162 matches
-
1937) Cartea Căpitanilor (1937) Preludii (eseuri, 1937) Gând și cântec (poezii, 1939) Îndemn la simplitate. Mărturisiri pentru un Om Nou (1939) Moldovă tristă (poeme în proză, 1939-1940) Pași în singurătate (poeme în proză, 1940) Timpul la țăranul român (1941) Colina lacrămilor (1943) Maramureșul - țară românească (1944) Firide literare (1944) Despre Rânduiala și mișcarea legionară Revenit în țară, alături de Traian Herseni, la Institutul Social Român condus de Dimitrie Gusti, Ernest Bernea a avut o contribuție valoroasă la cercetările monografice întreprinse în diferitele
ERNEST BERNEA – GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348404_a_349733]
-
mine, iar la geam se uitau nedumerite și triste, Monica, fetița mea de doi ani și jumătate... cea care nu putea adormi decât dacă ținea mânuța în părul meu, și fosta mea nevasta Angelica... Spre deosebire de Jup, ele plângeau „mohnit” și lacrămi rotunte li se prelingeau pe obraz. Am dat colțul și am inceput sa plâg și eu... (chiar și acum când scriu aceste rânduri „dau apă la șoareci”... Mă duc să-mi caut o batistă!). Doamne, multe mai face omul în
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351889_a_353218]
-
nice ieu. S-o dus la coteță, o rănit la vaci, o rămas. O mai trăit patru ani, cum o putut și iel, p-ici. - Și rugăciunea? - Ierea cu Sfântă Vineri. Avea Sfântă Vinere On ficior de domnișor. Cu otii lacrăma, Cu inima sânge-ntiega. Nime nu-l videa, Nime nu-l audza, Numa Maria Magdalena Și cu surorile lu' Lazăr. Porniră pe câmpu Rusalim Culegând la flori de min Și le pusără-nt-on spin. Din flori să făcură albine, Din albine să
Povestea ca viață. Veniți de luați Lumină () [Corola-blog/BlogPost/338474_a_339803]
-
să-și dureze cuibar, să se înmulțească, să se scadă, să se adune, să cârâie! Că mai bine-i să auzi cârâială de cioară decât manea scăpată de sub control la crâșma lui Cujbă!... Sigur că da! Îți vine să scoți lacrămi când știi ce-a fost și când vezi ce-a rămas! Îți vine să iei o bardă și (fără nici urmă de milă) s-o azvârli spre Cer! Riști să rămâi fără bardă, deoarece (de rezolvat) nu rezolvi nici o brânză
Dumnezeu nu circulă pe Facebook (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/340040_a_341369]
-
pe deasupra și pe dedesubtul pădurii, și că ne roagă (ne poruncește) în genunchi să nu tăiem și să nu distrugem pădurea niciodată? Și cum (și noi) ne rugam la Dumnezeu de ploaie, și chiar ploua, și chiar ne bucuram cu lacrămi, și chiar ne șopteam și ne convingeam cum Dumnezeu nu doar „se făcea că plouă”, ci ploua cu dinadins, ne asculta și ne împlinea rugăciunea? Nu se poate să nu-ți amintești frumusețea asta... (aceea, adică)... nu se poate să uiți
Dumnezeu nu circulă pe Facebook (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/340040_a_341369]
-
mintea (noua) cu inima (lăcașul lui Dumnezeu). Unire prin coborâre (respirație) a minții în inimă. Aceasta este una dintre dimensiunile ritualistice ale întregii poezii eminesciene (I-119: “Consacră-mi / Creștetul cu-ale lui gânduri, să-l sfințesc cu-a mele lacrămi!”). Grigore Sinaitul (cf. Mircea Eliade op. cit.) preferă monahismului-comunitate - pustnicia: rugăciunea liturgică este prea exterioară pentru a declanșa amintirea lui Dumnezeu. Dar monahul stă sub pericolul viziunilor suscitate de imaginație (cf. Povestea magului..., unde Magul controlează, la Călugăr, calitatea viziunii, și
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
