81 matches
-
eforturi destul de mari, să îndepărteze bolovanii și să elibereze linia de vagoneți. În sfârșit în fața sa se deschidea o gaură întunecată prin care abia încăpea aplecat. Știa că are încă de muncit dar nu se mai putea abține. Își aprinse lămpașul de pe cap și se strecură înăuntru. Intrase într-un culoar larg și întunecat, cu pereții brăzdați de muchii ascuțite ce încă mai păstrau urmele uneltelor de săpat. Aici totul era în regulă, tunelul fusese săpat în stânca vie și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îmi îngheață cuvântul de iubire. Cum te-am iubit o viață, poete, în neștire! Cum m-am rugat la stele, mereu să lumineze Suișul vieții tale, mereu pe metereze. Sărac și fără vlagă mă lași acum, o pradă, Să duc,, lămpașul tău,, în lumea de paradă. "Biet lampagiu" se duse într-o audiență La însuși Dumnezeu, să ceară-acum clemență. (pentru poporul său). Să stăm în rugăciune și să luăm aminte Că viața-i trecătoare și trece prin morminte! Să nu uiți
A FOST ODATĂ UN OM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360904_a_362233]
-
cunoscut românii Negoțul cel cu donițe și ciubare. Un tulnic sună de la `deal la altul În fracul lui cel alb se-mbracă liliacul, Se-aude prin frunzișuri scrâșnetul de osii, Coboară spre câmpie cu care pline moții. Lătrat de câini. Lămpaș. Îmbrățișare. Dă gura moaței sărutul de plecare Care iubirea în inimă-i va toarce Pană ce acasă iar moțul se întoarce. Prin rugăciuni cum a făcut mereu, În pază i-l va da lui bunul Dumnezeu. Ea va rămâne-acasă fereastră
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
îmi îngheață cuvântul de iubire. Cum te-am iubit o viață, poete, în neștire! Cum m-am rugat la stele, mereu să lumineze Suișul vieții tale, mereu pe metereze! Sărac și fără vlagă mă lași acum, o pradă, Să duc lămpașul tău în lumea de paradă. Biet lampagiu'' se duse într-o audiență La însuși Dumnezeu, să ceară-acum clemență. (pentru poporul său). Să stăm în rugăciune și să luăm aminte Că viața-i trecătoare și trece prin morminte! Să nu uiți
SECVENTE IN ALB SI NEGRU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367358_a_368687]
-
că intru într-un copârșeu peste care cineva a pus un capac. Se opri din nou, de data asta pentru a-și reaprinde pipa care se stinsese. - Mi-am revenit și am văzut cum în jurul meu roiau câțiva mineri cu lămpașele în mână (erau din trupa care trebuia să intre în șut în tura a doua), în încercarea de a mă readuce în simțiri. „Haide băiete, trezește-te, vino-ți în fire !” - îmi spuneau ei. Când au văzut că sunt viu
VIAŢA ESTE O REALITATE. MOARTEA, UN SIMPLU MIT ! (PARTEA A OPTA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367684_a_369013]
-
de frică, nu știa ce să mai facă și încotro s-o mai ia. Văzuse de sus scene îngrozitoare și i se făcuse părul măciucă și de-odată aude, pe-aici băieți, și vede doi păroși negri de funigine cu lămpașele aprinse în piept că se îndreaptă spre el și-l apucă de o mânecă a hainei și-l trag jos, ăsta este, zisese un al treilea ceva mai spălat la față, care cunoștea toate chichițele pe-aici și care probabil
ÎNGERII ŞI DEMONII REVOLUŢIEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351724_a_353053]
-
-l trag jos, ăsta este, zisese un al treilea ceva mai spălat la față, care cunoștea toate chichițele pe-aici și care probabil îl cunoștea și pe el, după atâta filaj; era chiar securistul filologiei, îi văzuse fața în lumina lămpașului, îi auzise glasul răgușit de foanfă și-l recunoscuse și ăia doi îl trag jos și se pun cu răngile pe el și-l croiesc pe unde apucă, pe cap, pe spinare, pe picioare, peste tot, cu sete și cu
