200 matches
-
distorsionat și deviat, modelat ca o plastilină, asumat, în cele din urmă, și inclus în inventarul propriu. Astfel, Laia e o Mioriță respusă în grai bănățean. Laie Hâncu, unul din cei trei ciobani, e victima lecturilor obligatorii, aș zice. Când Laia, mioara lui, îl privește înlăcrimată și behăie sfâșietor, iar câinele Dolca „scheaună îndelung, a moarte”, baciul „se simți năpădit de neliniște și orbit de furie («- Cin’ să moară?... Hâmm?! Cine?...»)”. Sunt semne care îi sugerează singure reacția, el cunoaște precedentul
Scrisul, cu bucuria lui intrinsecă by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4418_a_5743]
-
carduri multe, Conturi în valute, Si crainici dresați Cu mici și cârnați. Dar cel verișor Ăl mai scuipător, De trei luni încoace Flegma nu-i mai place, Bătăi nu mai face, Înțelept el tace. Giovanni, bă, c***e, Rezolvași o laie! De doi ani încolo, O să fii acolo, Cu Jean și Copos, Cu finul gazos, Victor și Nețoiu, Veți giuli bărzoiu. <<Stăpâne, stăpâne, Zise al lui câne, Sunt eu, Stoica Meme, Ați pus să mă cheme? Că l-apus de soare
Bancul Zilei: Miorița lui Gigi Becali by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/37383_a_38708]
-
unul dintre clișeele eufemistice ale pseudocitării, procedeu descris de Magdalena Vulpe (alături de: c-o fi, c-o păți; că așa, că pe dincolo; că treacă, că meargă; că sucită, că-nvârtită; că-n sus, că-n jos; încoace, încolo; că-i laie, că-i bălaie; nu știu ce etc.); autoarea sugera că mulțimea și frecvența în uz a acestor construcții (prin care locutorul evită repetarea discursului celuilalt, mai ales cînd nu este de acord cu el) e chiar o caracteristică a limbii române. În
A face și a drege... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10787_a_12112]
-
de benzi desenate. Siluete în clar-obscur, cărora mai că le vezi perechile de ochi, și-atît, cum se-aprind - se sting în întuneric, aleargă bezmetic, razna, molipsitor și seducător, de la un capăt la altul al cărții. ,N-ai o bîtă? O laie, bîtă, n-am. Coșuță n-avea bîtă și începea să mi se facă frică. Nu de Cristos, lui îi curgea sînge și nu poate să mă bată nici cu cărămida, ci de mă-sa și de Luminița. Poate mă așteaptă
Orășelul copiilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10782_a_12107]
-
ei, să nu fie afiliată, dirijată, spre un anumit tip de politică, fie ea politică culturală națională, spre propagarea și impunerea unor anumite idei culturale și politice izvorâte dintr-un atașament autentic la o anumită ideologie sau filosofie.” Sau e laie, sau e bălaie, domnule Mircea Arman! Vă sunt recunoscător totuși pentru sinceritatea din partea a doua a declarației. Mai ales că e confirmată pe deplin de finalul editorialului, adevărat pamflet, debordând de spirit sectar și de generalizări tendențioase. Demult nu mi-
Noua direcție a „Tribunei“ din Cluj by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3937_a_5262]
-
Ce i-oi mai face eu apoi, / Aveți ca să vedeți și voi!” „Dar când se-ntorc ai noști’ bărbați / De unde-acuma sunt plecați, Ce zicem? Ce vom face noi?” „Tăceți ca mortu-n păpușoi! N-aveți ce zice nici că-i laie, / Și nici precum că îi bălaie! Cu dânșii, eu am să vorbesc / Și-oi ști ca să îi potolesc.” După ce se înduplecară / Nurorile, iute intrară În casă, peste baba care / Nu se-aștepta la înfruntare. De păr, ele au înhățat-o
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
numeroși în regiunile unde vremea e bună și, apropo de asta, spun că serviciile meteorologice prevăd ameliorarea vremii spre sfârșitul dimineții, Se poate întâmpla să se înrăutățească și mai mult, amintiți-vă de zicală, la amiază se alege, ori e laie, ori bălaie 1, îi avertiză al doilea membru al comisiei, care, până acum, nu deschisese gura. Se făcu liniște. Atunci, secretarul băgă mâna într-unul dintre buzunarele exterioare ale sacoului, scoase de acolo un telefon mobil și formă un număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
câtă cerneală consumată, câtă hârtie sfâșiată, asta este ceea ce se numește chinurile facerii, tortura creației, e bine să se afle o dată pentru totdeauna. În a patra zi, cerul, obosit de așteptare, văzând că acolo jos lucrurile nu se hotărau, nici laie, nici bălaie, hotărî să se lumineze de ziuă acoperit de o manta de nori joși și întunecați, din aceia care obișnuiesc să aducă ploaia pe care o promit. Cam în ultimul ceas al dimineții începură să cadă niște stropișori răzleți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > MOȘ NICOLAE Autor: Constantin Enescu Publicat în: Ediția nr. 1436 din 06 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Moș Nicolae Ai trecut, Moș Nicolae Și în ghete ne-ai lăsat Mai nimic, o nici-o laie Și mult haos, deghizat... Ai trecut Moș Nicolae Cum trece, gâsca prin apă Și-ai lăsat, oameni de paie, Ce șampania-i adapă ! Ai trecut, Moș Nicolae Și în ghete ne-ai lasat Criza, haos, mare claie De dureri ce
