43 matches
-
pe care le știa de la el, dar care acum țâșneau din mintea ei, erau proaspete, erau ale ei, gândite și inventate de ea în acea clipă, Monica Elefteriade, într-o rochie neagră superbă, care fusese pe vremuri a bunicii, cu lănțugul de argint filigranat atârnat de gâtul dolofan, cu mișcări zvâcnit-moale, izbucnind la răstimpuri: „ei asta-i, ei asta-i, ce spui dom’le?“, Răzvan Brancu, subțire și înalt, tuns foarte scurt, ca un soldat american, legănându-și umerii într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și s-a așezat la fel de drept în fotoliu. Răbdătoare, Rodica Dumitrescu l-a privit o clipă, apoi s-a trântit pe canapeaua din fața fotoliului-balansoar, lăsându-ne pe spate, după ce își trecuse mâinile prin părul bogat și negru, făcând să zăngăne lănțugul atârnat de gât. Se uita la Vlad Dumitrescu, apoi la noi toți, pe rând, nedumerită, nici măcar luându-ne de martori, ci numai nedumerită, apoi iarăși la Vlad Dumitrescu. „Foarte bine“, spunea deodată cu o voce care nu mai era a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Au plecat. Ventoniuc l-a dus direct În lanul de porumb. A oprit ARO-ul puțin mai Încolo de primele rânduri de plante. Și i-a spus: până când mă Întorc, de la ghereta aia, că am sămi cumpăr un fel de lănțug, pentru motor, tu, să pui, În mașină, atâția știuleți, câți o să poți să rupi, din tarlaua asta. Bine. A rupt mult. Până când a umplut mașina. De Îndată, mai Îndată decât se aștepta, a revenit și nenea Ciocio. Gata? Gata. Sui
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
sinchisească măcar să le răspundă. Higurashitei a ieșit în fugă pe stradă și l-a implorat pe hingher, cu glas tremurând, să-l elibereze: — Bătrâne, legea nu-ți permite să lași nelegat un astfel de câine. Uite... n-are nici măcar un lănțug cu numele lui. Hingherul a respins repede obiecțiile bătrânului. Takamori și Tomoe intenționaseră să-i facă o surpriză plăcută lui Higurashitei, dar acum ascultau ca trăsniți ce le spunea bătrânul. Gaston, care auzise totul, a ieșit din ascunzătoare. Îi venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
că în încăpăre năvăli un ins înalt, burtos, cu chică roșcovană, cu părul zbârlit, lucind catraniu, strălucitor ca aura mâțelor negre, de parcă îl unsese din belșug cu untură de rechin. Pe piept îi spânzura un fel de colier, dintr-un lănțug gros, împletit, din aur roșiatic, de care atârna un craniu minuscul, cu fălcile larg deschise, de credeai că hohotește întruna, parcă s-ar fi topit de râs. Acela ținea în mâna dreaptă un smoc de ciulini, ca o sorcovă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nevoie de certitudini. N-a văzut teroriștii, cum a fost și la Județeană... Mai scuipă o dată cu năduf spre broscuța aceea care parcă îi asculta și înregistra toată perorația. Popa Băncilă scose din buzunarul de la piept al sutanei un ceas cu lănțug. Prinse a-l bălăngăni. Țongu zâmbi trist, neconvins. - Ce i-a arătat poporului în boscheții ăia de la Județeană nu a convins. Pământul ars, poate mai dădea impresie de gândit. Dar altfel... Nu s-a convins poporul și de-aia a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ieșiți să vă dea plicul, să citiți că e strict personal și confidențial. Nici să vi-l dau eu nu a vrut.“ A urmat-o. Iliuță, șoferul lui Iachimovici, îl aștepta pe canapeaua din dreptul ficusului. Se juca cu un lănțug auriu de care avea atârnată o bilă roșie. Se așeză lângă el. „Complicații, nea Păsculescule“, oftă Iliuță. „Dom Jorj nu mai poate să vină. Ne-am întors azi dimineață de la întâlnirea de la Mare și acolo n-a ieșit cum trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
una, de alta. Un ins înalt, burtos, cu chică roșcovană, cu părul zbârlit, lucind catraniu. Îi strălucea părul ca blana la mâțele negre, de parcă îl unsese cu cine știe ce creme sau uleiuri. Mereu venea cu un fel de colier, dintr-un lănțug gros, împletit, din aur roșiatic. Și de lanț atârna un craniu mititel, cu fălcile larg deschise, de parcă hohotea de râs. Te lua cu fior, când vedeai fălcilea alea căscate. Mici, dar parcă mușcau din tine. Vorbea cu fălcile alea. Câteodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
atât de evident de jocul de curbe, cute și umezeli al corpului feminin? Și nu al orică rui corp, ci numai al celei ce stătea acum pe cearșaf, cu picioa rele-ncru cișate, vorbind la mobil zâmbitoare și jucându-se cu lănțugul de aur ce ardea-n jurul gleznei de uriașă. Bombă? Mai curând o rachetă trimisă în patul fiecărei ființe care-o vedea măcar și o singură dată pe plajă, sorindu-se goală și visătoare pe încâlceala de stabilopozi, căci nu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
