129 matches
-
ființe dragi apoi mă culc liniștit cu buricele degetelor calde încă și catifelate 10. spațiu de încercare între gellu și mine căldură care urcă dealul la ohrid și coboară în portul brăilei șanț pe care se așează cîțiva pescari ce lălăie fără cuvinte și casele din jur sunt galbene de ploaie 11. veioza pe podea lîngă pat toată noaptea pîndind cine știe ce vers țîșnit din adîncuri: bezna îl coace lumina îl dezvăluie și scurta albastră stă pe-aproape ca să-l prindă și
Scurta albastră by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/14999_a_16324]
-
șchioapătă însă considerabil. World Trade Center, ultima peliculă a lui Stone este un "așa nu" de la cap la coadă. Chiar defalcînd filmul, nu rămîi cu prea multe: o muzică demnă de funeraliile unui papă, un stil de filmare desuet și lălăit la maximum, un montaj total neinteresant a cărui tăietură lasă de dorit. în fine, e povestea a doi polițiști (reali), John McLoughlin (Nicholas Cage) și Will Jimeno (Michael Pena), prinși între dărîmături și, în paralel, a nevestelor lor reale (interpretate
11 septembrie: de la sol și din aer by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10206_a_11531]
-
Cărtărescu la Humanitas Fiction. Nu e nici rușine, nici laudă în asta, pur și simplu în adolescență am ascultat și citit alte lucruri și mi se părea că nimic nu poate fi interesant la un asemenea personaj cu voce neșcolită, lălăind melodii repetitive, de un simplism care, oricât de elaborat s-ar fi vrut, îmi părea plictisitor încă de la a doua măsură. Exageram, desigur. Era un soi de respingere a unui mod de viață pe care îl consideram superficial, dar ulterior
Mircea Cărtărescu și Bob Dylan by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4059_a_5384]
-
de la fântâna din grădină. Cât mai aveam de gând să mă țin după el? Dintre cumpărăturile pe care trebuia să le fac luasem doar praf de dinți. Am început să mă neliniștesc. Mama avea să mă certe că m-am lălăit tocmai la ora când sosesc clienții. Dar nu reușeam să-mi desprind privirea de la spatele lui. Bărbatul a intrat în sala de așteptare pentru vapoarele de agrement. Acum voia să se plimbe? Sala era plină de cupluri și de familii
Yōko Ogawa Hotel Iris by Iuliana Oprina () [Corola-journal/Journalistic/2840_a_4165]
-
trebuie să încurajeze pe toți pierde-vară! Și nici pe alți nevoiași! Sunt așa pentru că nu s-au străduit mai mult. Filozoful mai bine ar crește iepuri în alte scopuri, iar Actorul și-ar băga odată mințile-n cap decât să lălăie, aiurea, toată ziua! Acum, ne-am trezit că avem și-un Erou! Nu mai vede bine?! Se poate și nu e de glumit cu așa ceva. Dar sunt atâția oameni care nu mai văd cum trebuie și care nu fac atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
vreme, cam pe la miezul nopții, tot legând și dezlegând plosca, bătrânului îi veni să cânte. începu să murmure în barbă unul din cântecele dragi. Pe când se chinuia să-și aducă aminte un vers, auzi că și oamenii lui, în spate, lălăiau încet, legănați de cai. Atunci bătrânul porni să cânte tare, iar cazacii îl întovărășiră, în canon, umplând întinderea stepei de-o melodie divină. Mai merseră vreo două-trei ceasuri și atamanul, după ce ațipise nițel, simți boarea Nistrului. îl trecură în tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu viermii mă tot cert/ Că nu poci ieși din groapă/ Să te bat și să te iert... La sfârșitul cu să te bat și să te iert, toți râd, e o romanță de mahala, o știu foarte bine, au lălăit-o de multe ori, îi trezește din melancolii. Vocea Maestrului e parcă de-acolo, din țigănie, Dumnezeule, mare actor!, cum de poate face așa de autentic pe nefericitul ăla de mahala? — Cânți foarte bine, complimenteză a nu știu câta oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Dumnezeu, că voi fi acolo! Credința în Domnul îl va alunga pe diavol!” În ziua următoare, pe la amiază, ajunseră la castel unde domnea o atmosferă stranie. Deși nimeni nu avea chef de ospăț, niște lăutari încercau să dezmorțească atmosfera. Muzicanții lălăiau pe limba lor din ce în ce mai încet de teamă să nu trezească din somn duhurile rele. Deodată din curtea castelului apăru un străjer disperat și cu fața albă: - Căpitane, s-au întors împielițații! Rumoarea și spaima cuprinseră sala. - Stați liniștiți și aveți
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
de paternitate și mă bagi pe mine în față. - Îmi stă mintea în loc nu alta! - Taci din gură, când o făta a mea, îți dau și ție un pui. - Și cu asta ce-am făcut? - Taci din gură, o mai lălăim, o mai lungim, vedem noi până la urmă. Apoi vorbim cu avocații ei să ceară și ei contraexpertiză și între timp copilul crește mare, face armata, tu ieși la pensie, mai cade un guvern vine altul (!) și poate rămâne țuț! - Cine
