177 matches
-
versuri de Tudor Arghezi; Joc, versuri de Ana Blandiana), 1987 • "Moartea lui Guillame Apollinaire" pentru bariton și pian (versuri de Tristan Tzara), 1995 p.a. Cluj-Napoca 1997, Gheorghe Roșu, bariton și Iulia Suciu, pian in fr,"La mort de Guillaume Apollinaire", lamento pentru bariton și pian (versuri de Tristan Tzara - 1995) • "Tatăl nostru", pentru soprană și pian (versuri de D. Spătaru), p.a. 3 august 1999, Timișoara, Oana Adriana Severin, soprană și Aida Mare, pian • "Vorbește o fată", pentru soprană și pian (versuri de
Vasile Spătărelu () [Corola-website/Science/329527_a_330856]
-
perduta! O membranza sì cara e fatal! Arpa d'or dei fatidici vati, perché muta dal salice pendi? Le memorie del petto riaccendi, ci favella del tempo che fu! O simile di Solima ai fati, traggi un suono di crudo lamento; o t'ispiri il Signore un concento che ne infonda al patire virtù al patire virtù!
Nabucco () [Corola-website/Science/307613_a_308942]
-
interpeți și compozitori brazilieni care au beneficiat de oportunitățile profesionale deschise de noile tehnologii de radiodifuziune și de înregistrări în studiouri. Pixinguinha a compus circa 600 de choros, inclusiv câteva din cele mai vestite creații ale genului, precum „Carinhoso”, „Gloria”, „Lamento” și „Um a Zero. Alfredo da Rocha Viana jr. s-a născut în anul 1897 ca al 14-lea copil al soților Alfredo da Rocha Vianna și Raimunda (o parte din copii proveneau din prima căsătorie a mamei). Familia, de
Pixinguinha () [Corola-website/Science/334705_a_336034]
-
a fost Macarie“. Cea mai veridică descriere a prigoanei, chiar dacă într-o formă literaturizată și cu unele hiperbolizări, se găsește, însă, la un martor ocular, diaconul armean Minas Tokhateți, originar din Eudochia și stabilit în Suceava. El este autorul unui lamento de 110 catrene, intitulat Jelanie asupra armenilor din Țara Valahilor. Minas din Tokhat a locuit multă vreme la Camenița și la Lemberg, unde a fost secretar al arhiepiscopului armean și al tribunalului armenesc, iar în 1551 s-a aflat la
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
de Unu.. efectele exacerbând Intervalele ( text la ieșirea din System) Prin suprasaturație eludând perspectivele Ca elementele din Norul lui Ort.. Hallow, VIP-uri and Idols acest ultim comustibil fosil Apostoli roșii, negri ori albi, Nimic nu merită a muri acest lamento îngeriingineri Sacerdoți ori Ideologic, merde acest dezastru șamani ai neo-barbariei Preacurvia cu ale spiritului care reciclează „ între plug și computer“ Riscă gravidități demoncratice acești zei canibali Charisima și Nimbul vostru aceste reminiscențe fisurat Au știut Bacon, Morus și telepatice Precum
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_62]
-
Gheața conservează. Criogenia...glaciară?* Toți, fiecare cum are parte, îl plagiază pe El* Vanitatea oribilă a criticii, operanții ratați* Tot astfel și a majorității scribilor* Frica ancestrală, ea face dinamica eroismului orb*Neputința de a iubi, cea mai cumplită* între lamento miseraabilis și injurii pamfletice* între rugăciune și sudalmă, ca Diogene* Nu lăsa în priză nimic, când dormi!* Măgarul, mutantul, vehicul al spiritului turmei:Pe el l-a călărit Mesia, asta e fix ceea ce înseamnă...*Regele animalelor, Leul, imitat prin răgetul
Editura Destine Literare by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_210]
-
la Yafa și la Beyrut, mai sunt femei arabe... Je me suis engagé, pour l'amour de ma blonde... urlai și eu cu o melancolie sfâșietoare, având lângă mine o blondă și o arămie care luară ca atare simulatul meu lamento, doamna Chiriță îmi puse mâna pe braț și mă chestiona cu o simpatie severă și trează: "De ce nu te însori? Ce-ai de gînd?" " Foaie verde mere-pere, nu te mai-nsura, măi vereee, atacă Fărcășan, că muierea multe-ți cere
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care zările mi le-am stins”. Menită a nu se înfăptui pe pământ, ci în cer, nunta devine o însoțire de felul celei din balada Miorița și epitalamurile se preschimbă în bocete. Volumul Moartea în cetate (1943) e un lung lamento: „Suntem față în față și, totuși, între noi / E-o punte pe care nici pasul viilor, nici pasul morților n-o poate trece, / Ci numai pasul îngerilor. Dă-mi mâinile, te rog, iubitul meu. / Îmi răspunzi: / Mâinile mele sunt înghețate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]
-
compiti istituzionali affidatigli, viceversa îl profeta è atteso dalla sottoposizione a un vero e proprio cammino iniziatico. Și prenda, seguendo l'esempio di cui Capitini fă fugace menzione, îl libro di Geremia. All'interno della vastă sezione oracolare, quando îl lamento del profeta sulla sorte del regno di Giuda și fă più straziante, îl suo dolore "senza fine", la sua piaga "incurabile" (Ger 15, 18), îl Signore Dio prospetta una soluzione a patto che egli diventi capace di "distinguere ciò che
