43 matches
-
lătrând strident la cuc. Intră Miki cu mers leneș, dar cu evidentă tentă de ceartă. Miki: Ce te-a apucat Piki? Piki: Cu-cu! Miki: Eu dorm la târziu... Piki: Pentru că noaptea umbli aiurea. Cu gându’ la șoareci morți. (râs lătrat) Miki: Mă, jigodie flocoasă, să nu mă superi că-ți sparg capu’ ăla sec... (Miki afișează un anunț: ,,Lătratu’ permis dimineața între 8 și 9.’’). Citește analfabetule! Îți citesc eu: Lătratul permis dimineața între 8 și 9. (intră Gigel, făcând
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
că eu mă găseam în cea greșită, în cameră a intrat Clarence. Era roșu la față, părul rar îi era ud fleașcă, dar rânjea cu gura până la urechi. Unde-ai fost? l-a întrebat Peter cu un râs forțat, aproape lătrat care mă împungea parcă să-i torn o ceașcă de ceai clocotit în cap. Dincolo, la saună, a răspuns Clarence. La auzul cuvintelor astea, mi-a sărit inima din piept de bucurie. Și trebuie să recunosc că m-am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
timp, parcă, nici să te gândești la câte dejecta, dintr-odată, placida Venera, brusc explodată. Da, da, ipocritul Tavi, fiorosul Tavi! A tot rătăcit, s-a ascuns într-o fundătură. Încerca să râdă, batjocoritor, scutura doar sunete scurte, o tuse lătrată și ea. „Da, da, înțeleg“, încerca profesorul să bâlbâie, dar Venera reteza, cu palma, orice întrerupere. — Pe Tavi îl cunosc. Eu îl cunosc pe Tavi, domnule profesor! Prietena mea, ca o soră vitregă, aș putea spune, un om de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
brusc, o mașină a apărut din aerul întunecat și l-a izbit din plin, făcând un zgomot ca de tobă lovită cu ceva greu: zdup! Incredibil cât de tare a putut să țipe câinele ăla. Nu era nici chelălăit, nici lătrat, nici urlet, era durere pură, țâșnită dintr-o bucată de carne. Un chiuit, ai zice, necîinesc, așa cum zici uneori "urlet neomenesc". Mașina a dispărut, iar câinele a rămas în mijlocul străzii, învîrtindu-se repede în jurul cozii, țipând la fel de tare și tîrîndu-se doar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu aport divin, implorat prin același gest de îngenunchere: mă desfac și mă arăt ție întreg / cad în genunchi și cu mâna la piept / vin să-ți cer răspuns la neliniști / de ce lemn când toamna m-aruncă-n rugină / de ce drum, de ce lătrat, de ce cântec / când însumi ceață sunt și pe lume / eu mă destram, ca prin păduri, în oameni? Învăluit într-un dor din ce în ce mai intens (și tot mai mult mi-e dor și tot mai des), uneori cu accente mioritice, transpuse în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
despre lucruri neînțelese chiar de el, dar șuvoiul de cuvinte izvora de undeva din ființa sa atât de singuratică iar el nu căuta să le oprească. „Bă cuțule, bă, de ce nu paști tu iarbă când luna e atât de albastră, lătrați ca proștii la țâncul pământului, mă, furnicile o să vă curețe colții, și-o să vă mănânce botul vostru umed, he, he, cine poartă iarna pălărie de paie, spune tu mă cuțule, mă...” . Și câinii se uitau în ochii lui înnămoliți de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
suverani! Vezi ce splendid cortej și ce larmă haotică, în care nu se mai distinge nici o figură și nici un glas, în care nu mai poți ști cine merită să fie salutat de tine cu o respectuoasă mișcare de coadă, sau lătrat ca un caraghios"247. Vorbim aici de interferențe modale care traversează, în virtutea consangvinității culturale, opera publicistică a scriitorilor în genere. Încă din 1938, Pompiliu Constantinescu remarcase, de pildă, complementaritatea spirituală și afectivă dintre Eminescu, "geniu critic la temperaturi înalte", și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
părinți stigmat fericit Și speriat ca un mânz de propria-i umbră Observ că-ndreptarea făcută de vorbe e cea mai de nevindecat mutilare Ca ursul năpârlit mi-am lăsat semenilor potloagele blănii Ca să fiu singur, mă las hărtănit și lătrat. Singurătatea se plătește totdeauna mai scump decât orice plăcere Cum să mă plimb eu cu un gând absolut printre bastioane de fuste, Când la orice pas mă-năbușe damful transpirat de acreala sentimentelor Ce curge pe caldarâm și-mi strică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Majoritatea deținuților aliați aveau pantofi mult mai buni decît soldații japonezi, și Jim observase că morții care părăseau centrul de detenție aveau picioarele goale. Dar cînd se strecură În odaie, se auzi un fluierat ascuțit din curte și niște strigăte lătrate. Sergentul Uchida Înfuria la culme chiar și cînd trebuia să dea cele mai simple instrucțiuni. Cu măștile pe față, soldații japonezi Începură să-i adune din magazii pe toți cei care erau În stare să umble. Un camion se oprise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mici care să aibă nevoie de mamă În sensul În care băieții mai mici au nevoie efectiv de o mamă. Și apoi scoate un sunet care nu s-a mai auzit niciodată În birourile de la Edwin Morgan Forster. Pe jumătate lătrat, pe jumătate geamăt, cu greu poate fi considerat omenesc sau tocmai poate prea omenesc și nu vreau să-l mai aud niciodată. Se ciupește de șaua nasului timp de câteva secunde furioase și apoi se Întoarce spre mine. —Jill a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
