călăii pe drum mergea Îl băteau și-l Înjunghiau Când El Crucea o purta Cu Maică-sa se Întâlnea Iar ea când Îl văzu La picioare Îi căzu Și cu glasul lăcrimat Suspinând a cuvântat O, Preadulce Fiul meu, Cât te chinuiești de greu Tu pe oameni Îi iubești La ei milă nu găsești Pentru ei pătimești foarte Iar ei Te duc la moarte. Și cum sta și cuvânta Și la Iisus
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Crucea o ducea, Milă de la ei n-avea, Cu călâii pe drum mergea, îl băteau și-L junghiau Când El Crucea o purta. Cu Maică-Sa se întâlnea Iară ea când îl văzu La picioare îi căzu Și cu glasul lăcrimat, Suspinând a cuvântat: „O, Preadulce Fiul meu, Cât Te chinuiești de greu, Tu pe oameni îi iubești, La ei milă nu găsești, Pentru ei pătimești foarte, Iară ei Te duc la moarte.” Și cum stă și cuvânta Și la Iisus
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Ciuperca este extrem de periculoasă pentru că conține muscarină în mare cantități care pricinuește adesea oară decesul, această formă de intoxicație numindu-se Sindromul colinergic (sudoral). Simptomele, în termen de 30 de minute la două ore de la ingestie, sunt salivație, transpirație și lăcrimații cu hipotensiune și puls lent. La o intoxicare mai slabă, semnele de intoxicație dispar după câteva ore. Cu doze mai mari, aceste prime simptome sunt urmate de dureri abdominale, greață severă, diaree, constricție pupilară cu vedere încețoșată și dificultăți respiratorii
Pâlnioară de fildeș () [Corola-website/Science/336145_a_337474]