617 matches
-
poeme! Și-acolo pun eu poemele când sunt gata. Mi le țin lângă mine trei-patru-cinci zile, le tot citesc și mă minunez ce-a putut să iasă din mine, iar pe urmă, când mă satur de ele, le pun în lădiță. D.P.: Și le stochezi acolo cam pe cele care alcătuiesc un volum? M.P.: Da. Acolo stau caietele cu ciorne și cu tot felul de manuscrise ale ultimului volum încheiat. Din când în când, vin arhetipurile" D.P.: Și titlul volumului când
MARTA PETREU - "Făcutul unei cărți este o activitate senzuală" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8988_a_10313]
-
sau produceau în bătătură vin de măceș. Alba franzelă se cocea în casă, dar și cea de la Gagel sau de la Herdan era gustoasă, cozonacii se preparau numai și numai în casă. Ca și coliva, de altfel. în cămară se rânduiau lădițele de zahăr cubic - cel tos era o raritate - sticlele cu ulei și oțet - marca Cocoș, dar mai era și un oțet Urdăreanu! - piperul, boiaua, pungile de făină și mălai, totul bine ambalat și dispus în spații adecvate îngăduiau clanului familial
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
galez, nu negustor, and a very vicious man at that - a adăugat el flegmatic. Într-adevăr. Avea, de pildă, destui amici în capitală ca să-și vâre creditorii în pușcărie, dar prefera să folosească aceste relații ca să obțină prioritar de la Karachi lădițe cu creveți proaspeți, din care până la urmă arunca jumătate. Un "scampi" servit în mijlocul pustiului, în sunetele unui acordeon - iată un lucru demn de el. Era felul lui de a reuși, în timp ce sub gestiunea lui prea blândă Saki decădea ca o
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
se mai întâmplă prin lume, numai ce-am trecut hotarul la Uituc-Împărat, și iaca... PRICINĂ: Lasă , mi-i povesti altădată. LINGUȘITORUL: Vezi bine, acu' Măria Sa are poftă să fie înveselit. Ia arată ce știi, Măscăriciule. MĂSCĂRICIUL: Numai cât să aduc lădița și să rânduiesc păpușile. Țiganii cu dibla și cu țambalul or zice de după ușă. Aduce cutia cu păpuși, le pregătește.) Gata. Ziceți, bre! (Melodie foarte ritmata, scârțâită de lăutari nu prea pricepuți, dans cam deșuchiat al păpușilor. Sfetnicii aplaudă, Posacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Toamna, terenul respectiv începuse să se prezinte, sfintei naturi, cu un alt obraz, cu o altă față. Încărcată de vigoare și de promisiuni. Întrun loc, mai pe la mijlocul Repedei, Mihai Tatulici plantase, cu mîna sa, un puiuleț de brad, rătăcit prin lădițele cu salcâmi aduși din pepinieră. Careva, dintre silvicultori, și-a exprimat o părere: să știi, domnule jurnalist, că, nu prea văd ca, din această părere de copac, se va ridica unul mare-mare. Dacă va ieși ceva, oricum, va fi bine
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
spuse și făcute de el a reușit să cucerească pe cei din jur, a așezat ulcica pe masă și apoi a reluat șirul poveștii... Spuneam, mi se pare, că nepotul acela - Costică - umblând prin podul fostei crâșme, a găsit o lădiță colbăită și scorojită de să-i plângi de milă. S-a uitat la ea întâi ca la o arătare, apoi, împins de curiozitate, a deschis-o. Și... minune!... Printre tot felul de hârțoage, a găsit un caiet cam flendurit în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Vasile n-o mai apucat să încheie socotelile cu bunicul tău... Da’ și bunicul tău s-o dus repede în Rai după Vasile Căpitanu. Taică-tu poate nici nu s-o uitat în hârțoage. El o închis toate hârtiile în lădița asta și o tras zăvorul pe ușa crâșmei. Știi doar că el făcea fântâni și nu avea vreme s-o facă și pe crâșmarul. Abia tu te ai gândit să calci pe urmele bunicului tău”. „Apoi dacă nu rămânea în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Uite aici la roata asta a lui Iordache! - i-a arăta Mitruță. Hliboceanu, împreună cu moș Dumitru și cu Pâcu, s-au apucat să cerceteze roata cu pricina. Apoi la primul hop mai rău Iordache rămâne fără roată. Hlibocene, mai ai lădița ceea pe care ți-am dat-o eu? Acolo găsești tot ce trebuie ca să tocmim roata. Noroc că Mitruță a băgat de seamă, că altfel... - a apreciat moș Dumitru situația. Iordache! Ce ai păzit de nu te-ai uitat la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