pui bio (mă întreb cu ce-i cresc atât de scumpi, serios) din care poți face o supă, o friptură, niște șnitele și un pilaf, daca te organizezi bine. Am inceput articolul astfel pentru că revine constant și des “lacrămatia” referitoare la costul gătitului în caz de slow-coking, de care am “abuzat” din nou zilele astea. Am luat o bucată de piept de porc (2,5 kilograme) pe care am crestat-o pe piele din centimetru în centimetru, am
Porc, morcovi și niște varză de Chef Adrian Hadean [Corola-blog/BlogPost/100252_a_101544]
-
socoti că primejdia a trecut. Și nu mai stați, că timpul trece și dușmanii stau să pice pe noi. - Așa vom face, bunule rege și tată, zise Tarnita cu lacrimi în ochi. Plângeau femeile și copiii cu rânduri mari de lacrămi, dar porunca tarabostelui era mai presus de toate și, luând cu ei merinde și ce mai era nevoie, plecară unde li se spusese, având în frunte pe Tarnita, copila cea mică a lui Comanus cel Bun. Tarabostele cu ceata lui
POVESTEA TARNIŢEI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/343247_a_344576]
-
întoarce către noi! S-au pus amândouă în coate și în genunchi cu fețele spre răsăritul încă neînceput, într-o dimineață de marți, și au prins a grăi cu glasuri de foc: - Piatră rece peste piatră rece, vale peste vale lacrămile tale, norocu' să-l ducă, 'napoi să nu-l mai aducă, departe să-l mâie pe vale pustie, 'napoi să nu mai vie; vântul când a trece peste piatră rece, norocu' să-l ieie, să-l ducă departe, peste șapte
„SURÂSUL UMBRELOR” – UN ROMAN CARE MERITĂ CITIT! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 873 din 22 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/374896_a_376225]
-
peste piatră rece, norocu' din vatră vale să se facă, dragul să ți-l ieie în înaltul cerului, departe de tine când ți-a fi mai bine! Ochi peste ochi să n-aibă noroc, lumină să stingă, vale ca să plângă; lacrămi peste lacrămi, vale peste vale, lacrămile tale vale să se ducă, sufletu' de-ți uscă; carne rea peste carne rea, toată vița ta, cioante vii peste cioante vii, cui s-a nimeri, sânge peste sânge să nu poată plânge, minte
„SURÂSUL UMBRELOR” – UN ROMAN CARE MERITĂ CITIT! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 873 din 22 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/374896_a_376225]
-
rece, norocu' din vatră vale să se facă, dragul să ți-l ieie în înaltul cerului, departe de tine când ți-a fi mai bine! Ochi peste ochi să n-aibă noroc, lumină să stingă, vale ca să plângă; lacrămi peste lacrămi, vale peste vale, lacrămile tale vale să se ducă, sufletu' de-ți uscă; carne rea peste carne rea, toată vița ta, cioante vii peste cioante vii, cui s-a nimeri, sânge peste sânge să nu poată plânge, minte să nu
„SURÂSUL UMBRELOR” – UN ROMAN CARE MERITĂ CITIT! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 873 din 22 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/374896_a_376225]
-
vale să se facă, dragul să ți-l ieie în înaltul cerului, departe de tine când ți-a fi mai bine! Ochi peste ochi să n-aibă noroc, lumină să stingă, vale ca să plângă; lacrămi peste lacrămi, vale peste vale, lacrămile tale vale să se ducă, sufletu' de-ți uscă; carne rea peste carne rea, toată vița ta, cioante vii peste cioante vii, cui s-a nimeri, sânge peste sânge să nu poată plânge, minte să nu doarmă, durere de-o
„SURÂSUL UMBRELOR” – UN ROMAN CARE MERITĂ CITIT! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 873 din 22 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/374896_a_376225]
-
poată plânge, minte să nu doarmă, durere de-o sfarmă.... Nimeni să nu vadă focu' stins din focu' stins, să nu stea din plâns, atunci și numa' atunci când în ziuă bună piatra s-a muta, cămeșa a afla și cu lacrămi a spăla firuțu' din ea... Din ce-a rămânea, atunci și numa' atunci când cămeșă nouă din cămeșă veche s-a lucra, țesută de mâna mea! Au îngropat cămeșa după ce au trecut de trei ori ștreangul în jurul ei, laolaltă cu firul
