49 matches
-
tăiete-n lapte, până la gleznuțele și piciorușele de argint... Ea surâdea... buzele jîmbate de acest surâs sensual și voluptos lăsau să se vadă dantura întredeschisă ca la o leoaică însetată, obrajii suflați abia cu rumăn făceau gropițe abia desemnate, dispărînde de langoare, ochii sticleau sub genele pe jumătate lăsate și tremurânde, fruntea netedă sălbătăcită sub părul în dezordine care cădea în lungi valuri strălucite ca lemnul de nuc pe umeri și parte pe sânii care-i oprea și-i înfoia în căderea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
transpar cu destulă claritate: „Era În toate acestea tristețea unei poezii vechi”, „Toate acestea - știi? - sînt ca Într-un vechi album”, „Vezi seară romantică și fată ca lumină la ferestre”; rare momente de distanțare, Într-o poezie dominată, totuși, de langoarea simbolistă, de „spital”, Întreținută de decorul monoton-sumbru al „orașului Întunecat”. Tentația evaziunii („Case mici și albe voiau din orașul Întunecat să fugă”, „O! Lumina care vine acolo de pe cîmp, luminoasă”) completează evantaiul simbolist al viziunii; eliberare promisă de un peisaj
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
acestea, probabil, la un loc. În plus, tendința lui Conachi de a asuma lent obiectul liric (În cazul de față: obiectul erotic), ceremonia apropierii de el. Poetul exclude orice act de agresiune, orice violență: demersul conachian cerc o anumită ezitare, langoare, moliciune. El este Însoțit, totdeauna, de un sentiment de vinovăție, de unde regimul de „fereală neadormită”, tîrcoalele, strejuirea „pe furiș”: „Noțîle Înfricoșate, Ce pe furiș străjuiem, Păsurile măsurate Ce pe prispă cumpănem (potrivem), Deschidere tăinuită A zăvoarelor de her, Fereala neadormită
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
conform căreia decadentismul nu reprezintă decât o prelungire a romantismului în datele unei exces al dimensiunii erotice pe linia de evoluție sadiană a acestuia. Melancolia, una dintre temele specific romantice, cunoaște prin decadentism o metamorfoză, transformându-se în spleen, în langoare, în lassitude. Nu termenii însă descriu starea, ci noua état d'âme este cea care edifică termenii prin nuanțări și recontextualizări. În primul rând, melancolia este medicalizată, este transformată la rândul ei în simptom, parte mai largă a unui complex
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
suportă discursul critic asupra decadenței, din ce în ce mai politizat și colorat antisemit. În opinia lui Rodolphe Rapetti, simbolismul se definește asemeni decadentismului ca dublă reacție, la naturalism, dar și la formula clasicizantă a parnasianismului, de la care preia o serie de elemente: tema langorii, a unei hipersensibilități informate cultural și asociate cu un anumit rafinament morbid, compensarea acțiunii prin reverie și reflecție melancolică, abandonarea realului și a prezentului în favoarea visului, a fantasmelor, a mitului. Mai presus de toate, se află cultul artei, al artificiului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
simbolistă. În cazul decadentismului, reveria se transformă fie în coșmar, fie într-o retenție obstinat-obsesivă în jurul vidului interior, ca spleen, termen căruia Baudelaire în Les fleurs du mal (1856) îi conferă o demnitate estetică și care s-a impus în locul langorii verlainiene. Spleenul este decadent, reveria este romantică, devenind simbolistă, între cei doi poli, pe portativul sensibilității simboliste, se desfășoară o multitudine de stări cu infinitezimalele lor ineluctabile. Desprins din contextul poeziei lui Baudelaire, termenul se nuanțează primind și o întrebuințare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sărutând capul sfântului Ioan, sărut mortifer. În final, Lucrezzia K. regăsește vibrația unui sărut nu mai puțin pasional, chiar dacă nu macabru, a doi tineri îndrăgostiți pe o canapea, sărut transmițându-și ecoul voluptuos unei viori, în Cei care se iubesc. Langorii și prețiozității valorificate monden, un simbolism kitschizat, manierizat, edulcorat, îi răspunde într-o notă sarcastică Arghezi, în articolul "Expoziția Emilian Lăzărescu", apărut în 1913, în Seara: "Domnul Lăzărescu, la fiece doi ani, aduce din Paris, unde e menit să le
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
-ți se încreață Și ochii tăi privesc întunecat Și visători. - Iubito, tu, glumeață, Nu știi c-a săruta e un păcat Și că-n întunecata lor dulceață Nu s-uită ochii de copil v-odat- - Fără să plîngă-n urmă-a lor langoare Și voluptoasa lor întunecare! Căci ce ai zice dacă eu acuma Aș uita toate... tu mă înțelegi - E drept că ție-o vorbă-ți trebui numa Ca toată firea mea în lanț s-o legi - Dar vorba aceea serie-ori de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de alta cu o voluptuoasă suferință. Din timp în timp zidul muzicii era spart și se anunțau premii și concursuri. Disc-jockey-ul apropia gura de microfon și, cu o pronunție americanizată, bolborosea ceva de neînțeles, acoperit imediat de hard-rockul care înlocuise langoarea beatlesiană 133 . Aveau să urmeze concursul "Miss Tabără" și parada măștilor de carnaval. Până atunci fusese destulă plictiseală: câțiva chitariști, vreo două recitări cărora nimeni nu le dădea vreo atenție... Se dansa frenetic, în grup sau în perechi care se
