188 matches
-
al fetei acoperite de o roșeața ciudată." Cu toate ca Educație târzie își asumă, încă din titlu, o ascendentă flaubertiană, eu îl văd pe Mihai Zamfir mai aproape de postura unui Nabokov al literelor române. (Dar scriitorul rus de expresie engleză nu se lașase oare, la vremea lui, sedus de Doamna Bovary?). Ceea ce definește, dintru început, aceste două simptomatice istorii de amor (spun simptomatice, fiindcă circumscriu mentalități și moravuri atât de caracteristice nouă) este lipsa apriorica de șanse a îndrăgostiților. Din start, totul le
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
cursul pe care e angajat să îl țină la o universitate. Cînd pare a fi trecut proba intrării într-o altă lume și o altă viață, coșmarul cel vechi se întoarce, necruțător: vestea morții soției sale, ariana pe care o lașase în urmă, neștiind cît de mult îl iubea femeia, sau nevrînd să știe. Convertita la iudaism după plecarea lui, aceasta sfîrsisese într-un lagăr de exterminare. Pentru proaspăt americanizatul Oscar vestea e insuportabila, si mai tînărul său prieten, studentul, îl
Cele mai frumoase povestiri ale veacului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17456_a_18781]
-
Ed. Albatros, Buc., 1999) de a fi ăncheiat și ăntregit textul matein al povestirii, fiind de acord că cel mai recent ăntreprinzător a evitat să-și pună la contribuție fantezia - cum au procedat predecesorii săi, luând doar ca pretext ceea ce lașase autorul -, ci a păstrat toate datele factuale și personale pomenite, sporind taină și nu anulând-o, ăn cel mai pur spirit matein. Aceasta nu ănseamnă, firește, ca un câmp așa de fast deschis ar constitui de acum ăncolo un loc
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
comentarii proprii, comportându-se că un detectiv amator. Ea se pronunța în probleme de criminalistică, pentru care nu are nici o specializare: "Al doilea argument al procurorului-șef este că doctorul Claudiu Tănăsescu și Cornel Popescu au găsit cameră așa cum o lașaseră cei care l-au dus pe Marin Preda la 2,30 în camera sa. Adică lumină aprinsă, ușa descuiata, ferestrele închise etc. E suficient acest argument? Să nu se fi pus deloc în timpul celor două luni și jumătate de anchetă
MOARTEA LUI MARIN PREDA - SUBIECT DE ROMAN POLITIST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17496_a_18821]
-
patriotismului, statul încerca să racoleze scriitorii șovăitori încă. Apariția în străinătate a celor două cărți ale lui Petru Dumitriu, Rendez-vous au jugement dernier și Incognito, dezlănțuiră în presă atacuri dirijate de același organ, omnipotent. Poetul Ion Vinea, supărat că fusese lașat de Petru Dumitriu, nu ezită să se pună în slujba Securității, scriind pamfletul reprodus în România literară. Labilitate, oscilație morală tipică. Pe Ion Vinea aveam să-l văd prima și ultima dată la palatul Mogoșoaia. El apăruse însoțit de M.
De partea lui Petru Dumitriu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15987_a_17312]
-
love with you” , iar în semn de omagiu pentru unul dintre artiștii săi dragi, regretatul tenor Luciano Pavarotti, a interpretat piesă ”Caruso”. Un moment emoționant în care Julio Iglesias a amintit de un bilet pe care Luciano Pavarotti i-l lașase cu doi ani înainte de a se stinge din viață, un bilet în care era scris un mesaj simplu: ”Julio, ne vedem în Rai”. Printre melodiile celor două seri excepționale, Julio Iglesias a presărat mesaje de dragoste și de respect față de
Julio Iglesias a fost ovationat de peste 8000 de spectatori [Corola-blog/BlogPost/97962_a_99254]
-
zile, la mine-n cartier, o mașină cu oferta de vânzare afișată pe geam, dădea fără oprire semnal dreapta. În primul moment, m-am gândit că proprietarul uitase semnalul aprins, după care mi-am dat seama că, de fapt, îl lașase așa cu bună știință. În marea de mașini scoase la mezat pentru vânzare în intersecția de la Piata Sudului, una care clipește ghiduș dintr-un far are de două ori mai multe șanse decât celelalte să ademenească un cumpărător, nu?
La semnalul urmator, vom avea cumparator! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20492_a_21817]
-
și printat pe un printer wireless, rapid-rapid de tot. Odată pornită imprimantă, tabletă a găsit-o imediat și a printat ce am cerut. Și am și desenat: OK, recunosc: Am jucat, pentru prima dată în viață, si Angry Birds. O lașase Nic cu un scor de 53420 puncte și am reușit, într-un minut, să dau cu toate păsările supărate de pământ și de gard și să obțin fabulosul scor ZERO.
