681 matches
-
cultivatorul român, supercepele de Pericei ar trebui să se găsească, alături de alte produse românești, pe rafturile prietenoase ale superboldurilor pomenite. Cu atâtea supercuvinte și priviți din spațiu, s-ar putea crede că avem o superviață. No, acum urmează să te lamentezi pe versurile lui Adrian Păunescu: „Viața noastră, unde e/ viața noastră ce-ați făcut cu ea”, mă veți maimuțări Multimilionari Zeflemetici Apatrizi. Nu este problema voastră pe versurile cui mă voi alina eu! După cum nici Nicolae Labiș nu este de
MIGDALE DULCI-AMARE: „SECETA A UCIS ORICE BOARE DE VÂNT” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/florica_bud_1478593275.html [Corola-blog/BlogPost/349684_a_351013]
-
Or, doamna Denisa Mihăilă, programat sau nu, stăruie asupra acestui om, cel de după cădere, cu mediul și cu unele din preocupările lui. Și îl pictează - îl măsoară din priviri - fără exaltări și patetism, fără să-l jelească, fără să se lamenteze, dimpotrivă, cu calm, cu multă rezervă, cu o relativă înțelegere, cu o relativă bunăvoință, cu detașare, cu luciditate, cu suficientă neîncredere și cu un dram de ironie. O atitudine cât se poate de inteligentă, de înțeleaptă. Oricum, nu mai e
EUGEN DORCESCU, PICTURILE DENISEI MIHĂILĂ SAU “ÎN CĂUTAREA PARADISULUI PIERDUT” de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1411637542.html [Corola-blog/BlogPost/353158_a_354487]
-
fiică-sii. -Și de ce nu o faci? o întrebă mașinal Geluța. -Nu pot! N-au aceeași culoare! răspunse chestionata, dându-se ursuză. -Acum, de suferi pentru cromatica celor două "canes", nu cred că pot convinge Pronia să-ți schimbi părerea. Lamentează-te puțin, așteaptă viața viitoare și poate, cine știe, vei avea două identice! Ce zici?! -De-ar fi să aștept atât amar de vreme, n-aș mai vrea bastoane! M-aș mulțumi numai și cu cele două picioare sănătoase, mormăi pentru
C’EST LA ROSE... de ANGELA DINA în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1420534558.html [Corola-blog/BlogPost/352196_a_353525]
-
al unor păreri de rău și, ca Hamlet, ne vine să exclamăm: “ A fi sau a nu fi, aceasta-i întrebarea”, cu singura îndreptare că Hamlet își punea o întrebare despre rostul sau deșertăciunea existenței umanității, pe cînd noi ne lamentăm pur și simplu, încă sub amețeala confuziei produse de timpul care, totuși, curge. Cu mine însă n-a fost așa, îi spun greierașului, cu o singură excepție nesemnificativă, care nici măcar nu mi-a marcat sau încetinit mersul spre destinația pe
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_36_42_ioan_lila_1339754236.html [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
Noroc cu doamna Trifan că m-a susținut să nu cad din picioare. - Ha, ha, ha. Așa te lauzi? Tu, bărbat tânăr, la doar cei cincizeci de ani ai tăi? - Tânăr pe dracul. Nu vezi ce târăsc după mine? se lamentă el în continuare arătându-și abdomenul său voluminos. - Ei! Așa se întâmplă dacă te înfrupți numai din prepelițe fragede, mai spuse Ștefan cu subînțeles. - Lasă mă prepelițele. Mai ușor cu ele că sunt doamnele la masă, răspunse Valentin râzând cu
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1396802799.html [Corola-blog/BlogPost/347754_a_349083]
-
avut treabă cu Traian...” și „prin mine,/ ca și prin tine,/ române, / curge sânge de dac,/ care ne păstrăm obiceiurile,/chiar și zâmbetul lui Zamolxis-zeu,/ în fața morții, / tot dacic este./ L-am păstrat,/ iar neamul meu,/ de aceea,/ nu se lamentează,/ nu se înspăimântă/ de moarte,/ dovadă ne sunt voievozii, brâncovenii,/ și eroii cu care am putea/ popula/ întreaga planetă.” Întregul capitol, prin poeziile ce urmează ( Gând, Obiceiuri, Nebunie, Fețe, Pământ, Știință..., Limba, Vorbim) focalizează stări, situații, zone ale țării, obiceiuri
POEZIE-MANIFEST ÎN CUVINTE PE VERTICALĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1461339837.html [Corola-blog/BlogPost/378464_a_379793]
-
