58 matches
-
Riri Sylvia MANOR Tânăra lăptăreasă Goya cel de optzeci de ani A pictat-o pe tânăra lăptăreasă Din Bordeaux. Goya a rămas în viață, Lăptăreasa a murit de mult. Și-a lăsat amanet ochii, Acei ochi în care Goya a văzut cum ciripeau Ca niște
Poezii by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Imaginative/4948_a_6273]
-
Riri Sylvia MANOR Tânăra lăptăreasă Goya cel de optzeci de ani A pictat-o pe tânăra lăptăreasă Din Bordeaux. Goya a rămas în viață, Lăptăreasa a murit de mult. Și-a lăsat amanet ochii, Acei ochi în care Goya a văzut cum ciripeau Ca niște vrabii speriate Gândurile ei de ducă Și tot ce n-a rămas
Poezii by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Imaginative/4948_a_6273]
-
Riri Sylvia MANOR Tânăra lăptăreasă Goya cel de optzeci de ani A pictat-o pe tânăra lăptăreasă Din Bordeaux. Goya a rămas în viață, Lăptăreasa a murit de mult. Și-a lăsat amanet ochii, Acei ochi în care Goya a văzut cum ciripeau Ca niște vrabii speriate Gândurile ei de ducă Și tot ce n-a rămas. Omul din vis El era omul din visul
Poezii by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Imaginative/4948_a_6273]
-
diplomat, care din întîmplare are o inimă simțitoare la melodie, a scris un libreto franțozesc pe care, de politeță, eu am început să-l pui pe muzică. În bucata aceasta este un urs ce joacă o rolă foarte mare, o lăptăreasă foarte veselă și în sfârșit doi vânători, bucata întreagă va face să râză și va amuza pe parizieni. După ce îngînă cântând o ușoară arie, Duni își luă noapte bună de la prietenii săi. Pergoleze pe urmă se trezi că el s-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să mă dau În spectacol, să par o proastă. Am scuturat din cap: Ce spui tu n-are sens nici cât să umpli o carie. N-aveai nevoie de mine ca să te fac să pari proastă, după toate calculele de lăptăreasă pe care le-ai făcut. Mersi pentru seara memorabilă. Când am ieșit din cameră, Începu să Înjure cu acel soi de Înflăcărare pe care l-ai aștepta numai de la un bărbat care tocmai și-a dat cu ciocanul peste deget
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
păreți a fi genul de femeie care să-și facă prea multe griji despre cum o strigă lumea, i-am zis. Și se Întâmplă ca mie să-mi placă o femeie care arată ca o doamnă, și nu ca o lăptăreasă hessiană. Vă mulțumesc, Herr Gunther, Îmi spuse zâmbind. E foarte drăguț din partea dumneavoastră că spuneți asta. — Müller zice că ați fost reporter la DAZ. — Da, așa e. Mi-am pierdut slujba În timpul campaniei Partidului pentru alungarea femeilor de pe piața muncii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
să prezentați Doamnei respectuosul meu omagiu. Radu Petrescu ș8ț Leningrad, hotelul Europa 14 decembrie 1975 Ce ține piept grațiozității arhitecturii italiene, cheiurilor Nevei și misterului fascinant al celui mai adânc orizont al golfului Finic? Ai să vezi și Dumneata: Familia lăptăresei, de Louis Le Nain, de la Ermitage. Adânc omagiu Doamnei, o prietenească Îmbrățișare pentru Dumneata, Radu Petrescu ș9ț București 25 august 1976 Mult stimate Domnule Norman Manea, Semnul Dumneavoastră de prietenie mi-a făcut mult bine. M-a bucurat să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
o doamnă în locul unei pizde, ia-ți frate o doamnă. Cine te oprește? Pentru că, după cum știm, acest mare oraș colcăie de fătuțe total diferite de dom’șoara Mary Jane Reed, de tinere promițătoare, imaculate, nedepravate - sănătoase, de fapt, ca niște lăptărese. Știu asta, fiindcă acestea i-au fost predecesoarele - numai că nici ele nu au reușit să mă satisfacă. Nici ele nu erau în regulă. Crede-mă, Spielvogel, le-am avut, le-am încercat: am mâncat din caserolele lor, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
zornăind pe tancuri, învîrtind manetele tunurilor de pe crucișătoare. Armate osoase trăgând cu bazooka, zvârlind peste orașe mine de brand, sticle incendiare, cearceafuri. Feldmareșalul carnagiului călare pe râuri. Butoaie de benzină arzând în alimentare. Arhive de filme în flăcări. Vânzători necrozați, lăptărese cu zona zoster. Populații în cârje, mase cu timpanele sparte. Goarnele la putere. Virusuri sub drapele. Catedrale-n ruină, cardinali în albastru, schelete peste tot. Boli de inimă la mobilizare. Cancerul ca singură sursă de energie. Fluvii evaporate și Moartea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mai elaborată decât aceasta. Nu ar fi trebuit să aibă un look mai incitant? Doar nu era posibil să atârne pur și simplu acolo, pe umerii ei, așa maro cum era. Și o față naturală e foarte indicată dacă ești lăptăreasă, dar nu și când dorești să devii redactor-șef adjunct al unei reviste sexy pentru femei. — Ia loc. Se gândea că ar putea să treacă prin pașii de rigoare în cinci minute. Emoționată de dorința de a se descurca bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
