132 matches
-
cât mai sumar îmbrăcată și arătându-și atuurile fizice. Cu toate acestea, pe aeroportul din Los Angeles, ea a aparut îmbrăcată într-o ținută deloc feminină. Apariția să semăna mai degrabă cu cea a unui homeless: bocanci, pantaloni largi, tricou lălâu, un ditamai rucsacul în spate și o mimica mai degrabă specifică bărbaților. Toți cei care au dat nas în nas cu cântăreața au rămas cu gura căscată, nevenindu-le să creadă că artista a renunțat la ținutele ei provocatoare.
Vezi noua schimbare de look a Rihannei by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/73000_a_74325]
-
îngrijite, de nu pedante. Moștenirea literară a cuvântului, atât cât îmi e cunoscută, îl încarcă, însă, de alte nuanțe. Gheroc poartă Toma Nour și haina, nepotrivită cu firea, e semnul ordinii luate în derâdere. La fel e îmbrăcat, în stigmatul lălâu al autorității care l-a împins în greșeală, Mitu Boierul, din Păcat. Gherocul e o responsabilitate declinată, în marginea tragediei. Așa cum și-o declină Urmuz însuși, nu mai puțin decât rătăcitorul lui, care-și ia, în fine, drumul către casă
Mica Odisee by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6245_a_7570]
-
o limba în alta. E drept, cuvantul are mai multe avantaje: caracterul de semn internațional, ușurință pronunțării în română, dar și simetria grafică și posibilitatea de a produce derivate ușor de integrat (a lolăi se apropie foarte mult de a lălâi, cu care unii se pare că încep să-l și confunde: Din păcate, cântecele noastre au fost preluate de alții, iar la noi se lolăie la greu!", fzr.ro).
Lol by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6647_a_7972]
-
zugrăvesc scene de extaz bucolic, gen Constable: adunatul fânului și țărani idioți ca Pobjoy însuși și căruțe ce trec prin vaduri stropite de soare, prostii pe care să le poată da și el altora, la schimb sau pe bani. Pobjoy lălâul e o specie între om și girafă: e așa de înalt încât atunci când intră în carceră trebuie să se îndoaie din mijloc de parcă mi-ar face temenele - invers de cum ar trebui, dată fiind situația. Așa că mă văd silit să mă
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
Spre deosebire de atîtea alte ocupații omenești, nu dezvoltă reflexe condiționate, nu duce la automatisme. Există - cum să nu? - manifestări de manierism, de autopastișare, dar ele nu sunt decît umbra pe care o aruncă formula originală, măgulitoare pentru aceasta. O scriitură înnădită, lălîie nu e aptă de manierism. A scrie cu adevărat înseamnă a conștientiza fiecare particulă a textului, a o supune unui examen continuu, ceea ce presupune o luciditate cabrată, un efort stresant. „Scriitor, spunea Valéry, e cel pentru care o frază nu
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
și-a spus părerea cu privire la desemnarea lui Cristian Diaconescu în cursa pentru alegerile prezidențiale 2014. CRISTIAN DIACONESCU, candidatul PMP pentru alegerile la prezidențiale 2014. "Românii scârbiți de politică. Vor apă rece de izvor. PMP a îmbuteliat pentru prezidențiale o apă lălâie, trecută inițial prin robinetele ruginite ale PSD și UNPR. Îl preferam pe Papahagi", a declarat Mihail Neamțu pentru . La scurt timp după ce a fost contactat de , a revenit cu o completare pe Facebook unde a scris: "Îl preferam de o
EXCLUSIV.DIACONESCU, la președinție. "Românii sunt scârbiți" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/29643_a_30968]
-
cu mîinile în buzunare, strigă ceva unei "tipe blonde". Cristina se asigură în geamul unei vitrine că are gluga trasă pe ochi în așa fel încît să nu depășească nici un fir de păr. Nu se vede nicăieri vreo librărie. Stă lălîie, nehotărîtă în plină ploaie spre mila cucoanei de la tutungerie, care scoate capul, precaut, și-i spune: "Ai să răcești, domnișoară, cu picioarele goale... Intră, că te plouă, nu vezi?" Cristina intră și cere plicuri, în timp ce cucoana se agită la tejghea
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
raze pline, Groase, așezate pe pereții Linși de roua rea a dimineții Printre iederi înșelînd vechi ziduri Frunzele de plopi, la ochi, au riduri. Vine toamna-n vară, pe tăcute. Undeva tocila sîni ascute, Rotunjește șolduri, dă drag sclipăt Lacrimii lălîi, dospită-n țipăt.
