187 matches
-
neunire la Milcov și Carpați ! Dar noi, pătrunși la suflet de sfânta libertate, Jurăm că vom da mâna, să fim pururea frați ! O mamă văduvită de la Mihai cel Mare Pretinde de la fii-și azi mână d-ajutori, Și blastămă cu lacrămi în ochi pe orișicare, În astfel de pericul s-ar face vânzători ! De fulgere să piară, de trăsnet și pucioasă, Oricare s-ar retrage din gloriosul loc, Când patria sau mama, cu inima duioasă, Va cere ca să trecem prin sabie
EUR-Lex () [Corola-website/Law/110353_a_111682]
-
că se află adunarea cea orânduită pentru binele și folosul a toată țara." "Și ce vă vor povățui mai marii Adunării aceia să urmați și unde vă vor chema ei acolo să mergeți. Că ne ajunge, fraților, atâta vreme de când lacrămile de pe obrazele noastre nu s-au uscat." "Și iar să știți că nimenea dintre noi nu este slobod [...], ca să să atingă măcar de un grăunți, de binele sau de casa vreunui neguțător, oroșan sau țăran sau de al vreunui lăcuitor
Proclamația de la Padeș () [Corola-website/Science/312048_a_313377]
-
Maica Ta, Pironit văzându-Te pe cruce, De amară întristare, sufletul ei S-a pătruns de cuie și de sabie. 21. Maica Ta, văzând Adăparea Ta cu fiere, Doamne, Cel ce ești dulceața lumii noastre întregi, Fața ei cu-amare lacrămi a udat. 22. „Rău m-am întristat Și rărunchii mi se rup, Cuvinte, Junghierea Ta nedreaptă văzând-o”, Zis-a Preacurata, tânguindu-se. 23. „Cum am să-Ți închid Ochii dulci și-ale Tale buze, Doamne, Și cum dar ca
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]
-
mine, care încheiam concertul (ca număr de atracție), mai cânta Catarina Bosch, violonistă de mare talent, elevă a lui Hans Sitt, și Betty Aschkenasy, o colegă de-a mea. Succesul concertului de Liszt a fost enorm. Reisenauer mă îmbrățișează cu lacrămi de bucurie și cu vorbele: „Es war eine Gewandhausleistung, ein Auferlebey meine Jugend”. Hans Sitt, dirijorul orchestrei mă strânge în brațe emoționat. Augusta Götze îmi înmânează o bijuterie, o broșă, cu cuvintele: „Auch Liszt, mein unvergesslicher Freund, hatte es nicht
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
unei țărișoare îndrăznește să-l înfrunte. Interogația retorică este întâlnită și în „Cântarea României” de Alecu Russo, autorul adresându-se patriei, ca și cum aceasta ar fi o persoană, întrebând-o „de ce zâmbetul tău e așa de amar” sau „pentru ce curg lacrămile tale?”. De asemenea, în „De-abia plecaseși” de Tudor Arghezi interogația retorică din ultima strofă transmite cititorului lupta ce se dă în sufletul poetului, între glasul inimii care o vrea înapoi pe ființa iubită („de ce-ai plecat?”) și glasul
Interogație retorică () [Corola-website/Science/307852_a_309181]
-
din 1827 medelnicerul Ștefan devenise serdar; în plus a fost omis în catagrafiile din 1829 și 1831. În poezia „Altele asupra nenorocirei mele cu grabnică văduvie”, rămasă inedită multă vreme, Zilot spune: "„De aceea, ticăloase Ștefane, ajung atât, / Ajungă atâtea lacrămi, nu mai plânge amărât.”", iar în „Cum pre cer și pre pământ. Regulament vecinic” scrie: "„Se depărtează serdaru Fănuță din slujbă, căci nu au primit să jure după Regulamentul Organic”". Prenumele „Ștefan” se mai regăsește și într-un acrostih, precum și
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
care întreținea corespondență cu el, a evocat memoria poetului confrate în elegia "Adonais". El l-a descris ca fiind poetul ""cel mai tânăr, cel mai drag"", crescut ""ca floarea palidă de-o fată îndrăgită, ce-n loc de rouă cu lacrămi e hrănită"". La fel ca și alți poeți romantici, Keats a fost un cântăreț al frumuseții și desăvârșirii lumii, mai ales al frumuseții sensibile. El iubea culorile florilor, ale mării, ale cerului, miresmele plantelor. Se întâlnește și la Keats un
John Keats () [Corola-website/Science/306178_a_307507]
-
și mai râu, află toți și plâng. Dar iată că armata se întoarce glorioasă în țară (întoarcere pe scont, înainte de a se fi întors) și ofițerul asemenea, teafăr și sănătos. Plânset general și defilare de trupe; cortina cade impresionată până la lacrămi. Și aceasta-i dramă? Dar să zicem că prin multele sale piese bune d. Dame ar fi câștigat dreptul să ne dea una rea. S-o zicem, deși nu admitem. Este permis ca un scriitor rău să se folosească de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
îndeplinirea dorințelor Rusiei. Simțind deci că în dosul vorbelor d-lui V. Alexandrescu și a altora nu e decât frază și comedie, vechea capitală a Moldovei și-a pus încrederea într-un om care nu se lasă amăgit nici prin lacrămile de crocodil ale d-nului C. A. Rosetti, nici prin declamațiile d-lor Holban et Comp. La știrea că Maiorescu și Florescu sânt aleși, Camera de astăzi, în care nu sânt decât vro doi-trei conservatori, a rămas îmărmurită de frică. Dosarul alegerii