lui Böcklin, par fiecare dublul celeilalte. În acest sens, Sonata spectrelor ne propune o metaforă perfectă a teatrului. Pe scenă circulă fantome adevărate, dar mute: înfășurat în giulgiu, spectrul defunctului Consul apare în pragul casei, dar numai Studentul îl vede; Lăptăreasa, o femeie tânără îmbrăcată în haine de vară, își face și ea apariția în acordurile muzicii și e văzută tot numai de către Student. Căci Studentul este singurul care poate vedea ceea ce alții nu văd - fantomele, invizibilul -, pentru că s-a născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
acordurile muzicii și e văzută tot numai de către Student. Căci Studentul este singurul care poate vedea ceea ce alții nu văd - fantomele, invizibilul -, pentru că s-a născut într-o duminică, adică în acea zi când mersul cotidian al timpului se întrerupe. Lăptăreasa este și unica ființă de care se teme bătrânul Hummel. Aflând de existența ei, fostul director e cuprins de panică; mai apoi, când năluca tinerei fete îi trece prin fața ochilor, se înspăimântă de-a binelea. În personajul Lăptăresei, Strindberg reunește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
se întrerupe. Lăptăreasa este și unica ființă de care se teme bătrânul Hummel. Aflând de existența ei, fostul director e cuprins de panică; mai apoi, când năluca tinerei fete îi trece prin fața ochilor, se înspăimântă de-a binelea. În personajul Lăptăresei, Strindberg reunește toate ambivalențele acestui invizibil care semnifică moartea, moartea înfricoșătoare, dar și „frumoasa moarte” săvârșită în plină lumină. Lăptăreasa din Sonata spectrelor împletește tinerețea cu moartea. În făptura ei se aliază albul hrănitor al laptelui și albul funerar. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
cuprins de panică; mai apoi, când năluca tinerei fete îi trece prin fața ochilor, se înspăimântă de-a binelea. În personajul Lăptăresei, Strindberg reunește toate ambivalențele acestui invizibil care semnifică moartea, moartea înfricoșătoare, dar și „frumoasa moarte” săvârșită în plină lumină. Lăptăreasa din Sonata spectrelor împletește tinerețea cu moartea. În făptura ei se aliază albul hrănitor al laptelui și albul funerar. Ea este, rând pe rând, figură vestitoare a morții și simbol al purificării, cum ne-o arată scena fântânii. Personaj cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
spectrelor împletește tinerețea cu moartea. În făptura ei se aliază albul hrănitor al laptelui și albul funerar. Ea este, rând pe rând, figură vestitoare a morții și simbol al purificării, cum ne-o arată scena fântânii. Personaj cu desăvârșire mut, Lăptăreasa fascinează și terorizează deopotrivă. În spațiul pe care îl traversează, pare a fi incarnarea fantomei acelei tinere fete ce avusese odinioară un rol important în viața bătrânului Hummel: acesta o atrăsese pe malul unei ape, încercând apoi să o înece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
afară și să răstorn sertarul scrinului; caut o rașpă cu care să-i răzuiesc mitra stearpă și ovarele stricate, și așa cum scormonesc prin mlaștini, avid să cunosc odiosul adevăr, văd cum se afundă, ca să dispară în imaginar, două pulpe de lăptăreasă obeză, ce produce descărcarea unei disperări, ivită pe neașteptate în oribila mea singurătate. ...„Carnea de cadavru, râncedă și rece îmi produce greață. Din pricina asta nu am pipăit-o niciodată. Totuși, pornesc, când și când, după câte-o raclă băițuită, în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
care scrie versurile stă În picioare Într-un colț, rozând capătul creionului: mai are douăzeci de minute ca să se gândească la ceva pentru bisări. Producătorul se ceartă cu secretarul despre câți bani să se cheltuiască pentru „afurisitele de costume de lăptăreasă”. Un fost absolvent, președinte al clubului În nouăzeci și opt, se apleacă afară din lojă, gândindu-se că pe vremea sa totul fusese mult mai simplu. Cum de se realiza totuși un spectacol la Triangle era un mister total, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
