77 matches
-
de dispersare 1): GA 200 ex 8103 10 Deșeuri și resturi de tantal. 2. În secțiunea GC ("Alte deșeuri conținând metale"): GC 060 Metale uzate conținând catalizatori pe bază de: - metale din grupa platinei: ruteniu, rodiu, paladiu, osmiu, iridiu, platină - lantanide (metale terestre rare): lantan, praseodim, samariu, gadoliniu, disprosiu, erbiu, yterbiu, ceriu, neodim, europiu, terbiu, holmiu, tuliu, lutețiu. Următoarele deșeuri de metale și aliajele lor, sub formă metalică, susceptibilă de dispersare: GC 090 molibden GC 100 tungsten GC 110 tantal GC
jrc4737as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89903_a_90690]
-
catalizatori, care conțin: - Metale de tranziție, cu excepția deșeurilor de catalizatori (catalizatori uzați, catalizatori lichizi uzați sau alți catalizatori) incluse în lista A Scandiu Titan Vanadiu Crom Mangan Fier Cobalt Nichel Cupru Zinc Ytriu Zirconiu Niobiu Molibden Hafniu Tantal Wolfram Reniu - Lantanide (metale pământuri rare): Lantan Ceriu Praseodimiu Neodim Samariu Europiu Gadoliniu Terbiu Disprosiu Holmiu Erbiu Tuliu Ytriu Lutețiu B1130 Catalizatori curați epuizați, cu metale prețioase B1140 Reziduuri cu metale prețioase în formă solidă, care conțin urme de cianuri anorganice B1150 Deșeuri
32006R1013-ro () [Corola-website/Law/295359_a_296688]
-
perioadă este un rând orizontal din tabelul periodic. Deși grupele sunt cel mai comun mod de a grupa elementele, există regiuni ale sistemului periodic unde similaritățile orizontale sunt mai semnificante decât cele verticale. De ex. metalele tranziționale, și în special lantanidele și actinidele. Numărul perioadei arată și numărul straturilor ocupate cu electroni. În grupa a 17-a, cunoscută drept grupa de halogeni, elementelor nu le lipsește decât un electron pentru a avea toate straturile ocupate. Din acestă cauză, în reacțiile chimice
Tabelul periodic al elementelor () [Corola-website/Science/299184_a_300513]
-
caracteristică comună tuturor elementelor din seria actinidelor. Structura proprie a învelișului electronic al atomului Ac determină în mare parte proprietățile fizico-chimice ale speciei atomice. Asemănarea din punct de vedere al arajării electronilor în păturile electronice cu a elementelor din seria lantanidelor explică în mare parte similitudinile fizice ale celor 28 de elemente din cele două serii numite generic "pământuri rare". Electronii 6d și 7s aranjați în structura caracteristică actiniului sunt responsabili de majoritatea proprietăților chimice ale speciei atomice. Actiniul este găsit
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
sol. Neptuniul și restul actinidelor sunt considerate a fi sintetizabile pe cale artificială, datorită concentrației foarte mici ale acestora în scoarța Pământului. Actiniul este primul element din seria actinidelor, denumind gruparea după numele său, la fel ca lantanul, ce denumește seria lantanidelor. Grupul de elemente este mult mai complex decât cel al lantanidelor. Abia în anul 1945, tabelul lui Mendeleev a fost modificat de Glenn T. Seaborg, prin propunerea introducerii actinidelor în sistemul periodic al elementelor. Seria actinidelor este constituită din următoarele
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
artificială, datorită concentrației foarte mici ale acestora în scoarța Pământului. Actiniul este primul element din seria actinidelor, denumind gruparea după numele său, la fel ca lantanul, ce denumește seria lantanidelor. Grupul de elemente este mult mai complex decât cel al lantanidelor. Abia în anul 1945, tabelul lui Mendeleev a fost modificat de Glenn T. Seaborg, prin propunerea introducerii actinidelor în sistemul periodic al elementelor. Seria actinidelor este constituită din următoarele metale: La actinide se manifestă fenomenul de paramagnetism. În mod normal
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
consum de energie moderat (de ordinul a 50 kcal/atom-gram) și frecvențele de absorbție corespunzătoare se plasează în vizibil. De aceea ionii metalelor tranziționale sunt în general colorați, după cum sunt în general și pragmatici. Metalele tranziționale formează multe combinații coordinative. Lantanidele, Z=58...71 și actinidele, Z=90...103, sunt tot metale tranziționale și au configurația electronică (n-2)f1-14(n-1)d1 ns2, în care n=6 respectiv 7. În general oxizii metalelor, în trepte de valență inferioară au caracter
Metal de tranziție () [Corola-website/Science/302506_a_303835]
-
studiați. Xe este produs prin descompunerea cu radiații beta al lui I, ce are un timp de înjumătățire de 16 milioane de ani, în timp ce Xe, Xe, Xe și Xe sunt câteva exemple a produsului de fuziune radioactivă a izotopilor de lantanide U și Pu. Nucleele a doi izotopi stabili ai xenonului, Xe și Xe, au momente cinetice intrinseci diferite de zero (spinii nucleari sunt adecvați pentru rezonanța magnetică nucleară). Spinii nucleari ai Xenonului pot fi aliniați dincolo de nivelurile normale de polarizare