Scrisoare pentru Ruxandra Cesereanu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16114_a_17439]
-
cu foștii colegi, cu intrigile lor de ani mari, cu măritișul pe repartiții, cu suspiciunea celor care văd în ghinionul lui semnul că ,s-a aranjat". Cîteva amintiri din copilărie, încă foarte actuale în stil, bine croite, cîtuși de puțin lălîi, dezlînate sînt zdrențuite și ele de episodul morții părinților, de plecarea mezinului la Constanța, la o rudă. Nici acolo, în vremea pescuitului după prînz, nu se putea Octavian întoarce. Un navetist. Un dezrădăcinat. Stau, drept proptele, capitolele în italice, introspecții
Bătrîna-ntinerește by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11206_a_12531]
-
verzuiul acord - ghiocel. Altfel, zloată murdară pe-un gând în ruină, ploaie și frig și zvârlite patine... Ea nu ar ști cum poate fi primăvară de nu i-aș cânta despre tine, iar timpul i-ar curge urât, pustiu și lălâi. Până la vară... Dar pân-atunci, amândoi... Vivaldi, vrei anotimpuri noi? Ia-ni-le, spune-le până când strunele vor atinge solstițiul înalt din sărutarea noastră dintâi, din fără de timp, când prin noi deveneai propriul tău anotimp. DISEARĂ, SIGUR... Diseară, sigur, o
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
verzi, cu privirile lucitoare, ca pisicile noaptea. Când veneau bărbații în biroul meu, le aruncam în zadar priviri fugitive printre șuvițele rebele de pe frunte, negre ca smoala. Degeaba, că nu-ntâlneam nicio privire...Asta e! Am fost o proastă și lălâie. Îmi chinuiam sânii mari cu un sutien urât, care mi-i ascundea de tot într-o rochie largă, închisă până la gât...Și erau altele ce-și dezgoleau sânii mici, până aproape de buric...Doamne, ce proastă am fost! Până-ntr-o
CAP. 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383076_a_384405]
-
deși maică-mea, care era foarte ocupată, îmi spusese câteva povești, nu reușisem să le țin minte, darămite să le spun și altora. Când mi-a venit rândul, m-am frământat ce m-am frământat și am născocit o poveste lălâie, inspirată dintr-o întâmplare adevărată, care îmi provocase o frică teribilă. Mă trimitea mama cu sora mea mai mare să “păzim” via. Adică să ne vadă oamenii pe acolo și să se ferească de noi. Nu faptul că muream de
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
verzi, cu privirile lucitoare, ca pisicile noaptea. Când veneau bărbații în biroul meu, le aruncam în zadar priviri fugitive printre șuvițele rebele de pe frunte, negre ca smoala. Degeaba, că nu-ntâlneam nicio privire...Asta e! Am fost o proastă și lălâie. Îmi chinuiam sânii mari cu un sutien urât, care mi-i ascundea de tot într-o rochie largă, închisă până la gât...Și erau altele ce-și dezgoleau sânii mici, până aproape de buric...Doamne, ce proastă am fost! Până-ntr-o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
verzi, cu privirile lucitoare, ca pisicile noaptea. Când veneau bărbații în biroul meu, le aruncam în zadar priviri fugitive printre șuvițele rebele de pe frunte, negre ca smoala. Degeaba, că nu-ntâlneam nicio privire...Asta e! Am fost o proastă și lălâie. Îmi chinuiam sânii mari cu un sutien urât, care mi-i ascundea de tot într-o rochie largă, închisă până la gât...Și erau altele ce-și dezgoleau sânii mici, până aproape de buric...Doamne, ce proastă am fost!Până-ntr-o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
sticlă de apă minerală. — Ce voiai să îmi spui? Paul m-a fixat cu ochii lui albaștri. Era îmbrăcat într-un pulover imens cu o vestă de piele întoarsă pe deasupra, așa cum purta și Claire, dar în cazul lui hainele astea lălâi i se potriveau. Arăta ca imaginea unui englez îmbrăcat pentru la țară, gândită de un francez. — Lucrurile stau cam așa, Sam, începu el. Când ai venit duminică să ne vizitezi, Claire era destul de obosită și când e așa o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fiindcă a încurcat textul latinesc și pe deasupra a dat și unul sau mai multe răspunsuri obraznice, când nimeni nu l‑a întrebat nimic, ci i s‑a dat un ordin. Veșmintele albe cu garnitură de dantelă și guler negru atârnă lălâi pe el și‑l fac să semene cu o fetiță. Peste tot sunt imagini, în special reprezentări ale lui Dumnezeu și ale Fecioarei Maria, în diverse stiluri și materiale. Formele sunt cu precădere rotunjite, pentru că au fost create în epoca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
