1,874 matches
-
stabilise de mai mulți ani. Cântăreața a murit la vârsta de 33 de ani, în urma unei comoții cerebrale. Născută la Brașov, Mihaela Ursuleasa a studiat la Conservatorul din Viena, pe care l-a absolvit cu magna cum laudae. Fiica unui lăutar de etnie romă, Mihaela Ursuleasa a fost un talent precoce. La vârsta de 13 ani, artista a primit o bursă de studii la Viena oferită de celebrul dirijor Claudio Abbado după ce aceasta câștigase locul al doilea la un concurs de
CRONOLOGIE: personalităţi române decedate în 2012 [Corola-blog/BlogPost/93845_a_95137]
-
de la TVR dar și al „Premiul tinereții de interpretare și originalitate” al festivalului concurs „Vara, vara primăvară ” din Sibiu. Oana și Șerban sunt colaboratori ai multor ansambluri și orchestre profesioniste cum ar fi “CindrelulJunii Sibiului,” “Ciocârlia,” orchestrele “Radio România,” și “Lăutarii din Chișinău” condusă de maestrul Nicolae Botgros. Șerban un violoni st (ceteraș) de excepție, a cucerit alături de Oana publicul iubitor de muzică populară autentică și sunt bine cunoscuți în România datorită numeroaselor apariții în emisiuni de folcor. Până în prezent cei
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93924_a_95216]
-
rituale, executate de ceata strict ierarhizată: Mut, Vătaf, ajutor de Vătaf, Stegar, Călușari de rând. Starea euforică și coeziunea mistică între participanți sunt obținute prin executarea, până la epuizare fizică și psihică, a dansurilor sacre, după melodii de joc cântate de lăutari. La încheierea perioadei sacre a Rusaliilor, Călușarii revin la locul în care depuseseră jurământul, despodobesc steagul și-l ingroapă într-un loc secret. Apoi ceata se răsfiră, fiecare membru apucând-o în altă direcție. Numărul impar al călușarilor, ca și
CĂLUŞARII, de la jocul tracic al săbiilor de pe vremea lui Xenofon, până la dansul ritualic cu bâte. Baba Novac, căluşarul [Corola-blog/BlogPost/93990_a_95282]
-
românească din Banat. Prin ce era Toracul așa de deosebit? - Așa este. Am avut fericita ocazie să mă profilez și să mă formez în cadrul S.C.A. „Flacăra” din Torac, cântând acompaniată de vestita orchestră „Lira”, condusă de și mai vestitul lăutar Vichentie Petrovici Bocăluț, în perioada cea mai strălucită și de vârf, a acesteia. În cadrul acestei societăți culturale activa și o formație de dansatori, instruită, ani la rând, cu grijă și pricepere, de coregraful Ionel Negru, precum și un cor bărbătesc care
Talente avem, tineri muzicieni români instruiţi, cu academii, avem, dar ceva ne lipseşte [Corola-blog/BlogPost/93993_a_95285]
-
-ntrupa. Dumnezeu că vrea, tronul lui în cal murg se prefăcea, iar el că-mi sălta și zbura, el se tot ducea prin negru întunerici, prin sfinte biserici, pe Voica s-o ia. Pe Voica-o găsea în horă jucând, peșchire-mpărțând, lăutari cântând. Lângă Voica se prindea, în horă juca. Voica ce zicea? - Voinice, voinice, ce minte te-ajunge lângă min' a te prinde? Că eu mi-și am nouă cumnăței, sunt ca niște zmei, și cu el fac zece, pe toți
Dejun sub iarbă by Ioan Flora () [Corola-journal/Imaginative/12256_a_13581]
-
care se urcă în compartiment pe fereastră era un țigan cu acordeonul, slab, chioșpaliu și fără dinți în gură. Navetiștii beau țuică dintr-o sticlă de-un kil și chiuiau; cîțiva dintre ei jucau șeptic. - Cîntă, mă! urlă unul, și lăutarul umplu imediat burduful acordeonului cu aer. Cîntă-mi «Maria, Maria», că spăl briceagu-n tine. De la ce nuntă vii? - De la niște adventiști din Ciocănești. - Zi-l pă-ăla cu emoragia. - Îl zic." (Balanța, București, Cartea Românească, 1985, pp. 42-43) Dacă există o
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
lung și mult ca o maree luminoasă în bezna nopți. Și i se păru că cineva, fin pe potriva pianului, îi aflase părul și acum i-l iubea în tăcere. Fără conversați inutile... Iar la urmă, ca o trufă amară - gnossianna lăutarului. Un plînset gemut din cine-știe-ce voluptate scrîșnită; epuizată. Ceva care-l spinteca încet, vibrînd în carnea lui și topindu-se. Ca și cum palme aprige, odată săvîrșindu-și lovirea - pe trupul lui se dizolvau în mîngîieri. Ca și cum fluturi enormi s-ar fi nuntit
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
și chiar de N. Iorga, Sadoveanu se mută în 1904 în București, cu familia, instalându-se în strada Toamnei. Prieten la toartă cu Șt. O. Iosif, lucrau împreună în redacție la corecturi, făceau lecturi comune și petreceri în tovărășia unui lăutar care "zicea" cu mare artă cântece bătrânești. Șteo era încântat de povestirile confratelui de la Moldova, abia descins în Capitală: "Vedeam în ochii lui extraordinari cea mai bună plată a muncii mele neîntrerupte." Anul 1904 este anul Sadoveanu, când îi apar