luat în primire Hliboceanu. Dacă făcea planton schimbul doi era în câștig. - a zis cu ton de șagă Mitruță. Era în mare câștig!... Da, da! Dormea de două ori! - a intervenit Pâcu, stârnind râsul cărăușilor. Hliboceanu a adus pe dată lădița cu tot felul de scule trebuitoare la drum. A scos o toporișcă și i-a întins-o lui Iordache: Acum să mi vii cu un par, ca să ridicăm carul, pentru a putea scoate roata! Ai venit? Cocoșitu a alergat în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pe drum și aducându-i propriul prânz, Înfășurat Într-o pânză albă. Era mică și brunetă, cu șalul Înfășurat strâns peste umeri. Avea o față pe care se putea citi umorul malițios și purta niște cizme mari. El puse jos lădița cu fructe și Îi ieși În Întâmpinare. — Nu lipsesc mult, spuse el În șoaptă, ca să nu-l poată auzi șoferul. Așteaptă-mă. Am ceva să-ți povestesc. Și, foarte grav se Întoarse să-și continue treaba. Soția lui se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
bundiță veche, dormea cîinele făcut covrig, termina. A doua zi cînd se trezea, maică-sa îl certa: Iar ai făcut în sală, ești mai rău ca un cățel, să vezi ce-ți fac!", și el se băga sub pat, printre lădița cu lemne pentru foc și coșul de nuiele plin cu cartofi. Mi-a fost vreodată teamă de mama? se întreabă acum, încă sub fiorul celor povestite de Doina. Cred că da. Sigur că mi-a fost, dar nu teamă; era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
am respins, oricâte ghionturi, pumni și bocanci am încasat, nu m-a băgat niciodată în meciuri din campionat. Dacă tata l-ar fi vizitat ca alți tați, cu damigene și sacoșe, cu plicuri, cu canistre de benzină, cu sticle și lădițe, poate aș fi apărat și eu în partidele oficiale. Dar tata n-o lăsa deloc mai moale cu șantierele lui, mai ales că se născuse Matei și Matei era bebeluș și, odată cu bebelușii, apăreau în casă o mulțime de treburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
stăteau și se uitau, deși se vedea cît de colo că le era silă. — Aici e! strigă omul care săpa, lăsînd cazmaua și Începînd să scormonească țărîna cu degetele, foarte Încet, ca și cum ar fi așezat niște răsaduri. E doar o lădiță! răsuflă el ușurat. Apucînd din nou cazmaua, se opinti și scoase lădița din pămînt. Era una din acele lădițe În care se țin de obicei alimente. Omul Îi săltă lesne, cu vîrful cazmalei, capacul bătut În cuie și un săpător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
era silă. — Aici e! strigă omul care săpa, lăsînd cazmaua și Începînd să scormonească țărîna cu degetele, foarte Încet, ca și cum ar fi așezat niște răsaduri. E doar o lădiță! răsuflă el ușurat. Apucînd din nou cazmaua, se opinti și scoase lădița din pămînt. Era una din acele lădițe În care se țin de obicei alimente. Omul Îi săltă lesne, cu vîrful cazmalei, capacul bătut În cuie și un săpător se apropie cu un felinar. Atunci Începură să apară, unul cîte unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
săpa, lăsînd cazmaua și Începînd să scormonească țărîna cu degetele, foarte Încet, ca și cum ar fi așezat niște răsaduri. E doar o lădiță! răsuflă el ușurat. Apucînd din nou cazmaua, se opinti și scoase lădița din pămînt. Era una din acele lădițe În care se țin de obicei alimente. Omul Îi săltă lesne, cu vîrful cazmalei, capacul bătut În cuie și un săpător se apropie cu un felinar. Atunci Începură să apară, unul cîte unul, fel de fel de obiecte disparate, aidoma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pentru un singur schimb de Îmbrăcăminte e nevoie de atîtea proptele. Nasturi pentru vestă; nasturi pentru cămașă; nasturi pentru manșete. Apoi, cataramele bretelelor. Bietul corp omenesc e făcut din bucăți, ca o păpușă; dacă-l desfaci, te alegi cu o lădiță plină de catarame, copci și nasturi asortați! Pe fundul lădiței mai găsiră o pereche de ghete vechi, cu niște ținte mari, tocite de prea mult umblet, de prea multă pîndă pe la colțuri de străzi. — Mă Întreb, ce-or fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
