140 matches
-
și în fiecare zi ne pomeniți numele! Așa că nu putem rămâne nepăsători la cerințele voastre rostite cu insistență! - Asta se datorează vicleșugului și ispitelor voastre. Dacă nu v-ați băga coada să ne învrăjbiți ar fi pace pe pământ. Și lălăind vrute și nevrute, din galop se pomeniră mergând la trap. - Ehe, iată un drac păcălit de om! - zise deodată împielițatul. Mă cam duci cu vorba! Acum mă prind zorile pe drum și nu-mi duc misiunea la bun sfârșit. Ce m-ar
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1415990955.html [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
Simona Tache Se profilează un TVA de 24% și o cotă unică de impozitare de 20%. Țup, țup, țup! România, dragostea mea, am învins! Un fleac, o să murim de foame. Ce nu-nțeleg e de ce mama mă-sii o mai lălăim atât? Adică de ce tre’ să fie lent când poate fi mai rapid și mai eficient? Un TVA și-o cotă unică de impozitare, ambele de 50%, ne-ar coafa perfect, mai ales că, de la hipoglicemie, o să ne fie mai greu
Vrem TVA de 50% şi taxe pe stafilococi! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20111_a_21436]
-
cu frunză, sub jet, ca altădată. L-am pus într-un bol mare plin cu apă și l-am spălat acolo, în vreo 3 ape. La spălatul pe dinți, am oprit apa în timpul periajului. La duș, nu ne-am mai lălăit 10 minute, ci doar vreo 6 (deși se pare că 4 minute sunt suficiente), iar, când am spălat vase, nu am mai lăsat apa să curgă non stop, am oprit-o, în timp ce clăbuceam farfuriile. Noi nu am acționat și asupra
Am consumat cu 17,64% mai puțină apă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20749_a_22074]
-
în taină, o sectă care-i aduce beneficii. Satiră care depășește cu mult limitele „comenzii sociale” (atac la adresa „meditației transcendentale”) scrisă de Titus Popovici. Realizatorul insistă pe aspectele exterioare spectaculos oferite de intrigă (o partidă de pocker pe care o lălăie peste zece minute, insolitul plenarei sectanților, pitorescul tipurilor) neremarcând cea mai interesantă ofertă a scenariului, portretul unui ins cu nostalgia puterii de care a dispus în exces și a abuzat, devenind, după ce a fost „dat la o parte”, un zeu
Secretul lui Nemesis () [Corola-website/Science/328638_a_329967]
-
să scotocească În geamantan după litrul de tărie duty-free cumpărat În avion. Iată-l, Johnnie Walker Black, bunul lui prieten scoțian Într-o noapte de singurătate. Afară, un pescar Intha, În stare mai mult decât avansată de ebrietate, Începu să lălăie cu o forță demnă de un cântăreț de operă, iar În arena formată de lac și cercul de căsuțe, serenada lui bubui și răsună În fața unui public captiv. Lui Harry melodia i se păru un fel de vaiet universal. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
stradă - treceți pe lângă ei. Dacă vreți s-aveți o iubită, și în definitiv nu văd de ce nu, există atâtea fete cuminți din care să alegeți, genul care n-o să vă înhațe niciodată de prohab sau să vă lase să vă lălăiți pe lângă ele până la unu dimineața în pipăieli pe scările din fața casei“ - și așa mai departe, cu privirea aceea sinceră ațintită pe cei prezenți așezați în scaunele de voiaj. Era perfect pentru Dingbat să fie manager. Și era tot ce voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
oarecare noroc. Nu se amesteca cu derbedeii, șmecherii și pungașii care trăiau din asta. Din punctul ăsta de vedere, era mult mai deștept ca mine, pentru că eu am reușit să mă ard. În cea mai mare parte a timpului o lălăiam cu Jimmy Klein și cu Clem Tambow. Cam prin ultimul trimestru de liceu am rărit-o cu ei. Familia lui Jimmy fusese lovită rău de valul de concedieri - Tommy și-a pierdut slujba de la Primărie când au fost dați jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ea, acum că se purta capricios. Nici măcar vremea nu ținea cu noi, căci se răcise și începuse să plouă spre sfârșit; și decât să stau acolo, unde putea să mă înhațe și să continue să mă tiranizeze, preferam să o lălăi pe la parcul de distracții din Silver Beach, unde scaunele Roatei erau acoperite și se înnegreau, iar eu eram murat de ploaie până la piele, în ciuda trenciului (care era din vremuri mai vechi și deci nu se ridica la standardele recentei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