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
în fața neizbîndei încercate în sânul comisiunii, a cerut ca Adunarea să țină ședință secretă. Ședința secretă sau intimă a fost foarte furtunoasă: d. I. C. Brătianu a repetat tiradele patriotice pe care le cântase comisiei, însoțindu-le de astă dată cu lacrămi fierbinți; a spus că țara e amenințată de o primejdie de moarte în cazul când nu se va da împămîntenirea cum o cere d. Costinescu și că guvernul va fi silit să se retragă daca comisia va stărui în hotărârea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
D. Brătianu merge la masa cu postavul verde, la care e poftit să ia loc - în picioare - spre a face înaintea diplomaților câteva tirade patriotice, presărate cu citate de blagomanii din literatura democratică și stropite din când în când cu lacrămi. Cum a mers, așa s-a întors d. Brătianu, nici citatele din Michelet, nici lacrămile, nici elocuența clasică a d-lui Brătianu n-au putut mișca pe auditoriu din palatul Radziwill, cari se vede că sânt mai puțin simțitori decât
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
în picioare - spre a face înaintea diplomaților câteva tirade patriotice, presărate cu citate de blagomanii din literatura democratică și stropite din când în când cu lacrămi. Cum a mers, așa s-a întors d. Brătianu, nici citatele din Michelet, nici lacrămile, nici elocuența clasică a d-lui Brătianu n-au putut mișca pe auditoriu din palatul Radziwill, cari se vede că sânt mai puțin simțitori decât auditorii "suverani" ai întrunirilor electorale de la Mazar Pașa. {EminescuOpX 318} Ce-i oare de făcut
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Dar noi, pătrunși la suflet de sfânta libertate,<br> Jurăm că vom da mâna, să fim pururea frați!<br> <br> O mamă văduvită de la Mihai cel Mare<br> Pretinde de la fii-și azi mână d-ajutori,<br> Și blastămă cu lacrămi în ochi pe orișicare,<br> În astfel de pericul s-ar face vânzători!<br> <br> De fulgere să piară, de trăsnet și pucioasă,<br> Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,<br> Când patria sau mama, cu inima duioasă,<br
Deșteaptă-te, române! () [Corola-website/Science/296604_a_297933]
-
de cele de altădată. Dar pentru ochiul meu, detaliile acestea n-au decât o importanță secundară. Și ce liniște, peste tot! Ce liniște profundă, în lumina indecisă pe care o filtrează geamurile mari... "Să fie adevărat", îmi spuneam, impresionat până la lacrămi, "să fie adevărat că, în timpul acesta, în jurul nostru până departe, învrăjbită de moarte, omenirea își varsă sângele pentru lucruri care cine știe dacă prețuiesc sângele acesta?..." Timp de patru ani, viața mea s-a împărțit între Liceu și Internat. Nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
zâc... Zi-i tu, măi, dascăle, că le potrivești mai bine! - Ce dascăl? - Nu sunt dascăl, căpitane, zise un oștean voinic, pe care Oană Îl știa ca fiind unul dintre arcașii cei mai buni, da’ am nimerit pe la școli... Iulian Lacrămă Îmi zice, din Blaj. Am Învățat cititul și scrisul și ceva latinească și mă țin ăștia de dascăl... - Și ce cauți tu, măi, cetitorule și scriitorule și iubitorule de latină, tocmai În garda Măriei Sale Ștefan? - Păi, ce să caut, căpitane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
urma noastră... spuse Vasile, mijind ochii spre apus. - Focurile acelea vestesc mișcările de oști ale Măriei Sale pentru pârcălabii cetăților, spuse Oană. Iar focurile dinspre răsărit vestesc mișcările tătarilor, așa cum le văd iscoadele noastre. - Și unde crezi Domnia Ta, căpitane, Întrebă Iulian Lacrămă, că se vor Întâlni cele două țări de foc? - Asta nu știu... răspunse Oană gânditor. Dar dacă Îmi ceri să ghicesc, aș zice ceea ce știam de mult, dar nu Îmi dădeam seama: Lipnic. Noaptea de 17 spre 18 august 1469
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
erau cinci mii de oameni, porniți spre Prut pe lângă Cetatea Hotinului... - Nu mai sunt. Vei afla mâine mai multe. Iar străjile nu sunt ale lor. - Nu?... - Sunt ale noastre. Străjile lor zac la cinci sute de pași, Într-o râpă. Lacrămă! - Poruncă! spuse, Încet, oșteanul aflat lângă Oană. - Faceți din ce știți o targă, Îl luați pe căpitanul Gâlcă și vă strecurați cu el Înapoi, pe unde am venit. Zece oameni, cu Gâlcă pe targă Între cai, galop la Cetatea Hotinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
