3,897 matches
-
se va împlini la urmă de tot, iar grefierul crezu cu toată convingerea că se află în fața împlinirii acelui vis neștiut". Oamenii se lăsau dirijați de prevestiri și superstiții, de iraționalul din ei și nu puteau ordona și înfrîna revărsarea lăuntrică. "Abia acum grefierul descoperi că presimțise acest moment și se temuse de el, fără să i se mai poată opune. Îl presimțise încă de dimineață neștiind însă precis în ce va consta". Intrase în panică la ideea că e pîndit
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
trăirilor personajelor. Un psihologism la fel de exclusiv nu găsim nici la Camil Petrescu, acela care l-a teoretizat primul și pentru teatru, nu numai pentru roman. Ce-și propunea, în definitiv, Camil Petrescu în Suflete moarte, tot acel stendhalianism al conflictelor lăuntrice, Holban realizează în romane. Motorul acțiunii e format din reacții, comportări, obsesii, iar mediul și raporturile dintre personaje nu mai au nimic din statura așa-zicînd eroică din romanele generației dinainte. Romanciera care l-a marcat cel mai puternic în această
Holban la centenar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15547_a_16872]
-
dubii spațiul valoric pe care acesta încearcă să-l acrediteze. Cea mai recentă dintre manifestările organizate aici, expoziția de pictură a Ioanei Panaitescu, are și ea multe puncte comune cu acțiunile precedente, mai ales acelea care privesc vigoarea și coerența lăuntrică a exprimării, dar și un caracter care o individualizează net: anume faptul că ea este prima personală a artistei, un debut cu alte cuvinte, cu toate consecințele care decurg de aici. Dacă la nivelul imediat al exprimării, al capacității de
Discursul despre sine by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15543_a_16868]
-
eului către lume, deci cu o extrovertire (și aci e de văzut o trăsătură de legătură, demnă de luat în seamă, între autorul Scriptorului și optzeciști). Saturat de sine ori pur și simplu insuficient interesat, de la un punct, de spectacolul lăuntric, poetul se relevă, în schimb, atras de cel exterior, de inepuizabila "comedie a lumii", poate în virtutea unui mecanism psihologic balcanic, poate în temeiul, mai alambicat, al unei reacții la epoca tulbure în care ne înscriem, care zdruncină reflexele interiorității, solicitînd
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
schimb al vieții reale cu viața visată și viața scrisă." Georges Poulet vorbește despre revelațiile pe care i le-a produs opera lui Marcel Raymond, structuralist avant la lettre, lui, unei "conștiințe critice" preocupată să surprindă "acel soi de energie lăuntrică, de însuflețire perpetuă a gândirii celei mai adânc subiective ce se manifestă în mod constant în toate operele sale, și nu sub forma unor aspecte particulare, izolate unele de altele." Dialogul acesta de idei traduce de fapt afinitățile elective de
Despre dialog ca existență by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14426_a_15751]
-
sfîrșit a dat de pacea bucuriei calme de-a sta și el cu fruntea între palme, ca toată creatura, liniștit. Lăuntrul trandafirilor De unde tărîmuri alese acestui lăuntru? Pe care durere asemenea pînză se țese? Cît cer în despuiere în mări lăuntrice piere, în mările-acestor învolți trandafiri, netemători în dăinuiri: te uită cum zac și se desfată de parcă o mînă vreodată să-i scuture n-ar cuteza, tremurînd. Cu greu se mai rabdă în sine; mulți se umplură pe rînd, că-s
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
netemători în dăinuiri: te uită cum zac și se desfată de parcă o mînă vreodată să-i scuture n-ar cuteza, tremurînd. Cu greu se mai rabdă în sine; mulți se umplură pe rînd, că-s gata să-ncline, din spațiul lăuntric curgînd în zilele-ntruna mai pline care sfîrșesc indecis, pînă ce vara întreagă devine o încăpere-ntr-un vis. Sonetele către Orfeu I, 8 Doar în spațiul laudei răsună tînga, nimfa plînsului izvor, trează, ca tot ce din noi se-
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
prețioasă cu cît nu putem a nu ne raporta la impedimentele nu puține care mai stau azi în calea unei discuții dezinhibate, pe care momentul să n-o impieteze în nici un fel, a unei discuții libere atît prin condițiile noastre lăuntrice, cît și prin cele exterioare: Se vorbea de dreptul la critică, dacă nu ne înșelăm! Unde e? Pozițiile trebuie apărate. Presupunem că e loial și democratic acest adevăr, ca de altfel toate adevărurile. Altminteri, inaugurăm fabula în care vorbind oricine
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
