276 matches
-
-l pedepsește pe Abraham pentru că a mințit spunând că Sara este sora sa, expunându-l pe faraon pericolului de a comite adulter (Gn 12). Același Dumnezeu îi promite lui Iacob că-l va apăra în timpul întregii sale călătorii spre unchiul Laban (Gn 28,15), dar nu spune nimic asupra motivului acestei călătorii: Iacob a furat binecuvântarea fratelui său Esau printr-o înșelăciune pusă la cale de mama sa, Rebeca. Această „morală dublă” este și ea caracteristică povestirilor patriarhale precum și „religiei familiei
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
precum și „religiei familiei”. Foarte adesea, se observă însă că „dreptatea” triumfă, dar pe termen lung: Abraham va fi expulzat din Egipt; Iacob va rămâne douăzeci de ani departe de casă și va fi la rândul său înșelat de unchiul său Laban. Aceste reflecții tind să ne demonstreze că religia patriarhilor nu este caracteristică unui timp definit al istoriei lui Israel, ci unui strat social. Religia patriarhilor „precede” religia națiunii (religia lui Moise) numai pentru că Biblia consideră că acest nivel al credinței
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Sud, în regiunea Beerșeba, la frontiera cu Negheb (Gn 25,11; 26,33; cf. 34,27 care e totuși un text tardiv pentru că aparține izvorului „sacerdotal” postexilic). Iacob, însă, rămâne mai degrabă la Nord și, după șederea la unchiul său Laban la Haran, călătorește între Sihem și Betel (28,19; 33,18; 35,1.16). Argumentul invocat de cercetători cu privire la patriarhi e totuși destul de formal. Ne conduce către rădăcina populară și tradițională a povestirilor, dar nu putem afirma prea multe asupra
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Și Iacob este prezentat ca model al israeliților care au mers în exil și apoi s-au întors acasă. Călătoria lui Iacob este o prefigurare a „odiseii” celor exilați. De exemplu, când patriarhul trebuie să meargă să trăiască la unchiul Laban (Gn 28,15; cf. 28,21), Dumnezeu îi promite reîntoarcerea în pământul său, țara Canaanului. Ideea de „reîntoarcere” este unul dintre „firele roșii” din ciclul lui Iacob (31,3.13; 32,10; 33,18). Mare parte din aceste texte sunt
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Deuteronomul $1 1. Iată cuvintele pe care lea spus Moise întregului Israel, dincoace de Iordan, în pustie, întro cîmpie, față în față cu Suf, între Paran, Tofel, Laban, Hațerot și Di-Zahab. 2. (De la Horeb pînă la Cades-Barnea, pe drumul care duce la muntele Seir, este o depărtare de unsprezece zile). 3. În al patruzecilea an, în luna a unsprezecea, în ziua întîi a lunii, Moise a vorbit copiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
face cu boala, dar în mentalitatea timpului, pierderea de sânge era în mod necesar corelată cu ideea unei afecțiuni și a contagierii celor care intrau în contact cu ea. Acest lucru este atestat de povestirea din Gen 31,34-35 când Laban, căutând terăfîm-ii furați de Rahela, evită să caute sub șaua cămilei Rahelei după ce aceasta a spus că, aflându-se în perioada menstruației, s-a așezat pe ea. Contaminarea produsă de fluxul menstrual nu era numai de tip sanitar, ci și
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
André Salmon, Jarry, Laforgue et Rimbaud). Le 26 février arriva Richard Huelsenbeck de Berlin et le 30 mars nous joumes deux admirables chants nègres (toujours avec la grosse caisse: bonn bonn bonn bonn drabatja mo gere, drabatja mo bonnooooooooooooooo). Monsieur Laban y assistait et fût émerveillé. Et sur l’initiative de Mr Tristan Tzara: Mrs Huelsenbeck, Janko et Tzara interprétèrent (pour la première fois à Zurich et dans le monde entier) les vers simultanés de Mrs Henri Barzun (prezentat în România
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Nici una dintre mamele mele nu condimenta friptura la fel ca alta. Nici una nu vorbea cu tatăl meu pe același ton - nici el nu le răspundea la fel. Și trebuie să știi că mamele mele erau surori între ele, fiicele lui Laban de la neveste diferite, deși bunicul meu niciodată nu le-a recunoscut ca atare pe Zilpa și pe Bilha; asta l-ar fi costat încă două dote de zestre și bătrânul era un porc zgârcit. Ca orice surori care trăiesc împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
