73 matches
-
dar și al poeziei languroase înălțate la cer pe sforile melodicității și ale extazului în imaginar, pe când la Angela Nache înseamnă doar, cum bine notează Mircea Iorgulescu într-o prefață, cultivarea emoției în chip sistematic, însă fără patetisme și cochetării lăcrimoase, ci discret, lucid și mai ales, autentic, adică viu și natural. Nu vom găsi deci în placheta ei de poeme ale cotidianului prozaic sau trimiteri obiectuale la proza vieții sau monografii ale străzii (dacă, totuși, găsim, cazurile respective sunt enunțuri
ROMÂNIA LITERARĂ LAURENŢIU ULICI. PRIMA VERBA. DIFERENŢE de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351392_a_352721]
-
pe Neluțu, un tânăr care crescuse sub ochii noștri, acum de aproximativ treizeci de ani, sărit bine de suta de kilograme, barbugiu împătimit, cu tot ce înțelegem prin asta. Îmi bloca, fără efort, ușa liftului, având, ca de obicei, ochii lăcrimoși plus un puternic iz de basamac. I-am dat, politicos, binețe ca să nu fiu considerat, în spiritul noilor reglementări, provocator de conflicte. M-a privit destul de tulbure și mi-a răspuns vesel: - Hai, noroc, băi, nea, să moară mă-ta
RIPOSTA PROPORŢIONALĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360008_a_361337]
-
înfundat și astfel să nu prea mai simt cum trebuie gustul mâncării pentru care am ieșit în oraș și am și plătit o sumă frumușică. Fără să mi se mai coloreze albul ochilor cu forță în nuanțe de roz bombon lăcrimos. Ajuns la fața locului și am fost cuprinsă de un văl de duioșie. Am descoperit că, fără fumul care să îi învrăjbească, lupii sunt în stare să se pupe cu mieii bine mersi. Mi-a venit să le strâng în
Ultima noapte de război, întâia noapte de dragoste () [Corola-blog/BlogPost/338507_a_339836]
-
aceea vă zic prieteni / mai bine ar fi să fiu orb / pe câmpul dintre București și Pitești / și voi, primii cu plugul să fi tras / brazdă pe pământului cerescului din cerești / să-mi fiți voi prieteni coadă de cometă / nu lăcrimoasă, nu umedă / ci luminoasă și forfecătoare / în cinstea unui om cel oarecare. («Testament» / «2 februarie 1981» - AmNS, 251). Restul poemelor din acest ciclu se înstelează în „trena cometei“ de Noduri și semne, ca exerciții ale „dezobișnuirii de trup“: ...Hai să
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
frumoase,te mândreai și tu cu ele:uitați fata mea cum țesenu-i așa că nu sunt rele?... XII. BETEGITĂ DE FRUMOS, de Dora Pascu, publicat în Ediția nr. 2091 din 21 septembrie 2016. betegită de frumos, betegită de simțire plânge doina lăcrimos, plânge fără contenire betegită de căldură, betegită de alean, pustiită-n bătătură, plânge tristă an de an betegită de pădure, betegită mișelește, fără fragi și fără mure, doina încărunțește și precum rugina roade până în adâncuri fierul, doina noastră-ncet decade
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
rugina roade până în adâncuri fierul, doina noastră-ncet decade fiindcă-și pierde fluierul ne rămâne amintirea doinei noastre din bătrâni, pierită prin uneltirea hoardei de stăpâni ne rămâne doar amarul Citește mai mult betegită de frumos,betegită de simțireplânge doina lăcrimos,plânge fără contenirebetegită de căldură,betegită de alean,pustiită-n bătătură,plânge tristă an de anbetegită de pădure,betegită mișelește,fără fragi și fără mure,doina încărunțeșteși precum rugina roadepână în adâncuri fierul,doina noastră-ncet decadefiindcă-și pierde fluierulne rămâne
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
Acasă > Poeme > Duioșie > BETEGITA DE FRUMOS Autor: Dora Păscu Publicat în: Ediția nr. 2091 din 21 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului betegita de frumos, betegita de simțire plânge doina lăcrimos, plânge fără contenire betegita de căldură, betegita de alean, pustiită-n bătătura, plânge tristă an de an betegita de pădure, betegita mișelește, fără fragi și fără mure, doina încărunțește și precum rugina roade până în adâncuri fierul, doina noastră-ncet decade
BETEGITĂ DE FRUMOS de DORA PASCU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380827_a_382156]
-
mi se cuvin!? Chiar mă crezi așa de bun, suav, divin? Stau și mă gândesc profund, devin perplex: Ai uitat?! Nu știi că îngerii n-au sex? În van eu voi privi ochii tăi frumoși! Pururi vor rămâne triști și lăcrimoși. Parfumul vieții,-n floare, s-o risipi În vânt, prea iute, din ochi cât ai clipi! Degeaba frumoșii tăi ochi albaștri Vor hoinări în noapte printre aștri! Că doar lumina lor să strălucească Nu înger vrea, ci mână bărbătească! Tu
MI-AI PUS ARIPI DE INGER de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 759 din 28 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348880_a_350209]
-