Evident că "stăpînul" fiind azi cel care e, asistăm la o caricatură a caricaturii". Nu încape îndoială că era comunistă asigură cel mai mare număr de "lingăi", le acordă acestora maxima extensie a gamei de manifestare. Abisul istoric atrage abisul lăuntric al colaboraționiștilor. La chemarea "vocii stăpînului" ideologic, aceștia sar cu promptitudine la gîtul scriitorilor ce nu acceptă înregimentarea: Reîncepe campania de presă împotriva noastră. În Săptămîna, Eugen Barbu cu "Mămica Lovinescu" și alte găselnițe de Ferentari. Îl atacă pe Caraion
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
care facem apel e cu adevărat întemeietoare, în ambele sensuri ale cuvîntului: și ca punct de start, înainte de care nimic (creat) nu fusese, ante quem nemo fuit, ba mai mult: nici nu putea fi - dar și ca dătătoare de temeiuri (lăuntrice) pentru tot ceea ce, din acel start încoace, era susceptibil de a se desfășura în timp și spațiu". Autentica libertate nu e decît o coincidență a făpturii cu propriul său principiu ("temei"). Ea este "împlinitoare" și "absolut neconstrîngătoare", întrucît, evident, nici o
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
cu toată rezerva în viitor naște un lamento pe două voci împletite, ale durerii și ricanării, de certă forță lirică, în deplina stăpânire a versului liber. Vers atât de profitabil celor ce-l știu mânui în toate meandrele sale, cu lăuntrice muzici. Poate că însă nici noul-venit în lumea liberă nu este ceea ce se așteaptă de la el - sau aceasta ar fi impresia generală, până, să spunem, foarte sus: "Așa că la întrebarea îndreptățită a bunului Dumnezeu/ "Petre ce mai face exilul românesc
Un liric furios by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14564_a_15889]
-
elaborării și cu o înțelegere a creației specifice spațiului literar al generației ulterioare. Dar acestă situare filosofică, estetică și morală, nu este determinată din exterior, prin contaminări directe sau prin decizii de ordin programatic, ci este o problemă de construcție lăuntrică, evident consolidată prin cultură generală și prin educație plastică. Fără a fi un spirit teoretic și fără a-și ambala retoric programul de creație, Dumitriu lucrează exclusiv în perimetrul lucidității, al deliberării și al deplinei conștiințe a gestului său. Toate
Tinerețea lui Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14555_a_15880]
-
dincolo de aparentul ei aer sentimental, se transformă în- tr-un examen necruțător atît pentru artist, cît și pentru privitor. Artistul este supus, tocmai prin această scrutare a finișului prin lentila punctului de pornire, unei probe de rezistență exterioară și de coeziune lăuntrică, iar privitorul unei verificări severe în ceea ce privește capacitatea sa de lectură în timp, în spațiu și în context. Ion Dumitriu trece testul cu un firesc și cu o seninătate, ambele imperturbabile; sigur pe sine, coerent și seducător, iar privitorul, în această
Tinerețea lui Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14555_a_15880]
-
care, în '90 să zicem, omul despre care scriu, ar fi spus, public, că a turnat la Securitate și ar fi dezvăluit ce a făcut și împotriva cui, ar fi tras măcar o linie despărțitoare, necesară pentru o bună igienă lăuntrică, între cel care a fost și cel care ar fi putut deveni. Pornind, evident, cu un cert handicap. Toată lumea a mințit! mi-ar putea răspunde sociologul. Tot ce s-a întîmplat după Revoluție a fost o uriașă minciună!! au afirmat
Vina de a te lăsa păcălit by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14612_a_15937]
-
Mariana Ștefănescu Orice text al lui Milorad Pavic pare un palimpsest pe care încă se ghicesc straturile textelor sale anterioare, deși fiecare carte a sa are o altă formă narativă. În romanul Partea lăuntrică a vîntului sau romanul despre Hero și Leandru (din care publicăm în aceste pagini un fragment, în așteptarea cărții ce întîrzie - de ce? - să apară la Editura Paralela 45), cele două personaje eponime, deși au o acută conștiință literară, ies din
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
care cumva să crezi că ăștia doi proroci cu prorocirile lor n-or avea ceva legături între ei ori că s-ar încontra. De fapt, este doar o singură prorocire și se poate asemui cu vîntul care are o parte lăuntrică și o parte în afară; partea lăuntică a vîntului este aceea care rămîne uscată atunci cînd vîntul bate pe ploaie. Așadar, un prezicător vede doar partea din afară, iar celălalt doar partea lăuntrică a vîntului. Nici unul nu le vede pe
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
asemui cu vîntul care are o parte lăuntrică și o parte în afară; partea lăuntică a vîntului este aceea care rămîne uscată atunci cînd vîntul bate pe ploaie. Așadar, un prezicător vede doar partea din afară, iar celălalt doar partea lăuntrică a vîntului. Nici unul nu le vede pe amîndouă. De-aia trebuie să te duci măcar la doi ca să se alcătuiască întreaga imagine, pentru ca vîntului să-i fie pe potrivă fața cu căptușeala... Și acum să-ți zic eu ce poți