MINCIUNI CONVENŢIONALE de ION UNTARU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361175_a_362504]
-
cu care se pregătea să cucerească cetatea. * În acele vremuri își ducea zilele, abia târându-și picioarele prin colbul nesfârșitelor drumeaguri de prin sărăcăcioasele sate de câmpie, un om amărât, un biet cerșetor care, în lungile și chinuitoarele sale peregrinări, lălăia cât îl ținea gura ori îngâna încetișor un cântec monoton și jalnic, ticluit și răsticluit de el după cum îl dezmierdau necazurile. Chinuita făptură care avea pe vremuri înfățișare ceva mai omenească și un nume, Tragodas, ajunsese acum o nenorocită epavă
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
potrivește foarte bine. Umbla prin lume cu chip oropsit, cerșea, se certa cu câinii, șterpelea de ici, de colo ba o pară, ba o smochină, ba o bucățică de turtă. Când îi era mai foame sau mai greu se văita lălăind cântece triste, în care își ironiza soarta de cerșetor și implora îndurare și milostivenie de la cei avuți. Deseori îi era lene și să cerșească, căci cerșitul era adevărata sa muncă. Când și când, ca să nu se prăpădească de tot, îl
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
Avea însă experiența să-și înfrâneze din răsputeri aceste porniri, scuturând din cap ca un cal nărăvaș. La drumuri lungi, când foamea îi ascuțea simțurile și-și simțea sufletul prăpădindu-se, se amăgea cântând prin pustiuri, făcându-și curaj și lălăind de unul singur conștient că nu-l aude nimeni. Asta o făcea însă când era departe de orice sat. Căci de cum nimerea în preajma caselor de oameni, inima i se chircea în piept, spinarea i se gârbovea, își trăgea traista de pe
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
se leagă de acest termen: "manea". Cuvântul "manea"vine de la "mani", care înseamnă "a improviza". Maneaua este un gen extraordinar, care n-are nici o legătură cu ceea ce fac "cântăreții"ăștia care apar pe bandă rulantă. Ei nu cântă manele. Ei lălăie niște cântece de metisaj: ritmul din Bulgaria, textul din România și totul pus într-un sos oriental. În altă ordine de idei, "manelizarea"a apărut de mult în muzica populară românească. De exemplu, orchestrele de muzică populară de dimensiuni "simfonice
INTERVIU CU ARTISTUL GRIGORE LEŞE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367313_a_368642]
-
de răsturnarea unei căruțe de oase într-o carieră de piatră. Aplaudau. Pe ușa criptei se auziră niște zgrepțănituri insistente și un fel de bocet ritual pe mai multe voci. Nervos, Jan deschise ușa. În pragul ei apăru grupul contesei. Lălăiau, făcuți toți flenduri, un cântec la modă: „Elisabeto vedea-te-aș moartă”, însă îngrozitor de fals. Se cunoștea cât de acolo că iar supseseră sânge de grof diluat cu palincă. Întreaga adunare suspină îndurerată. Semnele ruinei fizice și morale deveneau evidente
ULTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366840_a_368169]
-
-se în picioare. Băieții se apucară de treabă, își traseră cablurile prin tot subsolul casei, își instalară microfoanele, aduseră hârtii pentru partituri și își cocoțaseră boxele pe două cutii mari abandonate în acea cameră imensă. Au început să cânte, să lălăie, să scrie note muzicale, să taie și s-o ia din nou de la capăt. Într-o seară s-au gândit să facă o mică reprezentație în localul unui prieten, la două străzi mai sus de casa lui Mike. La sfârșit
DRUMUL CĂTRE SUCCES de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363654_a_364983]
-
Parcă ieșea soarele după o ploaie puternică. Eu mă aflam lângă intrarea în hotel „Intercontinental”. Începuseră să treacă și mașini (camioane) cu zgomotoși care mergeau la televiziune pe Dorobanți să o apere. Râsul curului. De cine??? Și idioții (eroii) mergeau lălăind acolo. Deodată în stânga mea pe bordura înaltă a trotuarului din fața hotelului apare Adrian Păunescu. Am ramas fix, privind atent la fața lui, cam îngrijorată. Ceva impresionant. Parcă îi văd niște coji că de mătreața la rădăcina părului deasupra sprâncenelor. În
EU ŞI ADRIAN PĂUNESCU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366735_a_368064]
-
Parcă ieșea soarele după o ploaie puternică. Eu mă aflam lângă intrarea în hotel „Intercontinental”. Începuseră să treacă și mașini (camioane) cu zgomotoși care mergeau la televiziune pe Dorobanți să o apere. Râsul curului. De cine??? Și idioții (eroii) mergeau lălăind acolo. Deodată în stânga mea pe bordura înaltă a trotuarului din fața hotelului apare Adrian Păunescu. Am ramas fix, privind atent la fața lui, cam îngrijorată. Ceva impresionant. Parcă îi văd niște coji că de mătreața la rădăcina părului deasupra sprâncenelor. În