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
Metalul devine fragil la 100 de grade folosind acid ortofosforic de concentrație 85%. Niobiul e mai puțin electropozitiv și mai compact decât predecesorul său în tabelul periodic, zirconiul, pe când e identic virtual cu atomii mai grei de tantal, din cauza contracției lantanide. Ca rezultat, proprietățile chimice ale niobiului sunt foarte similare cu cele ale tantalului, care apare direct sub niobiu în tabelul periodic. Deși rezistență să la coroziune nu e la fel de excepțională că cea a tantalului, prețul sau mai mic și disponibilitatea
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
obținut prin bombardarea plutoniului cu neutroni. Metalul are o culoare alb-argintie și este mai electropozitiv decât aluminiul. Cei mai mulți compuși trivalenți ai curiului au o culoare gălbuie. Din punct de vedere chimic, curiul este asemănător cu gadoliniul, omologul său din seria lantanidelor, dar are o structură cristalină mai complexă. În corpul uman, curiul se acumulează în țesutul osos, radiația sa distrugând măduva și blocând producerea de globule roșii. Cantitatea maximă admisibilă de Cm în corpul uman este de 0,3 microcurie . Un
Curiu () [Corola-website/Science/305269_a_306598]
-
l este un element chimic din tabelul periodic care are simbolul Ce și numărul atomic 58. l este un element metalic argintiu, aparținând grupului lantanidelor. Se folosește în aliaje de "pământuri rare". Seamănă cu fierul la culoare, dar este moale, precum și maleabil și ductil. La contactul cu aerul își pierde luciul. Doar europiul este mai reactiv decât ceriul, dintre pământurile rare. Soluțiile alcaline și acizii
Ceriu () [Corola-website/Science/305266_a_306595]
-
l este un element chimic din tabelul periodic care are simbolul Yb și numărul atomic 70. Din punct de vedere fizic este o substață metalică moale, de culoare argintie; yterbiul este un pământ rar din seria lantanidelor și în natură este răspândit sub forma unor compuși în compoziția unor minerale ca: gadolinita, monazita și xenotimul. Elementul este asociat uneori cu ytriul sau cu alte elemente asemănătoare și este utilizat în tehnologie la elaborarea oțelurilor speciale. l natural
Yterbiu () [Corola-website/Science/305267_a_306596]
-
l este un element chimic cu simbolul Lu și cu numărul atomic 71. Este ultimul element din seria lantanidelor, care, împreună cu contracția lantanidelor, explică câteva proprietăți importante ale lutețiului, astfel el este cel mai dur și mai dens lantanid. Spre deosebire de alte lantanide, care se află în blocul "f" al Sistemului Periodic al elementelor, acest element este poziționat în blocul
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
l este un element chimic cu simbolul Lu și cu numărul atomic 71. Este ultimul element din seria lantanidelor, care, împreună cu contracția lantanidelor, explică câteva proprietăți importante ale lutețiului, astfel el este cel mai dur și mai dens lantanid. Spre deosebire de alte lantanide, care se află în blocul "f" al Sistemului Periodic al elementelor, acest element este poziționat în blocul "d"; totuși, câteodată și
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
este un element chimic cu simbolul Lu și cu numărul atomic 71. Este ultimul element din seria lantanidelor, care, împreună cu contracția lantanidelor, explică câteva proprietăți importante ale lutețiului, astfel el este cel mai dur și mai dens lantanid. Spre deosebire de alte lantanide, care se află în blocul "f" al Sistemului Periodic al elementelor, acest element este poziționat în blocul "d"; totuși, câteodată și elementul numit lantan este clasificat ca făcând parte din blocul "d". Din punct de vedere chimic, lutețiul este un
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
d". Din punct de vedere chimic, lutețiul este un lantanid tipic: starea sa de oxidare comună este de +3, ce poate fi observată în oxizii săi, în compușii interhalogenici sau în alți compuși. Într-o soluție apoasă, ca compușii altor lantanide mai grele, compușii de lutețiu formează un complex cu nouă molecule de apă înglobate în molecula lor. (se spune despre ei că sunt nonahidrați). l a fost descoperit în mod independent în anul 1907 de către omul de știință francez Georges
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
fost acordată în sfârșit lui Urbain și numele acordat de acesta a fost adoptat oficial; însă, numele cassiopeiu (și mai târziu casiopiu), acordat de von Welsbach a fost folosit de oamenii de știință germani până în anii '50. Ca și alte lantanide, lutețiul este unul dintre elementele incluse în mod tradițional în categoria pământurilor rare. Lutețiul este rar și scump; în consecință, are puține utilizări specifice. De exemplu, izotopul radioactiv lutețiu-176 este folosit în tehnica nucleară pentru determinarea vârstei meteoriților. Lutețiul este
