933 matches
-
ochi ca pe o promisiune - așa voi mușca și din "merele" tale într-o zi!" - ea roșea până-n albul ochilor iar sânii obraznici împungeau iia înflorată pecetluind astfel acceptarea provocării. Se opri oftând privind cerul. Parcă și el îmbătrânise... Lumina lăptoasă a toamnei se cernea printre crengile goale ale copacilor ce străjuiau aleea ca niște soldați credincioși. -Hai tataie, nu sta-n drum! Mișcă-te! Te caută moartea acasă și tu umbli haihui! - M-o căuta, taică, m-o căuta... Numai
LA RĂSCRUCE DE VIEȚI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382296_a_383625]
-
o sută sunt chiar reușite, precum acest profil nr. 41, care începe astfel: El era un bărbat cu dinți mici și zimțați. Avea ochi veseli și un glas ca un fir de sânge", și se încheie așa: "Pielea lui sclipea lăptos. Avea mâini de băiețel dolofan, care trage cu praștia după pisici și vrăbii. Îmi plăceau dințișorii lui de animal acvatic, dar refuzam să îl gândesc altfel decât ca pe o himeră umedă și rece." (p. 162). E prea puțin însă
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
repede, ușurată de povară. Cerboaica răsufla ușor, abia se-auzea. Se cunoaște și după asta că nu-i muncită, își spuse și, foindu-se prin casă, începu să se îmbrace. Cu ochii încordați, nimeri geamul și-l crăpă încetișor. Lumina lăptoasă năvăli buimacă înăuntru, cenușie și rece, făcând-o să clipească mărunt. Bătrâna se întoarse oftând și-și strânse părul la spate. Se uită cum doarme nora, cu fața-n sus, c-o mână sub cap, dezvelită și transpirată, c-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
auzea încărcat de zgomote ciudate. Le auzise și prin somn toată noaptea și știa ce sunt. Altceva nu putea fi decât ceea ce știa, și știa de prea multă vreme ca să nu fie sigură de asta. Se afundă în ceața aceea lăptoasă, străvezie, și, lăsând urme adânci îngropate în iarbă, se apropie de grilajul de fier forjat. Drumul era acolo, ca în fiecare dimineață, surpat între case, și mașinile lunecau greoaie pe el la vale. Ceața și colbul jilăvit se amestecau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
site a materiilor în suspensie mai mari; separarea prin filtre presă, ca și diverse prelucrări pentru formarea produselor; uneori, glazurarea sau șlefuirea acestora. Apele uzate industriale rezultate se prezintă sub forma unor tulbureli argiloase, având culoare cafenie deschisă sau alb lăptoasă, cu un conținut ridicat de materii în suspensie, alcătuite din particule fine minerale. Marea majoritate a particulelor în suspensie din aceste ape uzate au dimensiuni între 10 m și 1 m și uneori, mai puțin, conținutul total de materii în
Reţele de canaliza re orăşeneşti şi industriale : exemple de calcul by Tobolcea Viorel, Tobolcea Cosmin, Creţu Valentin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91652_a_92377]
-
zbat, deja, câțiva carași și bibani, încercând - fără nicio șansă de reușită - să revină în mediul acvatic din care au fost extrași. Gurile se deschid și se închid spasmodic, iar acea moarte inevitabilă care se apropie tăcută le așterne ceață lăptoasă peste ochi, încetul cu încetul, în timp ce cozile mici tresăltă din ce în ce mai slab pe fundul bărcii. Este o trecere graduală și agonizantă către neființă, dar cei doi pescari o tratează, totuși, cu indiferență absolută. Unul dintre ei se apleacă, apucă o sticlă
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
de amestecul fibrelor albe și negre în diferite proporții numerice, cât și de raportul lor de lungime. La fel ca și în cadrul culorii negre și aici apar diverse nuanțe, cum ar fi: liliachie, argintie, sidefie, perlată, plumburie, căruntă, cretată și lăptoasă. Cu excepția ulimelor patru, pielicelele pe suprafața cărora se regăsesc celelalte nuanțe au o valoare comercială și estetică agreată de către populație. Ca o caracteristică generală, la mieii recent fătați, pe linia superioară este prezentă o linie mediană mai deschisă la culoare
Rase autohtone de ovine ş i caprine by Pascal Constantin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91660_a_93181]
-
praznice, iar în Ajunul Crăciunului se mergea cu corinda. Se primeau nuci. Acest colind se spunea la Răcăjdie: ,, Colindița cu codiță Saltă ochii la poliță Este-o coastă și-un cârnat Săriți gazdă, dă mi-l dați! Oile lânoasă, Vacile lăptoasă, Porcii unsuroși, Să-I mănânce gazda sănătoși!’’ Un alt colind din altă zonă a Banatului: ,,Bună ziua lui Ajun Că-i mai bun-a lui Crăciun Să fie-ntr-un ceas mai bun!’’ În colind mai cântau d-ale lumești, cu
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