Dumnezeu. - Vox populi, vox dei. (Se spune că „vocea mulțimii adevăr grăiește” deoarece opinia maselor apără valorile generale ale umanității În fața intereselor excesiv de egoiste ale unora.) „Limbajul poporului este sacru.” (Seneca) Lacrimile de ceapă nu ating inima. (Promisiunile exaltate sau lăcrimoase o pot cel mult impresiona, dar nu și convinge.) „Plânsul unui moștenitor e satisfacție sub mască.” (Publilius Syrus) Întâi ești judecat după cum te prezinți, apoi se vede ce calități ai. Când aparențele se impun, calitățile trebuie să lupte apoi din
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
nătâng. Știa că aceasta este un defect al său, însă nu se putea îndrepta cu nici un chip. — A sosit o scrisoare de la Ōsaka... Diego scoase din buzunarul sutanei ponosite o dată cu rozariul un plic desfăcut. Apoi își îndreptă spre misionar ochii lăcrimoși spunând: Iar ne ponegrește Ordinul Sfântul Petru. Misionarul despături la flacăra lumânării ce pâlpâia ca aripile unei molii scrisoarea de pe care picături gălbui de ploaie șterseseră cerneala. Fusese scrisă cam cu douăzeci de zile înainte de către superiorul său, părintele Muñoz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
un fir de fum negru, aruncă peste bârne o umbră uriașă. La lumina lumânării, misionarul desfăcu scrisoarea cu mâinile legate. În acel moment îi veni din nou în minte chipul nătângului său confrate mai tânăr cu ochii mereu roșii și lăcrimoși. „A trecut o lună de când ai plecat din Edo. Lucrurile nu sunt nici mai rele, dar nici mai bune.” Scrisul lui Diego era la fel de neîndemânatic ca al unui copil și se înghesuia umplând foaia, ca o mărturie a firii sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
așa stau lucrurile... atunci te credem. Starețul acesta cumsecade își făcea griji pentru mine ca nu cumva să ajung de batjocura și de râsul tuturor. Chipul lui sfielnic îmi amintea de confratele meu, părintele Diego, cu ochii săi roșii și lăcrimoși. Oare mai era și acum în Edo? Am ieșit din chilia starețului și m-am dus în odaia pe care mi-o dăduseră. Am aprins lumânarea și mi-am legat mâinile ca să nu cad pradă poftelor trupești. Prevăzusem deja manevrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
colțurile Japoniei au fost mânați ca niște dobitoace la Nagasaki. Fără îndoială că printre ei s-a aflat și părintele Diego care aștepta să mă întorc înapoi în coliba noastră din Edo. Bunul meu confrate cu ochii săi roșii și lăcrimoși. Parcă îl văd părăsind Edo plin de teamă și neputință. Misionarii și călugării japonezi au fost adunați la Fukuda în apropiere de Nagasaki unde au fost nevoiți să trăiască preț de aproape opt luni în niște colibe de paie ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
au spus unde se ascund. A fost un adevărat iad să trăiesc în fiecare zi fără să pot avea încredere în nimeni. L-am întrebat dacă părintele Diego, confratele meu, mai trăia. Nu uitasem chipul cu ochi mereu roșii și lăcrimoși al nătângului Diego care era, cu toate acestea, întruchiparea bunătății. — Părintele Diego a murit bolnav, mi-a spus Luis Sasada. S-a petrecut pe când ne adunaseră pe toți la Fukuda, în apropiere de Nagasaki, ca să ne alunge din țară. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
al unor femei mature din rasa ei, complexiune care, agravată de portul complet neglijat, ofensează unul câte unul fiecare canon al esteticii. În schimb, doamna Sabina Duvid are sufletul delicat și inimă bună, vădită chiar și în ochii ei albaștri, lăcrimoși. Dar doamna Sabina Duvid prezintă și un alt contrast interesant. Tip desăvârșit de ceea ce cu un cuvânt inestetic - peiorativ și trivial în intenția cu care e întrebuințat - se numește o balabustă, ea vorbește cea mai neaoșă limbă 1 Mișcare perpetuă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
căruța a pornit disproporționat de zgomotoasă pentru sărăcia ei umilă. Am făgăduit doamnei Sabina c-am s-o văd, ca medic, când o să trec prin Pașcani. M-a răsplătit anticipativ cu un torent de mulțumiri și cu privirea celor mai lăcrimoși și mai buni ochi din lume. Soarele a inundat valea. E cald peste măsură și o lumină orbitoare. Pe cerdacuri, la drum, domnii stau în cămașă, fără nici o rușine măcar de femeile care trec, dacă nu de cele din
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mai zice și Crăcănel” este marele naiv al piesei. Ajuns la vremea „bărbuțelor și a cheliei”, sfidează romantic destinul vitreg de „volintir” în garda națională și, pierzându-și orice speranță că nu va mai fi „tradus”, are predispoziții spre iertări „lăcrimoase”: „am plâns, cum plâng și acuma, căci eu țin mult la amor; am plâns și am iertat-o, nu de multe ori, dar cam des... așa cam de vreo cinci-șase ori...”. Îndurând crude lovituri, Crăcănel este de un ridicol înduioșător