proptele. Nasturi pentru vestă; nasturi pentru cămașă; nasturi pentru manșete. Apoi, cataramele bretelelor. Bietul corp omenesc e făcut din bucăți, ca o păpușă; dacă-l desfaci, te alegi cu o lădiță plină de catarame, copci și nasturi asortați! Pe fundul lădiței mai găsiră o pereche de ghete vechi, cu niște ținte mari, tocite de prea mult umblet, de prea multă pîndă pe la colțuri de străzi. — Mă Întreb, ce-or fi făcut cu restul persoanei lui? zise domnul Prentice. — Dar cine era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se întîmplase că nu ajunsese nu să se sature cum se cuvenea, dar nici măcar să guste cît de cît din noile sticle primite la vinoteca lui Hariton. Știa că veniseră mostre noi de la Malaga și Jerez, că sosise într-o lădiță căptușită cu catifea neagră o duzină de sticle, cu pereții subțiri ca foița de țigară, din Italia, se găseau acolo probele pe doisprezece ani din bianco ai Banfi, primise Hariton și un lădoi cu vinuri de Albi și Laon, cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fuga, pentru că fugă fusese de fapt plecarea lui Bîlbîie, care nu-și luase cu el nici măcar briciul, săpunul și piatra acră pe care le ținea pe pervazul ferestrei, lăsînd toate fleacurile, de la ciorapii de lînă albă pînă la afișele-reclamă și lădița cu mostre de care nici un comis-voiajor nu se desparte, orice ar fi, în Vladia s-a așternut o pace adormitoare timp de cîțiva ani. Forfoteala de la prăvăliile de pe Strada Mare s-a stins de la o zi la alta, nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
le cerceteze, să le înțeleagă, atunci i-a trecut prin minte cuvîntul "splendid"! Prima dată îl auzise în gura prefectului de la Oraș, cînd s-a prezentat la primul său raport anual, ocazie cu care i-a pus pe birou o lădiță cu mostre din vinoteca lui Hariton. Prefectul a ridicat cu două degete capacul, lădița era căptușită cu pluș negru, însă pe dinafară nu părea să fie atît de nobilă, surprins, acesta a zis atunci "splendid, domnule adjutant, ai lucrat splendid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dată îl auzise în gura prefectului de la Oraș, cînd s-a prezentat la primul său raport anual, ocazie cu care i-a pus pe birou o lădiță cu mostre din vinoteca lui Hariton. Prefectul a ridicat cu două degete capacul, lădița era căptușită cu pluș negru, însă pe dinafară nu părea să fie atît de nobilă, surprins, acesta a zis atunci "splendid, domnule adjutant, ai lucrat splendid!". Se ceruse la raport personal după cel colectiv numai pentru a nu fi uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-l putea permite. Luana auzise de prea multe ori că mămica ei nu are la fel de mulți bani ca surorile sale. În casa acestora intrau două salarii, bărbații lor erau bine situați și oameni de vază ai târgului. Mai apoi, văzuse lădițele cu fructe ori legume pe care unul sau altul le aducea în curte pentru unchii ei dar nimeni, niciodată, nu se oprise la poartă să-i lase doamnei Leon un lucru cât de mic. Această veșnică aducere-aminte o făcu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
săptămâni era foarte bine. Tatăl, înviorat a plecat din nou în vie să culeagă struguri, au fost zadarnice protestele, i s-a amintit că pământul este ud și frunzele la fel, lui nu-i păsa, stăruia să le dăruiască două lădițe de struguri. S-a reîntors după un sfert de ceas cu pantalonii și pieptul de la haină ude, dar afișând un aer victorios. Între timp Sidonia și mama Carminei au ajuns la concluzia că, în definitiv, aluatul de clătite se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Se putea întoarce fără să simtă vreun regret, se putea oricând întoarce. Să intre în autoservire și să cumpere ceva de mâncare dacă tot a ieșit. Dar nu intră în autoservire și nici în aprozarul care avea expus în vitrină lădițe cu struguri negri. Merse mai departe parcă supărată pe cineva din ea. Bărbatul o aștepta sus pe trepte, lângă vitrină, coborî către ea când o văzu apărând. Îi sărută mâna. Avea gulerul la palton ridicat, era nebărbierit, încercănat, nu arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cameră, se așeză pe canapea, în fața lui, oftă. Închipuie-ți, ieri am stat la un banal rând de căpșune. Știi cât de mult îmi plac fructele. Era de ajuns să-mi fi spus o singură vorbă și-ți aduceam zece lădițe dacă voiai. Și cum să fac să iau legătura cu tine? Și, apoi, eu nu sunt obișnuită să mi se aducă totul la scară. Nu ești obișnuită, hai mai lasă-mă, ți-am zis de nu știu câte ori că ai aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]