plurifacial./ Poate, deopotrivă, tăia lucrurile - și le poate oglindi./ Depinde cum întorc capul./ Diamantul meu se întoarce și el, se rotește./ E atâta lumină în capul meu, atâta emisie de lumină/ încât diamantul înoată în ea,/ ca în marea alburie, lăptoasă,/ a ochiului,/ a creierului,/ un pește." (Sunt tânăr și am un diamant în cap); Diamantul meu se așează la coadă la plătit impozite./ Apoi mângâie frumos pe creștet ideile despre ele însele/ ale mai multor femei care încearcă să vadă
Sex și mistică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9631_a_10956]
-
poantă aproape hilară." (Lumea amăgitorului. 1. Dulce otravă). Versurile sunt de o inegalitate izbitoare. Sunt tânăr... începe și continuă cu secvențe plate, pentru ca, deodată, să se deschidă o poartă către vizionarismul liric: "diamantul înoată în ea,/ ca în marea alburie, lăptoasă,/ a ochiului,/ a creierului,/ un pește". Culegătorul de cearcăne are o artificialitate stridentă ("Diamantul meu se așează la coadă la plătit impozite./ Apoi mângâie frumos pe creștet ideile...") și o ține tot așa, ca la un Nichita Stănescu în zi
Sex și mistică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9631_a_10956]
-
prăpastie, trebuie să îți ții echilibrul, roagă zeii cei mai de jos să te ajute. nouă în al cincilea loc: prietenii vin, te ajută acum, la nevoie, s-au dovedit utile rugile tale, apare din seninul în care se zărește, lăptoasă, dimineața, un vultur uriaș, cu aripile lungi cât înălțimea muntelui-dincon-de-brad, și te întreabă: „ai o sămânță de petunie magică, prințule?“ tu îi răspunzi, degrabă: „domnule vultur uriaș, am în desaga-fără-fund și câteva semințe de petunie magică, pe care le păstrez
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
au strălucit firele de iarbă lângă fântâna cu apă rece care satură setea de dragoste, zece zile au luminat stelele poienița catifelată, cu leuștean și ghimbir, și cât ai fost împreună cu suflețelul tău drag stelele s-au rearanjat pe cerul lăptos, formând constelația luo na, care are de șase ori câte trei stele, puse pe rânduri, unele sub altele, ce dor îți este de fiecare din acele zece zile, mai ai de mers, trebuie să continui să mergi cu pașii tăi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
și de familie, chiar soțul ei se purta cu dușmănie de când auzise la un concert cum a umplut sala de sunete incandescente, tremurau oamenii și animalele aflate la o mie de metri depărtare, aerul s-a transformat într-un abur lăptos, spectatorii în obiecte imponderabile, pluteau prin văzduh ca vedeniile, Zinzin s-a înfipt cu picioarele în podea și a cântat ca o apucată, soarele alb se ridica pe cer ca o lună palidă, verdele se amesteca în roșu, din înaltul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
oameni rătăcitori și rătăciți într-o istorie croită nedrept de timp și timpuri. După o noapte noroasă, fără lună și fără stele, soarele se arătă a fi zorit să spele ultimele pete de întuneric ale nopții, umplând cuprinsurile cu lumina lăptoasă a dimineții, trezind toate vietățile pământului să facă primii pași spre o nouă zi. De câteva zile, Vișinel împlinise unsprezece ani. Era aproape un flăcău împlinit, cu ochii mari, deschiși către lume, pregătindu-se a intra în viață din ce în ce mai mult
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
el, cu sforțări caraghioase, Încerca să Îndepărteze praful acela cenușiu, care acum forma o crustă, un fel de coajă ce se usca repede și crăpa, pulverizânduse În tăcerea camerei. Se uită spre fereastră și văzu lumina sleită Într-o ceață lăptoasă, plutind destrămată printre ferestrele acvarii ale clădirilor Înalte din apropiere. Întunericul Îl găsi Înțepenit În mijlocul camerei, cu privirea fixă, cu gâtul aplecat spre În față, Într-o resemnare fără margini, asemeni condamnatului la spânzurătoare. O amintire din copilărie Îi traversă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
lunguiață și mintea dusă, care râdea ca un imbecil când ne vedea pufăind. Deschidea geamul larg, inspira cu nările desfăcute În vânt și Îmbrățișa aerul cu pleoapele strânse de plăcere, ca și cum ar fi iubit silueta unei femei ivită din fumul lăptos și unduios al țigării. Mă ustură gâtul și Îmi vine să scuip. Scuip violent. Scuip pe unde apuc. Devin atent, țintesc și lovesc nimicitor: o vază goală, din sticlă roșie, de pe masă, un suport de șervețele. Am ochit de la ceva