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
firea pierzîndu-și, fecundînd crinii galbeni. și ploaia despicînd hotărîtă frunzișul. și lătrături alene. și uguit de turturele ascunse-n crengi. și fîșîit de pneuri pe asfalt. și zuruit de zaruri cu ciudă izbite în scara corăbiei noastre. și rîsul fetelor lăutarului cînd puștanii le toarnă porcărioare în urechi sau le miră sub tricouri țîțișoarele calde și amețite... roșie e poezia din curtea ca un trup mustind de-adrenalină din degete picurînd - multă de poți să o strîngi în garafe, ca seva
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
Șarpele Galbin în jurul crucii sapă ritualul în trupuri blestemul III. ouăle de Paști s-au spart fără plod apele de primăvară se gândesc la trecătorul cu fragi însângerați înaintează pe podul invizibil ține lipită vioara de grumazul îndoit inimă albastră lăutarul cobzelor de argint și arinul pe foc tălgerari și aurari făurari și pietrari cocori aiurând pe bolta de cicoare și spoi tingiri haiduci suflați prin frunze spânzurați cu răsărituri fripți ca berbecul pe podul Mogoșoaiei dantele Brâncovenești învelesc umbrele vechi
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
nevastă, ca să nu fie singur la bătrînețe și să aibă ajutor în gospodărie, burlacul prevăzător se gîndește și la eventualitatea unui divorț cu partaj: ,tare mă tem nu cumva să-mi ieu pe dracul după cap, să-l aduc cu lăutari în casă și pe urmă să nu-l pot scoate nici cu o mie de popi; c-apoi atunci, lehamite și de însurat, și de avere, și de tot!" Convins totuși cu abilitate drăcească să încerce, lui Ipate îi place
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
-aici abisuri vor renunța la oameni și la visuri... sodom de fierătanii vor roì iar lumea zânelor - încet - se va topi iar locul vetrelor - bătrâne și umile l-or lua toți monștrii: ură și șenile! nu mă băgați în seamă - lăutari sunt mai dăunător decât un cari: eu adevărul vi-l despoi foițe iar voi rămâneți goi - un circ cu fițe... ...ce Răstignit? - ce Crist și ce supliciu? sugem cu toții țâța de siliciu! n-au credință - au burți vagabondez prin preajma sihăstriei
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
înzăpezite privesc niște băbuțe total nedumerite. Evident televiziunile filmează și acest aspect pentru capitolul curiozități. Jandarmii dau la lopată, deși habar nu avem ce gândesc. Oaspeții sunt invitați la o mică gustărică, fiindcă așa-i datina din străbuni. Vin și lăutarii, iar bucatele și vinul sunt apreciate cum se cuvine. Spre seară, pleacă. Șefii de la județ îl felicită pe domnul primar. Nevastă-sa îl ia ferm de braț și-l duce acasă. Aici, înainte de a intra în pat, domnul primar spune
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
sau alternativ în satul Lacu din aceeași parohie, cântam prohodul în biserică în Săptămâna Mare, și „luam paște” după terminarea slujbei Învierii. De Sfântul Gheorghe, hramul bisericii noastre, mă bucuram cel mai mult, pentru că se făcea horă în sat, după ce lăutarii mergeau din casă în casă spre a fi omeniți de noi și de rudele noastre invitate, la praznic; participam la toate horele din satele vecine care-și sărbătoreau hramul lor, la rugă sau la nedeie, cum se zicea prin părțile
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
cu ochii deschiși, de un teritoriu al imaginației, evadare cu gândul într-un spațiu fictiv: "și acum evadare spectaculoasă/ prin ușa placentă din/ camera mea merg în portul/ Balcanbalta. colțul de elefant al lunii/ spintecă drumul în urmă se aud/ lăutarii, înainte oamenii fug mereu spre/ bărcile de salvare. pielea nopții are miros de/ pâine arsă și de s(o)are. hamalii cară mâncarea/ învelită în foi de roman ascultând/ povestea ochilor frumoși ai nevestei,/ a ochilor dracului din sticla de
Caleidoscop de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10250_a_11575]
-
cântau de mama focului: „Zavai-zavai!... Cazacioc, Zavai-doc, să mai bem un poloboc”, rămânând ca să se păstreze în conștiința poporului „ZAVAIDOC”. S-a născut în a opta zi a babelor din martie 1896, la Pitești, în Trivale, într-o familie de lăutari cunoscuți. Tatăl său, Tănase, virtuoz al țambalului, dar și viorist de calitate, alinta mușteriii din cârciumile Piteștiului. Primul copil al lui Tănase a fost Vasile, care a învățat de mic vioară. De Marin s-a lipit chitară, care acompania vocea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
