266 matches
-
reformele (tanzimat) Imperiului Otoman din secolul al XIX-lea . Acest curent de gândire, care a marcat societatea modernă, constituie, în întreaga Europa, unul dintre factorii de formare a statelor moderne. În Dicționarul explicativ al limbii române găsim următoarea definiție a laicității : „Mișcare anticlericala, de sorginte iluminista, susținând independența de gândire și acțiune față de autoritatea ecleziastica care se manifestă cu preponderenta de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Astăzi, principiul neamestecului ierarhiei ecleziastice în treburile civile este împărtășit chiar și de Biserică”. Mișcarea
Codul vestimentar în reformele lui Mustafa Kemal Atatürk () [Corola-website/Science/331943_a_333272]
-
Atatürk va elimina studiul religiei islamice din școli, vă glorifica și uneori falsifică istoria națiunii turce și va "purifica" limba turcă de influențele arabe, adoptând în 1928 alfabetul latin. Turcia este așadar singurul stat laic cu majoritate musulmană. Totuși, aceasta laicitate nu înseamnă o separare completă a bisericii de stat, precum în Occident, ci doar o formă tutelara impusă de stat, religiei. Ca o paranteză, învățământul religios obligatoriu (de factură sunnita) va fi reintrodus de Constituția din 1982. În această privință
Codul vestimentar în reformele lui Mustafa Kemal Atatürk () [Corola-website/Science/331943_a_333272]
-
grupurile marginale îl resimt din partea societății în general. Rasismul este puternic resimțit în general, iar particular este potențat de emergența noii drepte, inclusiv de Grupul Le Pen și de celelalte partide dizidente. Aceste grupuri au încurajat restricțiile impuse prin instituționalizarea "laicității" în Franța, interzicând însemnele islamice în sfera publică. Laicitatea susține faptul că diversele comunități religioase estompează adevăratele norme cetățenești. Acest resentiment ("haine") din partea celei de-a treia sau celei de-a doua generații de tineri cu origini Nord-africane se exprimă
Radicalizarea islamică () [Corola-website/Science/329082_a_330411]
-
este puternic resimțit în general, iar particular este potențat de emergența noii drepte, inclusiv de Grupul Le Pen și de celelalte partide dizidente. Aceste grupuri au încurajat restricțiile impuse prin instituționalizarea "laicității" în Franța, interzicând însemnele islamice în sfera publică. Laicitatea susține faptul că diversele comunități religioase estompează adevăratele norme cetățenești. Acest resentiment ("haine") din partea celei de-a treia sau celei de-a doua generații de tineri cu origini Nord-africane se exprimă prin două atitudini distincte, fiecare din acestea putând genera
Radicalizarea islamică () [Corola-website/Science/329082_a_330411]
-
1928 datorită discursurilor radicale, însă au pierdut numeroși aderenți , menținându-și fiefurile electorale din suburbiile pariziene și departamentele rurale la vest de Masivul central. S-a dezvoltat Radicalismul, un curent tradițional francez radical ce se definea prin atașamentul față de Republica, laicitatea statului și prin încrederea în Societatea Națiunilor și propunea justiția socială, însă refuzând nivelarea și egalitatea șanselor de instruire. Electoratul radicalilor era compus din burghezimea mică și mijlocie și în mică parte, din țărănime. Funcționarii s-au îndreptat spre socialiști
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
fost ales reprezentant al Parisului în sânul Adunării Legislative, după ce a cerut stabilirea Republicii, devenind chiar secretarul Adunării. Este cu "Brissotinii". Adunarea a adoptat, pentru sistemul educativ al națiunii, structura pe care o propunea Condorcet: a introdus noțiunea fundamentală de laicitate a învățământului. A propus chiar și o schiță de constituție, pentru noua Franță. În afară de aceasta, Condorcet a luat partea activă a cauzei femeilor, pronunțându-se pentru dreptul de vot al femeilor, într-un articol publicat în "Journal de la Société", în
Nicolas de Condorcet () [Corola-website/Science/311919_a_313248]
-