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
tipuri. Gravul decalaj dintre esență și aparență al civilizației burgheze și mahalalei intelectuale este ilustrat de minune prin caricatură. Dispunând de un simț mimetic excepțional, Caragiale a folosit caricatura sub forma parodiei. Ilustrative sub acest aspect sunt discursurile ilogice și lăcrimoase ale politicienilor. S-a mai reproșat lui Caragiale lipsa analizei psihologice a personajelor (Gherea). Caragiale era de părere că acestea sunt „marafeturi uzate” și că personajele trebuie să aibă laturi ale profilului lor incomplet precizate, pentru a se lăsa oarecare
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
centru de reabilitare ca să disece viața fiicei lor mijlocii. I-am salutat din cap stânjenită și am bolborosit niște formule introductive ca să le fac cunoștință cu Mike, John Joe și toți ceilalți. Mama mi-a aruncat un zâmbet tremurător și lăcrimos. îngrijorată, mi-am dat seama că mi se umpluseră ochii de lacrimi. Apoi a venit Josephine, maestrul de ceremonii. —Vă mulțumesc că ați venit, a zis ea. Sperăm că veți putea face lumină în ceea ce o privește pe Rachel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ochii mi s-au umplut în mod inexplicabil de lacrimi. Femeile gravide răsăreau pretutindeni în jurul meu, iar eu parcă mă transformam la rândul meu în femeie: o persoană care plângea doar la auzul ideii de copil, un individ sentimental și lăcrimos, care avea nevoie să umble cu cutia de șervețele după el, ca să nu se facă de râs în public. Poate casa din Carroll Street era de vină pentru scăpările acestea lipsite de bărbăție. Petreceam destul de mult timp acolo, și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
că vede tot, nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, dragele mele, fiți liniștite! Clipsurile roz/bleu Încadrându-i fețișoara bine fardată, bineridată, cu cei cinci cârlionți uscați despre care a mai fost vorba, și ochii, verzi cândva, acum lăcrimoși, Încântați copilărește. Buni zâmbind non-stop, mulțumită că se află În centrul atenției, În centrul familiei și de fapt altundeva fiind de mai multă vreme, undeva unde nu pare să mai ajungă nici durerea, nici umilința de a fi un boșo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
adevăr, femeia era atent observată. Ochiul lui Ledoulx îi examina expresia, pielea foarte albă, părul negru, ochii mari, privirea puternică, dar și mângâietoare, buzele fin conturate. Femeia pe care o vedea nu semăna deloc cu o văduvă îndoliată, ofilită și lăcrimoasă. Arăta bine, chiar prea bine. Dar dincolo de ceea ce vedea și îi plăcea fără rezerve, Ledoulx se trezi strâns în limitele îndoielii de mai multe întrebări. De ce acceptase această femeie demnă de cel mai rafinat salon parizian să vină aici, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
după o lipsă relativ mai îndelungată. La poartă, primul suflet peste care dă gagiul, este chiar bătrâna lui mamă iubitoare, o balabustă pe jumătate oarbă, surdă, paralitică și căzută zdravăn în mintea puradeilor. După inevitabilele chiote, văietături, îmbrățișări și pupături lăcrimoase, pe mâini, pe cap, pe urechi, pe obraji și direct pe gură, tipul nostru, care mai era și crescător amator de dulăi de rasă, dresați special pentru lupte clandestine de câini, întreabă: Dar Brontozaurul, Bronto moro, unde este Brontozaurul meu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
acest județ, iar pe urmă voi aviza. Vă rog să aveți încredere că vom face tot ce este posibil ca să vă alinăm măcar în parte suferințele! La braț cu Boerescu își croi drum printre oamenii desperați și înfuriați. Numeroase glasuri lăcrimoase repetau același strigăt: ― Ne-au sărăcit tîlharii!... Cel mai gălăgios și mai amărât era colonelul pensionar Ștefănescu, care-l petrecu până la trăsură, jelindu-se: ― Am rămas calic, domnule prefect!... Toată munca mea de patruzeci de ani e cenușă și ruină
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care oameni au fost împușcați în răzmerița de la marginea satului. În Ruginoasa se întîlniră cu trăsura prefectului Baloleanu care petrecuse noaptea, împreună cu primul-procuror Grecescu, în castelul Ghica de la Izvoru, scăpat ca prin minune de furia țăranilor. Condoleanțele fură lungi și lăcrimoase. Baloleanu apoi purcese cu râvnă la povestirea activității sale de pacificare. Era mișcat și plin de admirație pentru propriul său eroism. Zugrăvea în culori poetice primejdiile nemaipomenite care i-au amenințat viața și din care a scăpat ca prin urechile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]