177 matches
-
de feluri ale lui Schubert. "Der Tod und Das Madchen", "Moartea și Fecioara", muzica de cameră a unui quartet care însoțește povestea lui Hamlet. Care o comentează, de multe ori, dincolo de cuvinte. Sau în locul lor. O dimensiune a morții, un lamento răvășitor. Ca discursul acestui regizor. Ca voluptatea ideilor cu care naște pe scenă o energie incredibilă. O imaginație inepuizabilă, susținută și argumentată cu acel tip de filosofie socratică. Primară și suculentă. Neputința lui Hamlet: ideea pe care merge Nekrosius. Prezență
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
schimbarea de tonalitate, odată cu renunțarea la orice pariu (mai mult sau mai puțin teribilist - a se vedea nevoia de inovație cu orice preț). Nu strigătul victorios al învingătorului ludic răsună (deși scenariile imaginare continuă, sprințar, să-și țeasă dantela), ci lamentoul dezbrăcat de podoabe al celui care a pierdut totul, spre a constata, uimit, că a păstrat intactă doar vocea impersonală a poeziei. Auzim, așadar, sonul special al vocii celui ce mestecă cenușă. Este de notat persistența practicilor scripturale favorite ale
Despre demnitate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8451_a_9776]
-
de istorie, care are începuturile la 1063 pe timpul când Valencia era ocupată de musulmani și până la canonizarea lui Francisc Borgia - strănepotul vestitului Papă - în 1671. Sunt înglobate astfel teme variate din folklorul arab-andaluz ( Mowachah Billadi ), al Anonimilor otomani ( Taksim, Makam, Lamento maur ), Anónimo sefardi ( Oracion en ladino ), cântece extrase din Cançoner de Montecassino, Cancioniero Musical de Palacio ( Móxica ) Messer Fra Pietro de Hostia, Phillipus de Lurano, Josquin des Prez, Matheo Flecha, Bartolomeu Cárceres, Claude Goudimel, Cristobal de Morales , José Cabanilles. Textele
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
de cultură europeană este destul de familiarizat cu linearitatea polifoniei flamande sau cu rafinatele dansuri medievale, universul oriental a fost extrem de interesant și a încadrat cumva întreaga evoluție, de la Mowachah Billadi ASkara Min adbi Llama cu care a debutat concertul, până la Lamento -ul maur care evoca izgonirea acestora din regat, efect amplificat de retragerea fizică a celor trei admirabili instrumentiști din perimetrul scenic. La fel de sensibil a răsunat și cvartetul bărbătesc în Oración aramea de la Hagadá de Pascua Judia. Întregul spectacol a urmărit
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
niște indivizi bizari, de același fel (dar nu de același calibru) cu Costică a lui Mitroi. Cazuri, poate, tragice, dar nicidecum deznădăjduite. Toți au un umor spontan care parcă îi apără de dezastre (sau de conștientizarea lor în registru de lamento). Oameni simpli, dotați cu obsesii în fond pilduitoare (nu e lipsit de semnificație că abia foarte puțini dintre ei sunt scriitori; singurul al cărui contur face excepție Prozatorul, bunul prieten în filigranul căruia se poate recunoaște figura lui Alexandru Vlad
În căutarea poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2873_a_4198]
-
autori, scoasă de Pompiliu Constantinescu în 1928 la Ancora S. Benvenisti & Co. Prefața e o mărturie lirică, de citat aproape în întregime, despre tristețile de neocolit ale criticii, despre talentul temperat de datorie. De cîte și de cîte ori, în lamento-urile cronicarilor, nu s-au auzit reorchestrări ale frazei acesteia: "criticul plecat constant pe masa de lucru înăbușe în el plânsetul surd al unui cititor răpit dela peregrinarea lecturilor călăuzite de simplul bun plac." Și asta încă n-ar fi
Tristeți și bucurii de breaslă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9066_a_10391]
-
