88 matches
-
doar îi spusese maică-sa că atunci cînd văd roșu, curcanii se înfurie, își desfoaie aripile târându-le prin praf și cloncănesc amenințător. Rațele și gâștele își ciuguleau boabele din uluce făcute din coajă de tei, ele având ciocul mai lătăreț puteau să apuce mai bine boabele din uluc decât pe cele împrăștiate pe jos. După ce le-a împrospătat apa din teucă, începu să numere păsările, cum făcea în fiecare dimineață: patruzeci și nouă de găini și cocoși, optsprezece rațe și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
elene“ și al atâtor alte amfibii care prosperă în aceeași perioadă. Dar însușirea supremă a acestor litere mi se pare totuși alta: prin figura lor năstrușnică, suspendată între două regnuri („Să fie rață? Mă-sa găină! Să fie găină? Botul lătăreț“), ele sugerează mișcarea! Mi-ar fi plăcut să anexez cărții (poate la ediția viitoare...) un mic film de desen animat. Să introducem deocamdată cu ajutorul fanteziei, între semnele tabloului alăturat, acele imagini intermediare prin care Gopo ar fi obținut iluzia mișcării
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
aceasta: Înfipt în meșter grindă, iată-l, Răvașul turmelor de oi. Șiragul lui de crestături Se uită-atât de trist la noi! Mă duce mintea-n alte vremi, Cu slova binecuvântată....... Pentru realizarea unui asemenea computer, se lua un bețigaș lătăreț și se cresta pe mijloc de la un capăt până aproape de celălălalt capăt, unde crestătura longitudinală se întâlnea cu alta oblică transversală. Se obțineau în felul acesta două răboaje, unul pentru stăpân ori pentru perceptor, celălalt pentru slugă sau pentru contribuabil
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
simți copleșit de-un val de dezgust că trebuia să facă asta, să execute această șaradă stupidă de fiecare dată când stăteau de vorbă. Se uită În altă parte, apoi din nou la superiorul lui. Zâmbetul lui Patta era la fel de lătăreț cât era de sincer. Era oare posibil ca Brunetti să Înceapă În sfârșit să Înțeleagă cum stăteau lucrurile, să acorde atenție realităților politice? Dacă era așa, Patta credea că meritul i-ar fi revenit pe drept cuvânt lui. Erau niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
fi avut șanse mari de a prevedea rezultatul. Pete maronii au răsărit pe reverul sacoului nou. Era inevitabil - o fatalitate. Ravelstein Își sorbea Însă espresso‑ul; capul Îi era dat pe spate. Am tăcut mâlc, Întorcându‑mi ochii de la pata lătăreață, cafenie, de pe sacoul Lanvin. Un alt soi de om ar fi simțit pe dată că se Întâmplase ceva - poate un soi de om care ar fi luat banii mai În serios și care ar fi Încercat o oarecare responsabilitate când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
al clubului, pleca În străinătate de mai multe ori pe an. Se pregătea să se retragă la pensie Într‑o vilă de pe Coasta Dalmată. Corpul lui avea o față solidă, Îngrijită - capul și burta asortându‑se cu o față impresionantă, lătăreață, cu un nas scurt, și de o paloare de parcă‑și ținea respirația. Își pieptăna părul lins, spre spate. Purta o redingotă. Îl făcea pe Ravelstein să simtă, cu plăcere, că are de‑a face cu un om civilizat. Mă Întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
fiind obișnuiți ca nimeni să nu se atingă de slujitorii crucii. Cipriano m-a văzut și, fără urmă de teamă, m-a întrebat: - Ce intenții aveți? Se apropia de șaptezeci de ani, dar avea o voce puternică; maxilarul de jos, lătăreț, ieșit în afară și buza scurtă ce-i dezvăluia dinții îi dădeau o expresie de câine rău chiar și atunci când surâdea; nasul îi era turtit, probabil spart. Mi-am măsurat cuvintele. - Doar o lecție. Tu și oamenii tăi nu o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ciocârlie..., Chișinău, 1979; Pomul, Chișinău, 1979; Rostul țărânii, Chișinău, 1980; Autografe în câmp, Chișinău, 1981; Întreaga iubire, Chișinău, 1984; Soneria, Chișinău, 1985; Același, Chișinău, 1986; La părinți, Chișinău, 1989; Să facem cunoștință, Chișinău, 1989; Cer și pământ, Chișinău, 1991; Rață-rață lătăreață, Chișinău, 1992; Aici pe pământ, Chișinău, 1998; Prin valuri, pref. Anatol Ciocanu, Chișinău, 2001. Traduceri: Iuri Ermolaev, Un final neprevăzut, Chișinău, 1975; Boris Jitkov, Povestiri, Chișinău, 1978; Cântați, privighetori!, Chișinău, 1978; Lev Kassil, Apărătorii tăi, Chișinău, 1979; Soldatul vârstă n-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290557_a_291886]
-