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
plan literar: " Repaosul este conotat ca un moment de relaxantă desfătare, dar și ca stare de gol existențial." Duminica este, așadar, timpul nevrozelor simboliste, ca și al agitației sterile, logoreice, a personajelor caragialiene, în încercarea lor de a compensa vidul lăuntric, mai evident ca niciodată în astfel de răstimpuri de relaxare. Perspectiva lui Vasile Fanache este una esențialistă, unificatoare: "Ivindu-se în ritm cu devenirea lumii care-i este contemporană," se concluzionează în capitolul final, "am putea spune că opera lui
Paradigme caragialiene by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14106_a_15431]
-
devenit un instrument activ al adorației. Exploziile de culoare și revărsările de forme, sufocînd în densitatea lor materială cîte un ochi de cer sau cîte o umbră de arhitectură, poartă în sine o irepresibilă energie panteistă. Pentru că Niculiu celebrează viața lăuntrică a pădurilor și a stufărișurilor sale, caută cu înfrigurare sufletul lor ascuns și nu se risipește în presupoziții generale și în invocații fără obiect. Cu un instinct de primitiv și cu o devoțiune în care se simt și fiorii unei
Amneziile posterității (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14119_a_15444]
-
o revelează îl înghite. Profetul nu este doar Prezicătorul celor viitoare, ci Văzătorul lucrurilor esențiale într-un prezent etern. Din magma unui asemenea prezent își extrăgea Céline ciudatele sale viziuni. Ochiul său interior, străbătînd parcă pîlnia unui vulcan, întrezărea clocotul lăuntric, lumini de apocalips, catastrofe finale". Dar și asceza laică a lui Proust se transfigurează în raza unei spiritualizări, aplicîndu-i-se o diafană insignă a sihăstriei ce se teme teribil de ispite. E amintit refuzul romancierului de-a primi vizita a două
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
comenteze, cu atîta autenticitate și profunzime, halucinanta lume prin care a trecut. Poate doar lui Eustațiu Stoenescu i s-ar mai putea face un asemenea portret, dar la un alt nivel al implicării și la o altă cotă a combustiei lăuntrice. Cum a străbătut Baba acest secol, iată imaginea pe care filmul o sugerează într-un mod exemplar și pe care secvențele narative o pot articula infinit mai precar. Secvența I Prin anii 1912-1913, pe cînd Corneliu Baba, în vîrstă de
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
elocvenți, dar nu atât de urât mirositori. Cum spuneți exemplar "O, fericit pământul/ pe care nu cad avioane" sau "Adesea îmi zâmbește cerul/ Pe fundul unor tinichele goale." sau "E noaptea străpunsă în miez/ De fulgere verzi, de fulgere verzi.// Lăuntrice voci sinilii./ Și tu vei muri, și tu vei muri" sau "nu se știe când/ oricăruia dintre noi i se poate întâmpla/ să fie privit cu insistență de către un lucru", controlați cu veritabilă consecvență intelectuală locurile insalubre din texte. Este
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14293_a_15618]
-
al lirismului însuși ce n-ar putea fi substituit prin nici o explicație. Atingînd un punct contemplativ (un gol ce instrumentează substanța poeziei, venită parcă din afară, din mirajul citadinismului american), poetul își dă seama de constanța izolării (inadaptării) sale, de lăuntrică factură, manifestîndu-se indiferent de situarea sa pe meridiane: "la urma urmei, fugi de acasă pentru a fi fericită/ sau pentru că fericirea de-acolo nu te mai satisface,/ pare monotonă, la fel de monotonă ca viața de aici,/ chinuită între cîțiva dolari, datorii
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]
-
de această "aflare în treabă" fără sens. E un fel de apogeu al negării, întrucît aceasta se hărțuiește și încearcă a se discredita. Atît factorii pozitivi cît și cei negativi nu se pierd prin ofensiva contrariilor, ci printr-un rău lăuntric, printr-o criză endogenă, fără leac: Am, și eu, două suflete. Unul de aflător în treabă, celălalt de absent. Din păcate, pentru că lipsa de energie mă împiedică să trăiesc cum aș vrea, absența - ca și pensia - e numai o fata
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
fertil puritatea golului, aproximează tresee, își imprimă o anumită dinamică și devine, prin chiar aceste secvențe, un agent al întemeierii, al Creației celei dintîi. Punctul dinamic devine linie, linia își determină propriile-i morfologii, iar acestea, prin forța unei sintaxe lăuntrice, proliferează în spațiul unei ordini infailibile. în punctul de convergență al acestei vocații întemeietoare, al acestui tardiv reflex demiurgic, cu o spaimă adîncă de gol, se naște pictura lui Boca pe care o găzduiește acum Galeria Sabina&Jean Negulescu. Deși
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]