A sărutat-o pe gură, el, verișorul, fiul mătușii lor, apoi i-a scos apă din fântână să dea la oi și la capre și i-a gonit pe răii care se învârteau pe acolo. - Ce tot spui? a întrebat Laban, tatăl ei. Cine e la fântână? Cine mai e cu el? Are multe bagaje? - O să mă ia de nevastă, a zis Rahela direct, când și-a tras sufletul. Spune că eu sunt a lui și că o să mă ia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
un an, a zis ea, ca soră mai mare, ea, care, deși doar cu câțiva ani mai în vârstă decât Rahela, se purta deja ca o stăpână în mica familie a tatălui ei. Doamna de paisprezece ani a casei lui Laban avea un ton matern, superior cu sora ei: - Ce e cu toată povestea asta? Și cum de te-a sărutat? Era o mare încălcare a obiceiurilor - chiar dacă era vorba de un verișor și chiar dacă Rahela era atât de mică încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
se părea ceva foarte neimportant. Obrajii îi ardeau. - Dar ce se întâmplă, a întrebat Lea, brusc amuzată. Fata e chiar lovită. Uitați-vă la ea. Ați mai văzut-o așa roșie până acum? - Ce ți-a făcut, a întrebat-o Laban, mârâind ca un câine care simte un străin în apropiere de turma lui. Și-a încleștat pumnii și și-a încruntat sprâncenele și apoi s-a întors cu totul spre Rahela, fiica pe care n-o lovise niciodată, fiica pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mea trecea prin preajmă, rămânea în urma ei un miros de apă limpede și curată. Era o mireasmă aproape ireală, verde și vie, mirosul vieții și al bunăstării în acele dealuri deșertice. Și era adevărat, timp de mulți ani, familia lui Laban nu căzuse pradă foametei datorită fântânii pe care o avea. A existat speranța, încă de la început, că Rahela o să fie un fel de vrăjitoare a apelor, una care ar fi putut să descopere izvoarele ascunse sub nisip. N-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
culcă cu femeia lui. Iar Rahela s-a ridicat din propria copilărie la auzul acestui sunet. Și apoi nici n-a prea avut timp să povestească mai multe despre întâlnirea ei cu Iacob. Pentru că Iacob a venit să vorbească cu Laban. Rahela l-a privit pe tatăl ei cum îl măsura din priviri pe Iacob. Mai întâi Laban a observat că bărbatul venea cu mâinile goale, dar a văzut apoi și că veșmântul îi era făcut din stofe fine, că avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
apoi nici n-a prea avut timp să povestească mai multe despre întâlnirea ei cu Iacob. Pentru că Iacob a venit să vorbească cu Laban. Rahela l-a privit pe tatăl ei cum îl măsura din priviri pe Iacob. Mai întâi Laban a observat că bărbatul venea cu mâinile goale, dar a văzut apoi și că veșmântul îi era făcut din stofe fine, că avea fața frumos conturată și că mânerul cuțitului era sculptat din os prețios. Iacob a stat drept în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
observat că bărbatul venea cu mâinile goale, dar a văzut apoi și că veșmântul îi era făcut din stofe fine, că avea fața frumos conturată și că mânerul cuțitului era sculptat din os prețios. Iacob a stat drept în fața lui Laban și, doar înclinându-și puțin capul, a spus cine e. - Unchiule, sunt fiul Rebecăi, sora ta, fiica lui Nahor și a Milcăi, așa cum și tu ești fiul lor. Mama m-a trimis la tine, fratele meu m-a hăituit până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
greșeala impardonabilă ca o fată să vorbească în timp ce bărbații își adresau unul altuia cuvântul. Rahela pe vine, urzind gânduri otrăvite la despre sora ei mai mare, cioara asta asupritoare, capra cu ochii încrucișați. Vorbele spuse de Iacob despre ospitalitatea lui Laban erau doar o minciună politicoasă, iar Laban nu era deloc impresionat de aspectul nepotului său. Nu erau multe lucruri care să-i facă plăcere bătrânului, iar străinii flămânzi se numărau printre surprizele cele mai puțin plăcute. Dar nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în timp ce bărbații își adresau unul altuia cuvântul. Rahela pe vine, urzind gânduri otrăvite la despre sora ei mai mare, cioara asta asupritoare, capra cu ochii încrucișați. Vorbele spuse de Iacob despre ospitalitatea lui Laban erau doar o minciună politicoasă, iar Laban nu era deloc impresionat de aspectul nepotului său. Nu erau multe lucruri care să-i facă plăcere bătrânului, iar străinii flămânzi se numărau printre surprizele cele mai puțin plăcute. Dar nu mai era nimic de făcut; trebuia să se poarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