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și silueta ei căpătau proporțiile desăvârșirii. Leicester Square, Covent Garden. Holborn. Eram sigur că va coborî la Holborn, dar nu, sigur era că ea părea să se instaleze tot mai confortabil pe scaun, întreaga ei ținută abordând un aer de langoare seducătoare (eram singurii pasageri rămași în jumătatea noastră de vagon și eu eram deja dus în această etapă). Încă două stații. Dacă totuși... dacă totuși... Și atunci am oprit în King’s Cross și în timp ce o priveam, acum fără rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
transpar cu destulă claritate: „Era în toate acestea tristețea unei poezii vechi”, „Toate acestea - știi? - sunt ca într-un vechi album”, „Vezi seară romantică și fată ca lumină la ferestre”; rare momente de distanțare, într-o poezie dominată, totuși, de langoarea simbolistă, de „spital”, întreținută de decorul monoton-sumbru al „orașului întunecat”. Tentația evaziunii („Case mici și albe voiau din orașul întunecat să fugă”, „O! Lumina care vine acolo de pe câmp, luminoasă”) completează evantaiul simbolist al viziunii; eliberare promisă de un peisaj
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
și cărți din care parcurg sute de pagini pe zi. Există cărți vinovate și cărți inocente (deși, ca profesionistă a cititului, nu aș avea dreptul să spun așa cevaă. Există cărți care îmi provoacă asceză și cărți care-mi stârnesc langori și voluptăți. Dar, oare, nu sunt toți acești termeni prea tari pentru actul cititului în zilele noastre? Deși am o relație aproape epidermică cu cărțile, totuși există texte pe care le abandonez de la început sau din mers. Să nu ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
mișcarea lentă a habanerei, care, alături de măsura binară ( ) și ritmul specific, reprezintă trăsăturile caracteristice ale acestui dans cubanez (de origine spaniolă). Însoțite aproape continuu de ostinato-ul ritmului de habaneră, melodiile însuflețite de pasiune, dar și cele lirice pline de langoare 197 vor fi întrerupte adesea de scurte intervenții cu figurații de chitară sau melisme sinuoase, care amintesc aceeași origine vocală a flamenco-ului. Motivul ostinato afirmat cu impulsivitatea dezlănțuită a unui temperament vulcanic ne introduce în mijlocul unei atmosfere înfierbântate de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
lui Alexandru Macedonski 14, născut la Craiova în 1856. A făcut studii la Pisa și la Paris, iar a întoarcerea în țară și-a declarat ostilitatea față de regele Carol I. A ajuns la închisoare. Acest poet violent s-a opus langorii native a sufletului românesc, mult timp aservit sub jugul turcilor. El a strigat Sursum corda! În plus, a venit din Franța cu idei republicane 15 și a fost, între 1880 și 1885, conducătorul grupului intelectual liberal, francofil și germanofob Literatorul
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
coborâse de pe soclu și o îmbrățișase pe aceasta, făcându-i astfel voia de suverană neînvățată să ia foarte în serios imposibilul. Slăbiciunile puterii au și ele maxime momentane; din piatră seacă se ivise un bărbat vânjos gata să-i risipească langoarea - miracol ce eclipsă total posibile insistențe deplasate pe chestiunea identității stricte a despietritului. Cu-al său mediocru șiretlic pus magistral la cale, Dedal mizase corect pe pierderea de vigilență indusă de efectul surpriză; fără îndoială că, înainte de a deveni un
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ofițer german. Spioana e o poloneză și lucrează în direcția sentimentelor tânărului. ANIȘOARA ODEANU Anișoara Odeanu e o medelenizantă feminină, prezentând fete băiețoase (Într-un cămin de domnișoare), petulante, sentimentale însă sportive. Asistăm la exploziile unei vârste incerte în care langoarea iminentă e în luptă cu vioiciunea fazei puberale. Paginile sunt presărate cu ștrengării, notate într-un stil stenografic, ce se exagerează în Călător din noaptea de Ajun, în care autoarea devine gidiană, prin Camil Petrescu, adică convinsă că nimic nu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
gândi, simți și reacționa. Cella s-a convertit și ea În complice admiratoare a Martei. Eram conștient, firește, de adâncirea lirică În volumele publicate de Marta după 1989. Cerebralitatea adolescentin cristalină din Aduceți verbele, dar și grația jucăușă, modulată de langoare și solitudine, În Dimineața tinerelor doamne sunt acum estompate de tonalitatea gravă, rănită, adesea exasperată, a „maturizării” aparent anti-lirice, refuzând privilegiul amânărilor. Ne vorbește direct și dramatic o abruptă, nu o dată vehementă, mereu puternică originalitate a „adevărului”, niciodată pur sau