„SURÂSUL UMBRELOR” – UN ROMAN CARE MERITĂ CITIT! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 873 din 22 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/374896_a_376225]
-
DESPRE TITI CRĂCIUN-TIRA Autor: Petru Crețiu Publicat în: Ediția nr. 1207 din 21 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului S-a stins o lumină, dar în același timp s-a aprins într-o altă lume mai bună, mai frumoasă și fără de lacrămi. Despre EA cunoaștem puțin și ce știm este numai prin „Convingere și Revelație personală”! În toamna anului 1967 eram ucenic în anul trei la Uzina de Strunguri din Arad, fiind repartizat la secția „Mecanic Șef”. În prima zi de ucenicie
AMINTIRI DESPRE TITI CRĂCIUN-TIRA de PETRU CREŢIU în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347858_a_349187]
-
PETRU CREȚIU - AMINTIRI DESPRE TITI CRĂCIUN-TIRA, de Petru Crețiu, publicat în Ediția nr. 1207 din 21 aprilie 2014. S-a stins o lumină, dar în același timp s-a aprins într-o altă lume mai bună, mai frumoasă și fără de lacrămi. Despre EA cunoaștem puțin și ce știm este numai prin „Convingere și Revelație personală”! În toamna anului 1967 eram ucenic în anul trei la Uzina de Strunguri din Arad, fiind repartizat la secția „Mecanic Șef”. În prima zi de ucenicie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/347879_a_349208]
-
din secție. Titi Tira a fost membru activ și apreciat în biserică din Bujac, cântă ... Citește mai mult S-a stins o lumină, dar în același timp s-a aprins într-o altă lume mai bună, mai frumoasă și fără de lacrămi. Despre EA cunoaștem puțin și ce știm este numai prin „Convingere și Revelație personală”! În toamna anului 1967 eram ucenic în anul trei la Uzina de Strunguri din Arad, fiind repartizat la secția „Mecanic Șef”. În prima zi de ucenicie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/347879_a_349208]
-
mine în sânge până-n jos la glezne acolo unde iarba și roua se unesc sub tălpile goale într-o părtașă solitudine prin anotimpuri-rugi *** câteodată tremurul frunzei îl simt rostogolit până la umerii mei până la buzele tale acolo unde nimeni nu calcă lacrăma firului de iarbă un cântec gângurit lăsat-am ca pe un rug înflorit să se-audă în tremurul frunzei Referință Bibliografică: câteodată... / Maria Oprea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 766, Anul III, 04 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright
CÂTEODATĂ... de MARIA OPREA în ediţia nr. 766 din 04 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345275_a_346604]
-
smintite. Pe când se sluțeau ele, cum vă spun, iaca și tatăl copilului intră pe ușă, flămând și necăjit ca vai de el. - Ce este? Ce v-au găsit? Atunci ele, mai venindu-și puțin în fire, începură a-și șterge lacrămile și a-i povesti despre întîmplarea neîntîmplată... Omul, după ce le ascultă, zise: - Bre! mulți proști am văzut eu, dar ca voi n-am mai văzut. Mă... duc în toată lumea! și de-oi găsi mai proști decât voi, m-oi întoarce
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ale cării patimi și deșertăciuni nenorocesc o țară, putând a face atât, atât de puțin pentru fericirea ei? Bătrânul Grigorie Ghica Vodă se ruga în genunchi ceasuri întregi ca să-l lumineze Dumnezeu, să-i insufle spirit de dreptate și cu lacrămi fierbinți se închina sub icoana îmbrăcată cu argint a Maicii Domnului să nu-l lase a face strâmbătate. Se gândea și se răzgândea de zece ori până să puie o iscălitură. Astăzi? Nu e unul, oricât de obscur, care să