Acasa > Literatura > Naratiune > REÎNTOARCEREA HANEI Autor: Silvia Katz Publicat în: Ediția nr. 230 din 18 august 2011 Toate Articolele Autorului REÎNTOARCEREA HANEI DE SILVIA KATZ De ceva timp mă simt ca o salcie plângătoare. Mă lamentez tot timpul și sunt nemulțumită. Simt că mă risipesc în timpul care trece prin mine și mă doare tăcerea celor din jur. Aș dori să pot râde de tot și de toate și poate așa îmi voi găsi forța de a
REÎNTOARCEREA HANEI de SILVIA KATZ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 by http://confluente.ro/Reantoarcerea_hanei.html [Corola-blog/BlogPost/364432_a_365761]
-
viața. Pe cîțiva îi știam din vedere. Oameni harnici, cu mulți copii acasă, cu umerii rupți de coasă, cu spinările frînte de poloagele răsturnate cu furca, bărbații aceștia se plîngeau de munca grea cu o mîndrie nedisimulată și nu se lamentau de greutățile vieții. Unul dintre ei, ars de soare, cu mușchi de atlet, povestea cum frînează căruța încărcată cu lemne, cînd urcă dealul: Cînd obosește calul, răsuflă de zici c-o să crape, amețește și cade lat pe-o parte și
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_cap_12.html [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
În clipa aia, hop și Ionuț cel viteaz și mămica lui de aur. Parcă era la București copileșu acum vreo două minute, ai?! Mămicuța era pe canapea și urla că a orbit. Mămicuțo, ce ai? Ce are mămicuța mea? se lamenta zelosul imberb. A luat-o în Mercedes și a dus-o la București. A doua zi apare madama acasă cu ochelari pe nas, cu niște lentilele groase cît degetul, care îi măreau ochii ca în povestea cu Scufița Roșie: “Bunicuțo
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_cap_12.html [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
Românul nu mai citește, nu mai merge la teatru, nu mai știe cum arată o librărie, toată ziua stă cu nasu-n facebook, iese în cluburi și se dă peste cap să ajungă cât mai retard. Avatarul spiritual standard pe seama căruia, lamentându-se, se simțeau mai bine. Mai altfel. Era ocazia așteptată să se producă superior. Amuzant era că nici ei nu citiseră vreo carte de-a mea, poate primiseră de la mine vreun exemplar, pe care aveau să îl citească, cu siguranță
Sunt scriitor, deci un bizar: „Cum, n-ai primit nici un ban pentru ultima carte? Tu scrii 500 de pagini și nu iei nimic?” by https://republica.ro/sunt-scriitor-deci-un-bizar-zcum-n-ai-primit-nici-un-ban-pentru-ultima-carte-tu-scrii-500-de-pagini-si [Corola-blog/BlogPost/338344_a_339673]
-
rădăcini, la stările arhetipale ale ființei, în poeme interogativ-exclamative, ea se mărturisește lumii pe care o recreează, chiar dacă presimte cum spumega fereastră unei păduri că o limbă de clopot (În ploaie). Eleonora Stamate își asumă durerile lumii, dar nu se lamentează, nu face din durere un spectacol. Metaforele țâșnesc din toate zonele ființei sale, fantezia poetei este debordanta, sondând și prelucrând continuu toate datele lumii într-o coerentă revelatoare a verbului a fi care ne supune pe toți. „Ca să-mi cunosc
„DE CE PLÂNG FLUTURII ÎN FA MINOR” DE ELEONORA STAMATE (TECUCI, GALAŢI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 by http://confluente.ro/O_noua_aparitie_literara_gheorghe_stroia_1361985417.html [Corola-blog/BlogPost/351989_a_353318]
-
soarta țiganilor dar când eram în clasele primare coleg de clasă cu el stătea la distanță egală cu diagonală maximă de cei doi colegi rromi pe care-i aveam. Îl omoară ecologia dar îi dă tare pe autostradă și se lamentează că nu are unde să pună bicicletă în holul uneia dintre cele 5-6 facultăți de care s-a apucat și nu le-a mai terminat. mentalitatea,principiile,iluminările se pot schimba într-o clipă,darămite tocmai din clasele “primare” pînă
Doi pe un balansoar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82910_a_84235]
-