scrum". Bolnița lui se numește Spitalul amorului, culegere de stihuri de epocă ale minților rătăcite pe destul de ocolite drumeaguri. E, în ele, o pedagogie superficială, a scufundării în viață și în tabieturile timpului, a mahalalei ascultate în momentele ei de lamento, ca și în cele de frenezie, cînd viața ei colorată se desface în paiete care acoperă, protector, vulgaritatea. Iubitorul de mahalale politicoase, Caragiale, se va fi indignat pe bună măsură. Întîlnirea celor două feluri de a face morală, predi----- cînd-o
Școala veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9088_a_10413]
-
românul înțelege mai dificil ce este democrația a început să depisteze mai clar (mare miracol și pericol!) ce este demagogia. " Crescendo furioso" remarcă Emil Hurezeanu. Poate că da! Ciuleandra noastră și-a pervertit - între timp - finalul "presto" într-un dezamăgitor "lamento"! Cum s-a făcut că, după 17 ani de la hotarul temporal decembrie '89, să lâncezim într-o astfel de Ciuleandră politică Kitsch? Obosită, râncedă și sleită de voință până la a deveni o pseudo-periniță ridicolă și complicitară? Alternanța la putere a
Kitsch-ul și noi by Alexandru Bucur () [Corola-journal/Journalistic/9439_a_10764]
-
în lucrarea Mozaic, unde ființa e obligată să "abdice" din nou de la condiția sa uman-spirituală. Surprinzătoare prin modificarea imprevizibilă a stărilor de spirit - de la vaiete și suspine, la expresia stridentă a durerii și de aici la durerea reprimată, transmutată în lamento - lucrarea evidențiază cu subtilitate discrepanța dintre ura nestăvilită a torționarilor istoriei și inocența victimelor, incapabile să înțeleagă rațiunea (sic!) de a fi a terorii! O atare dualitate a fost magistral redată de temperamentul artistic de o rară expresivitate și elocvență
"Rezonanțe" în memoria Holocaustului by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/9505_a_10830]
-
pe dig -/ Ne-am întors cu ultima literă din cuvânt/ De foame de frică de frig", partitură ce i-ar fi plăcut lui Constant Tonegaru. S-ar zice, la o lectură înșiruind pagini că, mai îndată decât purul fior al lamento-ului, pe poetă o atrag virtualitățile sunetului în sine alcătuitor de sugestii imagini, ciocnirea rimelor pe foaia albă de pe care lipsesc pătrățelele jocului de șah. De altmintedri, un condensat poem, Gambitul reginei pune pe tapet o asemenea partidă: "Calul regelui
Aventurile stilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9605_a_10930]
-
lăuntric, decât orice cauză fizică. Amenințarea continuă a morții - condamnarea la moarte a unei ființe pe care am iubit-o mai mult decât pe orice iubită (subl. RC) - a făcut din viața noastră un coșmar ..." Paginile care urmează sunt un lamento pentru Jeni, cu tulburătoare detalieri ale îndelungatei sale agonii, ca un fel de compensație tardivă a faptului că nu o evocase niciodată în jurnalul tinereții lor. După care - teribil destin! - urmează cea de a doua detenție, din 1959 până în 1964
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
calchiază perfect pe cele anterioare), în care "Minciuna, delațiunea, cinismul, șantajul, violența verbală, frauda, furtul, șmecheria, promisiunea fără acoperire, gogorița, formele fără fond, deturnarea atenției, nesocotirea opiniei altora, vrajba sunt doar câteva dintre atuurile politicianului de succes contemporan". Și atunci, lamento-ul existent pe nenumărate buze, chiar în clipele când scriem-citim rândurile de față: "să ne mai mirăm că ne pleacă cei mai buni oameni din învățământ, că tineretul își ia lumea în cap, că ne părăsesc medicii și informaticienii, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