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
adresată lui Nicolae Manolescu. Am înțeles că o solidaritate de generație, o prietenie care nu se discută, se respectă, a determinat decizia publicării. Am înțeles, uman, dezamăgirea lui Augustin Buzura. Pentru că scrisoarea nu este altceva, la urma urmelor, decît un lamento la despărțirea nedorită de o funcție. Personal, subiectiv, visceral. De atunci și pînă astăzi, însă, nu pot să înțeleg textura umorilor care inundă paginile, resentimentele care alimentează o aciditate nu principială și nu o polemică, atacul sub centură al unor
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]
-
românul înțelege mai dificil ce este democrația a început să depisteze mai clar (mare miracol și pericol!) ce este demagogia. " Crescendo furioso" remarcă Emil Hurezeanu. Poate că da! Ciuleandra noastră și-a pervertit - între timp - finalul "presto" într-un dezamăgitor "lamento"! Cum s-a făcut că, după 17 ani de la hotarul temporal decembrie '89, să lâncezim într-o astfel de Ciuleandră politică Kitsch? Obosită, râncedă și sleită de voință până la a deveni o pseudo-periniță ridicolă și complicitară? Alternanța la putere a
Kitsch-ul și noi by Alexandru Bucur () [Corola-journal/Journalistic/9439_a_10764]
-
al damnării, exprimat fie nemijlocit, adesea în cadențe ce trimit la Lucian Blaga, uneori într-un melos cu inflexiuni folclorice, inclusiv de colindă, fie prin insinuarea lui în notații descriptive și meditative, intermitent cu tușe de „creion” arghezian. Laitmotivul acestui lamento continuu, bine temperat, derivă din condiția de exilat: „Aici sunt oaspete nu stăpân / din tot nimic nu e al meu / nici locu-n care nu rămân / nici bobul sec nici rodul greu” (Ens). Aruncat de soartă „în țara străină Amurg”, „argonautul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
doar o ocupație de tranziție între două căderi psihice, conștientizate sau nu. În ciuda acestor particularități, Marlowe nu intră în categoria nevroticilor care-și plâng de milă. Dimpotrivă, există un apăsat sentiment al demnității, o formulă a manifestării onoarei ce conferă lamentourilor sale mai degrabă aerul unor meditații filozofice decât încercări de a regla conturile cu existența. Relațiile cu femeile nu depășesc limita flirtului nevinovat, chiar dacă acestea - aproape întotdeauna blonde - par dispuse să treacă barajele convenționale fără a-și pune probleme de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cauzată de finitudinea ființei umane caracterizate de insațiabilitate existențială, fiind utilizate unele modalități vechi, duse acum la ultimul rafinament și prin apropierea de folclorul magico-ritualic autohton. Înțelegerea vulnerabilității în fața „Îngerului Exterminator” (Alei) are drept consecință înmulțirea expansiunilor lirice de tipul lamentoului, al cuvântului testamentar și al rugăciunii. Acestea formează substanța unor poeme încadrabile în lirica propriu-zisă „a eului” (Patria, Denis cel Scurt, La moartea lui Zed, Ruga fericitului autor) ori în aceea „a măștilor” (Bocetul lui Ion Vodă Armanul mai numit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
în Pelagră se aud vagi ecouri din Tristan Tzara: "Ți-am spus "Violaine" și tu nu ești "intelectuală" / și nu-nțelegi capriciul meu pedant și citadin". Într-un Madrigal răsturnat, o melancolie difuză, în modul unui Constant Tonegaru, înclină spre lamento: "Ai să te faci urâtă, fată tristă, fată de piatră"; "Ai să te faci urâtă, fată tristă, fată de fum"; "Ai să te faci urâtă, fată amară..." În texte subliniat lirice ca acestea, sentimentalul Geo Dumitrescu, marcat de "alergia singurătății
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
perspectivă ca aceasta, de realități psihofizice incongruente, omul-fantă (despicat, adică) e în egală măsură un homo planetarius cât și individ în sine, un ins-eșantion zbătându-se mereu între "visceral și real" cum se autoprezintă în A patra elegie. Damnațiune și lamento vorbesc despre dileme, despre neliniști, despre terori perene: "Propriul meu trup / nu mă mai înțelege / și / propriul meu trup mă urăște, / ca să poată exista mai departe / mă urăște..." Ieșirea din Eul mâhnit, atât de împovărat, e comparabilă, ca finalitate, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