se enerveze sau să nu-i ia față altei mașini. Patru taximetriști au fumat cu geamul închis, unul a mâncat șaworma, iar cel mai pitoresc dintre toți și-a tăiat meticulos unghiile la fiecare semafor. În vremea asta, s-au lamentat copios în legătură cu defectele românilor. Asta mi-a întărit convingerea că bombănitul și plânsul de milă sunt mai mult decât o pierdere de vreme: ele funcționează pervers că o apologie a stării de fapt și că un îndemn la complicitate. “Asta
Valea Plângerii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82716_a_84041]
-
ușa era încuiată, apoi dintr-o singură mișcare lăsa să cadă, de-a valma, toate veșmintele de pe ea; și palidă, fără să scoată o vorbă seriasă, i se arunca la piept, străbătută de un prelung fior.” Până la urmă scriitorul, se lamentează procurorul, lasă eroina să moară fără nici un fel de remușcări, fără nicio căință pentru adulter și sinucidere. Descriera miruirii se împletește cu cântecul unei flașnete, care se aude din stradă. Astfel vița obișnuită și ceremonia sfântă sunt puse pe același
DOAMNA BOVARY ÎN INSTANŢĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1447488561.html [Corola-blog/BlogPost/377528_a_378857]
-
-o când pe întreaga pagină de mijloc, am descoperit: * PREMIILE Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă Oare astăzi ...? Mă întreb și eu așa, că doar suntem în Democrație și opinia ne este liberă. Nu suntem liberi doar să ne lamentăm. Revenind la PREMIILE din Orânduirea fără libertate, date de Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă. Premii în literatura beletristică și criticii literare * Premii SPECIALE: " Cântec șoptit", de Zaharia Stancu; "Considerații confortabile", Academician Alexandru Philippide; " Cum va fi", Nagy Istvan
RĂSFOIESC TRECUTUL ŞI CAUT FLORI PRIN MĂRĂCINI, NU MĂRĂCINI PRIN FLORI de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 by http://confluente.ro/dumitru_k_negoita_1460292072.html [Corola-blog/BlogPost/381624_a_382953]
-
că este-adevărat! Oare câți au confundat iubirea, Cu un sentiment banal, De obișnuință și confort, Cănd sufletul le era gol? Nu aveau sens, nu aveau rost! De câte ori nu ne-am mințit, Că suntem buni și generoși, Cănd mai mereu ne lamentam, Că n-avem noi cu ce trăi? De câte ori n-am afirmat, Că suntem foarte fericiți, Dar sufletul în noi plângea, De cât de singuri noi eram? De câte ori n-am adormit plângând, Sperând la o viață mai bună, În timp ce nu făceam
INTREBARI... de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/neluta_staicut_1478120532.html [Corola-blog/BlogPost/380725_a_382054]
-
putea intra în UE singur, în ideea frumoasă că se poate intra unul câte unul. Nu acceptă prostii, refuză să „stăm strâmb și să judecăm la fel” (p. 135). Recunoaște că s-a plictisit, că vorbește „în gol”, că se lamentează. Observă că „nimic nu mai e simplu” și că dacă „ești cinstit, ești fraier”. Se străduiește să scrie „ceva optimist”. În anul 2003 se miră „Ia te uită în ce lume trăiesc”, iar în 2005 se întreabă „Ce țară-i
DAN PERJOVSCHI: „Ăştia suntem” – istorie şi mentalitate, de Ștefan Vlăduțescu by http://revistaderecenzii.ro/dan-perjovschi-astia-suntem-istorie-si-mentalitate-de-stefan-vladutescu-cv/ [Corola-blog/BlogPost/339640_a_340969]
-
posibil? Nu cumva sunt concentrată pe a vedea ce nu este în regulă în loc să concep ce ar fi în regulă? Ba chiar mai mult ca în regulă - ideal! Nu cumva sunt mai ancorată în a căuta bube, în a mă lamenta despre ce se întâmplă în prezent, când aceeași energie aș putea-o pune în a căuta acel vis care mă motivează și mai apoi în a face tot ce pot pentru a îl transforma în realitate? Ceva din mine spunea
Un joc m-a învățat că nu am avut până acum curajul să visez la cel mai frumos viitor posibil by https://republica.ro/un-joc-m-a-invatat-ca-nu-am-avut-pana-acum-curajul-sa-visez-la-cel-mai-frumos-viitor-posibil [Corola-blog/BlogPost/338355_a_339684]
-