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
scandaloase, ale spiritului. Stima se legitimează prin scrupulozitate, admirația prin scrutarea critică a „accentelor” acestor personalități accentuate. Stăruință monahală a lecturii, iconoclastă independență interpretativă. Complementaritate echilibrantă, am zice, a unui temperament liric hrănit de fisuri și fervoare, de luciditate și langoare, senzualitate și Înstrăinare. Se confirmă, astfel, În alt registru, vocația participativității, veghea analitică, intensitatea cerebrală. Exigenta solidarizare intelectuală cu figuri emblematice ale spiritului național prilejuiește, deloc surprinzător, incursiunea În clivajele, căderile și culmile creației, ca și În dramatismul biografiei, firește
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
grosier poemele mai vechi ale autorului „demascat”: „poezie lipsită de sânge”; „Parfumurile acestei poezii nu mai trebuiesc astăzi decât la foarte puțini. Ele au fost plăsmuite în sere închise, acolo unde burghezia își închisese cântăreții și unde aceștia își dospeau langorile și melancolia, murind cu încetul.” La F. colaborează cu versuri A. Toma, Eugen Jebeleanu, Nina Cassian, Mihai Beniuc, Maria Banuș, Veronica Porumbacu, Dan Deșliu, Nicolae Tăutu, Petru Rezuș, George Lesnea, Mihu Dragomir, Vlaicu Bârna, Vladimir Colin, Traian Coșovei, Ion Brad
FLACARA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287012_a_288341]
-
Pe lângă anecdotele versificate ale Anei Ciupagea și stanțele de album ale Elisabetei M. Z. Ionescu sau vetustele reluări pe teme clasice ale lui B. Florescu, revista a publicat, număr de număr, versurile lui I. C. Săvescu, încercări într-o poezie cu langori verlainiene, imagistică macabră și fabulă simbolică. Traducerile, amestecate, trădează totuși preferințe pentru înnoire: Baudelaire (Urâtul, Femeia, tălmăcite de Mircea Demetriade), Rollinat (din Nevroze dă o versiune românească B. Florescu), Gérard de Nerval, E. A. Poe (Umbra, traducere de I. C. Săvescu). Aici
DUMINICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286905_a_288234]
-
antinomică cedează locul unei seninătăți nelumești, aproape mistice (Denii) sau sentimentului compensator al reintegrării cosmice (Moarte). Ciclul Plâns înecat - cu poeme îndeosebi erotice - este marcat de poetica simbolistă (evocarea melancolizată a trecutului instituie un univers al indeterminării și vagului, al „langorii”), ca și de maniera poeților Pleiadei, din care C. a și tradus. Izbitor e, prin modernitate, ciclul Semne pe nisip, care preludează notația cotidiană și ironică, voit prozaică, antipastelistă și antiidilică a poeților din grupul de la „Albatros” (Geo Dumitrescu ș.a.
CIORANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286268_a_287597]
-
Bucureștiul ca personaj, cu marile magazine și aglomerația din pragul sărbătorilor, povestea cu telefonul, de o delicatețe aparte (de ce își anunță Stere, de fiecare dată, vizitele prin telefon? din politețe? ca s-o protejeze pe Adriana de un posibil flagrant?), langoarea, loisir-ul, Lyonul cel din amintiri. Până când apare jurnalul lui Niki (fratele mai tânăr al lui Stere). Într-o secundă, tot edificiul s-a spulberat, în locul catedralei gotice a rămas o baracă din carton. Totul era... un studiu de caz
Până la bulevard și retur by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12558_a_13883]
-
lorelei". Sau: ,obraz de aer/ tresărind la sîngele curgînd/ din priviri de nesaț" (a fost o poezie întreagă, cu statut, pesemne, de haiku). Lăsînd asemenea biopsii deoparte, fac priză, în Mașinăria de uitare, două stiluri de poet. Unul îndopat cu langoare, celălalt jucat și oarecum cinic. Primul sare în partea recuperărilor tandre, a crochiurilor ceva mai îngăduitoare cu modelul, trase de-un plastician amnezic: ,mașinăria veche de iubit - unsă de atingeri, urnită de priviri", ori ,și calcă pe struguri, pe văi
Iubirile unui uituc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11360_a_12685]
-
poetice întoarse spre viața interioară, macerat de tristeți fără soluție, de la un punct încolo indicibile, poetul a schimbat aparatul expresiei simboliste cu cel al avangardei, fără a-și eclipsa natura afectivă. Emoțiile cu atît mai intense cu cît sînt gîtuite, langorile istovitoare, reveriile cu tulbure obiect se regăsesc în producția sa precum un numitor comun ce ni-l amintește pe cîntărețul Plumbului, adus într-o versiune elegant-cursivă: ,Spumegă monoton valul sub rocele sumbre, -/ prin muzicalul exil sorb lînced suspin de toamnă
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]