timp ce poate defini două seturi separate de valori (deși înrudite): tradiția morală și religioasă creștină (eventual catolică-apuseană) pe de-o parte și tradiția seculară, tradițional anticlericală, pe de altă parte. Ideile de căpătâi ale Occidentului pot fi considerate: creștinismul, laicitatea, raționalismul, statul de drept, respectarea drepturilor omului, dezvoltarea științelor și tehnologiei. Iluminismul a avut o influență covârșitoare asupra modului occidental de gândire în ultimele două secole. Rădăcinile culturale ale societății occidentale pot fi găsite în filozofia greacă și în religia
Lumea occidentală () [Corola-website/Science/304109_a_305438]
-
aceea, ideea conform căreia societatea vestică a fost influențată de Grecia Antică este adevărată numai pentru perioada postrenascentistă a istoriei occidentale. În secolul al XX-lea, influența creștinismului a scăzut țări occidentale, atât în Europa cât și în alte zone. Laicitatea a devenit tot mai importantă. Deși participarea la slujbele religioase din biserici a scăzut, cei mai mulți vestici se consideră în continuare creștini și mai asistă la ritualurile religioase cu ocazia sărbătorilor sau ocaziilor importante. În Statele Unite, în sud-estul uniunii, dar și
Lumea occidentală () [Corola-website/Science/304109_a_305438]
-
lui Tariq Ramadan în cursul emisiunii Ce soir (ou jamais !) din 30 ianuarie 2008 pe canalul France 3, , Meddeb a explicat care ar fi, din punctul său de vedere, condiția concilierii dintre islam și modernitate. Pentru el, numai înaintarea spre laicitate poate degajă islamul din premisele arhaice care îi stau în cale. El a chemat la depășirea shariyei și abrogarea de către islamul oficial, adică cel al statelor, a Djihadului,(inclusiv cel defensiv). El a explicat , de asemenea, că accesul la modernitate
Abdelwahab Meddeb () [Corola-website/Science/324604_a_325933]
-
În 1905 prezidă comisia parlamentară care avea ca scop separarea statului de biserică. Celebru pentru lupta pe care a purtat-o cu ajutorul Ligii învățământului în favoarea unui învățământ naționalizat și laic, funcționar, deputat, apropiat al lui Jules Ferry, a inventat substantivul „laicitate”. A fost inițiatorul masificării învățământului primar, ceea ce a dat numeroase drepturi celor care nu aveau nici un drept (elevii cu deficiențe și elevii handicapați), dând naștere în același timp condițiilor gravei crize a educației actuale. A absolvit Liceul Condorcet, apoi devine
Ferdinand Buisson () [Corola-website/Science/318524_a_319853]
-
Prevost, și îl numește pe Paul Robin director al orfelinatului. Jules Ferry, succesorul lui Jules Simon, l-a numit la conducerea Învățământului primar între anii 1879 și 1896, pentru a-i supraveghea pe cei care sriau și concepeau legile cu privire la laicitate. Deputat al regiunii Seine între anii 1902-1914 și 1919-1924, a fost mai ales un puternic apărător al învățământului profesional obligatoriu și al dreptului de vot pentru femei. În 1890 devine profesor de pedagogie la Sorbona. În 1898, partizan al apărării
Ferdinand Buisson () [Corola-website/Science/318524_a_319853]
-
mult de 350 de colaboratori. Prima ediție a fost publicată de editura Hachette între anii 1882-1887. O nouă ediție a apărut în anul 1911. Nelimitându-se doar la rolul de responsabil al lucrării, Buisson a scris articole emblematice, ca Laïcité (Laicitate), Intuition (Intuiție), Prière (Rugăciune) etc. Dicționarul său este considerat Biblia școlii laice și republicane. Partizan al Societății Națiunilor încă de la început, se dedică apoi apropierii franco-germane mai ales după ocuparea regiunii Ruhr din 1923, invitând în Paris pacifiști nemți și
Ferdinand Buisson () [Corola-website/Science/318524_a_319853]
-
eliberarea de existența ciclică ca scop, educația ca un scop și cultura ca o legătura”. El pledează pentru integrarea doctrinei budiste tradiționale, precepte budiste noi și vechi, reglementări stricte și un sistem modern de management, talentele naturale ale călugărilor și laicitate pentru a propulsa budismul cu scopul de a servi societății în general și pentru a răspândi cultura tradițională chineză în lume. Dorește astfel să promoveze construcția unui budism specific chinez cu rol de socializare și globalizare care să evidențieze rolurile