și exersată. Scena ei este cea a satului românesc în comunism, cu episoade individuale ale dramei colective. Comoștenii doljeni înseamnă, cu trecerea timpului, tot mai puțin. O comunitate chircită, bătrână și nevoiașă, în care se mai disting parcă doar figurile lătărețe ale factorilor de răspundere: președintele Căruțașu, milițianul-șef Grigore, directorul unui Institut fantomatic, poreclit Pionierul și consoarta lui veterinara, temperamentala Iulica. Personaje de prim-plan, mai discrete însă în manifestări, sunt omnipotentul Nini Jighereanu și omul lui de execuție, Mitiță
Un tovarăș de sus by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7731_a_9056]
-
cărămida, bolovanul, că "edifici" opere, neapărat, geniale, fundamentale, mințind ca și cum ai respira, crezînd, o utopie, firește, că ai gloria la degetul cel mic, lingușindu-te pe lîngă mase, numite, demagogic, popor, ca vulpea adulmecînd cotețul cu găini, arborînd zîmbete cleioase, lătărețe, ademenitoare, oricum, fățarnice, cu gîndul pervers de a mai minți încă și încă o dată prostimea, bombîndu-ți pieptul de atîta faimă, desigur, trecătoare, în care, tu, vestitul, reputatul, crezi nestrămutat - îndoiala pentru tine nu există - fîțîindu-te toată ziua, bună ziua, pe sticla
Cumințenia prestigiului și guraliva notorietate by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/7355_a_8680]
-
nimic despre respectivul individ, nu-i cunoști biografia, sau foarte puțin; mult înainte de proba sacră a faptelor, el îți vorbește cu emfază despre integritatea lui morală, despre cinstea sa ireproșabilă și dragostea de aproapele. Tu îi contempli nasul porcin sau lătăreț, gura largă cu buzele răsfrînte sau adunate într-o linie subțire, ochii mici înfundați în grăsime sau pe jumătate închiși, aruncînd pe sub pleoapele grele priviri închizitive sau neastîmpărate - și acestea toate îți vorbesc într-un limbaj paralel, sădindu-ți, pînă
Chipul și sufletul by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7190_a_8515]
-
Având ochii pieziși, mecanica scurgerii lacrimilor la ei e oarecum deosebită de a noastră; cu toate că lacrimile, ca și cauzele ce le pricinuiesc, sunt comune tuturor neamurilor... Mă obișnuisem de mult cu durerea, până la rutină. Durerea kirghiză, însă, amplificată de craniul lătăreț al kirghizului, croit ca o mască, are o expresie și patetică și resemnată, greu de exprimat... Eventual, ca a unei foci străpunsă în ger de un harpon pe o banchiză de gheață.
Mecanica lacrimilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14060_a_15385]
-
O ciocănitoare. Mamă, văd o veveriță. Helene își șterse cu dosul palmei transpirația de pe frunte. În drumul ei stătea un trunchi gros și lung de fag, a cărui scoarță strălucea încă în gri argintiu. Printre noduri se învârteau niște gândaci lătăreți, cu puncte roșii și negre, agățați unii de alții, în perechi - niște mici du-te vino. Măcar asta ar putea să-i citească lui Peter al ei, dacă nu Inima rece, care l-ar fi speriat prea tare, măcar povestea
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
bust mărunt, uscățiv pînă la a da impresia unei asceze recente. În costumul negru căzîndu-i ca turnat, Pillat e o apariție blîndă care nu are nimic dominator în ținută, doar o cumințenie sobră care vine în contrast cu dulceața histrionică din rîsul lătăreț al lui George Muntean. În colțul de sus stă atîrnat tabloul celui care le-a fost amîndurora maestru: chipul prelung, frămîntat parcă din dungi de ceramică veche, al lui G. Călinescu. Portretul ce se desprinde din poze pledează pentru o
Ochiul de muscă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4206_a_5531]
-
Părul lui se acoperise acum de o pojghiță foarte subțire de chiciură, deasupra urechilor. Cămașa îi stătea întinsă, în loc să-i atârne peste curea. Altfel, era neschimbat: un frate Baldwin puțin cam turtit și uitat de toată lumea, cu fața puțin prea lătăreață ca să facă o carieră în film și de aceea lăsat în părăsire de restul familiei. O sâcâia ceva, o mică diferență. Poate o simplă chestiune de ritm. Devenise mai lent cu două bătăi, nu mai mult, mai deschis și pașnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fraier care să rămână lipit de ea, cel puțin pentru o vreme dacă nu pe viață, nu poți să știi de unde-ți pică. Orice zdreanță de sac își găsește peticul, măcar că nu era cine știe ce de capul ei cu fața aia lătăreață și țigănoasă și cu fundu’ ăla lăsat, ca un hopa-mitică și ca o pară mălăiață gata să se borșească, și cu copiii ăia trei după ea, răi ca niște draci, pe care degeaba zice că-i educă. De mult i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