MOŞ NICOLAE de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367859_a_369188]
-
triumfe-n urât. Rinocerii se-adună în turme și urlând, sub copite zdrobesc cu o ură cumplită-orice urme de-armonie, de pur, de firesc. Toți farseorii împroașcă gunoaie și ne cer să cădem în extaz, când mocirla în care se laie li se pare că este un iaz. E o vreme cumplită, stupidă, înțesată de semeni perverși, când un flutur se crede-orice-omidă, când ți-e scârbă și-ți vine să verși. A.C. Referință Bibliografică: Vreme / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
VREME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368659_a_369988]
-
care muncesc Să-ntindă la uscat, pe balustradă, Iluzii care ne-ndobitocesc. Acum nu mai e timp de profunzime, Emoțiile par că nu contează În oameni, femecați cu sărbezime, Si poezii care, cumva, nu mai vibrează: * Unde ești, miorița dragă, laie, Ce mă-nvățai cuvântul „bucălaie”, Unde-ați fugit, luceferi din trecut, Lăsând graiul din cărți aproape mut? Unde e floare-albastră a iubirii, Si odele lui Voiculescu, mântuirii, Si mucegaiul lui Arghezi din Baudelaire... Ah, binele și răul lui Voltaire! Dacă
SUNTEM IAR EPIGONI de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350013_a_351342]
-
ar fi jinduit la funcția de comandant de pluton : - Ați belit-o ! Lămâie s-a lăudat, la comandant, că „rachetiști face din voi ”! - S-o facă pe mă-sa rachetistă ! - Ați primit ceva din tot ce v-a promis !? - O „ laie ” ! - Nici că veți vedea !... Sentința de a-l scoate pe tușă pe Lămâie a fost dată deîndată ce acesta a confirmat, prin fapte, cele susținute de sergentul major. A hotărât să-i scoată la instrucție într-o zi de duminică
XIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365294_a_366623]
-
chemat Teșcuț? Pe locul din Capu’ Satului există astăzi trei gospodării: aceea a părinților mei, a unui verișor al meu necăsătorit, un băiat de-al lui nea Ilă, și a unei verișoare a mea, o fată de-a lui tata Laie, căsătorită cu Tică Cornea, zis Chioru, astăzi decedat, precum și un loc de casă al lui nea Titu. Pe acest loc, într-un colț, fusese pe vremuri gospodăria bunicului meu, moșu’ Chircuț, moștenită de la părinții lui. În jurul terenului, care înglobează cele
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (II) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366404_a_367733]
-
lui. În jurul terenului, care înglobează cele trei gospodării și terenul lui nea Titu, există gospo- dăriile a trei perechi de frați, ai căror părinți se chemau Teșcuț iar terenurile respective de la ei proveneau: în față, peste drum de părinții mei - Laie Teșcuț, zis Găzaru și fratele lui, Dinu Teșcuț, zis Sclipa, ambii decedați; în stânga, pe colț - Mihai Teșcuț, zis Borțosu și în continuare, spre drum, paralel cu locul de casă al lui nea Titu - sora lui, Tia Băluță, nevasta lui Laie
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (II) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366404_a_367733]
-
Laie Teșcuț, zis Găzaru și fratele lui, Dinu Teșcuț, zis Sclipa, ambii decedați; în stânga, pe colț - Mihai Teșcuț, zis Borțosu și în continuare, spre drum, paralel cu locul de casă al lui nea Titu - sora lui, Tia Băluță, nevasta lui Laie Băluță, zis Dungă sau Laie-n Dungă, decedat; în fine, în spate - Neluț Teșcuț, zis Piele sau Neluț al lu’ Stăncete, și sora lui, Măria Cojocaru, nevasta lui Nelu Cojocaru, zis Zemțer sau Zemțeri, dar și Nelu lu’ Ficu, astăzi
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (II) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366404_a_367733]
-
fratele lui, Dinu Teșcuț, zis Sclipa, ambii decedați; în stânga, pe colț - Mihai Teșcuț, zis Borțosu și în continuare, spre drum, paralel cu locul de casă al lui nea Titu - sora lui, Tia Băluță, nevasta lui Laie Băluță, zis Dungă sau Laie-n Dungă, decedat; în fine, în spate - Neluț Teșcuț, zis Piele sau Neluț al lu’ Stăncete, și sora lui, Măria Cojocaru, nevasta lui Nelu Cojocaru, zis Zemțer sau Zemțeri, dar și Nelu lu’ Ficu, astăzi și Neluț și Măria fiind
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (II) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366404_a_367733]
-
zis Ionel Teșcuț, care era morar; toți cei trei capi de familie, care aveau aceleași nume și chiar prenume, erau verișori de-a patra și a cincea spiță, deci, practic, nu mai erau rude. Apoi, lângă Borțosu și Tia lu’ Laie-n Dungă se află gospodăria unui nepot de-al Crăciunei Frântu, născută Teșcuț. De aseme-nea, mai jos de gospodăria lui nea Ilă, după intrarea Pe Mal și pe poteca ce coboară La Șipot (Izvoru’ lu’ Voica, La Roman), se află