Xuecheng () [Corola-website/Science/335301_a_336630]
-
sunt foarte diverse, având uneori chiar individualism etnic: greco-ortodocși, romano-catolici, protestanți de diverse orientări, creștini ortodocși armeni, greco-catolici, nestorieni, maroniți, jacobiți, caldeeni, melkiți, nestorieni, mozaici diverși și sectanți. Turcia alături de Franța și Portugalia formează grupul de state cu adevărat laice. Laicitatea Turciei este garantată de armată prin comandamentul ei suprem încă de când a fost instituită de Atatürk. Din anii 30 ai sec. al 20-lea Turcia nu mai are o religie oficială, iar din 1965 nu s-a mai întocmit nici o
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
fost, succesiv, după 30 august 2008, generalul Ilker Bașbug, urmat de generalul Ișik Koșaner (care și-a înaintat demisia, la sfârșitul lunii iulie 2011, motivând că Turcia a intrat într-o epocă în care Armata nu mai poate fi garantul laicității, rol care îi fusese prevăzut de Kemal Atatürk, încă de la nașterea Republicii Turce, și, apoi, reconfirmat prin constituția din 1982), înlocuit de Erdogan cu lșeful Jandarmeriei, generalul Necdet Ozel Turcia este împărțită în 81 de provincii ("iller" în limba turcă
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
non credinței aparține individului și nu este un criteriu de selecție pentru inițiere. Altfel spus, M.O.A.R. nu face discriminare în funcție de credință și de religie în momentul considerării unei candidaturi. M.O.A.R. apară principiul republican al laicității, adică respectul libertății individuale, de conștiință și de religie. M.O.A.R. este liberal prin prisma faptului că recunoaște în egală măsură statutul de inițiat femeilor și al bărbaților și lasă la latitudinea lojilor decizia de a se constitui
Marele Orient al României () [Corola-website/Science/333709_a_335038]
-
numitor comun, modernizarea islamului rămâne un proces spinos și dificil. Contribuția lui O. Roy, unul dintre cei mai influenți sociologi contemporani ai islamului, combate o bună parte dintre prejudecățile curente privitoare la islam și propune o reconstrucție a raporturilor dintre laicitate, creștinism și islam. Roy urmează teza creștinismului ca ”religie a ieșirii din religie” propusă de M. Gauchet, conform căreia matricea teologică ”a creștinismului a permis secularizarea, postulând un pol trancedent al puterii, statul, dincolo de care societatea se poate considera non-religioasă
Islam și democrație () [Corola-website/Science/331132_a_332461]
-
puțin în Iran, în secolul XX, dar aceasta tocmai pentru că în Iran există un fel de Biserică nemaiîntâlnită în restul lumii semite)”. Pentru Roy, această secularizare a societăților musulmane sugerează că există o compatibilitate de facto între islam, secularizare și laicitate. Eroarea determinismului între ”culturalist” inspirat de Huntington și influent la nivelul percepției comune este aceea de a considera fundamentalismul ca reactivare a dimensiunii religioase a unei culturi ”tradiționale”. Dimpotrivă, insistă Roy, fundamentaliștii moderni țin de un ”proces de deculturalizare”. Roy
Islam și democrație () [Corola-website/Science/331132_a_332461]
-
printr-un vot. Pentru a se ajunge la generalizarea acestor reguli în viața politică, au trebuit veacuri de lupte politice, câteodată violente. Lupta politică împotriva conservatorilor, a fost lungă și durează încă, pentru a ajunge la neutralitatea statului față de religii ("laicitatea", necesară libertății de conștiință pentru orice credincios sau necredincios, indiferent de convingerile sale), la egalitatea de drepturi între bărbați și femei, între oamenii sănătoși și cei handicapați, între heterosexuali și homosexuali, între albi, negri și orice alte neamuri, între diferitele
Francmasonerie () [Corola-website/Science/298443_a_299772]
-
Acest nou tip de naționalism a apărut în 1987, odată cu prima Intifadă, și a fost capabil să încorporeze atât conceptul de pan-arabism cât și cel de naționalism islamic și s-a erijat în curentul dominant în lupta arabilor împotriva laicității și influenței occidentale în lumea arabă..