târziu, aveam să realizez că Jojo mi-a fost primul maestru în universul armoniilor. Când am învățat primele note muzicale, prima melodie pe care am compus-o n-a fost una originală: pur și simplu am transcris, ca pe un lamento, tânguirile lui Jojo. Am dat operei și un nume: Simfonia canină mofturoasă. Eram tare mândru de această creație, deși, mai târziu, atunci când am priceput ce înseamnă dreptul de autor, jaful (mă rog, plagiatul), aveam momente de mare stinghereală când mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
filtrat de-un ochi care vede mai mult, un afiș de spectacol. O demonstrație de superioritate prăpădită, făcută să conserve bietele iluzii cu care toți ne naștem și murim. O revanșă a omului simțitor în fața cerurilor nepăsătoare, ca în acest lamento pentru o stea: "Despre steaua ce murise nu știa nimeni,/ orice știință era dată uitării,/ parabola rugului n'o știa nimeni,/ cum luminase tâmpla și arcadele zării.// Și noapte nouă veni. Sau poate/ s'a întors dispăruta, noaptea cea veche
Urcarea la cer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7584_a_8909]
-
invocată, într-un rând, sub numele ei scandinav, Främling) e mai acută decât celebra insolitare a formaliștilor ruși. Ea cuprinde, laolaltă, și geografii imaginare, și vocabulare de împrumut, și abandonuri regizate. De altminteri, prima treime a cărții cuprinde un excepțional lamento basarabean. Agonia tătucăi e, cu totul, transferată peste Prut. Acolo se desfășoară, amplu, convulsiile, acolo se aud dureroase expectorațiile, acolo veghează, resemnată, întreaga familie. Numai o dată, în schimb, Claudiu Komartin își părăsește, dincolo de graniță, limbajul. După câteva pagini de retenție
Poezie și deziderat by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7262_a_8587]
-
uităm, doar hazardul a decis absența lui din volumul Aer cu diamante. (Apropo de această carte cult, și mai ales de celebrele fotografii feroviare de pe copertă, nu-i improbabil ca începutul capitolului douăzeci și cinci din Domnul K. eliberat să fie un lamento peisagistic al acestui act ratat: „Kosef J. nu văzu decât dărâmături, șine de cale ferată ruginită, semafoare dezafectate și pete mari de petrol. Când ajunseră în dreptul unor locomotive vechi, încremenite de cine știe când una în spatele celeilalte, un bărbat negricios
Romanul ca și poemul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5983_a_7308]
-
catalogat conceptual. Nu numai epicul și corolarele sale, de altfel, sunt izgonite din poezie. Odată cu ele e dezavuat sentimentalismul: „exclude ca netrebnice povestirea/ anecdota comparația învățătura/ - le aflăm în altă parte// ferește-te să cazi în sentimentalisme/ în prea întinsul lamento/ al generațiilor de agitatori de inimi/ inimi robotizate cu rotițe ale bucuriei părerii de rău exhibare/ a durerii de-o mulțime de acumulări de/ apocalipsă și lacrimi în sticle ale/ sfântului duh sau văduvei.” (p. 35) Istoricește, aceste Versete de
Veriga lipsă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5912_a_7237]
-
poziții, îl lasă pe dinafară, privitor al propășirii altora. Să fie, deci, dintr-o cutremurare în fața nedreptății sorții pornirea lui Ghica? Nu știm. Este, în orice caz, mărturisirea unui optimism fin, într-o reverență care n-are nimic dintr-un lamento. Dimpotrivă. O vizită la British Museum îl duce pe Ghica în fața frizei orientale a Parthenonului. Plăcerea îi este întreruptă de apostrofa Lordului Ald... (probabil Stanley de Alderley, unchiul lui Bertrand Russel, trecut la islamism), „turcofil fanatic", care găsește că pentru
Fraternitate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6308_a_7633]
-
un an de complet imobilism, Tony Judt. Simpla lor enumerare te duce la gândul că te afli în fața unui sănătos închipuit, a cuiva care a reușit, printr-o voință supraumană, să depășească precara condiție a omului înfrânt de boală. Nici un lamento, nici un acces de autocompasiune, nici o cădere sub standardele demnității umane nu răzbat din cumplitul război dus cu această formă lentă a morții. Scriitorul e însă mereu la datorie, gata să înregistreze și să transmită mai departe. Toate acestea au fost