numărau printre surprizele cele mai puțin plăcute. Dar nu mai era nimic de făcut; trebuia să se poarte frumos cu o rudă și nu era nici un dubiu că erau neamuri. Iacob se vede treaba că știa bine numele acelea, iar Laban recunoscuse și trăsăturile surorii sale în chipul străinului pe care îl avea în față. - Ești binevenit, a spus Laban, fără să zâmbească și fără să-i întoarcă salutul. Înainte să plece, Laban a arătat cu degetul spre Lea, desemnând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu o rudă și nu era nici un dubiu că erau neamuri. Iacob se vede treaba că știa bine numele acelea, iar Laban recunoscuse și trăsăturile surorii sale în chipul străinului pe care îl avea în față. - Ești binevenit, a spus Laban, fără să zâmbească și fără să-i întoarcă salutul. Înainte să plece, Laban a arătat cu degetul spre Lea, desemnând-o să se ocupe de plictiseala asta. Mama mea a dat din cap și s-a întors înspre singurul bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
vede treaba că știa bine numele acelea, iar Laban recunoscuse și trăsăturile surorii sale în chipul străinului pe care îl avea în față. - Ești binevenit, a spus Laban, fără să zâmbească și fără să-i întoarcă salutul. Înainte să plece, Laban a arătat cu degetul spre Lea, desemnând-o să se ocupe de plictiseala asta. Mama mea a dat din cap și s-a întors înspre singurul bărbat de până atunci care nu-și feri privirea când îi întâlni ochii. Lea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a pus numele Lea ultimei ei născute, care înseamnă „stăpână” și a făcut o rugăciune pentru ca acest copil să supraviețuiască. Îngropase deja șapte fii și fiice. Dar mulți au rămas convinși că copilul era un demon. Dintr-un motiv ascuns, Laban, care era cel mai superstițios om care se poate întâlni (scuipa și făcea plecăciuni ori de câte ori se întorcea spre stânga, urla la fiecare eclipsă de lună), a refuzat totuși să plece urechea la cei care susțineau că Lea ar trebui lăsată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
eclipsă de lună), a refuzat totuși să plece urechea la cei care susțineau că Lea ar trebui lăsată să moară noaptea afară. A proferat niște înjurături, mai degrabă blânde, pentru că copilul era totuși fată și nu băiat, dar în afară de asta Laban și-a ignorat fiica, în mare parte, și n-a mai vorbit niciodată despre defectul ei. Femeile credeau că bătrânul de fapt nu prea putea deosebi culorile. Ochii Leei nu și-au pierdut din intensitatea culorilor - așa cum au profețit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pâinii și a bunăstării și - i se părea lui Iacob - a sexului. Se holba la această femeie gigantică și saliva. Din câte am auzit, n-a zis nici un cuvânt despre ochii ei. Mătușa mea Zilpa, a doua născută a lui Laban, spunea că își amintește tot ce i s-a întâmplat vreodată. Pretindea chiar că are amintiri despre propria naștere și chiar și despre zilele petrecute în pântecul mamei ei. Jura că își amintește cum i-a murit mama în cortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în templele din orașe, în timp ce preotesele serveau zeii. Mai mult, Zilpa nu avea calități de oracol. Îi lipsea și talentul pentru plante și nu putea profeți, nici arunca blesteme sau citi corect în măruntaiele de capră. Zilpa era fiica lui Laban cu o sclavă pe nume Mer-Nefat, care fusese cumpărată de la un negustor egiptean în vremurile în care Laban avea încă ceva avere. După cum povestea Ada, mama Zilpei era slabă, cu părul negru ca pana corbului și atât de tăcută, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și talentul pentru plante și nu putea profeți, nici arunca blesteme sau citi corect în măruntaiele de capră. Zilpa era fiica lui Laban cu o sclavă pe nume Mer-Nefat, care fusese cumpărată de la un negustor egiptean în vremurile în care Laban avea încă ceva avere. După cum povestea Ada, mama Zilpei era slabă, cu părul negru ca pana corbului și atât de tăcută, încât era destul de ușor să uiți că avea darul vorbirii - o trăsătură pe care fiica ei n-o moștenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]