prins din nou curaj, e din nou călare pe situație și îndreptățită să-l ia din scurt, adică dacă tot râdem și glumim, ce glume ar putea avea el cu boarfa de Mirela? De ce face pe avocatu’ ei, și fața lătăreață a Mirelei, încruntându-se și chiar insinuând amenințări, pornită să-l dea în fapt, că vezi că n-ar fi mare lucru ca ei doi să se fi îmbârligat. Păi, dacă soră-sa le dăduse nas și le băgase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
întindere caldă te înghițea în măruntaiele ei nevăzute. La început, din cauză că săriseră prea mulți, nu vedeam decât spumă și bule de aer. Am ieșit la suprafață așteptând să se limpezească. Mallina se profila la o distanță considerablă, ca un triunghi lătăreț pe care apa scursă de pe ochelari îl făcea să freamăte. — Hai repede, vino, strigă cineva. Fiona. — Imediat. M-am scufundat și am simțit cum părul mi se ridică și se unduiește ca o iarbă de mare. Peisajul se făcuse acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și n-a greșit niciodată, n-a oferit niciodată Peyton Place cuiva care ar fi fost mai fericit să primească Doctor Jivago. Nici viceversa - Norman Shine nu era un snob. Era un tip scund și cu fundul mare. Avea fața lătăreață - părea mai lată decît lungă - și o gură foarte mică, pe care și-o făcea pungă atunci cînd asculta. Pune-i o Întrebare, Întreabă-l dacă are Dombey și fiul ori Viața Mariannei de Marivaux tradusă În engleză și uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
coș. CÎnd am ajuns la Pembroke Books, Jerry a ridicat bicicleta peste bordură cît de grijuliu a putut și a rezemat-o de vitrina prăvăliei. L-am văzut pe Shine schimonosindu-se cumplit la vederea noastră dincolo de geam - fața lui lătăreață arăta ca o bufniță care se holba la noi prin fereastră. Îl priveam din culcușul meu de lînă din coș, mai aproape de el decît fusesem vreodată, mai aproape chiar decît În acea zi nefastă cînd privirile noastre se Întîlniseră pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
fost suficientă voința principelui ca s-o aducă cu forța. Și cum mai zbiera mititica! Distrugea tot ce-i cădea în mână și mușca pe cine încerca să se apropie de ea. Își înghite amărăciunea și cuprinde cu brațul trupul lătăreț al adolescentei. O strânge, matern, la piept. Din fericire, crizele de furie s-au mai diminuat în ultima vreme. O conta și faptul că a ajuns la pubertate, dar cu siguranță i s-au dezvoltat și abilitățile de comunicare. Probabil
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îi flutura pulpanele mantalei, împingîndu-l parcă spre o țintă nedorită. Era mijlociu ca statură și avea puțină barbă, care-i dădea o înfățișare de milițian sedentar, deși altfel nu părea mai mult de treizeci și cinci de ani. De sub casca de fier lătăreață, fața lui rotundă și bălaie apărea chinuită, mai cu seamă din pricina ochilor cafenii, mari și ieșiți din orbite, care priveau înfrigurați stâlpul spânzurătorii, fără a clipi, cu un nesațiu bolnăvicios. Gura, cu buzele cărnoase, era strânsă într-un spasm dureros
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
unii coborând, alții urcând, și câteva căruțe trase de mârțoage prăpădite. ― În sfârșit, am ajuns, murmură Apostol, aprins de emoție, oprind calul și comparând terenul cu harta. Prin apropiere trebuie să fie liniile artileriei... Era pe o spinare de deal, lătăreață, acoperită cu pădure rară ca perii în barba unui spin. Drumul se ramifică de aici ca un evantai. Bologa aruncă mai întîi o privire în urmă. Pârâul nu se mai vedea, iar măgurile și coastele printre care trecuse aveau o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pielea de șarpe. Se scârbi și începu să-și șteagră umezeala pe dunga pantalonului. În timpul acesta însă își plimba liniștit privirea peste mulțimea de fețe ciudate și necunoscute, parcă nici n-ar fi fost omenești, care se ascundeau sub căști lătărețe, în lumina făcliilor fumuroase. Mirosul de rășină arsă îi gâdila nările și fumul îl supăra fiindcă-i întuneca vederea. Plecă puțin capul și, aproape de picioare, văzu pământul deschis ca o rană urâtă, gălbuie. Groapa nu părea adâncă și lutul era
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ar comunica: - Acela (sau: aceia) mi-i dai mie! De când mă știu pe două picioare, primăvara-vara-toamna - la gârlă mă știu, cu copiii. Scăldându-ne, stropindu-ne, sărind de pe câte o salcie În bulboane, făcând „ochiuri” pe fața apei cu pietre lătărețe. Fiindcă cei mai mărișori umblau cu mâinile pe sub rădăcini, pe sub pietre, chiar scufundându-se și scoțând pești, am Încercat și eu. S-a Întâmplat să nu prind și am renunțat; o vreme. Până mai acum câteva săptămâni: scăldându-mă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]