Memorii de dincolo de mormânt (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5314_a_6639]
-
procesul de „domesticire” în care religiosul și socialul conlucrau la transformarea „bunului sălbatic” într- un cetățean placid. În această categorie puteau intra și un raport cvasi-clinic, precum Cry of Sodom, de Samuel Danforth (1674) și așa-numitele crime ballads (vezi lamentoul lui Cotton Mathers din 1699, Pillars of Salt: An History of Some Criminals Executed in this Land for Capital Crimes), dar și întregul șirag de povestiri despre colonizarea Vestului, perceput ca o aventură inițiatică, religioasă și mitică. Oricât de modeste
Viciul și sperietoarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5163_a_6488]
-
Viniciu Moroianu zona unei maturități profesionale în care meditația poetică întâlnește datele unui meșteșug pianistic de fermă poziționare. Ne-au fost oferite cele nouă piese din Ani de pelerinaj - Elveția, Trei studii de concert sugestiv intitulate Caprices poétiques, celebrele Il lamento, La leggierezza, Un sospiro, cea de a 3-a Rapsodie ungară cu iz balcanic, românesc, și un final emblematic, Jocurile de apă la Villa d’Este. Sunt cele câteva orientări reprezentative pentru pianistica lisztiană, pentru poetica muzicală a artistului, primul
Muzică de larg consum și muzică by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5102_a_6427]
-
azi/ elicopterele/ -ncărcate cu napalm ieri/ coborând/ cu indiferență tehnologică/ peste jungle și orezării” (p. 31) Titlul, Collapsed in Love, e caracteristic pentru prima parte a poemului și deconcertant dacă o avem în vedere pe cea de-a doua. Jumătate lamento, jumătate reportaj flower power din Vietnam. Aici, imagismul pare singura soluție de lectură. Două stări conflictuale, una intimă, alta publică, una spontană, alta premediată. Dragoste și luptă. A le alătura e de-ajuns. Dar de alăturare e vorba? La suprafață
Deducții by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5130_a_6455]
-
fetița apărută ca o curiozitate într-o școală de oameni „normali", trădarea unei Africi care-a plecat. De aici, o rescriere, cu accente de duioasă neiertare de sine, și de istorie, a poveștii străinului. Vă las s-o citiți, delicat lamento pentru oamenii din Est și pentru visurile lor călătoare. (Simona Vasilache)
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6475_a_7800]
-
mitologii. Cam la fel stau lucrurile și cu cealaltă surpriză pe care o oferă Calea Târgului. Ultimele bucăți, având toate un ce testamentar, sunt închinate unor poeți dispăruți. În Bătaia cu aur, aceiași prieteni aveau parte laolaltă de un frumos lamento pe motivul zăpezilor de altădată. Convenția se schimbă acum, tonul elegiac se particularizează: La Steaua se numește un poem, La Ioanichie un altul. În sfârșit, cel mai tulburător îi e dedicat lui Andrițoiu: „Bătrâne prinț al nebuniei și-al crâșmei
Ardeleanul definitiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6322_a_7647]
-
cinci într-o margine invizibilă” (p. 52). Nu vreau să spun că recurența aceasta n-ar fi semnificativă. Dar cred că la un poet dotat cu luciditatea lui Nicolae Prelipceanu, sub smalțul decepției se ascund lucruri mai importante decât facilul lamento emoțional (oricât de demn înregistrat). Voi fi scurt în demonstrație. În La pierderea speranței, presentimentul morții nu se referă niciodată la moartea cu majusculă, ultimă și definitivă. E mai degrabă o formă de afazie parțială. Jucată, desigur, fiindcă ascunde, totdeauna
Ceva despre speranță by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4780_a_6105]