că este-adevărat? Oare câți au confundat iubirea, Cu un sentiment banal, De obișnuință și confort, Când sufletul le era gol? Nu aveau sens, nu aveau rost! De câte ori nu ne-am mințit, Că suntem buni și generoși? Când mai mereu ne lamentam, Că n-avem noi cu ce trăi! De câte ori n-am afirmat, Că suntem foarte fericiți, Dar sufletul în noi plângea, De cât de singuri noi eram? De câte ori n-am adormit plângând? Sperând la o viață mai bună, În timp ce nu făceam
DE CÂTE ORI... de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/neluta_staicut_1479921314.html [Corola-blog/BlogPost/380776_a_382105]
-
fiecare noapte,/ Zâmbetul tău,/ Blândețea ta,/ Parfumul tău/ Rămân în sufletul meu“.- Parfumul Amintirii), dar care este în fapt un altfel de cântec ce nu are, de data aceasta, nimic din vraja stării de încântare și armonie deplină. Nu se lamentează niciodată, ci doar invocă chipul ei ( ,,N-ai oboist să umbli pribeagă printre stele ... ?”), care și-a găsit locul de veci chiar în sufletul poetului. Paradoxal, deși tragic de singur, Eul poetic nu este niciodată singur, pentru că se află în
VASILE BURLUI-UN POET REMARCABIL de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Vasile_burlui_un_poet_remarcabil.html [Corola-blog/BlogPost/350981_a_352310]
-
Îl găsesc mereu jovial, pus pe glume, pe complimente mai mult sau mai puțin ironice, pe când mă ia la întrebări: - Ce faci? Ai terminat volumul x? tot cu Lira aia a ta? Ia mai scrie și pentru tine! Apoi se lamentează că nu vreau cafea și fursecuri și-mi mai spune despre vreun scriitor, îl citează hâtru. Da, este un mare poet, un mare scriitor și turnul său de fildeș se numește Președenția Filialei USR Bacău. De spiritul său mă leagă
CRISTINA ŞTEFAN by http://confluente.ro/articole/cristina_%C5%9Etefan/canal [Corola-blog/BlogPost/379129_a_380458]
-
Îl găsesc mereu jovial, pus pe glume, pe complimente mai mult sau mai puțin ironice, pe când mă ia la întrebări:- Ce faci? Ai terminat volumul x? tot cu Lira aia a ta? Ia mai scrie și pentru tine! Apoi se lamentează că nu vreau cafea și fursecuri și-mi mai spune despre vreun scriitor, îl citează hâtru.Da, este un mare poet, un mare scriitor și turnul său de fildeș se numește Președenția Filialei USR Bacău. De spiritul său mă leagă
CRISTINA ŞTEFAN by http://confluente.ro/articole/cristina_%C5%9Etefan/canal [Corola-blog/BlogPost/379129_a_380458]
-
și iedul cel mic Care nu pățise nimic. Ba, chiar, el era cel care A plîns cu disperare Că, idioții lui de frați, Nu aveau aceiași tați! Morala fără de morală: Capra e tot capr ă, fîrtați, Nu v ă mai lamentați, Că, și lupul din poveste, Tot fîrtat vă este ! FULGUL DE ZĂPAD Ă Ne știind ce este moartea Cum s ă înțeleg că viața E fulgul de zăpadă Topindu-se timid... Atît de multe visuri Ne amăgesc cu șoapte Dar
DEFINITII POEME de CRISTINA LILA în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 by http://confluente.ro/Definitii_poeme_cristina_lila_1330456774.html [Corola-blog/BlogPost/346852_a_348181]
-
imense, admisese faptul că Livia Drusilla ar fi putut avea și puțină dreptate în ceea ce susținea. Văduva lui Germanicus, Agrippina, îi reproșase de mai multe ori că el avusese un oarecare amestec în moartea soțului ei, și făcea acest lucru lamentându-se până la văicăreală. Tiberius o suporta însă cu stoicism nedorind s-o supere și mai tare însă îi reproșa faptul că: ,,Chiar atât de tare te doare faptul că n-ai ajuns împărăteasă?” Dar despre Livia, știau cu toții că ea
AL SAPTESPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_condur_1413056730.html [Corola-blog/BlogPost/380855_a_382184]
-
doriți. Sebastian observase că femeia nu-l mai lua cu dumneavoastră, că încerca o apropiere, folosindu-l ca pe un confident. - Nu, nu, nu se cade! Dacă ne vede cineva, se pot auzi vorbe urâte prin școală cum că... se lamentă ea parcă fără vlagă. - Nu vă faceți griji colega, aceste întâlniri sunt normale și firești în ziua de astăzi. Oamenii se întâlnesc, discută, beau o cafea, o răcoritoare sau o bere, fără să impacienteze pe cineva. Se vede că ați
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1453717879.html [Corola-blog/BlogPost/384084_a_385413]