Naționalismul Islamic Pan-Arab () [Corola-website/Science/316155_a_317484]
-
total, circa 30 de localități de pe litoralul francez au interzis prezența pe plaje a femeilor îmbrăcate în burkini. Premierul Franței, Manuel Vals, a declarat că „burkini reprezintă înrobirea femeilor”, în timp ce ministrul de Interne Bernard Cazeneuve a solicitat „fermitate absolută în ce privește laicitatea”, dar și „proporționalitate” la punerea în operă a interdicției de a purta costumul. Colectivul Împotriva Islamofobiei în Franța și Liga pentru Drepturile Omului au contestat legea și la Consiliul de Stat, cea mai înaltă instanță administrativă din Franța. Pe 26
Burkini () [Corola-website/Science/336663_a_337992]
-
islamic, "fetva". Aceste "fetva" aveau rangul de lege. În 1920 când s-a înființat Guvernul Parlamentar, această instituție a devenit minister cu denumirea Șeriye ve Evkaf Vekaleti. La scurt timp după proclamarea Republicii în 1924, după ce a fost adoptat principiul laicității, acest minister s-a desființat și locul i-a fost luat de "Ministerul Afacerilor Religioase". De la acordarea acestui titlu lui Molla Fenârî în 1424 până la ultimul șeyhülislam otoman, Medenî Nuri Efendi în 1922, și demisia acestuia împreună cu întregul cabinet au
Şeyhülislam () [Corola-website/Science/310411_a_311740]
-
1928 datorită discursurilor radicale, însă au pierdut numeroși aderenți , menținându-și fiefurile electorale din suburbiile pariziene și departamentele rurale la vest de Masivul central. S-a dezvoltat Radicalismul, un curent tradițional francez radical ce se definea prin atașamentul față de Republica, laicitatea statului și prin încrederea în Societatea Națiunilor și propunea justiția socială, însă refuzând nivelarea și egalitatea șanselor de instruire. Electoratul radicalilor era compus din burghezimea mică și mijlocie și în mică parte, din țărănime. Funcționarii s-au îndreptat spre socialiști
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
în care se zbăteau aceștia. Tot în februarie 1850 ține un discurs în plenul Adunării Naționale, în legătură cu proiectul de lege privind instrucția publică. În acest discurs, tipărit ulterior cu titlul "L’Enseignement du peuple", Edgar Quinet apără și dezvoltă principiul laicității învățământului public; discursul respectiv este considerat a fi una din sursele legii educației publice, adoptată mai târziu, în timpul celei de-a Treia Republici Franceze. La 11 martie 1851 a murit Wilhelminna (Minna) More, prima soție a lui Edgar Quinet. Discursul
Edgar Quinet () [Corola-website/Science/313683_a_315012]
-
Republica nu recunoaște, nu salarizează și nu subvenționează niciun cult religios [...]” cu excepția regiuni Alsacia-Mosela, unde sunt recunoscute cultul catolic, două culte protestante și cultul mozaic. Religia catolică este și ea recunoscută în anumite teritorii și departamente de peste mări. Noțiunea de laicitate și reglementările ce derivă din ea sunt încă subiect de dezbatere, cum a fost cazul în 2003-2004, cu legea privind însemnele religioase în școlile publice. Franța este o țară de veche tradiție catolică, dar în care ponderea bisericii a scăzut
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]