ÎNGERII ŞI DEMONII REVOLUŢIEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351724_a_353053]
-
Până la urmă ne-am dat seama și noi că nu trebuie să așteptăm. Acum mă gândesc că umezeala aceasta nu era deloc întâmplătoare, e mai degrabă emblematică. Pe pietre și pe trunchiuri de copaci e mușchi gros; crescuse și pe lămpașele japoneze de metal. În zonă sunt nenumărate cascade și vegetație aproape luxuriantă, udată bine la rădăcină de ploi abundente. Umezeala caldă și plăcută face de acum parte din experiența noastră de la Nikko. Templele oferă însă puține locuri de refugiu, în
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (2) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352353_a_353682]
-
am dat de rădăcina ascunsului gând învățat știți când și pe bune una gândeam și alta eram îndemnați a spune. Resturile zilei Înserarea a strâns orele pe făraș și resturile zilei abandonate de noi; speranțe, certuri, idei, chiar un vechi lămpaș au ajuns toate la ghena de gunoi. Noaptea și-a aruncat cearceaful pe pat, Miroase a Regina Nopții ora, Adorm cu ideile venite de-afară împăcat cu ideile prietenilor din agora. Referință Bibliografică: Pasărea zborului imaterial / Al Florin Țene : Confluențe
PASĂREA ZBORULUI IMATERIAL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356910_a_358239]
-
dar și durere ... Ea ne spune că trebuie să trăim în primul rând ... ne spune că trebuie să iubim pe noi și pe ceilalți ... culoarea roșie ne împinge către celălalt, care este iubitul nostru, culoarea roșie se aprinde și în lămpaș, în dăruire, în ziua de mâine ... când pierdem respirația dar strigăm în sinea noastră către o lume întreagă: te iubesc! -Dar sunt și alte culori! -Da, prințesă, culoarea naturii, care este verde, tot ce este verde este necopt, dar fraged
LECŢII DE VIAŢĂ PENTRU PRINŢESĂ CE ÎNSEAMNĂ CULORILE, ÎNVĂŢĂTORULE? PARTEA II. de SUZANA DEAC în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357410_a_358739]
-
scriitor, fiind un exponent de seamă al vieții culturale din Clisura Dunării. Prin scrierile sale, în care nu de puține ori a zugrăvit viața grea minerilor alături de care a trăit, Mihai LEONTE a reușit de-a lungul anilor să transforme lămpașul în hârtie și târnăcopul în peniță, unelte care l-au ajutat să zugrăvească în cuvinte măiestre atât locurile copilăriei și adolescenței sale cât și pe cele din acest colț al Banatului, pe care l-a cinstit așa cum se cuvine. Vă
METAFORE APRINSE 2012 de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358474_a_359803]
-
pădurea, tăiată ades fără ocol. Dar, aci vin îngeri păzitori și îl veghează Să nu-l înghită hăul negru, necuprins Astfel sufletul nu-l părăsește, încă viază Trupul voinic, împovărat de dor nestins. Prin întuneric, în mână doar cu un lămpaș Cei care-L aud pe Dumnezeu, iată-au venit Croindu-și drum cu greu, cu micii pași Direct spre locul unde geme cel rănit. Să înțelegem ce-nseamnă iubirea de Tată Îngerii îndrumă pașii salvatorilor spre acel Care, rămaș în
URMÂNDU-L PE IISUS de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360332_a_361661]
-
cunoscut românii Negoțul cel cu donițe și ciubare. Un tulnic sună de la `deal la altul În fracul lui cel alb se-mbracă liliacul, Se-aude prin frunzișuri scrâșnetul de osii, Coboară spre câmpie cu care pline moții. Lătrat de câini. Lămpaș. Îmbrățișare. Dă gura moaței sărutul de plecare Care iubirea în inimă-i va toarce Pană ce acasă iar moțul se întoarce. Prin rugăciuni cum a făcut mereu, În pază i-l va da lui bunul Dumnezeu. Ea va rămâne-acasă fereastră