a unor facultăți de inteligență, În timp ce alte categorii de oameni de știință considerau că, dimpotrivă, În comportamentul animalelor predomină activitățile inteligente, așa cum a fost. Comportamentul la câine este o manifestare a organismului viu, materializată În mișcări, atitudini, Însușiri și calități, lătrat, miorlăit, gemut, simțuri, rânjet, supunere, agresivitate, comunicări și gesturi corporale, modificări exterioare ale Înfățișării corpului etc., care depind de o serie de factori interni și externi ce se interpun și se intersectează reciproc. La câinele-lup, comportamentul reprezintă exteriorizarea unor procese
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
dar fără grabă, proprietarii lor vor să ocupe mai întâi spațiul, locul pro priu-zis, și apoi să ridice cortul necesar adăpostirii de ploaie etc. Am ajuns chiar în fața Catedralei și... surpriză ! Miros de gaze de eșapament și cauciuc ars, zgomot lătrat de tobe de eșapament modificate, strada este blocată, iar pe un fel de miniarc de triumf fabricat artizanal pentru ocazie stă scris mare Iași, Campionatul Național de Raliu. Construcția improvizată, cocoțată deasupra unei artere intens utilizate, îmi amintește de arcurile
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
momentul pelerinajului acționând deci ca un catalizator al acesteia. Asist la o impecabilă coordonare a forțelor de ordine : un polițist de la „rutieră”, pe jumătate ridicat în picioare pe motocicleta sa BMW, mândru ca un ulan din armata chezaro-crăiască, spune scurt, lătrat, jandarmilor responsabili cu paza intrării : „Nu le mai da drumul”. Imediat, unul dintre jandarmi se întoarce către colegul său care dirija mulțimea în mișcare, puțin panicat : oprește-i, nu le mai da drumul, trece coloana oficială și apoi e prea
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
faptul că fiecare dintre căpeteniile ucigașilor pune să i se binecuvânteze steagurile și cere solemn ajutorul lui Dumnezeu, înainte de a porni să-și nimicească dușmanul.” ... „Pretutindeni există palavragii plătiți să ridice în slăvi aceste măceluri.” ... ”Vraci ticăloși ai sufletelor, de ce lătrați ore întregi pentru câteva împunsături de ac și nu pomeniți nimic despre boala care ne sfâșie în mii de bucăți? Atâta timp cât capriciile câtorva oameni vor mai trimite legal, la moarte, mii de frați de-ai noștri, acea parte a neamului
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92260_a_92755]
-
să te cuprindă revolta că limba, singurul bun de care credeai că nu te poate deposeda nimeni, pe care tu o cultivi cu grijă și o vorbești cu evlavie, când ai ocazia, este terfelită la ea acasă, batjocorită, degradată și "lătrată" nu vorbită, iată o expresie de asemenea frecvent întâlnită în memoriile multor oameni plecați și reveniți. Este normal până și, de exemplu să mergi în Africa, Mexic, Argentina și alte țări reputate pentru profilul lor contrastant și pentru sărăcia în
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
cea mai mare grijă copiilor din țară. Mintea lor nu percepea nicidecum detaliile particulare ale primei strofe - pajiștea, iarba, culesul florilor. Încă de la primul cuvânt, cântatul lor răsuna febril, îi îndemna pe copii la grabă. Cântau tot mai tare, mai lătrat, mai iute cu cât textul se apropia mai mult de momentul când Conducătorului i se dăruia floarea, iar el zâmbea. Cântecul consuma cu vara o strofă, dar îți interzicea intuirea peisajului dintru început, de unde demara prinzând „viteză“. La fel interzicea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
putere de decizie, se pun imediat pe treabă. Numai că tocmai atunci se întâmplă să fie convocați la o ședință de partid extraordinară cu prezență obligatorie. Urmează ședința după tot tipicul de rigoare bine cunoscutul scenariu al vorbelor goale și lătrate și conducătorii noștri de unități se reîntorc în colectivele lor de muncă, unde-i convoacă de urgență pe toții șefii de compartimente. Dar care credeți că ar putea fi noile sarcini primite din partea partidului? Toți oamenii muncii din serviciile administrative
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
tratată pe parcursul cărților. Totuși, există și alte limbi: de exemplu, în "Blestemul Nobilului Foul", Atiaran îi povestește lui Thomas Covenant despre o limbă diferită care se vorbea pe vremea Vechilor Nobili. Non-umanii au propria lor limbă, cum ar fi vorbirea lătrată folosită de demonii-abjecți și waynhimi, limbajul înflorat al uriașilor și limba nativă vorbită de "haruchai". În A Doua Cronică se explică faptul că uriașii au primit „darul vorbirii frumoase” de la poporul "Elohim" ca răsplată pentru modul în care au spus
Cronicile lui Thomas Covenant, Necredinciosul () [Corola-website/Science/320367_a_321696]