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mort! Mi-am lipit urechea de pieptul său. Mirosea a iarbă și a ceva ars. Nu distingeam niciun sunet. Doar tăietura aceea adâncă și neagră, cu puțină apă În ea, mă Înspăimânta cumplit. Ochii i se acoperiseră cu o pieliță lăptoasă și se decolorau vizibil. Ploaia se opri brusc și o rază caldă năvăli printre noi. Trebuie să facem ceva cu el, nu-l putem lăsa așa, repetă Libelula cu hotărâre. O cioară vâsli razant prin dreptul nostru, cârâind Înfricoșător. Pistruiatul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În timp ce ea și-a pus un pulover peste uniformă. Ne-am comparat În oglindă, am stins lumina și ne-am comparat din nou. La final, postându-ne În fața celor două uși glisante dinspre camera de zi, am șoptit prin sticla lăptoasă: „iată-mă“, „iată-mă“ - și apoi, În cor: „Și care-i care?“ Desigur, maică-mea nu a ghicit. Când am deschis ușile, a râs și ne-a zis că, cu așa niște fiice gemene, nu mai avea nevoie de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ora prânzului. Are treizeci și trei de ani și încă aruncă ocheade și visează cu ochii deschiși la fiecare pipiță care stă picior peste picior vizavi de el în metrou! Încă se înjură în gând că n-a aruncat o vorbă țâțelor lăptoase care au călătorit alături de el în ascensor vreme de douăzeci și cinci de etaje! Pe urmă își dă pumni în cap că a făcut contrariul! Că i s-a dus buhul cum că agață pe stradă fete cu un aspect cât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
băgare de seamă, să ai grijă să nu stârnești Bau-Bai sau alte spirite care-și au culcușul acolo în ceață (nu atât înfricoșătoare, cât necunoscute și, tocmai de-asta, cu mult mai înfricoșătoare), să-ți obișnuiești ochii cu lumina difuză, lăptoasă, grea, să reciți vreo strofă dintr-o poezie cu șoimi ai patriei ca să prinzi puțin curaj: „Noi suntem viitorul/ Și-n țara ce-o clădim/ În zborul către mâine/ Ca șoimii o să fim“. Ciudat. Poate că în momentul acela vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
târziu pe vârful acela straniu și plin de rufe, balconul nostru de la etajul patru. Priveliștea (comparabilă doar cu splendoarea sălbatică a Ceahlăului la apus) cuprindea, pe lângă felurite zări albastre, piscurile semețe și înțesate de antene ale C 37-ului, aburii lăptoși ai grădinii din spatele lui D 13, un fragment strălucitor din aleea Parva, blocuri răzlețe, arbori și arbuști, iar undeva, pierdută într-un orizont accesibil, clădirea pătrățoasă și veselă a școlii 57. Se prea poate ca Mircea să-și fi dorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o pendulă Întunecată, se clătina și se scutura, În ritmul marilor valuri ale distrugerii ce-și făceau lucrarea În Cornhill. Am trecut pe sub ea și, o secundă mai tîrziu, s-a prăbușit cu zgomot În urma mea. Fărîme curbate de sticlă lăptoasă au zburat prin cameră, unele dintre ele căzîndu-mi În cap și pe spate, asemeni unei ploi uscate. Picioare de șobolan peste sticlă spartă, tăcută și fără sens. Ușa de la TOALETĂ era deschisă și vasul de toaletă zăcea, spart În două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
vedeți țâțele, am sfârcurile tari... - Nu, lasă, fierbe mai întâi găina aia. Secretara ieși plângând. Alin reciti cele 46 de strofe pe carea le scrisese noaptea trecută pe veceu. Începu să râdă de unul singur. - Mucul tău ca un mugur lăptos... asta-i bună... Și în exact acel moment, universul se blocă. Ca un schimbător de viteze rămas într-a treia. Sau ca un fermoar pe jumătate tras, care nu mai merge nici în jos, nici în sus. Da, cam așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
netedă, la o placă de sticlă opacă, la o diafragmă care să delimiteze spațiul, fără a se impune vederii. Dar chiar simplificată, clădirea continuă să mă apese într-o manieră oprimantă: decid s-o suprim complet; în locul ei, un cer lăptos se înalță deasupra pământului gol. În același fel elimin alte cinci ministere, trei bănci și câțiva zgârie-nori ai unor mari societăți. Lumea e așa de complicată, încurcată și supraîncărcată, încât, pentru a vedea puțin mai clar, e nevoie să curățăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
aștepta tăcută. — Mma Potsane, de unde vine vântul ăsta? Femeia își atinse obrazul într-un gest pe care Mma Ramotswe nu-l înțelese. Privirea îi pare goală, remarcă Mma Ramotswe; unul din ochi parcă i s-a stins și e ușor lăptos; ar trebui să consulte un doctor. — De acolo, răspunse Mma Potsane, arătând spre arbuștii țepoși și întinderea nemărginită a cerului, spre Kalahari. De acolo. Mma Ramotswe rămase tăcută. Simțea că mai are puțin și înțelege ce s-a întâmplat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]