CÂNTEC DE-ACASĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360755_a_362084]
-
nu m-am mirat. Am privit-o doar tăind din pâinea încă fierbinte, din cozonacul de la Patiseria Speranța și am urmat-o spre casa știută doar de ea. Ne-am oprit în fața porții înalte. La fereastră se vedea lumina unui lămpaș. - Aici stă Moș Ștefan, am șoptit încet, parcă nevrând să trezesc cu glasul meu universul. Poarta a scârțâit ușor, Ina a intrat, iar Moș Ștefan ne-a ieșit în prag ca și cum ne aștepta. Ne-a poftit înăuntru. Ne-am așezat
CASA CU VOCI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341439_a_342768]
-
a fost numai bucurie și fericire. Să nu o strâcați... A fost casa părinților și moșilor mei... Nu ai știut asta? mi-a spus într-un târziu văzându-mi mirarea din ochi. L-am lăsat pe Moș Ștefan la lumina lămpașului împreună cu motanul ce torcea după cuptor și ne-am întors spre casă. În fața cârciumii o mulțime de oameni stăteau și ne priveau bradul ce strălucea în noapte înstelată ca și cum ar fi fost luminat de mii de beculețe. - Asta-i sară
CASA CU VOCI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341439_a_342768]
-
tragă o concluzie : - Treb'e să aprind lumina. Lumina din baie evident, nu din capul lui.Culmea, frate ! Chiar a aprins lumina, dar nu din baie și nici din capul lui, ci de pe capul lui. Avea cagulatul un fel de lămpaș pe cap.*** Dotat, ce mai !... Sculă de sculă, nu ca rebutul ăla de lanternă a Balconistului. Cum ?Ce spuneam ? Începător, ai ? - Băă !... Mai e unu' în baie ! - urlă disperat Yală. - Aia-i oglinda, boule ! - încercă să-l liniștească Balconistu. Ori
TREI DINTR-O LOVITURA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/342132_a_343461]
-
de sculă, nu ca rebutul ăla de lanternă a Balconistului. Cum ?Ce spuneam ? Începător, ai ? - Băă !... Mai e unu' în baie ! - urlă disperat Yală. - Aia-i oglinda, boule ! - încercă să-l liniștească Balconistu. Ori el era amețit de căzătură, ori lămpașul proiecta imaginea unei poze, ori oglinda avea pijamale, nu se clarifica nimic în capul lui. Cert era că în fața lui, în spotul de lumină oferit de scula anexă, se afla o persoană în carne și oase acoperite cu o pijama
TREI DINTR-O LOVITURA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/342132_a_343461]
-
rezemat de peretele căsuței. Lumina lunii îi cuprinde triumfător într-o îmbrățișare timidă la început. Peste câteva clipe încep să scoată hainele unul celuilalt până ajung goi în fața oglinzii cerului și a mării. Numai luna se vede clar ca un lămpaș într-o seară predestinată, apa clipocind se atinge de mal, în rest e o liniște deplină, numai în ei crește febra, dorința, atracția. Bărbatul o ia de mână și încet o trage după el în marea cea neagră și infinită
SINGURĂTATEA PESCARULUI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341771_a_343100]
-
la fiecare gest, privire sau grimasă, înregistram în amănunt și așteptam numai momentul oportun să-l rog să-mi tălmăcească tot. În miezul ultimei nopți de băcie, Unchiu s-a ridicat din cojoc și a șezut, deznădăjduit. Am deschis ochii. Lămpașul cu gaz abia pâlpâia. - Fă binie, spală-te pe mâni șî caută tu laptele... Am sărit ca ars: știam că niciun baci nu-și lasă ajutorul să umble la ciubăr. Inima îmi bătea în gât. Mi-am spălat vârtos mâinile
Povestea ca viață. De câte feluri sunt vorbele () [Corola-blog/BlogPost/337881_a_339210]
-