țărani a unui Faulkner și Steinbeck, mulți împărtășesc și astăzi acest scepticism. Camil Petrescu l-a admirat pe Proust. Dar ce este într-adevăr superior, aici, este arta naratorului care se exercită cu aceeași magie și când descrie țărani sau lăptărese. Servitoarea Franșoise este poate, după Swann, cea mai reușită figură din opera sa. Nivelul de conștiință al baronului Charlus se reduce în ultimă instanță la strategia complicată a unui salonard, iar gândirea sa nu este superioară celei unei mahalagioaice vorbărețe
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
peste oraș, șirul interminabil de autori cu litera A din bibliotecă: Aristotel, Ariosto, Alain, Asimov, Sf. Augustin, Agârbiceanu, Alecsandri, a văzut pernele moi de culoarea chihlimbarului pe care Îi plăcea să se lăfăie, a simțit mirosul de transpirație acrișor al lăptăresei, și-a amintit de buzele roșii, cărnoase ale băiatului care cânta În corul bisericii, a văzut Înmormântarea uneia din mătuși pe un ger cumplit, fereastra bucătăriei prin care a privit prima oară doi câini Împerechindu-se, vecina cu gât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
la motivul pentru care i-l dăruiește, nici măcar dacă viața ei și a lui sunt de asemenea, În pericol. A doua sau a treia zi după ce-i Încredințase În mare taină portretul, profesoara de pian a fost găsită moartă, de lăptăreasa care venea de la țară odată la două zile, de mulți ani, și avea cheile casei În care intra și depozita brânza și laptele. Venind dimineața devreme, de obicei nu o trezea: descuia, punea În frigider produsele, Încuia și pleca. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tău, nici într-un caz ca un polițist. Deci, de unde ai făcut rost de ea? De la un miner. Nu vrei să înțelegi că treaba e foarte serioasă? Ce răspuns e acesta, de la un miner? Doar nu ți-a dat-o lăptăreasa. Sigur că de la un miner. Ai luat-o din magazia de explozivi a unei mine? Toate minele de la noi sunt închise de mai bine de trei ani. Deci de la un particular. Dacă așa vrei tu să-i spui... Mă exasperezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Băncii așa cum i-ar sta bine unui supercontabil de calibrul său, el s-a proțăpit ca proasta în capul târgului și s-a pus pe fixat prețuri la ouă (!!!), chibrituri, combustibili și alte chestii din acestea, pe care țața Ileana lăptăreasa le chitește mult mai bine, fiindcă de atâta mers la piață și înapoi, uneori cu marfa nevândută, a învățat pe de rost legile nescrise ale cererii și ofertei. Păcat că nu a fost ea de față, când cu interviul, ca să
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
-mi ghilotină inima, Împânzind-o cu-o spaimă adâncă. Și-am Început să zbier, alergând Îngrozit spre casă și Împrăștiind pete mari și roșii peste aripile frumoșilor mei Îngeri de zăpadă. A sunat cineva. Mă Îndrept să deschid. E bătrâna lăptăreasă - a venit, probabil, după banii datorați, care s-au tot adunat În ultima vreme. Nu știu de ce mă privește tulburată, cu fața schimonosindu-i-se dintr-o dată. În ochii ei Îngroziți descopăr lucirea mată a pielii mele și realizez că
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fereastră se aud zgomote de voci omenești. Devin atent. „Ia uitați-vă, mă, la ăsta de pe bancă. Ia uite-l cum stă... Mă, ăsta era și ieri seară aici...!” „Luați-vă labele de pe el, derbedeilor, se auzi vocea răgușită a lăptăresei - nu vedeți că-i mort!...” Cineva țipă. Apoi, nu se mai aude nimic. Sau nu mai aud eu nimic. M-am trântit peste intestinele uriașului. Lucrurile toate s-au strâns În jurul meu. Aproape... tot mai aproape de mine. Sunt sumbre și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și am stat acolo ascultînd ritmul fără sfîrșit al muzicii de la discotecă. Oare femeile acelea jucau un joc menit să le excite bărbații, ca niște versiuni moderne de Marie Antoinette și domnișoarele ei de onoare, dar pozînd În prostituate În loc de lăptărese? Sau practicau de-adevăratelea meseria asta? M-a izbit gîndul că poate locuitorii Estrellei de Mar nu erau atît de prosperi pe cît păreau. Undeva de pe pantele dealurilor, mai jos de club, Începu să sune o alarmă de securitate, sfredelind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]