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
de electroni, având configurația electronică[Xe]4f5d6s. Când se află într-o reacție chimică, atomul pierde cei mai periferici doi electroni și singurul electron 5d, care nu aparține unui substrat deschis. Atomii de lutețiu sunt mai mici decât atomii altor lantanide, acest fapt datorându-se contracției lantanidelor. Lutețiul este un metal trivalent de culoare alb-argintie și rezistent la coroziune. Multe proprietăți ale lutețiului metalic se bazează pe faptul că acesta este ultimul lantanid și pe contracția lantanidelor - raza atomică a lutețiului
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
4f5d6s. Când se află într-o reacție chimică, atomul pierde cei mai periferici doi electroni și singurul electron 5d, care nu aparține unui substrat deschis. Atomii de lutețiu sunt mai mici decât atomii altor lantanide, acest fapt datorându-se contracției lantanidelor. Lutețiul este un metal trivalent de culoare alb-argintie și rezistent la coroziune. Multe proprietăți ale lutețiului metalic se bazează pe faptul că acesta este ultimul lantanid și pe contracția lantanidelor - raza atomică a lutețiului este cea mai mică dintre lantanide
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
mici decât atomii altor lantanide, acest fapt datorându-se contracției lantanidelor. Lutețiul este un metal trivalent de culoare alb-argintie și rezistent la coroziune. Multe proprietăți ale lutețiului metalic se bazează pe faptul că acesta este ultimul lantanid și pe contracția lantanidelor - raza atomică a lutețiului este cea mai mică dintre lantanide, având jumătate din raza celui mai mare lantanid, lantanul. De exemplu, lutețiul (comparat cu alte lantanide) este cea mai mare densitate, punct de topire și duritate. Lutețiul este un metal
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
lantanidelor. Lutețiul este un metal trivalent de culoare alb-argintie și rezistent la coroziune. Multe proprietăți ale lutețiului metalic se bazează pe faptul că acesta este ultimul lantanid și pe contracția lantanidelor - raza atomică a lutețiului este cea mai mică dintre lantanide, având jumătate din raza celui mai mare lantanid, lantanul. De exemplu, lutețiul (comparat cu alte lantanide) este cea mai mare densitate, punct de topire și duritate. Lutețiul este un metal bazic care are adesea starea de oxidare +3 în compuși
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
lutețiului metalic se bazează pe faptul că acesta este ultimul lantanid și pe contracția lantanidelor - raza atomică a lutețiului este cea mai mică dintre lantanide, având jumătate din raza celui mai mare lantanid, lantanul. De exemplu, lutețiul (comparat cu alte lantanide) este cea mai mare densitate, punct de topire și duritate. Lutețiul este un metal bazic care are adesea starea de oxidare +3 în compuși. Totuși, compușii săi au adesea numele format după nomenclatura Stock (de exemplu, clorura de lutețiu (III
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
are adesea starea de oxidare +3 în compuși. Totuși, compușii săi au adesea numele format după nomenclatura Stock (de exemplu, clorura de lutețiu (III) este același lucru cu clorura de lutețiu). Încă o dată, această proprietate se aseamănă cu a altor lantanide. Majoritatea soluțiile apoase ale sărurilor de lutețiu sunt incolore și formează cristale de culoare albă în urma încălzirii. Însă, excepția de la regulă este iodura. Sărurile solubile, ca și azotatul, sulfatul și acetatul formează hidrați în timpul cristalizării. Oxidul, hidroxidul , fluorura, carbonatul, fosfatul
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
Azotatul de lutețiu poate fi periculos pentru ca poate exploda sau arde când este încălzit. Pudra de oxid de lutețiu este de asemenea toxică dacă este inhalată sau ingerată. La fel ca și celelalte elemente din grupa a treia și ca lantanidele, lutețiul nu are niciun rol biologic, dar se găsește chiar și în țesuturile celui mai evoluat organism, cel uman, concentrându-se în oase și apoi în ficat și rinichi. Sărurile de lutețiu se găsesc alături de alte săruri de lantanide în
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
ca lantanidele, lutețiul nu are niciun rol biologic, dar se găsește chiar și în țesuturile celui mai evoluat organism, cel uman, concentrându-se în oase și apoi în ficat și rinichi. Sărurile de lutețiu se găsesc alături de alte săruri de lantanide în natură. Lutețiul este cel mai rar lantanid din corpul uman. Dieta umană nu a fost monitorizată cu privire la conținutul de lutețiu, astfel încât nu se știe în ce cantitate este ingerat, dar estimările indică în jur de câteva micrograme pe an
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]