fredonat, cu o voce de argint, a altui popă, rudă bună cu Tata lu’Arcuș. Coborâtor dintr-o prelungită spiță de preoți, care-și afla capătul începător tocmai prin secolul al nouăsprezecelea, iubitor al tradițiilor românești,întregea, la celălalt capăt, lănțugul de aur al dinastiei preacuvioșilor cântăreți și petrecăreți. Acum, punând cele sfinte pe dulăpiorul din camera în care s-a desfășurat pomenitul praznic, a trecut, în fruntea noastră, pragul celei de a doua încăperi - de fapt, un salon de dansîn
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
tocmai pentru a-mi zădărnici planurile? se întrebă pregătindu-se să tragă apa. Cît de simple și complicate în același timp sînt unele mecanisme, se gîndește, și cu o mișcare bine calculată apucă mînerul de plastic care atîrnă la capătului lănțugului din inox. De aceea pot să-ți trec cu vederea că mă spionezi pe gaura cheii. Ce altceva ai putea să observi în afara mișcărilor fizice? Ce rost ar avea să-ți răpesc plăcerea asta pe care numai o femeie ar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nici nu trebuie să dai seamă nimănui pentru asta. — Pot să intru? întrebă, încercînd să strecoare plicul prin crăpătura ușii. Trebuie să semnați, e recomandată. — Ce zăpăcită mai sînt, se auzi vocea Angelinei, cum am putut să uit? zise scoțînd lănțugul de siguranță, deschizînd larg ușa. — Dormeați? V-am trezit? spuse Poștașul trecînd pragul. — Aș fi vrut eu, îi răspunse Angelina, avînd grijă să închidă repede ușa pe dinăuntru. — Cum așa? încercă Poștașul să facă pe neștiutorul. Ce s-a întîmplat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
plină Capitală. Cu oi, rațe, gâște, curci, cu plantații minuscule de porumb și pavată în pietre de râu. Genel deschise portiera taman în vecinătatea unui moșulache ferchezuit, imobil, cu mustățile răsucite în formă de gondolă, la vestă cu ceasornic cu lănțug de tinichea, scos santinelă, lângă o oală de sarmale, plină cu cornete de semințe de dovleac. - Mușchiulosule, băgă clanța Țaca, găsesc eu la numărul 244 pe... numita...? (Și chiombindu-se în bilet) Pe numita Maria O. ...nu ...Maria C. Nicolici? - O
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
O canapea, pe care popa se tolănise răsuflând zgomotos, și două scaune de-o parte și de alta a mesei. Popa se rotunjise mult, își răsese barba, purta ochelari fini de aur, un ceas masiv tot de aur, cu un lănțug gros, și el de aur masiv, la buzunarul jiletcii. Avea un aer de fermier prosper ieșit cu văcuța în oraș. La cafele și-a descărcat sufletul. Până atunci conversaserăm așa, să nu ni se aplece mâncarea și să meargă bateriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-o întreagă. Știam că nu avea sutien de când intrasem în separeu și, galant, îi potrivisem scaunul. Nu bănuisem că nu avea și celălalt accesoriu. Își flutură de câteva ori aripile rochiței, lăsându-mi să-i admir diamantul spânzurând de un lănțug chiar deasupra hăului, strălucind în tunsoarea cârlionților, lângă un abțibild sau tatuaj cu ceva rozaliu în formă de Cupidon cu săgeata gata să plece din arcul încordat, apoi și le trase iar una peste alta, pipăind copca aceea nevăzută. — Pornim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
șî un om a’ lui Dumnezău Îț’ Înclinî cântaru câtri viațî nu poț’ macar sâ-i treci pi dinainti. Și-apoi sî socotim... Nu-i mari lucru celi ci sî aflî colo pi tipsâi... Un cocoșăl pentru moțu’ lu’ Tudorel, un lănțug cu un bănuț pentru doamna Maria, mama băietulu’, șî douî lănțâșoari cu câti un ban; unu’ pentru doamna Lia și celălalt pentru frumoasa Despina! Aista-i sămnu’ recunoștințî’ noastri cătri mânuțâli cari nu ne-o lasat sî trecim În ceea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
din nuiele frumos Împletite, acoperite cu câte un prosop Înflorat. Ca un prestidigitator, a ridicat câte un colț de prosop și a scos câte o pungă din piele frumos lustruită și moale ca bumbacul. A luat galbenul și unul din lănțuguri și le-a pus Într-una din pungi. Celelalte două lănțișoare le-a introdus În cealaltă pungă. În fiecare coș se mai afla câte o sticlă cu dop ceruit, plină cu un lichid rubiniu... ― Aici sî aflî niști lichior cari
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mai ales funcționari. Abia au timp să se cunoască unii pe alții. Unele apartamente stau de mult goale, proprietarii sunt plecați în străinătate. — Se mai întorc ? întrebă Cosmina, în loc ca, de fapt, să-l întrebe de ce are atâtea chei pe lănțug și de ce îi e așa de greu să o găsească pe cea potrivită pentru ușa de la stradă. — Când și când, în vacanță. Dar, de întors de tot, n- am auzit să se întoarcă vreunul... Doar de plecat... În cele din
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]