să-l spargi... Am dat jos un cojoc și l-am întins deoparte. Pe celălalt l-am ferit doar puțin, cât să descopere gura ciubărului de lemn. Din pânzătura de in se ridica, abia perceptibil, un abur cu miros acrișor. Lămpașul pâlpâia pe oglinda de zăr și desena, gălbui-roșiatică, o semilună. În vatră, zgândărat de Unchiu, focul împroșca în penumbră scântei. Mi-am petrecut brațul stâng pe după ciubăr și m-am lăsat în genunchi. Înfiorată de răcoarea muntelui, palma dreaptă a
Povestea ca viață. De câte feluri sunt vorbele () [Corola-blog/BlogPost/337881_a_339210]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > LUMINĂ ÎN LUMEA FĂRĂ CER Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1644 din 02 iulie 2015 Toate Articolele Autorului LUMINĂ ÎN LUMEA FĂRĂ CER Ce poate cere un miner, De la lămpașul lui de fier, Cu pereți tari, care închid, Bucățile mici de carbid? Să vadă a Soarelui lumină, Spre a o aduce-n mină. E grea viața de miner, În lumea minei fără cer. Ca muritori noi vrem din mină, Tot
LUMINĂ ÎN LUMEA FĂRĂ CER de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343362_a_344691]
-
fost bucuroasă că Pământul a avut o oră de liniște! De liniște și fericire! Și una și alta au venit de la noi, oamenii. “când toate luminile au fost stinse inima lui primea viață ascult murmurul pământului îmbrățișat de torțe și lămpașe pentru o oră a fost fericit”(Gîbu Ana Maria, Am iubit întunericul, 60 +) - Închid ochii. Pe suflet mi se conturează imagini ca dintr-un film tridimensional. Un autocar elegant, mulți oameni în el. Doi mi-au atras atenția. Amândoi miroseau
PENTRU O ORĂ AM IUBIT ÎNTUNERICUL! de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345952_a_347281]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > LUMINĂ ÎN LUMEA FĂRĂ CER Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 759 din 28 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului LUMINĂ ÎN LUMEA FĂRĂ CER Ce poate cere un miner, De la lămpașul lui de fier, Cu pereți tari, care închid, Bucățile mici de carbid? Să vadă a Soarelui lumină, Spre a o aduce-n mină. E grea viața de miner, În lumea minei fără cer. Ca muritori noi vrem din mină, Tot
LUMINĂ ÎN LUMEA FĂRĂ CER de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 759 din 28 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348881_a_350210]
-
și arbitru suprem. În momentele critice, Jaurès și Blum se întorc către Lucien Herr (care a redactat în parte discursul ținut de Blum la congresul de la Paris). După 1945, acest eroism alfabetic se deportează către țările lumii a treia, cu lămpaș, caiete și pixuri. Eliberarea prin alfabet, gigantomahia, Luminilor și tenebrelor, superstiția neagră puțin cîte puțin acoperită de milioanele de pagini scrise școlărește această simbolică à la Paul Éluard, moștenită din secolul al XIX-lea occidental, s-a refugiat în mijlocul secolului
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
pragul de unde evenimentele vieții urmează a fi retrăite într-o simetrie a declinului. Se înmulțesc și reprezentările satului românesc sub o aură mitică, întreținând ideea veșniciei lui, prin fauna sacră pe care o găzduiește, taurul neînjugat, ursul tămăduitor, licuricii cu lămpașe. Volumele La curțile dorului și Nebănuitele trepte reiau motive lirice anterioare, adăugându-le o mai intensă nostalgie în prelungita depărtare de țară, după plaiurile natale, dar și imagini cu tot mai dese note locale (Olarii, Mânzul, Veste) și cu trimiteri
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]