Raport către cititori despre Motorola Xoom 2 by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20824_a_22149]
-
Aceleași gazde pregătiseră o cină tip tavă împinsă, formată din tartine cât moneda de 3 lei,unse cu unt și trei boabe de icre roșii,niște prăjituri uscate și limonada.Limonada proaspătă,dulce,aromata,numai bună pentru acei oameni care lașaseră căldură căminului de fier pentru a se aventură în Vancouver-ul înghețat și plin de zloata. Discret,dintr-un colț al sălii, susura o muzică ingereasca.Cu proaspetele cadouri îndesate pe cap și cu icrele plutind prin stomac în limonada caldă
Poveştile pe care le voi primi cadou by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20903_a_22228]
-
bloc și când am plecat mai văzusem și un homless căutând prin gunoi în zonă. M-am grăbit spre casă tot uitându-mă pe trotuare după un boschetar cu un căruț mov și plănuind recuperarea. Din fericire era unde-l lașasem. Sau, ies dimineață cu copilul la plimbare și îmi zice omu de serviciu Uitați cheile de la mașina, le-a găsit aseară vecinul de la 6 în ușă. Sau plec de undeva și pe drum îmi caut țel. Nu-l găsesc decât
Mă ajutați să vă ofer două minivacanțe la Predeal? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20760_a_22085]
-
Și acum mergeți la sală. Câte ore pe zi va antrenați și cât pictați? - Să vă spun drept, de când m-am căsătorit am reînceput să merg în fiecare zi să fac sport. Eram după o perioadă lungă în care mă lașasem de sport, iar corpul, daca nu e muncit, se vede. Faptul că de zece ani, seara de seară mă antrenez, în afară de sâmbătă și duminică, este o probă de disciplină și voință. Știu că dacă azi nu mă duc, mâine va
Interviu cu pictorul Teodor Visan [Corola-blog/BlogPost/97175_a_98467]
-
mă vedeai, de fiecare dată, La ușă blocului, chiar sus pe scară, Cu brațele deschise, la început de vară. Bunica mea, cu vocea ta suava, Strigai la noi, ținând în mână-o tavă, Eclere, cornulețe și ceva plăcinte, De ne lașai pe toți, fără cuvinte. Bunica mea, cu mersul tău domol, Eu am simțit în mine-așa un gol, Nici n-am știut, că sufletul te doare, Când ai aflat că plec, peste hotare. Bunica mea, cu lacrimi de durere, În
IONICĂ DRAGOMIR [Corola-blog/BlogPost/377140_a_378469]
-
mă vedeai, de fiecare dată,La ușă blocului, chiar sus pe scară,Cu brațele deschise, la început de vară.Bunica mea, cu vocea ta suava,Strigai la noi, ținând în mână-o tavă,Eclere, cornulețe și ceva plăcinte,De ne lașai pe toți, fără cuvinte.Bunica mea, cu mersul tău domol,Eu am simțit în mine-așa un gol,Nici n-am știut, că sufletul te doare,Când ai aflat că plec, pește hotare.Bunica mea, cu lacrimi de durere,În
IONICĂ DRAGOMIR [Corola-blog/BlogPost/377140_a_378469]
-
lucra, printre care un arhanghel Mihail pe care nu reușea să-l termine. Nu era mulțumită de mișcarea calului. O valiză mai mare lângă un perete, una mai mică în dulap, asta era toată averea ei, căci la Nișă nu lașase nimic. Când plec undeva, iau cu mine tot ce am" - îmi spusese când am întrebat-o unde e restul de lucruri. Ne-a plăcut foarte mult un tablou la care lucra. Nu vroia să se despartă de el, căci îl
Magdalena by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/8388_a_9713]
-
insă bătrânul îl întrerupse autoritar: — Am zis că ajunge. Îmi cunosc meseria. La vreo două sute de metri de colibă bătrânului, Tapú Tetuanúi se așeza pe nisipul plajei și, sprijinindu-și cotul de genunchi, privi încă o dată urmele pe care le lașaseră dinții de mistreț. Într-adevăr, nu era cine știe ce, doar ceva mai mult decât o schiță, însă când tatuajul va fi complet, îi va servi ca să povestească lumii că se născuse pe insula Bora Bora, ca aparținea nobilei familii Tetuanúi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
înapoi pe unde venise, îndepărtându-se de râsetele și șoaptele celor doi și făcu un ocol pe la poalele dealului, pentru a nu fi nevoit să treacă prin apropierea lor. Din fericire, cănd ajunse pe creasta Punta Rofau, noaptea deja se lașase, iar pe cer își făcuseră apariția primele stele. Acesta era momentul în care orice băiat polinezian care dorea să ajungă ceva în viața trebuia să se așeze într-un loc cu cer senin și să-și dedice câteva ore studiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Înainte de a pleca în această călătorie, Miti Matái obținuse deja, în ciuda relativei lui tinereți, titlul de Mare Navigator, iar isprava lui n-a făcut decât să dovedească tuturor că aceia care i l-au acordat nu se pripiseră. Noaptea se lașase complet, iar stelele puteau fi admirate