crește/ Bărbat cu două neveste./”( Vezi varianta: Cine mă puse pe mine să pun casă lângă tine? Că te știam mai Marine... Că de-al dracu’ ce erai, Nici în troaca nu stăteai. I-hu!!!...) Câmpulungul l-a iubit pe celebrul lăutar, fiindcă nopți de-a rândul a distrat locuitorii orășelului de munte, în vestitul local din Vișoi. Piteștiul, unde a văzut lumina zilei, leagănul copilăriei celebrului uitat, ar avea multe de spus. Spun multe cei mai înaintați în vârstă care l-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
sărac cel care strânsese averi uriașe, cel după care alergau casele de discuri, dar și damele care au apreciat și iubit pe micuțul cu ochii căprui, par negru și o cicatrice deasupra buzei. A murit bogatul sărac, cel mai cunoscut lăutar al României. Ne-a lăsat, prin cântecele lui, România de altădată, cu felinare și birje, cu fanfare militare în parcuri, flașnete, o Românie cu domni în frac și jobenuri, cu doamne purtând pălăriuțe multicolore și voalete prin care abia se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
ea, muzica sensibilă ce împrăștie iubire, dor, jale și bucurie. Ne-ar fi rămas caietul cu memoriile sale, documente, afișe, fotografii dacă n-ar fi existat bombardamentul asupra Bucureștiului din 4 aprilie 1944. Ne-a rămas încă ceva, fiica celebrului lăutar, Constantă Zavaidoc care a moștenit talentul tatălui, făcând cariera muzicală puțin timp, până la 38 de ani. O familie de muzicieni: Tănase, Vasile, Zavaidoc, Zoe care își făcuse o formație, soțul ei grecul Perlidis cântă la clarinet, apoi fetițele lor, Olga
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
strânse-n sac pogon de ani De când nu mai plătiși simbrie Nici la boieri, nici sorții bani. Voi așteptați-mă la poarta Cu calul alb ce-a-mbătrânit. Mă-ntorc din patru vânturi, iată: Îmi este greu și-am obosit. Tocmiți mulți lăutari din sat Și la fântână de din vale Să-mi cânte până pe-nserat Cu voi de doruri, si de jale. Și nu fiți triști că-i vară arsă De griji, de ploi, de dorul meu Ca-n toamnă care stă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
cântau de mama focului: „Zavai-zavai!... Cazacioc, Zavai-doc, să mai bem un poloboc”, rămânând ca să se păstreze în conștiința poporului „ZAVAIDOC”. S-a născut în a opta zi a babelor din martie 1896, la Pitești, în Trivale, într-o familie de lăutari cunoscuți. Tatăl său, Tănase, virtuoz al țambalului, dar și viorist de calitate, alinta mușteriii din cârciumile Piteștiului. Primul copil al lui Tănase a fost Vasile, care a învățat de mic vioară. De Marin s-a lipit chitară, care acompania vocea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
crește/ Bărbat cu două neveste./”( Vezi varianta: Cine mă puse pe mine să pun casă lângă tine? Că te știam mai Marine... Că de-al dracu’ ce erai, Nici în troaca nu stăteai. I-hu!!!...) Câmpulungul l-a iubit pe celebrul lăutar, fiindcă nopți de-a rândul a distrat locuitorii orășelului de munte, în vestitul local din Vișoi. Piteștiul, unde a văzut lumina zilei, leagănul copilăriei celebrului uitat, ar avea multe de spus. Spun multe cei mai înaintați în vârstă care l-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
sărac cel care strânsese averi uriașe, cel după care alergau casele de discuri, dar și damele care au apreciat și iubit pe micuțul cu ochii căprui, par negru și o cicatrice deasupra buzei. A murit bogatul sărac, cel mai cunoscut lăutar al României. Ne-a lăsat, prin cântecele lui, România de altădată, cu felinare și birje, cu fanfare militare în parcuri, flașnete, o Românie cu domni în frac și jobenuri, cu doamne purtând pălăriuțe multicolore și voalete prin care abia se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
ea, muzica sensibilă ce împrăștie iubire, dor, jale și bucurie. Ne-ar fi rămas caietul cu memoriile sale, documente, afișe, fotografii dacă n-ar fi existat bombardamentul asupra Bucureștiului din 4 aprilie 1944. Ne-a rămas încă ceva, fiica celebrului lăutar, Constantă Zavaidoc care a moștenit talentul tatălui, făcând cariera muzicală puțin timp, până la 38 de ani. O familie de muzicieni: Tănase, Vasile, Zavaidoc, Zoe care își făcuse o formație, soțul ei grecul Perlidis cântă la clarinet, apoi fetițele lor, Olga
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
strânse-n sac pogon de ani De când nu mai plătiși simbrie Nici la boieri, nici sorții bani. Voi așteptați-mă la poarta Cu calul alb ce-a-mbătrânit. Mă-ntorc din patru vânturi, iată: Îmi este greu și-am obosit. Tocmiți mulți lăutari din sat Și la fântână de din vale Să-mi cânte până pe-nserat Cu voi de doruri, si de jale. Și nu fiți triști că-i vară arsă De griji, de ploi, de dorul meu Ca-n toamnă care stă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]