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (II) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366404_a_367733]
-
din neamul Cornea, acesta, având până astăzi reputația unor oameni duri și răi de gură, dar și harnici. Eu nu am mai apucat-o pe bunică-mea Cornoaia - Floarea lu’ Chircuț după căsătorie, dar îmi povesteau taică-meu și tata Laie că bunicul meu, în ciuda faptului că era un om tare bun, blând și înțelegător, care vorbea destul de puțin, ajungea uneori să fie scos din sărite de gura păcătoasă a nevesti-si care voia tot timpul ca lucrurile să se facă numai
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (III) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366405_a_367734]
-
aparținut lui nea Ilă, iar astăzi el este moștenit de către verișorul meu, necăsătorit, care stăpânește și casa părintească vecină cu a noastră. Acest teren este și el vecin cu un altul care a aparținut părinților lui Borțosu și Tiei lu’ Laie-n Dungă, care am arătat că se numeau Teșcuț - un alt argument în favoarea aceluiași nume și pentru familia străbunică-mii, fata luată de suflet din Robești. În același sens este de menționat și faptul că pe partea dinspre Boia a
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (III) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366405_a_367734]
-
nume și pentru familia străbunică-mii, fata luată de suflet din Robești. În același sens este de menționat și faptul că pe partea dinspre Boia a terenului din Gruiu’ Pleșciorii, există alte terenuri ai căror proprietari sunt Borțosu, Tia lu’ Laie-n Dungă și Piele, deci tot Teșcuț. Terenul numit Pe Pod se află la intrarea în sat, cum vii dinspre Câineni, pe malul stâng al Pârâului Jidovului, după Colțu’ Călimării - denumire ce nu are legătură cu micul recipient în care
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (III) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366405_a_367734]
-
câr¬ciu¬¬mar care-și donase cârciuma statului, mai precis - Cooperației de Consum. Pluștoaica era poreclită astfel după porecla lui bărbatu-său, care murise, Pluștea i se spunea. Ea se luase a doua oară cu unchiul meu, Nicolae Pătrașcu, zis Laie Chircuț sau Șchio- pu, fiindcă șchiopăta - se întorsese din răz¬boi rănit la piciorul stâng pe care-l ducea puțin la¬teral, călca pe vârful labei țepene și întinse și se sprijinea într-un baston gros, căci era un om
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
răz¬boi rănit la piciorul stâng pe care-l ducea puțin la¬teral, călca pe vârful labei țepene și întinse și se sprijinea într-un baston gros, căci era un om înalt și solid, avea peste 120 de kilograme. Tata Laie - așa-i spuneam eu, era cel mai mare dintre frații tatălui meu, între ei fiind Mihai Chircuț și Dumitru Chircuț, adică, pentru mine - nea Ilă și, respectiv - nea Titu. În timpul războiului, tata Laie a făcut parte din Regimentul de Gardă
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
solid, avea peste 120 de kilograme. Tata Laie - așa-i spuneam eu, era cel mai mare dintre frații tatălui meu, între ei fiind Mihai Chircuț și Dumitru Chircuț, adică, pentru mine - nea Ilă și, respectiv - nea Titu. În timpul războiului, tata Laie a făcut parte din Regimentul de Gardă Regală, fiind sergent. I se mai spunea și Laie Legionaru’ deoarece fusese legionar și șef de cuib. Acum începuse să aibă mari probleme cu Pluștoaica, fiindcă, tot servind ea mușterii cu țuică, dăduse
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
dintre frații tatălui meu, între ei fiind Mihai Chircuț și Dumitru Chircuț, adică, pentru mine - nea Ilă și, respectiv - nea Titu. În timpul războiului, tata Laie a făcut parte din Regimentul de Gardă Regală, fiind sergent. I se mai spunea și Laie Legionaru’ deoarece fusese legionar și șef de cuib. Acum începuse să aibă mari probleme cu Pluștoaica, fiindcă, tot servind ea mușterii cu țuică, dăduse în patima băuturii. Referință Bibliografică: OAMENI ȘI CÂINI (miniroman) (I) / Marian Pătrașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
gătea în oale de pământ, nu bea apă decât din ulcior, când n-avea săpun de casă, se spăla cu cenușă ... Mama moașa era fata lui, născută de bunica Floarea, pe care eu n-am mai apucat-o, între tata Laie și nea Ilă, frații mai mari ai tatălui meu, pe care-l chema ca și pe mine, Marian, dar pentru consăteni eram Mărian - el și Marinică - eu. Mătușii mele i se spunea așa de către toată lumea, era doftoroaia satului - moșea, scotea
MOŞU CHIRCUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366409_a_367738]