în toată splendoarea lor, întrucât era începutul lui octombrie, iar atmosferă era mult mai limpede că de obicei. Tapú aștepta de mult sosirea râvnitei luni octombrie, pentru că bătrânul artist să accepte să-l tatueze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în mare, pentru că zeul Taaroa să aibă grijă de sufletele lor, aceasta fiind probabil cea mai mare umilință prin care putea să treacă bunul rege Pamáu, care visase dintotdeauna la o frumoasă și binemeritata înmormântare de mare războinic polinezian. Se lașase noaptea când oamenii reușiră, în sfârșit, să se strângă printre ruinele fumegânde ale marelui Marae, dar era clar că nimeni nu avea nici cea mai mică idee despre ce atitudine ar trebui să adopte în fața unui atât de neașteptat dezastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
deasupra Puntei Matira, si aceasta a fost steaua care i-a călăuzit drumul spre paradis. Și moartea lui trebuie să fi fost cea care a dezlănțuit furia naturii, căci pe când navigam printre insulele Tubuai, o insulița pe care tocmai o lașasem în urma a explodat, de parcă toată lumea s-ar fi rupt în bucăți. Pietre și bulgari de foc au căzut pe punte, omorând doi oameni și, puțin după aceea, un val mai mare chiar decât Muntele Otemanu ne-a ridicat pe creasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu lumina soarelui. Toți cei care îl ascultau păstrară tăcerea, încercând să-și imagineze cum ar fi acel frig care poate omorî un om și, după câteva momente, Miti Matái hotărî să-și reia firul povestirii de acolo de unde îl lașase. Cum vă spuneam, după ce valurile uriașe au încetat, a-nceput să sufle dinspre nord-vest un violent Pafa’ité, care, după cum știți, este un vânt care bate în direcția inversă față de Mara’amú, însă nu e cu nimic mai slab, fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Tetuanúi începu să-i bată inima tot mai puternic, ca și cum ar fi urmat să treacă însuși pragul infernului, nu să pună piciorul pe țărmul unei insule. Doi dintre străini intraseră și ei în apă ca să preia pluta, si de îndată ce o lașară în mâinile lor, aceștia se grăbiră să o împingă la țărm, unde însoțitorii lor se aruncară asupra vaselor cu apă și a nucilor de cocos, bând cu o asemenea nerăbdare, încât era clar că fuseseră pe punctul de a pieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nici cea mai mica intenție de a le face vreun rău. Cei doi băieți întoarseră capetele către Marara, cerând parcă un sfat, căci, desi panică îi îndemna să scape, curiozitatea învingea orice alt sentiment și, în cele din urmă, îl lașară pe unul dintre copii să se apropie, iar acesta, luându-l de mână pe Uriașul din Farepíti, îl conduse ușor până pe plajă. Tapú îi urma și, de cum pășiră pe nisip, femeile îngenuncheară, sărutându-le mâinile, iar bărbații îi băteau prietenește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
strategia și determinând cu mare precizie ce avea fiecare de făcut după ce vor pune piciorul pe uscat. Cand primele pale de vânt și câțiva nori deșirați confirmară că violentul taifun lua ființă, se puseră iarăși în mișcare și deja se lașase întunericul în momentul în care ajunseră în dreptul trecătorii dinspre nord, în timp ce vântul începuse să plângă printre vergi, tânguindu-se parcă pentru pagubele pe care avea să le provoace. Marea, în afară recifului, începuse să devină agitată, însă, după ce pătrunseră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
totul. Sosise dulcea clipă a răzbunării. Clipă în care să savureze furia acelora care sosiseră încarcați de prazi ce însă nu mai puteau compensa atâtea eforturi. Sosise momentul să aștepte. La amiază, conform instrucțiunilor clare pe care Roonuí-Roonuí i le lașase celui mai bătrân dintre Te-Onó, una dintre marile ambarcațiuni își făcu apariția în strâmtoarea apuseana și se apropie fără grabă, manevrata doar de șase vâslași. Miti Matái ordona să se apropie și Marara, insă păstrând o distanta prudență, până se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
orizont, Te-Onó nu mai erau decât două puncte care se pierdeau în depărtare. Iar Peștele Zburător continuă să zboare. Odată cu zorii, vântul se opri. Dar nu se mai zarea nici o urmă de Te-Onó, nici de insula lor, pe care o lașaseră cu mult în urmă, înspre nord-vest. Singurul lucru care îl interesase până acum pe căpitanul Mararei era să pună o distanta cât mai mare între vasul sau și cele ale urmăritorilor, profitând la maximum de vânt, deși se văzu nevoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]