dinspre sud. Zilnic se zărea acest albastru cert, în timp ce forțele puternice ale cerului se vădeau liniștite deasupra țiglelor acoperite de mușchi. Această frumusețe albastră îmi oferea o compensație mare, precum și cartea, când aveam starea necesară s-o citesc. Altminteri, mă lălăiam pe acolo, neînstare de nimic și melancolic, simțindu-mă ca ultimul leneș. Întrucât mi se scofâlciseră obrajii, oasele deveniseră proeminente, iar ochii îmi căpătaseră o lucire adormită, datorită sentimentului de jenă pe care l-ar fi arătat dacă s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
te iubesc, și ar trebui să mă ierți, ca să putem continua.“ Poate că ar fi trebuit să-mi fi încercat norocul cu șerpii din piscurile fierbinți de munte, să mă furișez după ei cu lațuri pe solul cafeniu, în loc să mă lălăi prin orașul amețit unde lucrurile se dovedeau a fi mult mai periculoase. O lovisem tare rău când îi dezvăluisem ce credeam despre vânătoarea ei. Dar nu încercase și ea la rândul ei să mă doboare la pământ și să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
-i lecții despre știința modernă, am hotărât în cele din urmă că, ce mama dracului, poate ar fi mai bine să cânt și eu! Și singurul cântec care mi-a trecut prin cap a fost „La Cucaracha“. Am continuat să lălăi La Cucaracha vreo milă-două și să simt cum îngheț pe măsură ce cânt. Apoi mi-a spus, după ce deja ne istoviserăm de tot încercând să respirăm vântul acela înghețat și să continuăm să îi dăm cu cura de cântec: Nu era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ei sunt singurii care ajung să-l vadă. Versurile erau depresive, fără speranță de vindecare, iar eu le știam pe toate pe dinafară. Cel mai bun stimulent ca să te ocupi de treburile casei este un strop de tristețe existențială. Am lălăit fericită În timp ce spălam savoniera cu un burete peste care turnasem Cif din belșug, gândind că, În definitiv, preferam genul ăsta de muzică acelor cântecele vesele despre dragostea eternă, scoase de interpreți de soul slăbănogi și artificiali, care nu reușesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cu seamă, dacă ai și consumat ceva înainte, cu grijă și cu răspundere, of course, de simți cum îți vine să-ți iei toți câmpii ăștia nenorociți, odată și-odată, la mama naibelor! Ori simți cum îți vine să te lălăi! Sau să urli! Sau să râzi ca un prost ce ești! Sau să vorbești cu prima paceaură chioară de pe drum și să-i declari dragoste veșnică! Sau să te zbânțui! Sau să mori! Sau să visezi... Sau să ceri niște
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
un scâncet de frustrare. Apoi, Încet de tot, abia atingând-o la Început, o luă de la capăt. În vreme ce orgasmul ei se apropia vertiginos, deveni brusc conștientă că cineva cânta. Putea să audă undeva În depărtare o voce de bărbat care lălăia One Love a lui Bob Marley. Sunetul devenea din ce mai puternic. Apoi se puteau distinge niște pași. Sam le auzise În mod sigur și Începuse să intre În panică. —La dracu’. Hai, Ruby, ești aproape? —A...proa...pe. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
pastramă, pește sărat și afumat, telemea de oaie - toate foarte sărate, căci În vreme de vară, cu altceva decât cu sare nu puteai să păstrezi alimentele: frigiderele erau pentru sclifosiți. Dordonea cânta franțuzește, nea Mitu Îngăima cântări fără perdea; Hristu lălăia ce auzise dimineață la radioul lui cu baterii. Eu amuțisem, din motive de boală. Hristu și Oaie se Înfrățiseră prin scândura oblonului, Își făgăduiau unul altuia surorile, deși aveau numai frați. Contra unei damigenuțe de cinci litri din vinul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
stropit. Finicu’ era mai mereu băut, dar cu mintea Întreagă, căci Îi plăcea băutura numai ca să se Înveselească, nu ca să dea În porcie și să uite a doua zi cum s-a bucurat de trai cu o noapte În urmă. Lălăia, de obicei, câte o treabă măruntă prin curte. Nu avea gospodărie de om chibzuit: o căsuță din paiantă cu două odăi și acoperiș de trestie, un șopron dărăpănat pe care Îl numea - cum auzise la nașii săi cei avuți - „bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fost Îmbrățișată cu entuziasm și așa se face că Vieru s-a apucat să scorbolească prin pod după vestitul obiect al dragostei În curtea școlii vechi, pe gardul de ciment al lui Moș Vasile cu Nasu’ Roșu. Au plecat apoi lălăind pe drum. N-au ajuns nicidecum la destinație: Repetentu, copleșit de atâta băutură, a căzut În șanțul săpat de pădurari de-a lungul drumului ca să nu poată intra cu căruțele hoții de lemne. N-a izbutit să se ridice, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Închipuită și-l detașase la gospodăria agrozootehnică a unității ca să păzească oile Împreună cu trei pușcăriași condamnați pentru fapte mărunte, precum violul și tâlhăria. Cea mai fericită viață de ostaș acolo se lăuda peste decenii nea Mitu Păcătosul că o dusese. Lălăia pe câmpuri ziulica Întreagă cu oile, avea lapte proaspăt și brânză să-și pună și-n cap, Își făcuse ibovnice prin satele dimprejur și ducea un trai pe care ar fi vrut să-l aibă până la sfârșitul cât mai Îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