din șindrilă. O casă nici mai sărăcăcioasă, nici mai arătoasă decât majoritatea caselor din zonă, un pic mai măruntă decât altele din vecini, cu o curte înconjurată de un gard făcut din lemne tinere de copac și cu o poartă lălâie, având balamale din cauciuc gros, luat de cine știe pe unde. Nu apucă să se îndepărteze prea mult de acea locuință, că fu tulburat din visarea lui de călător fără griji, de țipete de femeie. Erau țipete de durere, țipete
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
mergem la Prundul Bârgăului să aducem fata acasă și că ea nu e un copil străin, cum zici tu. Îi curge sângele meu prin vene. - Ceee? Ce vrei să zici? îngână femeia și căzu ca trăsnită de fulger, cu mâinile lălâi pe lângă corp pe scaunul de pe care tocmai se ridicase. Cu ochii împietriți spre el, văzu scrisoarea, parcă pentru prima oară. Își adună puterile și întinse o mână tremurândă spre ea, parcă îi era frigă că o va frige. O desfăcu
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
nici mai sărăcăcioasă, nici mai arătoasă decât majoritatea caselor din zonă. Era o casă de munte, un pic mai măruntă decât altele și cu o curte înconjurată de un gard făcut din lemne tinere de copac și cu o poartă lălâie cu balamale din cauciuc gros, luat de cine știe pe unde. Nu apucă să se depărteze prea mult de acea locuință, că fu tulburat din visarea lui de călător fără griji, de țipete de femeie. Erau țipete de durere, țipete
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
orașe întemeiate, cu rezerve mineraliere și energetice, și cu aproape patru miliarde de dolari creanțe în cont. Plus cu o clasă muncitoare relativ calificată. Dar Popescu n-are talent să conducă, să dezvolte, să administreze și să cucerească. El e lălâu, pizmaș, chichiritos, șmecher, tâmpit, face pe politicul căci nu știe altceva, vrea pricopseala și imagine, se lasa mituit, cumpărat, ca ultima jigodie, sau ia măsuri dubioase. Acest Popescu (numit și Iliescu, Constantinescu, Băsescu s.a.) dă cu țara de pământ, o
DESTRĂMAREA ROMÂNIEI de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344528_a_345857]
-
în familia fiului, ceru iar iertare Domnului, gândind cum însuși bunicul se purtase cu propria-i mamă. După ce murise bunica Geta, Vidu plecase la băiat, la Artemie, lăsând-o pe biata străbunică nonagenară în grija unei vecine cam lenoase, cam lălâie, de nu-ți venea nici o cană de apă să iei din mâna ei, cât de însetat ai fi fost! Din ziua aceea, era știut, fusese condamnată la moarte! Puternică, bătrânica trăise gata-gata să atingă suta de ani. Nu se plânsese
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
palizi calici. Petrece cu noi și te joacă, bizară, hidoasă, potroacă, retează-ne palma, ne fură din bile dar lasă-ne sacul de zile. Ah, iată și iată - n’asculți ruga atâtor desculți. Hei, moarte, aceeași rămâi în legile astea lălâi ... un rece tăcut negustor pe-al vieții pridvor. Te bucuri s’adoarmă drumețul dai prețul. și-alături cu frații și nașii îi iei chiuitul și pașii. Hai, trage’n bătătură, să mă sui în trăsură. ----------------------------------------------- Publicată în PREPOEM” an I
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
DIN URMĂ Am obosit umblînd alandala Prin hîrburi, dudaie și gloate. Demult mi-e tocită sandala Și moarte iubirile toate. Acuma, la actul final, Numai strigoii-amintirii Dănțuie crud, rătăcind, infernal În jur, în meandrele firii. Cerul e și el putred, lălîu, Nicio salvare nu-i țipă în creștet. Nicio minune în ciute, în grîu Și Domnul e veșted. Meschin se dărîmă, rece coboară Visul în cripta bolnavă. Rîme băloase, neguri omoară Fruntea suavă. O! naiv jucător în azur, Flamura, slava, cocorii
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
ceresc de care nu trebuie să abuzeze. Trebuie, cu tact să iei inițiativa ca să facă și ce-ți face plăcere. De exemplu am înțeles că explorarea cu limba nu-ți displace. De ce să nu o facă și el? Este prea lălâu. Se mulțumește să ejaculeze în mine. Rar mă satură cu adevărat. Tu și numai tu ești de vină. L-ai refuzat vreo dată când te cere? O face atât de rar că ar trebui să renunț la un plăcut eveniment
PISICUŢA MEA DULCE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352706_a_354035]
-
Acasa > Versuri > Iubire > FLUIERĂ PĂMÂNTUL Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1577 din 26 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Fluieră pământul, paguba-i lălâie spânzură cuvântul în arac de vie pomii albi de floare rotunjesc săruturi se-aburesc în soare, pârguiesc în muguri șuieră lumina între nișe sparte bâzâie albina a mimului soarte fluturii coboară polenul în mine mă prind într-o doară de
FLUIERĂ PĂMÂNTUL de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353942_a_355271]