știți o targă, Îl luați pe căpitanul Gâlcă și vă strecurați cu el Înapoi, pe unde am venit. Zece oameni, cu Gâlcă pe targă Între cai, galop la Cetatea Hotinului. Este doftor acolo. Veniți pe același drum. - Înțeles, căpitane... murmură Lacrămă. - Transmiteți ordinul din om În om, fără zgomot. Toți robii care pot merge să fie duși, În liniște, la locul de repliere, la liziera pădurii. Cei răniți, luați În spate. Lăsați doar morții, să-i odihnească Dumnezeu, că i-om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
intrarea În luptă a voievodului! - Dar, Măria Ta... - Trebuie să fiu alături de oamenii mei! Sună atacul! Oană Înțelese. Ștefan avea dreptate. Ridică brațul, cornul sună Garda Măriei Sale, În formație de luptă!, iar Cei o mie făcură un careu În jurul domnitorului. - Lacrămă, preiei postul lui Gâlcă pe aripa stângă! ordonă Oană. Pietro, pe dreapta! Douăzeci de scuturi pe ambele laturi! Atac În săgeată, la galop mare, pe centru! Acum! - Moldovaaaaa! se auzi strigătul de luptă al Apărătorilor, acoperind țipetele de pe câmpul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Vestiți căpitanii de oaste să sprijine strategia Apărătorilor! E porunca mea! strigă Ștefan, lovind de sus În jos un tătar voinic și despicându-l În două. Cornul sună din nou, transmițând semnalul Oastea Moldovei se supune ordinelor Apărătorilor! Porunca Măriei Sale! - Lacrămă! Atac prin Învăluire asupra gărzii lui Eminek! porunci Oană. Scoateți-l din careu și aduceți-mi-l sub tăișul spadei! Lărgim breșa din centru cu atacul măciucașilor de Dorohoi pe ambele flancuri! Apărătorii trecură la atacul ordonat de Oană, continuând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
o mașină de luptă care dădea ordine cu repeziciune: - Pietro! Cinci sute de Apărători pe flancul stâng, atac la lance! Galop mare! Pietro dădu pinteni, fără nici o Întrebare. Știa că Oană simțise o mare primejdie abătându-se asupra voievodului. - Gâlcă! Lacrămă! Trei sute de oameni, apărare În triunghi cu arcași pe colțuri! Moț! Cincizeci de scuturi În jurul măriei sale! Și deodată totul deveni real. Toate temerile căpitanului Oană deveniră un coșmar care chiar avea loc. Valul Cuceritorilor intră prin spatele dispozitivului moldovean, răsturnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
niciodată. Ștefan, Începi să ai nostalgii de neiertat! Abia am trecut, amândoi, de patruzeci de ani! Viața Începe acum! Suntem liberi, suntem puternici, suntem tineri! Pași grăbiți se auziră prin frunziș. Oană prinse mînerul spadei. - Căpitane! se auzi vocea lui Lacrămă. Mesaj de la căpitanul Petru! Oană se depărtă de cei doi voievozi și deschise pergamentul făcut sul și legat de săgeată. Era, Într-adevăr, de la Pietro. Care preluase alte două mesaje sosite prin rețeaua de informații a Apărătorilor și Îi făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ei o săptămână liberă după Întoarcerea primilor. Doar căpitanul Gâlcă rămăsese la Suceava, cu zece oameni. Se aflau alături de voievod trei sute de vânători domnești sub comanda tânărului spătar Mihai și căpitanul Petru Ilaș, cu aproape toți Apărătorii rămași. Oană și Lacrămă plecaseră Într-una din cele mai ușoare misiuni: arestarea vornicului Isaia și a slujitorilor săi de la Brănești. Data stabilită era de ziua Sfântului Ștefan, când nimeni nu se aștepta la o descindere a Apărătorilor. Iar aducerea trădătorului era un cadou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
văzuse, Însă, decât cum pictorul realiza un peisaj excepțional al vechiului palat al sultanilor, Ak Sarai. Din raportul Îngerului rezulta că supravegherea Încetase a doua zi. Alexandru scăpase prin talentul de a picta. - Ne apropiem, căpitane... se auzi vocea lui Lacrămă, iar Oană auzi din nou tropotele cailor Înăbușite de zăpada proaspătă și moale. Conacul Brăneștilor se profila deja În mijlocul unui crâng Înghețat. Drumul până acolo fusese pustiu. Era frig, erau sărbători. Dar În apropierea conacului se vedeau numeroase urme În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
acestea, căpitanul Oană Întârzia să dea semnalul de pornire. Privea În toate direcțiile, ca și cum s-ar fi așteptat să vadă o mișcare. Dar nu era decât liniștea iernii, așternută peste vaierul abia auzit al vântului. - Ce se Întâmplă, căpitane? Întrebă Lacrămă, apropiindu-și calul. -Nu știu... răspunse Oană. E ceva rău aici, În locul acesta... ceva foarte rău. Ca o forță ascunsă. - E liniște, căpitane. E iarnă. Sunt sărbătorile. Și apoi, acesta e un loc al trădării. - Da. Poate că tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]