împărtășită de alții și a o descoperi astfel în atrocea-i suportabilitate. Cei ce lipseau la apel erau considerați încă în curs de înțelepțire pe aiurea cu această supremă lecție adusă în tabără de cei întorși și transformată în împărtășanie cantabilă. Lălăiau des jelanii de soartă vitregă și nenoroc, cărora le confereau puterea de retenție a unui zid nevăzut imposibil de traversat, înverșunat să le frângă elanurile de emancipare și să le irosească în volute fără noimă ale zadarului. Clădeau și ei
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pe margine niște pietroaie, un fel de pavaj, nu se făceau turnări cum se fac acum. Erau niște moșnegi, mai bătrâni cu mult decât noi, de la Moldova Veche, cioplitori în piatră. Noi le căram lor piatră iar restul timpului o lălăiam. C. I.: Cioplitorii erau tot deținuți? S. M.: Da, tot deținuți. Ce s-a-ntâmplat? Într-una din seri, ne vine un cetățean însoțit de un subofițer care-l recomandă pe acela ca fiind brigadierul nostru. Și era unul din legionarii
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Don Quijote cu o tichie albastră doarme sub scări încălzit de pisici. fără cântece exaltate, fără spasmele marilor vise, fără "adevăruri fundamentale" (dar vă întreb: "unde sunt ele, glorioasele caravane ale verii, anunțate de gorniștii călări?) s-a îmbarcat generația mea, lălăind ca recruții. toți am văzut, dar nimeni n-a protestat sau hulit. (singura noastră sfințenie: amintirea clopotului vestind în șoaptă aruncarea în râu a unor noi victime calde). nimeni nu și-a dat foc, să lumineze cotloanele, să împrumute măreție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Blând își despletește toamna ramurile clătinate-n vânt... Enigmatic peisaj de fiori (pre)romantici (amintindu-ne de Byron, Novalis, eeine), la care concură „cerul roșu ca o rană”, dar și mai grav, tăcerea „de ger” a zeilor. Doar apariția nuntașilor „lălăind” - corteJiu gălăgios - animă peisajul, înfiorând pădurea. Copacii par „cuprinși de spaime”, „arde lumea vegetală”. Zbucium și descumpănire! Cât de mult conștientizează acel văl umbros al destinului care veghează asupră-le, strivind voința unei decizii tranșante. Deși se iubesc mai presus
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
unde nici gândesc: "Deșteptareaaaa!!!". Și iar! Și iar! Zi și noapte! Noapte de noapte. Noaptea mai cu osebire! Îi hăituim, să n-aibă clipă de odihnă, răgaz de îmbucătură... Și, a doua zi, osmanlâii, cu ochii cârpiți, mărșăluiesc spre Suceava, lălăind, târșind papucii prin pulberea de cenușă fierbinte, sub un soare zăpușitor în zăduful ăl mare al lui Cuptor! Turcaleții răzlețiți de gros, prinși, trași în țeapă, atârnați prin crengi, vor împodobi drumeagul în întâmpinarea falnicei armii, ca osmanlâilor să le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Zak și dispunând arestarea acestuia pentru culpa de triplă crimă. Totuși, dosarul n-a putut fi clasat până ce odiosul criminal nu a fost judecat și condamnat definitiv și irevocabil. Deocamdată, câștigul real e că mass-media și-au pierdut interesul, subiectul lălăindu-se după ce a stat săptămâni de zile pe prima pagină a ziarelor și în competente talkshow-uri televizate -, așa că nu mai interesa pe nimeni. Până când... Până când în localitatea Vișinul Alb (comuna Vișinul), întrucât odiosul criminal Rudolf Zak n-a fost încă
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
golesc mintea de orice fel de gânduri dar tensiunea persistă, neexplicată, apăsătoare și dificil de tolerat. Mă chinui și nici măcar nu înțeleg din ce motiv. Muzica unduitoare a lui Jorge este sfâșiată de vocea pițigăiată a belgiencei care începe să lălăie în ritmul melodiei. Simt cum atmosfera în jurul meu devine și mai apăsătoare, simt aproape fizic cum o forță nevăzută mă apasă necruțător. Încerc să mă concentrez, să ignor lălăielile dezlânate și îi caut cu mintea pe Scott și Chris. Îi
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]