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
la exploatarea pământului ca și banul arendașului și că acest capital se scade din venitul proprietății. Locuitorii, pierzîndu-și zilele, săptămânile prin târguri, așteptau rândul să fie judecate de comisiile de apel tânguirile lor și după toate acestea se întorceau cu lacrămile în ochi, căci nu se voia a li se recunoaște dreptatea ce o aveau. Dar ce erau și aceste comisiuni de apel? În teorie ele ar putea fi considerate ca bine compuse; căci figurează în ele un reprezentant al fiscului
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
mulțime de contribuabili au reclamat, contestând evaluările făcute. Unele din aceste contestațiuni au fost admise, dar cele mai multe, și în general acelea ale locuitorilor săteni, au fost respinse. Astfel s-au văzut mulți, foarte mulți ieșind de la comisiunea de apel cu lacrămile în ochi și zicând că nu le-a mai rămas altceva decât să-și părăsească pământurile; și întru aceasta poate să fie multă dreptate în spiritul lor practic. Căci dacă ar fi fost numai încărcarea la preț tot ar mai
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Carol I” din Craiova (1891-1894), apoi la Școala fiilor de ofițeri. În 1897 debuta cu versuri în ziarul „Voința Craiovei”, în anul următor colabora la „Foaia pentru toți” și la „Foaia populară”, iar la începutul lui 1899 scotea placheta Din lacrămi. După bacalaureat C. optează totuși pentru cariera armelor, și la terminarea Școlii Militare de Infanterie din orașul natal (1902), este afectat batalionului de vânători de munte însărcinat cu paza Peleșului. O vreme continuă să scrie poezii, dintre care unele, iscălite
CONDIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286359_a_287688]
-
efemerele „Orașul”, „Veac nou” și „Ronsard” -, C. își reeditează Peste mări și țări (1936-1937) proza scurtă sub titlul Schițe (1936) și primul volum din Însemnările lui Safirim (1936), sfârșitul prematur împiedicând definitivarea scrierii. Volumul de debut al lui C., Din lacrămi, adună versificări de adolescent, inspirate de trăiri în parte reale, în parte imaginare, toate exagerate până la marginile neverosimilului. Nici poeziile publicate între 1901 și 1909 în reviste, deși relevă mai mult discernământ și capacitate de expresie, nu ajung să impună
CONDIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286359_a_287688]
-
ce amintește deseori de Mateiu I. Caragiale, fac ca fragmentarismul inițial să dispară. Însemnările lui Safirim devin astfel o frescă a Craiovei sfârșitului de secol XIX, când realistă, chiar cu accente naturaliste, când de un melancolic, duios lirism. SCRIERI: Din lacrămi, Craiova, 1899; Peste mări și țări, I-II, București, 1922-1923; Conu Enake, Craiova, [1928]; Schițe, București, [1936]; Însemnările lui Safirim, București, 1936; ed. pref. Al. Piru, îngr. și postfață Octavian Lohon, Craiova, 1983. Repere bibliografice: Mihail Sadoveanu, N. M. Condiescu
CONDIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286359_a_287688]
-
ea [au] coperit-o, Părea că lumea-i neagră și inima-mi se rupe Și în pământ alături doream să mă astupe; Când clopotul veciei plîngea-n a lui aramă Eu, rătăcit la minte, strigam: "Unde ești mamă? " Priveam în fundul gropii și lacrămi curgeau râu Din ochii mei nevrednici pe negrul ei sicriu, Nu știam ce-i de mine și cum pot să rămân În lume-atît de singur și-atîta de străin, Aș fi răcnit, dar glasul mi se-neca în gât.... Dar ca
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]