EU ŞI ADRIAN PĂUNESCU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366735_a_368064]
-
grele de aur și alte podoabe. Am găsit o gazdă care mă țineau cam pe nimic că aveau o fată de măritat și vroiau să „priponescă” un inginer, așa cum mă dădeam eu. Cu Marcel mă întâlneam în fiecare zi o lălăiam și tăiam frunze la câini că nu aveam ce face. Într-o zi vine Marcel înfierbântat la mine: - Ovidiule, am dat lovitura, în Abrud duminică e o chermeza, adică un fel de bal, și prin unchiul meu am căpătat o
AM FOST LA BAL LA ABRUD ... de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351912_a_353241]
-
n-ar mai fi putut da cu ochii de odaia cea mare fără să-și aducă aminte de trupul neînsuflețit al soacrei. Strecură o privire furișă către femeia de lângă ea. Bătrâna îngâna cu ochii închiși cântarea bisericească pe care o lălăia Maria lui Coțob în față. Gușa imensă tremura la baza gulerului rochiei largi care ascundea doar o parte din faldurile de grăsime de pe pântece. Se scutură de groază. Pentru nimic în lume n-ar fi vrut să fie bântuită de
COMÂNDAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1608 din 27 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369807_a_371136]
-
am găsit zmeură bună, că nu degeaba făcusem drumul acela de trei ore, pe un drum de pârâu pietros. Am constatat că nu eram singuri în parchet, mai sus de noi, chiar spre creastă, apăruse un grup de țigănci care lălăiau din răsputeri. Alături mai erau și vreo trei bărbați tuciurii, cu pălării de paie, cu boruri largi și munceau să umple coșercile. Dar, mai după prânz, auzim niște strigăte și vaiete. Venise pădurarul să facă liniște în parchet, i-a
ZMEURARII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353172_a_354501]
-
de zile, dau buzna într-un apartament înghesuit, populat brusc până la refuz, la o oră fixată anume, ca să facă schimb de impresii, de bârfe, de glume mai reușite sau nu, în timp ce se înfulecă până la al cincilea fel de mâncare. Se lălăie colinde pe douăzeci de voci, se poartă discuții contradictorii în bisericuțe de câte două-trei sau patru persoane, în timp ce adevăratele colinde, cântate la televizor, aproape că nu se mai aud. Un episod marcant astăzi, mi s-a părut că vine din partea
CRĂCIUNUL de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 725 din 25 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341523_a_342852]
-
și pe alte scene, unde se organizau concursuri artistice interșcolare. O altă sursă de învățarea cântecelor a fost pentru copilă, radioul. Prindea linia melodică și apoi luând un știulete sau un cocean de porumb în mână drept microfon, începea să lălăiască prin curte sau prin casă, așa cum auzise ea la radio, până reușea să dea și de versurile melodiei. Începutul carierei de solistă de muzică populară fusese trasat, urma doar ca fata să-l parcurgă până la capăt și acesta se va
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343118_a_344447]
-
bătut de soartă?! Sunt bun de plată! -Iar eu voi medita la cea mai cea răsplată! -Da, desigur, căci rău platnic n-am fost nicicând. Chiar de lețcaie uneori n-aveam, eu ratele la viața achitam zelos! -Nu te mai lălăi și-mi spune ce s-a mai înșirat în viața ta?! -Cum trist eram și păgubit de trai, în alt coclaur am descins! Am devenit circar. Aveam în fire abilități de saltimbanc. Am progresat, fiind talentat și agreat de toți
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
început noi, anemic... După care au venit altele și altele la rând și la cabană tot nu mai ajungeam. Când într-un final am sosit la Poiana Izvoarelor, eram cu toții niște pici uzi, flămânzi, sfârșiți de oboseală și dezorientați, ce lălăiau: „Dacă vrei să se vorbească,/ Unul altuia zâmbească,/ Dacă vrei să se vorbească/, Fă așa!” Și așa au făcut și tovarășele: au stabilit că în cabana veche, rămasă acolo din timpuri imemorabile, vor fi cazate fetele, supravegheate de mama, iar
ÎN TABĂRĂ, CU MAMA (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371092_a_372421]
-
de prin preajmă îți va ține companie! Dar să nu vă păruiți! Pătru Valdescu își sărută soția și ieși la poartă unde-l aștepta dracul. - De data asta sper că mârțoaga ta aleargă mai repede. Nu-mi place să mă lălăi pe drum, chiar dacă ai început să-mi devii simpatic! - Îmi dau seama ce înseamnă în iadul vostru să îndrăgiți pe cineva! - În această noapte vraja se va rupe definitiv. În schimb noi doi putem rămâne prieteni în situații mai speciale
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]