un extatism de tip bizantin coexistă cu tumultul modern al priveliștilor lăuntrice. Privirile evocatorului în transă merg admirativ spre câte un "grande" hispanic, spre vreun principe toscan ori spre vreun înțelept oriental; el însuși devine Don Cezar ca într-un lamento cu acest titlu (la moartea unei fetițe de unsprezece ani). Smerenie și iactanță diferențiază un personaj complicat, cu zeci de măști, anxios, afectuos și lucid, asediat de dubii. Poetul, în totul, este imaginea fidelă a Omului. De la întâia poezie (Luceafărul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Țara de miraz), Doina (negură) și Doina (Groază); sunete grave emană din Doina (Pax Magna) și Doina (Moartea peste tot). Câteva texte cu subtitlul "oralități" sunt niște cantilene în registre stilistice consacrate, păstrând linia arhetipurilor, dar depărtându-se de simplistul lamento: "Nu-l mai plângeți pe acela / care vecinic singur nu e, / plângeți-l pe cel ce n-are / Moartea și Moldova lui" (Doină Dorul de Moldova). Partituri ca aceasta, în prelungirea tiparelor populare, se ridică la filozofare, la reflecții pe
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
urechea ascultă cântul "cocoșilor de zi", vestitori de bucurii solare; la masa amintirilor se adună figuri columnare: Mușatinul Stefan, Ion-Vodă, marii cronicari moldoveni, monumentalii Cantemir și Eminescu, alteori Creangă, Enescu, Brâncuși; e invocat Arghezi. La nivelul expresiei, elegia și frecventul lamento se prefac, nu o dată, în contrariul lor; tonul înalt, repede regăsit, orientează spre baladesc și rapsodie. În contextul dat, semnificativ în cele din urmă e ceea ce un creator cu personalitate pune din sine iar Nicolae Dabija aduce viziuni relevante imprimând
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Doar aceasta din urmă ține de o teologie, pentru care estetica, încă de la început, poartă, este doliu. Secularizarea imaginilor n-ar fi început așadar în secolul al XIX-lea, ci într-al XV-lea. Multe înflăcărări ale lui Malraux și lamentouri ale lui Benjamin să provină dintr-o eroare de cronologie? O mai fină periodizare a timpului imaginilor ar fi evitat, poate, o frumoasă sinucidere germană, un frumos delir francez. Să nu regretăm nimic: frumusețea secolului ar fi avut de suferit
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
lupta neabătută a sindicatelor pentru deschiderea unor noi conflicte sociale, dar mai ales „distracția” - super, cool, online, maximă și zilnică, la bowling, echitație, piscine, paintball, pe terenuri de golf și de tenis, patinoare, prin masaj erotic... Vremuri de criză! Un lamento ca cel al Anei Blandiana („Avem nevoie disperată de elite”) nu are nici o șansă să fie remarcat. Cum, n-avem elite? Nu se pregătește să devină parlamentar un tânăr cool și școlit peste ocean? N-avem atâția ca el, cu
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
dreptul să știrbești imaginea de onorabilitate a hoțului sau a turnătorului? Defazat și derutat de ceea ce-i În jur - de zgomote care provoacă aproape durere, de răcnete guturale, gesturi obscene, violente și intervenții publice ce frizează patologicul - pe mine acest lamento m-a atins. Am trimis prezentarea și altora, fără să sper Însă la coagularea unui reacții publice. Cei ce ar putea-o iniția nu au cuvânt și nici forța să-l impună. Lumea oamenilor care citesc și meditează nu se
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
ale unor insuportabile torturi mai mult sau mai puțin simbolice (Drumuri, Fântâna, ciclul Marea). Aici C. se apropie uneori de paroxismul din câteva poeme ale lui Emil Botta, de la care pare să vină și alternarea solemnului și a colocvialului, a lamentoului cu imprecația sau accesele de umor negru, macabru. Circumscrisă, în fond, aceleiași angoase zguduitoare este și lirica iubirii ce se destramă, din ciclul Tei tăiat, reluată, amplificată și rafinată într-o expresie personală în volumele Plopi fără soț și A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286205_a_287534]
-
dezvelind niște dinți "rari și puternici", de carnasier. Salvarea pare să vină până la urmă, ca și altădată, tot din partea unei femei, ce intervine în discuție doar pentru a suspina, nostalgic, după trecutul evocat cu patos viril de aprigul general. Însă lamento-ul doamnei ("Ah, cneazule, unde-s vremurile de atunci!") exprimă de data aceasta un reproș mult mai grav, vizând incapacitatea de a iubi a "tinerilor" cu sânge subțiat și comportament limfatic. Simțindu-se provocat, Andrei greșește a doua oară față de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
eroul fără voie" al nefericitei povești de amor. Or, exact asta urmărise Ciprian, care, mai mult de atât, vrea s-o convingă pe "egoista" femeie să se și devoteze bărbatului suferind, chiar dacă ea nu pare încă dispusă la asemenea jertfă. Lamento-ul Maestrului ("Nu mai sunt femei!"), simetric față de cel al bătrânului general, închide scena și îndeplinește funcția unei provocări similare la care urmează să răspundă, de data aceasta, femeia 181. Ceea ce, desigur, se și întâmplă. Curioasă, Lulù pornește în căutarea
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]